MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ISTORIE
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
Elvira Rotundu
Carmen Tomescu-Stachie
CORINT
ü
CORINT
ü
PACHETUL EDUCAȚIONAL
este compus din:
Manual (carte + CD)
Caietul elevului
Ghidul profesorului,
accesibil gratuit la adresa
www.pasaport-cultura.ro,
secțiunea RESURSE GRATUITE
ISBN: 978-606-94044-7-8
www.edituracorint.ro
CYANMAGENTAYELLOWBLACK
ISTORIE ORINT
C
ü MANUAL PENTRU CLASA A V-A

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ISTORIE
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
Elvira Rotundu
Carmen Tomescu-Stachie
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naționale nr. 4864/06.09.2017 în urma evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin OM nr. 3393 din 28.02.2017.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil
timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2017–2018.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
Date despre autoare:
Maria-Emilia Goian – profesor de limba şi literatura română,
grad didactic I, autoare de manuale şi auxiliare şcolare
Lucia Minchevici – profesor de limba şi literatura română, grad
didactic I, Şcoala Gimnazială nr. 194 din Bucureşti, autoare de
auxiliare şcolare
Iulia Preda – profesor pentru învăţământ primar, grad didactic
I, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Bucureşti
Referenţi:
Prof. dr. Ileana-Narcisa Ștefănescu – Centrul Judeţean de
Asistenţă Psihopedagogică Ilfov
Prof. dr. Mihaela Daniela Cîrstea – Colegiul Economic „Virgil
Madgearu”, Bucureşti
Redactare: Elena Munteanu
Tehnoredactare computerizată: Andreea Apostol,
Olimpia Bolozan
Graca: Mihai Ionuţ Grăjdeanu
Design copertă: Andreea Apostol
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal
010517, Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GOIAN, MARIA
Comunicare în limba română: manual pentru clasa a II-a /
Goian Maria-Emilia, Minchevici Lucia, Preda Iulia. - Bucureşti:
Corint Educaţional, 2014
2 vol.
ISBN 978-606-8668-34-5
Semestrul 1 - ISBN 978-606-8668-35-2
I. Minchevici, Lucia
II. Preda, Iulia
372.46
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4781 din 13.10.2014, în urma
evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale
nr. 3418 din 19 martie 2013.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil
timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2014–2015.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit,
deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
116.111 - numărul de telefon european de asistenţă pentru copii
Toate drepturile acestei lucrări sunt rezervate EDITURII CORINT EDUCAŢIONAL, parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Date despre autoare:
Maria-Emilia Goian – profesor de limba şi literatura română,
grad didactic I, autoare de manuale şi auxiliare şcolare
Lucia Minchevici – profesor de limba şi literatura română, grad
didactic I, Şcoala Gimnazială nr. 194 din Bucureşti, autoare de
auxiliare şcolare
Iulia Preda – profesor pentru învăţământ primar, grad didactic
I, Şcoala Gimnazială „Avram Iancu” din Bucureşti
Referenţi:
Prof. dr. Ileana-Narcisa Ștefănescu – Centrul Judeţean de
Asistenţă Psihopedagogică Ilfov
Prof. dr. Mihaela Daniela Cîrstea – Colegiul Economic „Virgil
Madgearu”, Bucureşti
Redactare: Elena Munteanu
Tehnoredactare computerizată: Andreea Apostol,
Olimpia Bolozan
Graca: Mihai Ionuţ Grăjdeanu
Design copertă: Andreea Apostol
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti, cod poştal
010517, Tel./Fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti, cod poştal 060012
Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazinul virtual: www.grupulcorint.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GOIAN, MARIA
Comunicare în limba română: manual pentru clasa a II-a /
Goian Maria-Emilia, Minchevici Lucia, Preda Iulia. - Bucureşti:
Corint Educaţional, 2014
2 vol.
ISBN 978-606-8668-34-5
Semestrul 1 - ISBN 978-606-8668-35-2
I. Minchevici, Lucia
II. Preda, Iulia
372.46
Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Manualul școlar a fost aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4781 din 13.10.2014, în urma
evaluării, și este realizat în conformitate cu programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale
nr. 3418 din 19 martie 2013.
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și în format digital, și este transmisibil
timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2014–2015.
Inspectoratul școlar ………………………………..………………………………………………………
Școala / Colegiul / Liceul ………………………………………………………………………………….
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului*
format tipărit format digital
la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit,
deteriorat.
Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
116.111 - numărul de telefon european de asistenţă pentru copii
Toate drepturile acestei lucrări sunt rezervate EDITURII CORINT EDUCAŢIONAL, parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Elvira Rotundu – profesoară de istorie, gradul didactic I,
Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, doctor
în Științele Educației, profesor-asociat la Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Profesor metodist, coordonator de practică pedagogică la Facultatea de Istorie,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”.
Carmen Tomescu-Stachie – profesoară de istorie, gradul
didactic I, Școala Gimnazială „Ion Ghica” din Iași. Profesor metodist, coordonator de practică pedagogică la Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”,
responsabilă a cercului metodic al profesorilor de isto -
rie – grupa IV, școli gimnaziale, Iași.
REFERENŢI:
Prof. univ. dr. Călin Felezeu, Universitatea „Babeș-Bolyai”
din Cluj-Napoca
Mirela Popescu, profesor gradul didactic I, Colegiul
Național „Spiru Haret” din București
Redactare: Flori Bălănescu
Tehnoredactare computerizată: Mihaela Ciufu
Lorena Ionică
Design copertă: Dan Mihalache
Credite foto: shutterstock.com
Hărțile au fost reproduse după M. Manea, A. Pascu, Atlas școlar de istorie universală, Ed. Corint , 2015, Minodora Perovici, Istorie universală. Atlas școlar ilustrat, Ed. Corint, 2015 și Istoria României. Atlas școlar ilustrat, Ed. Corint, 2014.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ROTUNDU, ELVIRA
Istorie : manual pentru clasa a V-a / Elvira Rotundu,
Carmen Tomescu-Stachie. - Bucureşti : Corint Logistic,
2017
ISBN 978-606-94044-7-8
I. Tomescu-Stachie, Carmen
94
Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate
EDITURII CORINT LOGISTIC, parte componentă
a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
Pentru comenzi şi informaţii, contactaţi:
GRUPUL EDITORIAL CORINT
Departamentul de Vânzări
Str. Mihai Eminescu nr. 54A, sector 1, Bucureşti,
cod poştal 010517. Tel./Fax: 021.319.47.97;
021.319.48.20
Depozit
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, Bucureşti,
cod poştal 060012. Tel.: 021.310.15.30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.edituracorint.ro
3
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertatea şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
Deșteaptă-te, române!Versuri: Andrei Mureșanu
Muzica: Anton Pann
4
Unitatea 1 – ALFABETUL ISTORIEI – RECONSTITUIREA TRECUTULUI............................ . 7
Izvoare istorice ............................ . 8
Perceperea timpului și a spațiului ............ . 10
Evaluare .................................. . 12
Unitatea 2 – PREISTORIA ..................... . 13
Primii oameni ............................. . 14
Revoluția neolitică ......................... . 16
Inventarea metalurgiei...................... . 18
Evaluare .................................. . 20
Unitatea 3 – CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC. . . 21
Mediul natural și viața cotidiană ............. . 22
Studiu de caz: Orașul-stat Babilon............ . 24
Studiu de caz: Temple și piramide............ . 25
Popoare și civilizații pe harta Orientului Antic . . 26
Studiu de caz: Chinezii ..................... . 28
Studiu de caz: Evreii ........................ . 29
Inventarea scrierii – de la pictograme la alfabet 30
Studiu de caz: Epopeea lui Ghilgameș ........ . 32
Studiu de caz: Codul lui Hammurabi ......... . 33
Evaluare .................................. . 34
Unitatea 4 – CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA
ELENISTICĂ ................................. . 35
Mediul natural și ocupațiile grecilor .......... . 36
Studiu de caz: Ceramica între utilitate și artă . . . 38
Adevăr și legendă: legendele Olimpului.
Războiul troian ......................... . 39
Polisul – organizare internă: Atena și Sparta.
Procesul de colonizare ................... . 41
Studiu de caz: Histria, Tomis și Callatis ....... . 43
Războaiele grecilor......................... . 44
Studiu de caz: Bătălia de la Maraton ......... . 46
Alexandru Macedon și civilizația elenistică.... . 47
Frumos și cunoaștere în lumea greacă ........ . 49
Studiu de caz: Acropola ateniană ............ . 51
Studiu de caz: Moștenirea lumii grecești ...... . 52
Studiu de caz: Jocurile Olimpice în Antichitate. . 53
Evaluare .................................. . 54
Unitatea 5 – LUMEA ROMANĂ ................ . 55
Fondarea Romei: istorie și legendă ........... . 56
Statul roman .............................. . 58
Viața cotidiană în lumea romană ............ . 60
Studiu de caz: Orașul și monumentele publice. . 62
Studiu de caz: Colosseum și gladiatorii ....... . 63
Studiu de caz: Pompei ...................... . 64
Studiu de caz: Armata romană............... . 65
Studiu de caz: Zeii romanilor. Templele . . . . . . . . 66
Studiu de caz: Creștinismul ................. . 67
Romanizarea .............................. . 68
Evaluare .................................. . 70
Unitatea 6 – GETO-DACII...................... . 71
Geții și dacii. Rânduieli, obiceiuri, credințe .... . 72
Burebista și Decebal. Războaiele daco-romane. . 74
Evaluare .................................. . 76
Unitatea 7 – CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ . . . . . . . . . . . . 77
Apariția Islamului. Credința musulmană...... . 78
Expansiunea militară și culturală a Islamului. . . 80
Evaluare .................................. . 82
Unitatea 8 – EUROPA MEDIEVALĂ............. . 83
Formarea popoarelor europene .............. . 84
Etnogeneza românească .................... . 86
Europa creștină în mileniul I ................ . 88
Studiu de caz: Creștinarea francilor.
Carol cel Mare .......................... . 90
Studiu de caz: Imperiul Bizantin ............ . 91
Viața cotidiană în Evul Mediu................ . 92
Studiu de caz: Domeniul feudal.............. . 94
Studiu de caz: Orașul medieval –
spațiu al libertății ....................... . 95
Studiu de caz: Cavalerism și onoare .......... . 96
Studiu de caz: Cruciadele ................... . 97
Studiu de caz: Catedrale și universități ....... . 98
Statele medievale: Franța, Anglia, Imperiul
Romano-German........................ . 99
Studiu de caz: Lumea românească și statele
medievale în secolele XIV-XV. Târgoviște,
Suceava. ............................... . 101
Studiu de caz: Diversitate culturală în lumea
românească: Brașov și Cluj ............... . 102
Evaluare .................................. . 103
Recapitulare finală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
Evaluare finală............................. . 107
Dicționar selectiv de personalități istorice ..... . 111
Cuprins
5
GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI
Manualul este structurat în unități de învățare, care cuprind:
MANUALUL CUPRINDE
varianta tipărită varianta digitală
Simboluri folosite
în varianta digitală
Rezolvă
Privește
Vizionează
A ASSURBANIPAL (?672–626 î. H.), rege al Asiriei.
Războinic priceput, a cucerit Egiptul și Babilonul. A
sprijinit cultura. Biblioteca sa de la Ninive cuprindea
22 000 de tăblițe de lut, aranjate pe subiecte. Printre
acestea a fost Epopeea lui Ghilgameș.
ATTILA (434–453), conducător al hunilor – supranumit
„biciul lui Dumnezeu”. A condus multe expediții de
cucerire în Europa, care au provocat mari distrugeri,
și a fost înfrânt în bătălia de la Câmpiile Catalaunice
de către generalul roman Aetius, aflat în fruntea unei
armate de „barbari” (franci și burgunzi).
AUGUSTUS (CAIUS OCTAVIANUS CAESAR, 63 î. H.–14 d.
H.), împărat roman (27 î. H.–14 d. H.), a purtat titlul de
Princeps. A mărit granițele statului roman și a impus pax
romana (pacea romană) în imperiu. A sprijinit literatura
și artele, la Roma a ridicat temple, amfiteatre, băi publice.
Renumele de care s-a bucurat în timpul vieții s-a menținut
și după moartea sa. Dovadă este urarea Senatului la
încoronarea împăraților romani: Să fii mai fericit decât
Augustus și mai bun decât Traian.
B BASARAB I (1310–1352), întemeietor și domn al
Țării Românești. A înlăturat suzeranitatea Ungariei,
obținând victoria de la Posada împotriva regelui Carol
Robert de Anjou. Și-a stabilit reședința la Câmpulung,
unde este înmormântat.
BOGDAN I (1359–1365), voievod din Maramureș,
s-a răsculat împotriva politicii regilor maghiari de
restrângere a libertăților românilor. A trecut în Țara
Moldovei, unde cu ajutorul forțelor locale a îndepărtat
dependența de regatul Ungariei. Și-a consolidat
puterea și a stabilit prima capitală a țării la Baia.
BUREBISTA (82–44 î. H.), rege al geto-dacilor; vezi p. 74.
C CAESAR (CAIUS IULIUS, ?101–44 î.H.), om politic și
general roman. După cucerirea Galliei, a preluat întreaga
putere la Roma. Nu s-a proclamat rege, a păstrat titlul de
dictator pe viață și a adoptat toga de purpură (culoarea
roșie simboliza atributele imperiale). A conceput un
vast plan de reconstruire a Romei și a introdus un nou
calendar, numit iulian. A fost asasinat în Forul Roman.
CLISTENE (?–506 î. H.), om politic și legislator atenian. A propus un program de reforme, prin care a
întărit regimul democrației ateniene. A împărțit populația în 10 triburi, în funcție de zona locuită, limitând puterea aristocrației. A introdus ostracismul.
CLOVIS (CHLODOVECH, 481–511), primul rege al
francilor. A cucerit Gallia, a pus bazele statului unificat, stabilind capitala la Soissons. A impus creștinismul tuturor francilor. În conducerea statului, s-a
bazat pe vechea administrație romană.
CONSTANTIN CEL MARE (306–337), împărat roman.
S-a botezat în ziua morții, dar a rămas în istorie ca
primul împărat creștin. A construit orașul Constantinopol (a doua Romă) pe locul vechii colonii grecești
Byzantion, punct de trecere între Occident și Orient.
Orașul avea șapte coline principale, 14 regiuni, fortificații puternice și monumente splendide.
D DECEBAL (86–106) rege al geto-dacilor; vezi p. 47.
F FILIP al II-lea (?382–336 î. Hr.), regele Macedoniei. A
dus o politică de cuceriri teritoriale, a organizat „falanga macedoneană” și a înfrumusețat capitala statului, Pella. După victoria de la Cheroneea, a devenit
stăpânul Greciei.
FILIP al IV-lea CEL FRUMOS (1285–1314), rege al
Franței, supranumit „regele de marmură”. A avut o
contribuție mare la procesul de centralizare politică.
A anexat provincia Champagne și a îngrădit influența
papalității în statul francez. A confiscat averile Cavalerilor Templieri și a desființat Ordinul. A convocat
pentru prima dată Adunarea Stărilor Generale.
H HANNIBAL (247–183 î. H.), general cartaginez. A fost
figura centrală a celui de-al doilea război purtat de
Cartagina cu romanii pentru controlul Mării Mediterane (218–202 î. H.). Bun strateg, a obținut victoriile de
la Ticinus, Trebia și Cannae. A fost pentru romani un
adversar redutabil, rămas în memoria Romei prin expresia „Hannibal ante portas” (Hannibal în fața Orașului). A fost înfrânt în bătălia de la Zama (202 î. H.) de
generalul roman Publius Cornelius Scipio, supranumit
„Africanul”.
HARUN AL-RAȘID (786–809), calif al Bagdadului. Sub
conducerea sa, califatul a cunoscut gloria maximă. A
Dicționar selectiv
de personalități istorice
DICȚIONAR SELECTIV DE PERSONALITĂȚI ISTORICE 111
lecția propriu-zisă
Studiu de caz Evaluare
104 RECAPITULARE FINALĂ
II. PREISTORIA
Perioadă istorică Tipuri umane Economie Societate Artă și credințe
religioase
Paleolitic = epoca
veche a pietrei
Homo habilis,
Homo erectus,
Homo sapiens
¾ unelte și arme din piatră cioplită
¾ vânătoarea și culesul
¾ omul descoperă focul
¾ comunități
mici (ceata, ginta)
¾ apariția
limbajului
¾ picturi rupestre
Neolitic = epoca
nouă a pietrei
Homo sapiens ¾ unelte și arme din piatră șlefuită și perforată
¾ agricultura, creșterea
animalelor, meșteșuguri
casnice (olăritul, torsul și
țesutul)
¾ comunități
sedentare (tribul,
uniuni de triburi)
¾ primele credințe religioase –
cultul fertilității
¾ monumente
megalitice
Epoca metalelor Homo sapiens
sapiens
¾ unelte, arme din bronz
și fier
¾ schimbul de produse:
moneda
¾ aristocrație și
producătorii de
bunuri
¾ cultul soarelui
¾ politeism
III. ANTICHITATEA
Popoare Așezare
geografică
Mod
de guvernare
Cultură și
tehnologie Credințe
sumerieni
akkadieni
asirieni
¾ valea fertilă a fluviilor Tigru și Eufrat
¾ orașe-stat, imperii
¾ societate ierarhizată
¾ canale pentru irigații, roata, plugul,
primul sistem de
scriere
¾ politeism
¾ templul: ziggurat
egipteni ¾ fluviul Nilul ¾ unificarea Egiptului de către faraonul
Menes
¾ calendar, astronomie, medicină
¾ scrierea
hieroglifică
¾ politeism
¾ credința în viața
după moarte
fenicienii ¾ litoralul de răsărit
al Mării Mediterane
¾ orașe-stat: Tyr,
Sidon, Byblos
¾ arta vopsitului stofelor, purpura, pergamentul, alfabetul
¾ politeism
I. IZVOARE ISTORICE
SURSE PRIMARE
• unelte, vase, podoabe, urme
de locuire
• coduri de legi, acte oficiale
hărți, fotografii
SURSE SECUNDARE
• texte istorice, rapoarte,
articole din reviste și ziare, enciclopedii, jurnale
interne
SURSE ORALE
• legende, mituri, povești, cântece
transmise din generație în generație
• mărturii și memorii ale unor persoane martore sau implicate în
evenimente istorice
Recapitulare finala
Recapitulare finală Dicționar selectiv
aplicații (activități de învățare)
titlul lecției
textul lecției
vocabular
cu termeni
istorici
idei
principale
surse istorice
În zilele noastre
Știați că?
MANUAL DE ISTORIE PENTRU CLASA A V-A
Competențe generale
și specifi ce
1. Utilizarea în contexte diverse a coordonatelor și reprezentărilor de timp
și spațiu
1.1. Ordonarea pe criterii cronologice a faptelor/proceselor istorice
1.2. Identificarea diferențelor temporale dintre evenimente și procese istorice
1.3. Localizarea în timp și în spațiu a faptelor și/sau a proceselor istorice
2. Utilizarea critică și reflexivă a limbajului de specialitate și a surselor istorice
2.1. Folosirea termenilor de specialitate în descrierea unui eveniment/proces
istoric
2.2. Relatarea unui eveniment/proces istoric, utilizând informații din surse
istorice
2.3. Stabilirea de asemănări și deosebiri referitoare la evenimente/procese istorice, pe baza unor surse diferite
3. Manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice
și a diversității socio-culturale
3.1. Asumarea de roluri în grupuri de lucru
3.2. Descrierea rolului unor personalități în desfășurarea evenimentelor istorice
4. Folosirea autonomă și responsabilă a instrumentelor necesare învățării
permanente
4.1. Folosirea unor tehnici de învățare în rezolvarea sarcinilor de lucru
4.2. Utilizarea resurselor multimedia în scopul învățării.
6
RECONSTITUIREA TRECUTULUI
LECȚIA 1: IZVOARE ISTORICE
LECȚIA 2: PERCEPEREA TIMPULUI ȘI A SPAȚIULUI
ALFABETUL ISTORIEI
Ceasul solar
a fost inventat
de egipteni.
Ceasul de mână
este purtat din
timpul Primului
Război Mondial.
Pendulul este
folosit din
1656 d. H.
Ceasul astronomic din
Praga, secolul
al XV-lea d. H.
Primul ceas
public datează
din 1335 d. H.
Clepsidra cu
apă,
Antichitate
CUNOȘTINȚE
În acest capitol vei descoperi informații
interesante despre modul în care se scrie istoria,
despre instrumentele și metodele care ajută
la descoperirea urmelor vieții oamenilor din
trecut, despre cât de importantă este activitatea
cercetătorilor din diverse domenii care-i ajută pe
istorici în munca lor.
COMPETENȚE
Prin realizarea activităților propuse, vei avea ocazia să
analizezi și să compari urme ale vieții și activității oamenilor din diferite perioade ale istoriei, să folosești
unitățile de măsurare a timpului istoric, să localizezi
pe hartă spațiile în care au trăit primii oameni și să
descrii modul în care viața și activitatea lor au fost infl uențate de mediul natural-geografi c.
1
7
8 ALFABETUL ISTORIEI
Pictură rupestră
din peștera Lascaux, Franța.
Povestea unei surse istorice
În septembrie 1940 Marcel Ravidat se plimba cu câinele
său, Robot, într-o regiune din sud-estul Franței. Câinele i-a
atras atenția stăpânului asupra intrării într-o grotă. Marcel a
decis să exploreze grota împreună cu alți trei prieteni ai săi.
După ce au înaintat aproximativ 15 metri în interiorul peșterii, au descoperit picturi rupestre de o frumusețe rară. S-a
dovedit că au fost realizate de oameni care au trăit cu peste
17 000 de ani în urmă. Descoperirea lor a reprezentat o adevărată comoară pentru reconstituirea istoriei din acele vremuri
îndepărtate.
De la Preistorie la istoria scrisă este un drum lung. Preistoria
este cea mai îndepărtată și mai îndelungată perioadă din evoluția
omenirii. Informațiile despre viața oamenilor preistorici sunt obținute doar pe baza cercetării izvoarelor nescrise, care sunt scoase la
lumină de către arheologi. Aceștia pot fi considerați detectivi care
caută urme ale prezenței omului: fosile sau obiecte ascunse în pământ, în peșteri sau în ape. Arheologii colaborează cu alți specialiști
pentru a stabili vechimea obiectelor descoperite și pentru a le încadra
în perioadele de timp corespunzătoare. După ce sunt datate, devin
surse importante pentru scrierea istoriei și sunt expuse în muzee.
Odată cu apariția scrisului, sursele istorice s-au diversificat și au
fost mai ușor de descifrat. Literatura, documentele oficiale, scrisorile
oferă o imagine mult mai clară asupra vieții oamenilor din trecut.
Istoria orală. De-a lungul timpului, cunoștințele și experiențele
umane s-au transmis din generație în generație și pe cale orală. Legendele, miturile, poveștile, cântecele reprezintă resurse pentru cercetarea istorică. Mărturiile și amintirile unor oameni care au fost
implicați în diferite evenimente pot completa sau corecta aspecte mai
puțin cunoscute, care nu apar în alte tipuri de surse istorice.
Importanța studiului istoriei. Sunt multe motive pentru care
studiem istoria. Ea ne prezintă marea poveste a omenirii, de la origini până în zilele noastre. Pentru scrierea ei, istoricii analizează și interpretează izvoare sau surse istorice. Acestea pot fi informații scrise,
urme materiale și alte tipuri de dovezi ale vieții și activității oamenilor
din trecut. Cunoașterea istoriei ajută la înțelegerea prezentului. Invențiile și realizările din trecut devin lecții de viață. Istoria ne oferă
exemple de succes și modele de urmat, dar și greșeli care nu trebuie
repetate. Prin cunoașterea trecutului, extragem învățăminte pentru
acțiuni și decizii din viitor, pentru noi și familia noastră, dar și pentru
comunitatea din care facem parte.
Izvoare istorice
DE REȚINUT!
a. Istoria, împreună cu alte
discipline auxiliare (arheologie,
cronologie), reconstituie trecutul
omenirii.
b. Sursele primare, sursele secundare și istoria orală sunt principalele instrumente de lucru ale
istoricului.
c. Studiul istoriei ne ajută să înțelegem prezentul și să ne pregătim pentru viitor.
Arheologie = disciplină care se
ocupă cu descoperirea și valorificarea științifică a urmelor
materiale ale vieții și activității
oamenilor din trecut.
Artefact = obiect, produs al activității umane.
Fosilă = rest sau urmă de organism animal sau vegetal, conservat în pământ.
VOCABULAR
ALFABETUL ISTORIEI 9
ACTIVITĂȚI
A. Instrumente de lucru ale istoricilor
Surse primare: provin de la persoane care au luat parte sau au
fost martore la un eveniment.
Surse secundare: provin de la persoane care nu au fost martore la
eveniment, dar se bazează pe informațiile oferite
de sursele primare. Când istoricii au la dispoziție
doar surse secundare, este foarte important să
fie atent selectate, analizate și comparate.
• Pornind de la definițiile de mai sus, menționați trei exemple de
surse istorice primare și trei exemple de surse istorice secundare. Explicați diferența dintre ele.
B. „Dacă ne îndreptăm spre răsărit, în Grecia, Asia Mică, Palestina, Egipt
sau Irak, sau spre sud, în Mexic, Guatemala și Peru, vom găsi oameni
care răscolesc ruinele frumoase și triste. Ei vor să reînvie civilizații pierdute și pe acei oameni aproape legendari – regi, preoți, ostași, artiști și
unii meșteșugari – care, înainte de a fi dispărut, au lăsat opere care ne
uimesc și astăzi. Acești oameni se numesc arheologi.”
(Anne Terry White, Lumi dispărute)
• Precizează, pe baza textului, scopul muncii arheologilor. Compară munca arheologilor cu cea a istoricilor. Menționează o asemănare și o deosebire.
C. „În rostul cunoaşterii faptelor omeneşti, învăţătura va fi temeinică
şi rodnică, dacă afli într-o faptă strălucită o pildă luminoasă şi un
îndemn puternic, ca să-ţi zideşti o viaţă nouă, adevărată, pentru binele
şi propăşirea ta, dar mai ales a patriei tale, şi să te fereşti de ceea ce
a fost ruşinos şi urât la începutul ei dintâi, şi dăunător şi meritând
osândă, prin sfârşitul josnic al faptelor.”
(Titus Livius, De la întemeierea Cetății)
1. Precizează, pe baza sursei C, două avantaje ale cunoașterii faptelor omenești.
2. Imaginați-vă că lu crați
într-un grup de cercetători alcătuit din arheologi, geografi,
istorici, muzeografi. Alegeți fiecare dintre voi un rol. Descrieți cum veți proceda, în funcție
de rolul pentru care ați optat.
D. Asociază activitatea din
imaginea alăturată cu unul
din rolurile de mai sus.
ü Progresul științific și tehnologic contribuie la perfecționarea
metodelor folosite de cercetători
în descoperirea, analiza și interpretarea dovezilor trecutului.
ü Prin cunoașterea diversității
de credințe și civilizații învățăm
să-i acceptăm pe ceilalți și să respectăm idei și opinii diferite de
ale noastre.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Șantier arheologic complex: cea mai
veche construcție religioasă realizată
de om, mileniul al X-lea î. H.,
sud-estul Anatoliei (Turcia).
ü Umbra Obeliscului din Luxor
arăta trecerea timpului?
ü Până în secolul al XIV-lea nu au
existat ceasuri în casele oamenilor?
ü Orologiul din Praga afișează
poziția Soarelui și a Lunii, semnele
astrologice și numele sfântului din
ziua respectivă?
ü Primul ceas de buzunar a fost
inventat de un german în 1510 și
nu indica decât ora, fără minute?
ȘTIAȚI CĂ?
10 ALFABETUL ISTORIEI
Timpul istoric. Oamenii au fost preocupați dintotdeauna de ritmul
vieții. Însă, în trecut timpul nu era calculat și măsurat cu exactitatea
din zilele noastre. La început, s-au orientat în funcție de schimbarea
anotimpurilor și de alternarea luminii cu întunericul. Pe măsură ce
ocupațiile oamenilor s-au diversificat, au fost realizate primele calendare. Acestea se bazau pe fenomene naturale cu o anumită periodicitate sau pe rotația Lunii în jurul Pământului. Calendarul solar, utilizat
în zilele noastre, are în vedere rotația Pământului în jurul Soarelui.
Cum măsurăm timpul istoric? Pentru istorici, stabilirea succesiunii evenimentelor pe axa timpului are o mare importanță. Ei apelează
la cronologie pentru măsurarea timpului și pentru datarea evenimentelor istorice. Încă din cele mai vechi timpuri, astronomia a oferit unitățile fundamentale pentru măsurarea timpului: ziua, luna și anul.
Pentru o datare mai precisă, specialiștii au folosit și unități de timp
mai mici decât ziua (ora, minutul, secunda), precum și unități mai
mari decât anul: deceniul, secolul sau veacul și mileniul. Pentru perioadele foarte mari de timp se folosește cea mai mare unitate de măsură –
era istorică.
Spațiul istoric. Istoria nu se desfășoară doar în timp, ci și în spațiu. Pentru a explica modul în care omenirea a evoluat în interacțiune
cu mediul înconjurător, istoricii au nevoie și de cunoștințe de geografie. Ei trebuie să identifice locul unde s-au petrecut evenimentele și
să explice modul în care cadrul natural geografic a influențat viața și
activitatea oamenilor. Geografia vine în sprijinul istoriei cu hărți, pe
care sunt reprezentate continentele, formele de relief, oceanele, mările, cursurile de ape ș.a.
Trăsăturile culturale și comportamentale ale oamenilor se diferențiază și în funcție de spațiul istoric din care provin, precum și de timpul istoric în care au trăit.
Perceperea timpului
și a spațiului
Continent = suprafață vastă de
pământ, mărginită total sau parțial de mări sau oceane.
Cronologie = de la cronos – timp
și logos – știință, disciplina care se
ocupă cu datarea evenimentelor
și măsurarea timpului.
Eră istorică = perioadă care are ca
reper un eveniment real sau imaginar, pentru numărarea anilor.
Spațiu istoric = teritoriu sau zonă
geografică în care a avut loc un
eveniment istoric.
VOCABULAR
Primul calendar
Se pare că primul „calendar” din lume a fost realizat cu
17 000 de ani în urmă pe un os de vultur, pe care un vânător
din Epoca de Piatră a însemnat fazele Lunii. Era un ceas rudimentar, după care primele comunități umane se orientau și își
organizau activitățile. Cu ajutorul acestor însemnări, primii oameni anticipau migrațiile păsărilor, identificau perioadele cele
mai potrivite pentru vânătoare și stabileau anumite ritualuri și
ceremonii religioase. Primul calculator științific din lume,
vechi de 2000 de ani. Măsoară poziția
soarelui, a lunii sau a planetelor după
introducerea unor date.
DE REȚINUT!
a. Erele sunt delimitate prin raportarea la un eveniment important.
b. Evenimentele care s-au produs înainte de anul 1 fac parte din
era de înainte de Hristos (î. H.) și
sunt plasate pe axa timpului în ordine descrescătoare, de la cel mai
îndepărtat la anul 1.
c. Evenimentele care s-au produs după anul 1 fac parte din era
de după Hristos (d. H.) și sunt în ordine crescătoare, de la anul 1.
ALFABETUL ISTORIEI 11
ü Dacii, strămoșii românilor, aveau
cunoștințe înaintate de astronomie și foloseau un calendar anual
foarte apropiat de cel din zilele
noastre?
ü Intervalul de 5 ani se mai numește cincinal sau lustru?
ȘTIAȚI CĂ?
Calendarul cu 12 luni pe care
îl folosim în zilele noastre a fost
folosit de romani în Antichitate
și avea la început 10 luni. Lunile
ianuarie și februarie au fost
introduse mai târziu. Prima zi a
anului – 1 ianuarie – a fost stabilită
de Iulius Caesar
(100–44 î. H.). De aceea,
se numește calendarul iulian.
ACTIVITĂȚI
A. Planiglobul.
B. Unități de măsurare a
timpului.
C.
• Studiază harta cu atenție și localizează continentele și oceanele
reprezentate. Precizează trei continente și trei oceane identificate.
Anul
Deceniul
o perioadă de 10 ani
Secolul (veacul)
o perioadă de 100 de ani
Mileniul
1000 de ani = 10 secole
Era istorică (creștină)
î. Hr. = înainte de nașterea lui Iisus Hristos
d. Hr. = după nașterea lui Iisus Hristos
• Folosind unitățile de măsurare a timpului din piramida de mai sus,
completează secolele și mileniile în care se încadrează datele de mai jos:
Data Mileniul Secolul
271
1989
2017
• Desenează o friză cronologică după modelul de mai sus. Colorează cu roșu perioada corespunzătoare erei de înainte de Hristos și
cu albastru era de după Hristos. Caută semnificația istorică a următoarelor date și plasează-le pe axă, în ordinea cronologică a desfășurării
lor: 44 î. H.; 753 î. H.; 1918; 106; 2007.
1
I-le. Hawaii E
(
A N T A R C T I D
OCEANUL
A
ARCTI C
AMERICA
AMERICA
DE SUD
AFRICA
EUROPA
AUSTRALIA
ASIA
DE
NORD
P
OCEANUL
INDIAN
O
C
A
N
U L P A C I F I C
O
C
E
A
N
U
A T
L A N T I C
O
C
E
A
N
U L A
C I F I C
ü Progresele înregistrate în
tehnologiile de informare și comunicare i-au determinat pe unii
specialiști să afirme că omenirea a
intrat într-o nouă eră a Internetului,
dat fiind numărul tot mai mare al
orelor petrecute în mediul on-line.
ü Dezvoltarea tehnologiei GPS
(Global Positioning System) vine în
ajutorul oamenilor cu date mult
mai exacte și ne ajută să utilizăm
hărțile pentru a ne orienta în locuri
mai puțin cunoscute.
ÎN ZILELE NOASTRE:
12 ALFABETUL ISTORIEI
Fosile preistorice.
Evaluare
B. Tipuri de calendare
Nume tip Număr de luni
într-un an
Număr
de zile
într-un an
Număr
de zile
într-o lună
Număr de
zile într-o
săptămână
Zile în
plus
Luni în
plus
Gregorian Solar 12 365 sau 366 28, 29, 30
sau 31 7 da nu
Iulian Solar 12 365 sau 366 28, 29, 30
sau 31
7 da nu
Evreiesc Solar și
lunar
12 sau 13 353, 355, 383
sau 385
29 sau 30 7 da da
Islamic Lunar 12 354 sau 355 29 sau 30 7 da nu
A. „Arheologia nu mai poate fi considerată, deja de multă vreme,
o știință legată de anticari, ea reprezentând un cuprinzător mănunchi de direcții de cercetare, în care, de exemplu, științele naturii
joacă un rol de seamă. De la fizică așteptăm datări precise ale resturilor organice, obținute pe baza măsurătorilor cu radiocarbon. (...)
Științele geografice înlesnesc reconstituirea schimbărilor peisajului
în decursul ultimelor milenii. Biologia este o parte componentă a
oricărui șantier arheologic, oferindu-ne explicații asupra speciilor
de animale vânate și de animale domestice crescute, asupra speciilor de plante culese și cultivate, dar și asupra felului în care oamenii
tratau problema resurselor naturale.”
(Svend Hansen, Descoperiri arheologice din Germania)
• Citește cu atenție textul. Completează un tabel după modelul dat:
Disciplina/domeniul
de cercetare Cum contribuie la cercetarea istorică?
Fizica
Biologia
Geografia
1. Citește informațiile din tabel și notează două asemănări și două deosebiri între două dintre calendarele prezentate.
2. Construiește o axă a timpului, pe care să notezi două momente mai
importante din viața personală. Stabilește care dintre acestea este mai apropiată de ziua în care realizezi exercițiul.
3. Imaginează-ți că ești muzeograf. Trebuie să realizezi o expoziție cu
titlul Instrumente de măsurare a timpului. Precizează trei astfel de instrumente și ordonează-le cronologic, conform folosirii lor de-a lungul
istoriei.
Calendarul evreiesc.
PREISTORIA
LECȚIA 1: PRIMII OAMENI
LECȚIA 2: REVOLUȚIA NEOLITICĂ
LECȚIA 3: INVENTAREA METALURGIEI
CUNOȘTINȚE
În acest capitol vei afla informații despre cei mai
vechi strămoși ai omului modern, despre modul în
care primii oameni au reușit să supraviețuiască într-un mediu neprietenos și să creeze primele opere
de artă.
COMPETENȚE
Prin analiza surselor istorice vei reuși să descoperi
noi informații privind viața oamenilor în Preistorie, să te orientezi pe hărțile istorice, să utilizezi
corect limbajul istoric și să apreciezi realizările primelor comunități umane în domeniul artelor și al
credințelor religioase.
cca 5 milioane de
ani î. H.,
Australopithecus
în Africa
cca 40 000 ani
î. H., Omul de
Cro-Magnon
cca 100000
ani î. H.,
Omul de
Neanderthal
cca 200 000
ani î. H., Homo
sapiens, omul
modern
cca 1,5
milioane de
ani î. H., Homo
erectus
cca 2,5
milioane de
ani î. H., Homo
habilis
10 000 ani î. H.,
epoca glaciară ia
sfârșit, clima se
încălzește, omul
învață să cultive
plantele
2
13
14 PREISTORIA
Primii oameni
Poveste începe cu „Lucy”
... într-o dimineață de duminică de la sfârșitul lunii noiembrie
1974, cercetătorii săpau într-un loc izolat din regiunea Afar, Etiopia de astăzi. La un moment dat, antropologul Donald Johanson a descoperit o mică bucată de schelet, care se va dovedi mai
vechi de 3 milioane de ani. În urma cercetării acestuia, s-a ajuns
la concluzia că este vorba despre o femelă, care a fost numită
„Lucy”, după o melodie a formației Beatles, pe care o ascultau
în acel moment. „Lucy” părea să se afle la jumătatea drumului
între maimuțe și oameni: avea forma și dimensiunea craniului
de maimuță, dar putea să meargă biped.
Africa – „leagănul omenirii”. Cele mai importante descoperiri
arheologice realizate până în prezent demonstrează faptul că primii
oameni au trăit pe continentul african. În părțile de sud și de est ale
Africii au fost descoperite numeroase fosile, printre care și Lucy. Acestea au aparținut celor mai îndepărtați strămoși ai omului modern,
hominizilor Australopithecus. Cu o înfățișare apropiată de cea a maimuței, aceștia aveau mersul aproape vertical și utilizau membrele superioare pentru a-și asigura hrana. Tot în Africa, au fost descoperite
fosilele primului om capabil să producă unelte, Homo habilis. El avea
o capacitate craniană mai mare și a produs primele unelte cu ajutorul
cărora s-a adaptat la condițiile de mediu.
Răspândirea primilor oameni. Mersul biped și poziția complet
verticală a lui Homo erectus au fost pași importanți în evoluția omului.
Căutând noi surse de hrană, oamenii au migrat și dincolo de spațiul
Africii, ajungând în zone din Asia și Europa. Omul inteligent, Homo sapiens, cu o capacitate craniană sporită, a făcut progrese noi în dezvoltarea limbajului și a manifestat primele preocupări artistice. În această
etapă, oamenii au ajuns la înfățișarea actuală și erau răspândiți în întreaga lume, din America până în Oceania.
Primii oameni și mediul înconjurător. Viața primilor oameni era
în totalitate dependentă de natură. O lungă perioadă de timp, denumită și Paleolitic, oamenii s-au hrănit cu ceea ce le oferea natura:
plante, rădăcini, semințe, fructe, pești, animale ș.a. Pentru a-și procura
mai ușor hrana, ei și-au confecționat primele unelte din lemn, piatră
cioplită, os și corn. Descoperirea focului a însemnat hrană mai gustoasă, căldură, lumină, dar și un important mijloc de apărare. Primii
oameni erau nomazi și trăiau sub cerul liber sau în adăposturi oferite
de natură: peșteri, caverne, maluri înalte ale râurilor ș.a. Mediul înconjurător a reprezentat și sursa de inspirație pentru primele manifestări artistice. Desenele descoperite pe pereții peșterilor înfățișează
animale, păsări, reptile, pești, uneori și siluete umane.
Antropogeneză = procesul apariției și evoluției speciei umane.
Nomad = persoană sau grup
de persoane care se mută dintr-un loc în altul, nu are o așezare
stabilă.
Paleolitic = de la palaios – vechi,
lithos – piatră, prima perioadă din
evoluția omenirii, numită și Epoca
Veche a Pietrei.
VOCABULAR
Australopithecus afarensis – „Lucy”.
Reconstituire digitală.
a. Primii oameni au trăit în
Africa, de unde s-au răspândit
apoi în întreaga lume.
b. Oamenii au evoluat ca urmare a nevoii de adaptare la mediul înconjurător.
c. În Paleolitic, oamenii au creat
unelte simple, au învățat să producă focul, au utilizat limbajul și
au manifestat primele preocupări
artistice.
DE REȚINUT!
PREISTORIA 15
ü Pământul a cunoscut perioade
când mari suprafețe ale planetei au
fost acoperite de gheață? Perioadele de îngheț, care puteau dura
și mii de ani, se numesc glaciațiuni.
Între glaciațiuni, clima se încălzea.
Extinderea, deplasarea sau retragerea ghețarilor au determinat modificarea faunei și florei pe glob.
ȘTIAȚI CĂ?
ACTIVITĂȚI
ü Este important să înțelegem că
avem un început comun, iar asemănările dintre oameni sunt mult mai
numeroase decât diferențele.
ü Cercetările privind apariția și
evoluția omului continuă. Pot apărea interpretări noi sau pot fi făcute
alte descoperiri care să completeze
sau chiar să schimbe teoriile actuale.
ÎN ZILELE NOASTRE:
A. „Este foarte probabil ca Africa să fi fost inițial populată de maimuțe
superioare, astăzi dispărute, înrudite strâns cu gorila și cimpanzeul: și
cum aceste două specii sunt astăzi cele mai apropiate rude ale omului,
este mai plauzibil să presupunem că strămoșii noștri timpurii au trăit
pe continentul african decât în altă parte.”
(Ch. Darwin, Originea speciilor)
• Precizează zona geografică în care au trăit primii oameni. Menționează două motive pentru care primii oameni au trăit în această zonă.
B. „Apariția artei este, în primul rând, rezultatul observației de către
omul sapiens a mediului înconjurător, a ceea ce îi condiționează mai
mult existența, a animalelor pe care le vâna, a grupului în care trăia.
(...) Desenele și inciziile de pe pereții peșterilor reprezintă foarte rar
figuri umane; încă și mai rar păsări, reptile sau pești; iar plante, deloc.
În schimb, abundă figurile de animale: mamut, urs, bizon, cal, cerb,
ren, țap de munte.”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
• Menționează tipul uman care manifestă primele preocupări artistice. Identifică paragraful din lecție în care este precizat acest aspect.
1. Compară imaginea din sursa C cu informațiile oferite de sursa B.
Precizează două asemănări în privința primelor manifestări artistice
ale oamenilor preistorici.
2. Menționează trei animale pe care le recunoști.
Peștera Chauvet, sudul Franței, descoperită de Jean-Marie Chauvet în 1994.
Cele mai vechi picturi rupestre cunoscute, datând de 32 000 de ani.
TOUMAÏ – cel mai vechi
hominid cunoscut
(7 milioane de ani în urmă)
HOMO HABILIS
(2 milioane de ani în urmă)
HOMO ERECTUS
(1 milion de ani în urmă)
HOMO SAPIENS
(zilele noastre)
ORRORIN – primul hominid biped cunoscut
(6 milioane de ani în urmă)
AUSTRALOPITHECUS –
„LUCY”
(3 milioane de ani în urmă)
C.
Evoluția omului.
16 PREISTORIA
Revoluția neolitică
Istoria agriculturii
... începe la „Cornul Abundenţei”, într-o regiune din vestul Asiei.
Expresiile „Corn al Abundenţei” și „Semilună Fertilă” au fost utilizate prima oară în 1900 de către arheologul american James Henry
Breasted, de la Universitatea din Chicago. Regiunea a fost numită
astfel datorită solului fertil şi formei sale de corn sau semilună. În
prezent, țările care dețin teritorii din fostul Corn al Abundenţei sunt:
Irak, Siria, Liban, Israel, Iran, Turcia,
Schimbări în viața oamenilor. „Revoluția neolitică” a însemnat trecerea la o nouă etapă în evoluția omenirii. Încălzirea climei a produs
schimbări importante în evoluția plantelor și animalelor, dar și în viața
oamenilor. Omul a început să controleze mediul în funcție de nevoile de
hrană, adăpost și apărare. A selectat din natură plante, pe care a început
să le cultive, a domesticit animale pentru hrană, îmbrăcăminte, apărare
sau pentru a servi la transport. Credințele oamenilor erau strâns legate
de viața de zi cu zi. Pentru a obține recolte bogate, au început să divinizeze elemente ale naturii: pământul, soarele, apa.
Sedentarizarea grupurilor umane. Noile ocupații au determinat
trecerea comunităților umane de la viața nomadă la viața sedentară.
S-au întemeiat primele așezări umane și s-au perfecționat tehnicile de
construcție a locuințelor. Cei mai mulți oameni s-au așezat în apropierea cursurilor de apă. Primele locuințe erau sub formă de colibe cu
pereți de lut, piatră sau lemn, bordeie parțial îngropate în pământ, locuințe lacustre. Înmulțirea așezărilor umane a dus la formarea orașelor.
Economia. Principalele ocupații. După o lungă perioadă în care
au vânat și cules, oamenii au început să producă hrană. Cultivarea
plantelor și creșterea animalelor au determinat perfecționarea uneltelor prin noi tehnici de prelucrare a pietrei, precum șlefuirea și perforarea. Inventarea ceramicii a îmbunătățit modul de viață: cerealele
puteau fi depozitate, iar
hrana rezista mai mult.
Un alt progres a fost utilizarea pietrelor de moară
pentru măcinarea grânelor și producerea făinii.
Au început să fie realizate
obiecte de îmbrăcăminte,
prin tehnica torsului, a împletirii și a țesutului.
Ginta = grup de oameni cu un
strămoș comun.
Lacustră = locuință construită pe
stâlpi, deasupra apei.
Neolitic = din greacă: neos – nou,
lithos – piatră, adică Epoca Nouă a
Pietrei, caracterizată prin folosirea
noilor tehnici de prelucrare a pietrei, șlefuitul și perforatul.
Sedentar = persoană, grup uman
care se stabilește într-un loc.
Trib = comunitate umană alcătuită
din mai multe ginți sau familii, care
locuiesc pe un anumit teritoriu,
sub autoritatea unui conducător.
VOCABULAR
a. Primii oamenii au învățat să
se adapteze la mediul natural, au
confecționat și perfecționat uneltele, au descoperit noi surse de
hrană.
b. Primele așezări umane stabile
sunt urmări ale noilor ocupații:
cultivarea plantelor și creșterea
animalelor.
c. Creativitatea oamenilor s-a
manifestat prin dezvoltarea limbajului, a credințelor și a primelor
realizări artistice.
DE REȚINUT!
Case neolitice,
Marea Britanie.
Arta culturii neolitice Cucuteni.
PREISTORIA 17
ü Obsidianul, un material din
care erau confecționate unelte și
arme în Epoca Pietrei, este folosit
în chirurgie.
ÎN ZILELE NOASTRE:
üCultura Cucuteni poartă numele
unei localități din județul Iași? Este
pictată în alb, roșu sau negru, fiind
specifică sfârșitului Neoliticului?
ü Gânditorul și femeia sa au fost
descoperiți la Hamangia? Bărbatul este în „poziție gânditoare”, iar
femeia este în poziție de odihnă.
ȘTIAȚI CĂ?
ACTIVITĂȚI
B. „Originea ei pare a se situa în momentul când omul a acoperit recipientele naturale (de ex., un dovleac sau o nucă de cocos) ori un mic
coș împletit din nuiele, cu un strat de argilă spre a-l face impermeabil,
și când apoi a putut în felul acesta să încălzească la foc conținutul lor.
(...) Avantajele pe care le prezenta recipientul de lut (la început uscat
la soare, apoi ars într-un cuptor) erau multiple: argila era un material
la îndemână, modelarea ei era ușoară.”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
• Precizează două avantaje ale utilizării vaselor de ceramică și două
întrebuințări din zilele noastre.
C. „Este probabil că exploatarea vitelor s-a limitat la început la carnea
de consum și că numai cu timpul s-au descoperit și celelalte resurse
pe care le oferea (...) recolta era mai abundentă pe pământurile păscute de vite. (...) Mai târziu, s-au gândit să folosească lâna oilor și a
caprelor (...) că poate fi țesută sau bătută la piuă.”
(V. Gordon Childe, Făurirea civilizației)
1. Menționează două motive pentru care oamenii au domesticit și
crescut animale.
2. Studiază harta. Identifică două animale domestice.
3. Imaginează-ți că trăiești în perioada revoluției neolitice. Realizează
o scurtă descriere a vieții de zi cu zi, având în vedere:
a. locuința în care trăiești și tipul de așezare (oraș, sat); b. hainele
pe care le porți; c. activitățile pe care le desfășori; d. uneltele și armele
pe care le folosești; e. hrana pe care o consumi.
A. Originile agriculturii.
18 PREISTORIA
Inventarea metalurgiei
„Metalul paradisului”
Explorând mormintele egiptenilor antici, arheologii au descoperit unelte și bijuterii din fier, datând din anii 4000 î. H. Se pare
că acest metal provenea din meteoriți („stele căzătoare”). Egiptenii credeau că metalul care cobora din cer era un dar al zeilor
și l-au numit „metalul paradisului”. Primele obiecte din fier erau
rare și la fel de prețioase precum cele din aur.
Inventarea metalurgiei și trecerea la epoca metalelor. Primele
obiecte de podoabă din aur și cupru au fost folosite din Neolitic. Acestea erau realizate din bucăți de metal preluate din natură și prelucrate
rudimentar prin tehnica lovirii cu ciocanul. Prin turnarea metalului
topit în diverse forme (matrițe) s-au obținut unelte și arme mai bune
și mai rezistente decât cele din piatră: brăzdare pentru plug, seceri,
coase, topoare, săbii. Primul metal folosit a fost cuprul (arama), urmat
de bronz și fier. Inventarea noii tehnologii, metalurgia, a favorizat trecerea de la epoca pietrei spre epoca metalelor.
Metalurgia bronzului și a fierului. Cuprul era un metal moale și
ușor de modelat, dar uneltele și armele nu erau rezistente. Oamenii
au descoperit că prin amestecarea cuprului cu alte metale (cositor,
plumb) se obține un material mai rezistent. Metalurgia bronzului a
contribuit la îmbunătățirea și diversificarea uneltelor și a armelor. Rezervele naturale de cupru și cositor nu erau mari, bronzul ajungând
în posesia unui număr mic de persoane. Căutarea de noi surse și modalități de prelucrare a metalelor au dus la descoperirea metalurgiei
fierului. Deși presupunea tehnici mai complicate, fierul a fost preferat
bronzului și a devenit materia primă folosită pentru unelte și arme.
Zăcămintele se găseau din abundență, nu era necesară combinarea cu
alte metale, iar fierul avea o rezistență sporită față de bronz.
„Revoluția metalurgică” a influențat viața oamenilor. Nevoia tot
mai mare de obiecte din metal a condus la specializări în tehnicile
de obținere și prelucrare. Surplusul de produse a încurajat schimbul
de mărfuri și apariția monedei. Perfecționarea armelor a îmbunătățit
tehnicile de luptă și de apărare. Astfel, au apărut diferențieri de avere
și de statut în cadrul comunităților umane. Unii oameni au reușit să
acumuleze bogății în urma participării la război, să stăpânească pământuri mai roditoare, devenind mai puternici. Alții s-au impus prin
calitățile lor militare. O altă categorie cu autoritate era a celor care
practicau ritualuri magico-religioase. S-a diferențiat astfel categoria
dominantă a aristocrației, reprezentată de stăpânii de pământuri, războinici și preoți. Restul populației, producătorii de bunuri, era formată
din agricultori, meșteșugari, păstori.
Aristocrație = din greacă, aristos – cei mai buni; kratos – putere,
grup de oameni care își impun autoritatea asupra celorlalți prin bogăție, competențe, origine socială.
Bronz = aliaj între aramă (cupru)
și staniu (cositor).
Metalurgie = tehnica extragerii metalelor din zăcămintele care
se găsesc în natură și a prelucrării
acestora în stare pură sau în diferite aliaje; presupune topirea și turnarea metalului în matrițe (forme).
VOCABULAR
Arme și obiecte din Epoca Bronzului,
descoperite pe teritoriul României.
a. Metalele se extrag din zăcăminte prin operațiunea de topire
sau separarea de alte metale.
b. Prelucrarea metalelor a însemnat un progres în dezvoltarea
comunităților umane, dar și o împărțire a acestora pe criteriul specializării și puterii.
c. Fierul rămâne o materie primă
importantă în viața oamenilor.
DE REȚINUT!
PREISTORIA 19
ü Metalurgia fierului s-a răspândit după ce meșteșugarii au descoperit procedeul „răcirii și călirii”?
ü Legenda spune că inventatorul monedei a fost Cresus, regele
Lidiei? Primele monede erau din
electrum, un aliaj din aur cu argint.
ü Megaliții apar la sfârșitul Neoliticului și în Epoca Bronzului? Sunt
pietre de mari dimensiuni, fixate
vertical.
ACTIVITĂȚI
A. Se știe că primitivii, ca și populațiile preistorice, au prelucrat fierul
meteoritic cu mult înainte de a fi învățat să utilizeze minereurile fieroase superficiale. (...) Metalurgul, ca și fierarul, și ca și mai înainte
olarul, este un «stăpân al focului». El operează prin foc trecerea de la
o stare la alta a materiei. În ce-l privește pe metalurg, el accelerează
«creșterea» minereurilor, le face «coapte» într-un interval miraculos
de scurt. (...) Acesta este motivul pentru care în societățile arhaice topitorii și fierarii sunt renumiți ca «stăpâni ai focului», alături de șamani,
vindecători și magicieni”.
(Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase)
1. Precizați o deosebire între modul în care era prelucrat fierul meteoritic și tehnica metalurgiei.
2. Menționați două avantaje ale „revoluției metalurgice”.
B.
ȘTIAȚI CĂ?
Magaliții din Stonehenge –
monument dedicat zeilor,
Marea Britanie, 3000 î. H.
PALEOLITIC (epoca veche a pietrei)
aproximativ 1,8–1,2 milioane î. H.
MEZOLITIC (epoca de mijloc a pietrei)
10000–5500 î. H.
NEOLITICUL (epoca nouă a pietrei)
7000 î. H.
EPOCA BRONZULUI
1700–800 î. H.
EPOCA FIERULUI
1200/1150–450 î. H.
Plugul cu brăzdar de fier.
• Caută pe Internet tipuri de plug folosite în zilele noastre. Precizează un motiv pentru care încă mai este folosit plugul tras de animale.
Topor din Epoca Bronzului.
C. De la piatră la fier.
• Asociază fiecare obiect de mai sus cu perioada istorică potrivită.
Monedă, 350–300 î. H.
ü Metalurgia este una dintre
ramurile principale ale industriei
moderne, care produce mare parte
a obiectelelor pe care le folosim.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Evaluare
1. Localizează pe hartă principalele regiuni în care au fost descoperite fosile umane. Completează un
tabel după modelul de mai jos:
Specia umană Continentul Perioada
Australopitecus
20 PREISTORIA
4
APARI}IA {I R|SPÂNDIREA OMULUI PE GLOB
Legend\
AMERICA
DE
NORD
AMERICA
DE
SUD
ASIA
I. JAVA
AFRICA
AUSTRALIA
Oceanul
Atlantic
Oceanul
Indian
Oceanul
Pacific
Culturi preistorice atestate de descoperiri
Unelte cioplite pe ambele fe]e
Cultura de prund
0 2500 km
Locuri `n care au fost descoperite oseminte umane sau unelte preistorice
~ntre 1,5 [i 2 milioane de ani
Mai vechi de 2 milioane de ani
~ntre 500 000 [i 1,5 milioane de ani
~ntre 150 000 [i 500 000 de ani
Sub 150 000 de ani
Sensul migra]iei primilor oameni
• Menționează două avantaje ale poziției verticale adoptate de primii oameni.
B. „Membrele superioare ar fi putut cu greu deveni îndeajuns de apte pentru a făuri arme sau pentru
a arunca pietre ori sulițe cu un scop anume, atâta vreme cât ar fi fost folosite pentru a susține întreaga
greutate a corpului, sau atâta vreme cât ar fi fost specializate pentru cățărarea în copaci.”
(Ch. Darwin, Descendența omului)
C. „Sarcina grea de a curăți o bucată de pădure sau de a asana o baltă cere, mai mult decât vânătoarea, participarea întregii comunități. De colaborarea dintre membrii comunității depind și lucrările de
secare și de irigare, sau apărarea satului împotriva animalelor sălbatice și a inundațiilor.”
(V. Gordon Childe, Făurirea civilizației)
D. „O existență sedentară organizează altfel lumea decât o viață nomadă. Pentru agricultor, spațiul
în care trăiește: casa, satul, ogorul, constituie «adevărata lume». «Centrul Lumii» este locul consacrat
prin ritualuri și rugăciuni.” (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase)
1. Menționează, pe baza surselor C și D, o activitate care a contribuit la sedentarizare. Precizează două
deosebiri între modul de viață nomad și cel sedentar.
2. Formulează un mesaj pentru colegii de clasă în care să subliniezi importanța colaborării în rezolvarea
problemelor/ proiectelor.
2. Navighează pe Internet și în lumea cărților!
Organizează viața primilor oameni: a. Unde locuiau? b. Ce
mâncau? c. Ce unelte foloseau? d. Cum reușeau să supraviețuiască? e. În ce fel exprimau frumosul?
A. Apariția și răspândirea omului pe Glob.
CIVILIZAȚIA
ORIENTULUI ANTIC
LECȚIA 1: MEDIUL NATURAL ȘI VIAȚA COTIDIANĂ
LECȚIA 2: POPOARE ȘI CIVILIZAȚII PE HARTA ORIENTULUI ANTIC
LECȚIA 3: INVENTAREA SCRIERII – DE LA PICTOGRAME LA ALFABET
CUNOȘTINȚE
În acest capitol vei afla unde și cum au luat
naștere primele civilizații și despre popoarele care
le-au creat. Vei învăța despre invenții care au redus
dependența față de mediul înconjurător, despre
noi forme de organizare a comunității și primele
sisteme de scriere.
COMPETENȚE
Prin rezolvarea activităților propuse în acest
capi tol vei reuși să localizezi pe hartă Orientul
Antic și zonele în care au trăit popoarele care au
dezvoltat primele civilizații. Vei identifi ca pe axa
timpului perioadele în care au avut loc principalele
invenții și descoperiri și vei lucra cu sursele istorice
pentru a înțelege modul în care civilizațiile Orientului Antic au contribuit la progresul omenirii.
cca 5000 î. H.,
canale de
irigație pe malul
Eufratului
331 î. H., Alexandru Macedon a
supus Imperiul
Persan
525 î. H,
Egiptul a fost
cucerit de
perși
cca 963 î. H.,
Solomon a construit templul din
Ierusalim
cca 1760 î. H.,
codul lui
Hammurabi
cca 3000 î. H.,
scrierea
cuneiformă
3
21
22 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
Mediul natural
și viața cotidiană
Inventarea roții...
V-ați gândit ce ar fi însemnat viața oamenilor fără invenția
roții? Bicicletele, mașinile, patinele cu rotile utilizează versiuni
ale roții, adaptate timpului prezent. Istoricii cred că primele roți
din lemn au fost inspirate de roata olarului. Adăugarea spițelor a
însemnat progresul transporturilor.
a. Cultivarea plantelor prin utilizarea irigațiilor a transformat modul de viață al oamenilor.
b. Inovațiile tehnologice au condus la dezvoltarea orașelor și la reguli de organizare și conducere a
comunităților.
c. Societatea orientală era caracterizată de inegalitate între oameni și dependență față de autoritatea
suveranului.
DE REȚINUT! Mediul natural. Activități economice. Orientul Antic cuprinde
nord-estul Africii și mare parte din Asia. Mediul natural a favorizat o
diversitate de activități economice. Agricultorii au învățat să controleze
inundațiile periodice ale marilor fluvii și să realizeze primele sisteme
de irigații. Munții bogați în resurse au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor. Creșterea și diversificarea producției au intensificat schimbul de mărfuri, transportate cu ajutorul corăbiilor pe ape, iar pe uscat
cu ajutorul carelor sau al caravanelor. Marile drumuri comerciale făceau legătura cu centre meșteșugărești ca Babilon, Tyr, Sidon, Susa.
Organizarea comunităților umane s-a realizat pe măsură ce au
devenit mai mari și a fost nevoie de reguli de conviețuire și de colaborare. Îngrijirea sistemului de irigații, construcția drumurilor și organizarea apărării s-au făcut cu un efort comun. Toate acestea au
determinat o ordine socială strictă. În fruntea comunității se afla suveranul (monarhul), stăpânul întregului pământ, judecător suprem, conducător militar și religios. El întruchipa zeul pe pământ, iar autoritatea
sa se extindea asupra întregii comunități. Era sprijinit de preoți, funcționari și șefi militari, care formau aristocrația. Oamenii liberi, agricultori și meșteșugari, reprezentau marea masă a populației. Sclavii
erau puțini, fiind folosiți la muncile casnice, pe lângă temple ridicate
în cinstea zeilor, în atelierele meșteșugărești sau ca vâslași pe corăbii.
Viața cotidiană. Primele așezări urbane au fost centre meșteșugărești și comerciale, în jurul cărora agricultorii munceau și produceau
hrana. Fiecare așezare avea un zeu suprem, în cinstea căruia se construia un templu. În Mesopotamia, la baza credințelor religioase era
natura, apa reprezentând viața și bogăția. Egiptenii credeau în sute
de zei. Lumea perșilor era guvernată de forțele Binelui și ale Răului.
Familia avea rol economic, educativ și religios. În Mesopotamia, tatăl
avea putere deplină asupra soției și copiilor. În Egipt, femeia se bucura de unele drepturi. Locuințele, alimentația și îmbrăcămintea erau
diverse, în funcție de relief, climă și de poziția în societate. Casele oamenilor simpli erau mici, cu mobilier sărac. Palatele regale aveau curți
interioare, camere multe și bogat decorate.
Monarhie = exercitarea puterii
de către o singură persoană, care
o transmite ereditar.
Politeism = credința în mai
mulți zei.
Suveran = conducătorul unui
stat independent.
Urbanizare = procesul de apariție și dezvoltare a orașelor.
VOCABULAR
Roata olarului.
Structura socială în Orient.
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 23
A.
ACTIVITĂȚI
Zigguratul din Ur: „munte înalt”;
semnifică drumul către cer. Templul
era înalt, pentru a rămâne uscat în
timpul inundațiilor.
Altarul
(locul sfânt)
Sc ările
duceau spre altar
• Studiază harta și localizează marile fluvii din Orientul Antic.
B. „Toate satele semănau între ele (...) niște bordeie sordide, cu un singur nivel, cu uși stricate și fără ferestre. Majoritatea aveau o singură cămăruță. (...) nu exista mobilier propriu-zis: nici scaune, nici paturi sau
mese, doar una sau două rogojini vechi pentru dormit, un urcior din lut
ars pentru apă, câteva vase grosolane și un coș pentru a feri pâinea și
grâul de șoarecii și șobolanii care invadau casa și întregul sat.”
(Sergio Donadoni, Omul egiptean)
• Descrie locuințele din satele Egiptului antic, după: a. tipul de locuințe, b. mobilierul folosit, c. alte obiecte.
C. „Alimentul principal era pâinea și celelalte produse din făină. (...)
Din cauza lipsei combustibilului, o bună parte din alimentația egipteanului sărac o constituiau mâncărurile crude, nefierte sau fripte.
Carnea de vită sau oaie era un lux rezervat celor bogați. Preoții considerau că peștele era un aliment «impur», dar țăranii consumau mult
pește, proaspăt, uscat sau sărat. (...) în afară de preoți, ceilalți aveau
voie să mănânce carne de porc o dată pe lună.”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
1. Menționați, pe baza sursei C, două deosebiri între oamenii bogați
și cei săraci în privința alimentației.
2. Completează spațiile libere cu termenii corespunzători:
a. Țăranii locuiau în .............. și alimentul lor principal era ...............
b. Preoții nu mâncau ............ și ............, iar carnea de vită sau oaie
era accesibilă numai .............
Orientul Antic.
Zeița egipteană Isis, vindecătoarea
celor bolnavi, mamă și soție model,
protectoarea familiei și a copiilor.
Studiu de caz
24 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
Studiu de caz Repere în timp: 1792–1749 î. H. Hammurabi; 729 î. H., orașul e
cucerit de regele Asiriei, Sennacherib; 689 î. H., orașul este distrus de
regele asirian Assurbanipal; 605–562 î. H., reconstruit de Nabucodonosor al II-lea; 539 î. H. orașul e cucerit de perși; 331 î. H. a devenit
capitala Imperiului creat de Alexandru Macedon.
1. Descrie orașul Babilon, după următorul plan:
a) unde este localizat; b) caracteristici ale cadrului geografic; c) modalități de apărare; d) organizarea orașului; e) precizarea edificiilor
importante ale orașului.
2. Ordonează cronologic conducătorii Babilonului:
£ Assurbanipal £ Hammurabi £ Nabucodonosor
3. Alege răspunsul corect! Orașul–stat Babilon se află în:
£ China £ Mesopotamia
£ Grecia £ Egipt
Babilonul – Poarta Zeilor (Bab-ili ori Babilu) a fost casa multor
popoare și limbi. Întemeiat de sumerieni, la început era doar un oraș
din cărămizi de lut, așezate în trepte. Hammurabi și Nabucodonosor
al II-lea au transformat orașul într-o capitală imperială, un important centru comercial și cultural. Partea sudică a Mesopotamiei era
numită adesea Babilonia. Gloria orașului rămâne prin Codul de legi
al lui Hammurabi, Poarta zeiței Iștar (principala poartă de intrare
în oraș), Grădinile Suspendate ale Semiramidei, podul de cărămidă
peste Eufrat. Templul lui Marduk, amintit în Biblie drept „Turnul
Babel”, era folosit de astronomii curții imperiale pentru a studia
bolta cerească.
ORAȘUL–STAT BABILON
Studiu de caz
ȘTIAȚI CĂ?
ü Legendele spun că, pentru
a supune orașul, regele perșilor
Cirus a deviat cursul râului Eufrat,
înaintând prin albia acestuia?
ü Leul era simbolul zeiței Iștar?
Este celebră friza din cărămizi
smălțuite, care decorează o parte a
zidurilor ce duc spre Poarta zeiței.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
„Cetatea se înalță în mijlocul unei câmpii întinse, este pătrată
și fiecare din laturi are o sută și douăzeci de stadii1
. (...) În jurul
Babilonului se află un șanț adânc și larg, plin cu apă; apoi un zid
lat de cincizeci de coți regali2
și înalt de două sute. (...) Deasupra
zidului acesta, pe margini, s-au făcut niște turnuri, așezate unul în
fața celuilalt, cu câte o încăpere fiecare. (...). Orașul este împărțit în
două părți, fiind străbătut pe la mijloc de un fluviu care se numește
Eufrat. (...) Orașul însuși este plin de case cu trei și cu patru caturi3
.
Îl străbat străzi drepte (...) care duc spre fluviu. La capătul tuturor
acestor străzi se aflau zidul care mărginea fluviul, niște porți – tot
atâtea la număr câte erau și străzile.”
(Herodot, Istorii)
1
1 stadiu = 184,97 m
2
1 cot regal = 55,5 cm
3
Cat = etajul unei case.
Poarta zeiței Iștar. Muzeul din Berlin.
ü Primii care au folosit cavaleria
în război au fost asirienii?
Studiu de caz
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 25
Studiu de caz Repere în timp: 3000 î. H., unificarea Egiptului de către Narmer
(Menes); 2575–2150 î. H., Regatul Vechi, capitala Memphis; 2550 î. H.,
începe construcția Marii Piramide; 1975–1640 î. H., Regatul de Mijloc;
1539–1075 î. H., Regatul Nou, capitala Teba; 667 î. H., Egiptul cucerit
de assirieni; 525 î. H., stăpânire persană; 332 î. H., Egiptul cucerit de
Alexandru Macedon; 30 î. H., provincie romană.
1. Scrie pe caiet patru rânduri în care să explici proverbul arab:
„Omului îi este frică de timp, iar timpului îi este frică de piramide”.
2. Lucrați în perechi. Găsiți o asemănare și o deosebire între cultul
morților la egipteni și credințele din zilele noastre.
TEMPLE ȘI PIRAMIDE
Studiu de caz
ȘTIAȚI CĂ?
ü Nilul era considerat poarta
de trecere din tărâmul vieții (partea de est) în al morții (partea de
vest)?
ü Cele patru laturi ale piramidei
lui Keops sunt așezate în dreptul
celor patru puncte cardinale și respectă forma Constelației Orion?
ANALIZEAZĂ ȘI APLICĂ!
În Egiptul Antic, faraonul era considerat „Fiul Soarelui” și era adorat
ca un zeu. De forța și energia sa depindeau recoltele, sănătatea animalelor și fericirea supușilor. Egiptenii credeau că sufletul supraviețuiește trupului, după moarte. Pentru a asigura nemurirea, considerau
că trupul trebuie conservat. S-a dezvoltat un adevărat cult al morților,
în cadrul căruia procesul de conservare (mumificarea) ocupa un loc
important.
În timpul Regatului vechi, piramidele erau construite pentru a păstra mumia faronului. Acestea erau construite din blocuri mari de piatră, acoperite cu plăci de piatră albă-gălbuie. Cele mai importante sunt
piramidele faraonilor Keops, Kefren și Mikerinos.
Platoul de la Giseh,
cu Marea Piramidă – una dintre cele
șapte minuni ale lumii antice, dovadă
a aplicării cunoștințelor științifice și a
invențiilor tehnice.
Statuie gigantică din templul Luxor.
Săpat în stâncă, mormântul faraonului Tutankamon a fost descoperit în 1922, intact. Pe lângă
bogăția și frumusețea pieselor,
mormântul a dezvăluit aspecte legate de credințele și practicile de
înmormântare din Egiptul Antic.
Templul era considerat casa
zeului, în cinstea căruia preoții
organizau ritualuri și ceremonii.
Pe lângă funcția religioasă, templele aveau rol economic și cultural, dețineau curți interioare, alei
și coloane. Renumite sunt cele
de la Deir el-Bahari, Abu-Simbel,
Karnak și Luxor. Masca lui Tutankamon, cu însemnele
puterii: – coroana dublă (simbolul
puterii: vulturul și cobra protectoare –
simbolul Soarelui), barba falsă a zeilor,
crucea ankh (simbolul vieții veșnice),
toiagul ciobanului (conducător de
oameni), biciul (pentru pedepse).
Crucea ankh este o hieroglifă
și simbolizează viața lungă.
Faraonii o primeau la naștere.
26 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
Popoare și civilizații pe harta Orientului Antic
Turnul Babel
Se spune că un rege al Babilonului a dat ordin să se construiască
un turn, al cărui vârf să ajungă până la cer. Când au început să construiască turnul, Dumnezeu le-a amestecat limbile și nu s-au mai
putut înțelege. Potrivit Bibliei, acesta a fost momentul în care oamenii s-au despărțit în popoare diferite și s-au răspândit, punând
bazele unor civilizații separate.
DE REȚINUT!
Popoarele Orientului Antic au creat primele mari civilizații. Inventarea scrierii, progresele științifice și tehnice, manifestările artistice
arată un nivel ridicat de civilizație. Conflictele pentru controlul resurselor au condus la diferite forme de organizare și conducere, de la orașe-stat, formate în jurul unui templu, până la regate și imperii.
Mesopotamia. Prima civilizație s-a dezvoltat de-a lungul fluviilor
Tigru și Eufrat – „țara dintre râuri”. Popoarele Mesopotamiei aveau cunoștințe de matematică și medicină, studiau bolta cerească și au creat
primele instrumente de măsurare a timpului. Sumerienii au inventat
roata, irigațiile, plugul, prima formă de scriere, au organizat primele
orașe-stat. Akkadienii au creat primul imperiu, urmați de asirieni. Întinderea Imperiului Asirian s-a datorat armatei permanente și controlului teritoriilor cucerite.
Egiptenii aveau cunoștințe de aritmetică, geometrie, astronomie și
medicină. Istoria Regatului Egiptean este cunoscută prin intermediul
scrierii hieroglifice și al obiectelor descoperite în temple și piramide.
Herodot, „părintele istoriei”, considera Egiptul „un dar al Nilului”.
Evreii s-au așezat pe litoralul de răsărit al Mării Mediterane, în Palestina (Canaan). Prin credința într-un singur zeu, ei au creat prima religie
monoteistă. Istoria evreilor este povestită de Biblie (Vechiul Testament).
Fenicienii au întemeiat orașe-stat (Tyr, Sidon, Ugarit, Byblos) pe
coasta de est a Mării Mediterane. Meșteșugari, negustori și navigatori
pricepuți, ei au fost primii „exploratori ai lumii vechi”. Vindeau lemn de
cedru și de pin, țesături scumpe, fildeș și metale prețioase. Au lăsat moștenire arta vopsitului stofelor, purpura, sticla, alfabetul și pergamentul.
Istoria hittiților din Asia Mică – azi, Anatolia – a fost cunoscută
după descifrarea scrierilor din arhiva regală. Se ocupau cu exploatarea
și prelucrarea metalelor, foloseau armele din fier, carul și calul de luptă.
Perșii au întemeiat primul mare imperiu al Antichității, ce cuprindea aproape tot Orientul. Nucleul armatei persane era format din corpul călăreților de elită – „nemuritorii” și din garda personală a regelui.
Teritoriul era organizat în provincii legate printr-un sistem complex de
drumuri. În capitale (Persepolis și Susa) au fost construite palate frumoase din cărămidă smălțuită, pentru gloria suveranilor persani.
Dinastie = este formată din conducători (regi, împărați, faraoni)
care provin din aceeași familie.
Epopee = povestire în versuri,
care relatează fapte eroice reale
sau legendare.
Imperiu = stat creat prin cucerirea teritoriilor locuite de alte popoare și condus de un suveran.
Monoteism = credință care recunoaște existența unui singur zeu.
Oraș-stat = formă de organizare politică formată din oraș și
teritoriul agricol din jurul lui.
VOCABULAR
a. Popoarele care au făurit primele civilizații au fost dependente
de marile artere fluviale.
b. Descoperirile și invențiile
popoarelor Orientului Antic reprezintă pași importanți în dezvoltarea omenirii.
Turnul Babel în viziune artistică.
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 27
ü Fenicienii au fost primii care
au construit nave cu mai multe
rânduri de vâsle?
ü Arcașii asirieni se protejau cu
scuturi lungi de lemn?
ü Corespondentul în limba
chineză al termenului „țară” este
„teritoriu central”? Chinezii credeau că țara lor este singura civilizație, fiind situată în centrul
Pământului.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Fenicienii au fost primii care
Indienii au creat o civilizație strălucită în valea Indului. Orașele-stat
Mohenjo-Daro și Harappa aveau străzi regulate, sistem propriu de alimentare cu apă, depozite pentru cereale și alte produse pentru schimb.
Ei au inventat un sistem propriu de măsuri și greutăți, numărul zero și
semnul minus, cifrele, ajunse la noi prin intermediul arabilor.
Civilizația creată de chinezi începe în regiunea fertilă dintre Fluviul Galben și Fluviul Albastru. Ei aveau cunoștințe avansate de astronomie, matematică și medicină. Au inventat acul magnetic, nava cu
pânze, hârtia și tiparul, ceasul cu apă, roaba, explozibilul. Mătasea,
porțelanul și obiectele din jad reflectă măiestria meșteșugarilor.
ü Egiptul Antic exercită o puternică fascinație și în prezent. Numeroase filme și cărți fac referire
la mumiile egiptene și la bogăția
tezaurelor din morminte.
ÎN ZILELE NOASTRE:
ACTIVITĂȚI
1. Analizează datele din grafic. Enumeră activitățile care se desfășurau într-un oraș egiptean.
2. Explică relația dintre specializarea lucrătorilor și dezvoltarea instituțiilor din Egiptul Antic.
3. Alege un alt popor prezentat în lecție și completează un organizator grafic după modelul dat.
4. Menționează trei invenții ce provin din Orientul Antic și pe care
le-ai folosit în ultimele trei zile.
civilizația
egipteană
Ce înțelegem prin civilizație?
™ Termenul provine din
limba latină. Pentru definirea gradului de civilizație, se
au în vedere aspectele din
schema de mai sus.
Producerea hârtiei în China Antică.
Ruinele orașului-stat Mohenjo-Daro.
Studiu de caz Repere în timp: cca. 1700 î. H., dinastia Shang; 1027–256 î.
H., dinastia Zhou, 551–479 î. H., Confucius; 481–221 î. H., perioada „statelor combatante”, 221–206 î. H., dinastia Qin Shi-Huang;
206 î. H.– 220 d. H, dinastia Han.
CHINEZII
Chinezii antici au trăit aproximativ pe aceleași teritorii pe care locuiesc și astăzi. Condițiile naturale au favorizat dezvoltarea uneia dintre
cele mai mari civilizații ale lumii antice. Istoria și civilizația chineză
au fost marcate de ridicarea și decăderea dinastiilor. Împăratul – „Fiu
al Cerului” – asigura ordinea socială, în acord cu ordinea din natură.
În anul 221 î. H., suveranul statului Qin s-a proclamat „împărat ceresc”
(Shi-Huang) și a asigurat unitatea statului folosind forța. A început o
perioadă de mari reforme: s-au unificat sistemul de scriere, sistemul
monetar și de greutăți, s-au construit drumuri și mari edificii. Au urmat
împărații din dinastia Han, care au condus China timp de 400 de ani.
Ei au creat un sistem administrativ bazat pe recrutarea pe merit a funcționarilor. Statul chinez s-a extins teritorial și a cunoscut prosperitatea
economică prin comerțul cu sare, fier și mătase. Secretul producerii
mătăsii a fost păstrat sub amenințarea pedepsei cu moartea. Aceasta
era folosită ca monedă de schimb, având o valoare ridicată. După căderea dinastiei Han, imperiul s-a destrămat în mai multe state.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Cercul alb-negru se numește
tai-chi? Chinezii credeau că universul este guvernat de două
principii aflate în opoziție, care se
completează reciproc: Yin (Luna,
negru), Yang (Soarele, alb).
ü Mortarul dintre cărămizile Marelui Zid conține o pastă din orez?
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
• Folosește informațiile din lecție și de pe Internet pentru a descrie Marele Zid Chinezesc, după următorul plan de idei: a. unde a fost construit;
b. perioada de timp și scopul în care a fost construit; c. o scurtă caracterizare; d. ce s-a păstrat din construcție până în zilele noastre.
Marele Zid Chinezesc („Dragonul de
Piatră”), cea mai lungă construcție cu
rol de apărare realizată de om. Având o
lungime totală de 6350 km,
a antrenat munca a 2 milioane de
oameni, timp de 10 ani.
Armata de teracotă a împăratului Qin
este formată din 8 000 de soldați, în
mărime naturală, cai și care de luptă.
28 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
China în timpul Dinastiei Han.
Studiu de caz Repere în timp: cca. 1900 î. H., Abraham și familia sa au părăsit
Ur; cca.1250 î. H., Moise i-a condus pe evrei din Egipt către Palestina;
cca. 1020 î. H., Saul – primul rege al Israelului; cca. 1010–970 î. H.,
domnia regelui David; cca. 970–930 domnia regelui Solomon; 722 î. H.,
cucerirea de către Asiria; 586 î. H., distrugerea Templului lui Solomon,
captivitatea în Babilon; 63 î. H., romanii au cucerit Israelul.
EVREII
Istoria biblică a evreilor cunoaște mai multe perioade. Epoca Patriarhilor se deschide cu Abraham, care la îndemnul divin s-a îndreptat
dinspre Mesopotamia către Canaan („Țara Promisă”). Urmașii săi au
ajuns în „robia egipteană” de unde au fost eliberați de către Moise. La
porunca lui Dumnezeu, Moise a urcat pe Muntele Sinai și a primit Cele
10 Porunci, care au fost săpate în piatră. Recunoașterea unui singur
zeu – Dumnezeu (Iahve) a însemnat acceptarea Legilor, care au stat
la baza religiei monoteiste și a organizării comunității evreiești. După
recucerirea Canaanului sub conducerea lui Iosua, evreii, numiți israeliți, s-au grupat în comunități (triburi) conduse de judecători. Saul
a unificat triburile, iar în timpul lui David Ierusalimul a devenit capitala regatului. Solomon a început zidirea Templului, transformând
Ierusalimul în centrul credinței monoteiste. După moartea lui, statul
evreu s-a despărțit în două regate: Israel (în partea de nord) și Iudeea
(în partea de sud). Evreii se considerau „poporul ales” și nu acceptau
alte credințe.
„Templul pe care l-a zidit regele Solomon Domnului era lung de
șaizeci de coți, lat de douăzeci și înalt de treizeci (...). Când s-a zidit
templul, la zidirea lui au întrebuințat pietre cioplite, lucrate mai
dinainte. Așa că nici ciocan, topor, nici orice unealtă de fier nu s-a
auzit la zidirea lui. (...) Și a îmbrăcat pereții templului pe dinăuntru
cu scânduri de cedru (...) pardoseala templului a făcut-o din scânduri de chiparos (...) a îmbrăcat Solomon templul și pe dinăuntru
cu aur curat; și a întins lanțuri de aur pe dinaintea catapetesmei și
a îmbrăcat-o cu aur. (...) l-a zidit în șapte ani.”
(Biblia, III Regi)
1. Descrie Templul din Ierusalim, după următorul plan: a). Unde
a fost construit? b. Cine l-a construit? c. În ce perioadă de timp a fost
construit? d. În ce scop a fost construit? e. Ce caracteristici are?
2. Citește cu atenție lecția. Scrie următoarele personalități în ordinea cronologică: David, Moise, Solomon, Saul, Abraham, Iosua.
3. Citește cu atenție porunca 5: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama
ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ”. Formulează o
regulă de comportament în viața de familie.
EXERSEAZĂ ȘI APLICĂ!
Macheta Templului din Ierusalim.
ü Printre Legile primite de Moise
se numără norme privind alimentația, îmbrăcămintea și comportamentul? Evreii nu consumă carne
de porc și crustacee (fructe de
mare), fiind considerate impure.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Regele David și Goliat.
Legenda spune că tânărul David
l-a înfrânt pe uriașul Goliat, omul
de temut al filistenilor – dușmanii
evreilor – numai lovindu-l cu piatra
din praștie în frunte. Fiind doborât la
pământ, i-a tăiat capul.
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 29
30 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
Inventarea scrierii:
de la pictograme la alfabet
Piatra de la Rosetta
În timpul unei expediții militare franceze în Egipt, la sfârșitul
secolului al XIX-lea, în orașul Rosetta a fost găsită o piatră, pe
care era inscripționat același text în trei limbi diferite: hieroglifică, demotică (limba egipteană populară) și greacă. Folosind
inscripțiile pietrei din Rosetta, Jean-François Champollion a reușit să stabilească o metodă de traducere a scrierii hieroglifice.
Cum a apărut scrierea? Scrierea a apărut în Orientul Antic, din
nevoia de a consemna și transmite informații importante. Inițial, se
înregistrau: tranzacții comerciale, măsurarea pământului, impozitele
achitate, faptele și poruncile suveranilor, calculele necesare lucrărilor
de construcție și întreținere a canalelor de irigații. Mai târziu, scrierea
a fost utilizată pentru redactarea legilor, a imnurilor către zei, a poemelor eroice. Inventarea scrierii a marcat trecerea umanității de la
Preistorie la Istorie.
Primele forme de scriere. La începuturi, oamenii au folosit semne
și simboluri pentru a transmite ideile cu ajutorul unor pictograme.
Cuneiformele reprezintă cel mai vechi sistem de scriere. A apărut
în Sumer în mileniul IV î. H. și s-a răspândit în toată Mesopotamia.
Cu ajutorul unui instrument din os sau din trestie (stylus) scribii făceau semne (cuneus) pe argila umedă. După inscripționare, tăblița
era lăsată la soare sau pusă în cuptor pentru uscare. După cucerirea
Mesopotamiei de către Alexandru Macedon, scrierea cuneiformă a
dispărut.
Scrierea hieroglifică este strâns legată de istoria faraonilor, a templelor și a piramidelor. Grecii au numit-o „scrierea sacră”. În concepția
vechilor egipteni, Thot – zeul științei și al înțelepciunii – a fost creatorul scrierii. Profesia de scrib era respectată și se transmitea din tată
în fiu. Instruirea scribului începea din copilărie, dura peste 10 ani, iar
printre materiile studiate se număra și matematica.
Alfabetul își are originea în Fenicia. Era compus din 22 de caractere,
numai consoane. Fiind un sistem simplificat de scriere, acesta s-a răspândit rapid și a fost folosit și de alte popoare. Alfabetul a fost preluat
de greci, care au adăugat vocalele și au ordonat scrierea de la stânga la
dreapta. Contribuția romanilor a constat în adăugarea literelor mari și
în răspândirea acestuia pe tot cuprinsul imperiului.
Alfabetul folosit de noi în prezent este cel inventat de fenicieni și
perfecționat de greci și romani.
Alfabet = provine din alăturarea primelor două litere ale alfabetului grec – alfa-beta.
Cuneiforme = semne grafice
asemănătoare unor cuie; de la cuneus – pană de despicat lemnele,
cui, în limba latină.
Demotică = formă de scriere folosită de populația Egiptului.
Ideograme = semne grafice indicând un cuvânt, o noțiune, o idee.
Pictograme = descrierea obiectelor sau redarea ideilor cu ajutorul unor desene.
VOCABULAR
Scrierea hieroglifică.
Scrierea cuneiformă.
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 31
ü Scrierea chineză are la bază
cheia și ideograma (singura pronunțată)? Fiecare cheie indică o
categorie de obiecte din care face
parte cuvântul.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Papirus din Egiptul Antic.
A. „Poartă în inima ta cunoașterea scrierii ca să fii la adăpost de muncile grele și să devii un demnitar prețuit de toți. Scribul este scutit
de treburile manuale; el comandă (...) Nu ții doar în mână călimara
scribului? Ea te deosebește de cel ce mânuiește vâsla (...). Muncitorul
cu dalta îndură mai multe decât cei ce scurmă glia; lemnul e ogorul
lui și dalta îi e sapă. (...) În atelierul său, țesătorul are o soartă încă și
mai rea (...); stă cu genunchii lipiți de burtă și nu se bucură de aerul
proaspăt.”
(V. Gordon Childe, Făurirea civilizației)
1. Compară, pe
baza sursei, munca
scribului cu cea a altor
categorii de lucrători.
2. Imaginează-ți că
ești scrib în Orientul
Antic. Descrie modul
în care ai ajuns la acest
statut.
B. Alege trei pictograme de pe telefonul
mobil sau trei semne de
circulație. Explică semnificația acestora.
C. Realizează un proiect referitor la tipurile de materiale utilizate pentru înregistrarea informațiilor din Antichitate până în prezent.
ACTIVITĂȚI
ALFABETUL
FENICIAN
ALFABETUL GREC
ALFABETUL LATIN
‚āleph (bou)
Αα
Alfa
Aa
bēth (casă)
Ββ
Beta
Bb
gīmel (cămilă)
Γγ
Gama
Cc, Gg
dāleth (ușă)
Δδ
Delta
Dd
hē (fereastră)
Εε
Epsilon
Ee
wāw (cârlig)
Υυ
Upsilon
Ff, Uu,
Vv, Ww,
Yy
zayin (armă)
Ζζ
Zeta
Zz
hēth (gard)
Ηη
Eta
Hh
yōdh (braț)
Ιι
Iota
Ii, Jj
EVOLUȚIA ALFABETULUI
MATERIALE-SUPORT PENTRU SCRIERE
Papirusul – „hârtia” egipteană. Planta crește pe malurile și în Delta
Nilului. Prelucrată, apare sub forma unor suluri alcătuite din foițe lipite una de alta. Existau mai multe tipuri de papirus: pentru textele
sacre sau pentru ambalaj. Pentru scris se foloseau tulpini de trestie tăiate oblic, iar mai târziu pana.
Pergamentul este confecționat din piele de vițel, special prelucrată. Se spune că regele Eumenos al II-lea din Pergam (Asia Mică)
nu a mai dorit să depindă de papirus și a cerut un nou material pentru scris. Avantajele constau în metoda relativ simplă de producere,
rezistență, scrierea pe ambele părți și posibilitatea de reutilizare.
Invenția hârtiei o datorăm chinezilor. La început, materia primă
a fost vata de mătase. În anul 105 d. Hr., Tsai Lun a avut ideea folosirii fibrelor vegetale din scoarța copacilor, iarbă, bumbac, deșeuri de cânepă. Amestecate cu apă, acestea erau transformate într-o
pastă, întinsă apoi pe o suprafață netedă pentru a se usca. Noul
material era mai ieftin decât mătasea sau pergamentul. În Europa,
secretul fabricării hârtiei a fost transmis prin intermediul arabilor.
Scribi în Egiptul Antic.
Studiu de caz
EPOPEEA LUI GHILGAMEȘ
Născută în Mesopotamia, Epopeea lui Ghilgameș este cea mai veche
poveste scrisă a omenirii. Epopeea este cunoscută de pe 12 tăblițe de
lut cu scriere cuneiformă, care au fost păstrate în biblioteca din Ninive
a regelui Asiriei, Assurbanipal. Unele fragmente ale poveștii sunt fantastice, dar altele ar putea relata fapte istorice reale. Personajul principal, Ghilgameș, este înscris în arhive ca al cincilea rege al orașului-stat
Uruk. Epopeea îl prezintă drept un conducător puternic, crud cu supușii săi. Pentru a-l pedepsi, protectoarea orașului Uruk, zeița Aruru,
a creat o făptură cu o forță uriașă, Enkidu, care să-i fie rival. În ciuda
diferențelor, cei doi s-au împrietenit, săvârșind împreună fapte de
mare vitejie. Uciderea Taurului Ceresc, animalul preferat al zeiței Iștar,
și comportamentul jignitor al lui Ghilgameș față de zeiță au provocat
mânia zeilor, care l-au pedepsit pe Ghilgameș, omorându-l pe Enkidu.
Copleșit de durere, Ghilgameș pleacă în căutarea lui Utnapiștim, omul
care a supraviețuit Potopului, pentru a-i cere secretul vieții și al morții.
Utnapiștim îi spune că nemurirea este o răsplată și nu poate fi cucerită. Ghilgameș găsește iarba nemuririi, dar un șarpe i-o fură. Eroul
înțelege că omului nu-i este dată viața veșnică. Revenit în Uruk, el se
îngrijește de bunăstarea cetății și a locuitorilor săi.
Citește textul lecției și Epopeea lui Ghilgameș. Completează răspunsurile la următoarele întrebări:
1. De ce este Epopeea lui Ghilgameș o sursă istorică?
2. Precizează în ce categorie de surse se încadrează.
3. Enumeră personajele principale.
4. Numește un personaj real și unul imaginar.
5. Notează două informații legate de modul de viață al oamenilor
din timpul lui Ghilgameș.
1. Analizează fragmentul din Epopeea lui
Ghilgameș, respectiv din Biblie, referitor la
Mitul Potopului. Precizează o asemănare și o
deosebire.
2. Citește basmul Tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte, de Petre Ispirescu. Găsește cel puțin o asemănare între acest basm și
Epopeea lui Ghilgameș.
CITEȘTE ȘI APLICĂ!
ANALIZEAZĂ ȘI COMPARĂ:
Repere în timp: Începutul mileniului al III-lea î. H., cea mai veche
scriere – Epopeea lui Ghilgameș; cca 2 700 î. H., anii în care a trăit regele Ghilgameș; cca 722–705 î. H., domnia lui Sargon al II-lea, rege în
Asiria; 669–633 î. H., Assurbanipal.
ü Epopeea lui Ghilgameș este supranumită „Străbunica po veștilor”?
ü Zeul Șamaș l-a înzestrat pe
Ghilgameș la naștere cu o frumusețe neasemuită?
ü Ghilgameș era considerat
două treimi zeu și o treime om?
ü Cetatea Uruk era în vremea
lui Ghilgameș cea mai mare din
sudul Mesopotamiei?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
32 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
Tăblița cu volumul 5 al
Epopeii lui Ghilgameș.
Cine a fost Ghilgameș?
Înscris în arhive ca al cincilea rege
al Urukului, a devenit un erou de
legendă, plecând în căutarea vieții
eterne.
Ghilgameș reprezentat în palatul
lui Sargon al II-lea. Muzeul Luvru.
Studiu de caz
CODUL LUI HAMMURABI
În timpul domniei sale, Hammurabi și-a extins teritoriul de-a lungul Eufratului, cucerind mai multe orașe-stat. Imperiul său avea nevoie
de un set de reguli care să asigure unitatea și pacea între popoarele
cucerite. Codul care îi poartă numele este înscripționat pe o stelă de
bazalt neagră, înaltă de 2,25 metri, cu baza de 1,90 metri. A fost descoperită în 1902 la Susa, în Iran, și este cel mai vechi document juridic,
cu caractere cuneiforme, păstrat aproape integral. Pentru ca legea să
fie respectată, prevederile Codului au fost gravate pe stele de piatră,
plasate în diferite orașe. Nerespectarea codului ducea la pedepse, stabilite conform regulii „dinte pentru dinte”.
1. Analizează fragmentele din
Codul lui Hammurabi. Completează
un organizator grafic după modelul alăturat: cine este autorul sursei? Unde, cum, de ce, când a fost
scrisă?
2. Discută cu părinții Codul lui
Hammurabi. Găsește o asemănare
și o deosebire cu legile din zilele
noastre.
ANALIZEAZĂ ȘI COMPARĂ
Repere în timp: 1785 î. H., Hammurabi cucerește cetățile Isin,
Uruk, Ur; cca 1760 î. H., este scris Codul lui Hammurabi – cea mai
importantă realizare din timpul său.
În partea superioară: Hammurabi cu fața către zeul Șamaș, protectorul justiției. Zeul este înfățișat
cu atributele puterii sale, iar picioarele se sprijină pe un postament
ce simbolizează muntele de unde
răsare Soarele. Zeul transmite regelui legea pe care va trebui să o
aplice. În partea inferioară: sunt
gravate cele 282 de articole dispuse pe coloane. Reglementările
cuprind norme cu caracter juridic
și comercial, religios și moral. Sunt
prezente drepturile și obligațiile
persoanelor care arendează terenuri, pedepsele aplicate în caz de
furt sau jaf, folosirea neglijentă a
canalelor de irigații. Un loc aparte
îl ocupă dreptul familiei și dispozițiile referitoare la sclavi. Regimul
pedepselor este foarte aspru și prevede pedeapsa capitală de 34 de
ori, chiar și în cazul unor delicte
minore.
Codul lui Hammurabi
„1. Dacă cineva a învinovățit pe altul, acuzându-l de crimă, dar
nu poate dovedi atunci acuzatorul să fie dat morții. (...)
6. Dacă cineva a furat ceea ce aparține divinității și palatului,
acel om va fi ucis, iar cel care va primi din mâna lui lucrurile furate
va fi spânzurat.
53. Dacă cineva este neglijent și nu întărește bine digul de pe
ogorul său și dacă din această cauză digul se rupe și ogorul este
inundat, omul din vina căruia s-a rupt digul trebuie să dea grânele
care s-au stricat din cauza lui.
196. Dacă un om liber scoate ochiul fiului unui alt om liber, să i
se scoată ochiul. (...)
218. Dacă un medic a făcut unui om o intervenție chirurgicală cu
un cuțit de bronz și a provocat moartea omului (...) să i se taie mâna.
229. Dacă un arhitect a construit o casă, iar opera lui n-a fost trainică, astfel încât casa pe care a construit-o s-a dărâmat provocând
moartea stăpânului casei, arhitectul acela să fie omorât.”
CINE?
CUM?
CÂND? DE CE?
UNDE?
Stela de bazalt cu Codul lui
Hammurabi. Muzeul Luvru, Paris.
CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC 33
34 CIVILIZAȚIA ORIENTULUI ANTIC
1. Citește sursele A și B. Notează o asemănare și o deosebire între zonele descrise. Menționează alte două
fluvii care au avut un rol important în dezvoltarea unei civilizații din Orientul Antic.
2. Ordonează sistemele de scriere învățate după criteriul mai nou – mai vechi: scrierea cuneiformă, alfabetul
fenician, scrierea hieroglifică, alfabetul grec, alfabetul roman, pictogramele, ideogramele chinezești, scrierea sanscrită.
3. Analizează următoarele proverbe. Stabilește pentru fiecare o regulă de comportament.
a. „Corpul se susține cu hrană, sufletul cu bune acțiuni.” (China)
b. „Nu poți să ascunzi nici focul, nici adevărul.” (India)
c. „Omul este trecător și trupul său în pulbere se schimbă, dar cartea îl face nemuritor.” (Egipt)
4. Stabilește relația corectă dintre personalitățile din coloana A și realizările din coloana B.
A B
Hammurabi Templul din Ierusalim
Kefren Scrierea hieroglifică
Moise Codul de legi
Solomon Cele 10 porunci
Jean-François Champollion Marele Sfinx din Giseh
5. Imaginează-ți că ești ghid turistic și trebuie să pregătești o excursie cu tema Pe urmele civilizației Egiptului
antic. Precizează trei obiective turistice pe care le vei include în planul excursiei și redactează pentru fiecare o fișă
de prezentare pe care o vei folosi pentru a-i determina pe
turiști să le viziteze.
Evaluare
A. „Deoarece Nilul curge foarte încet, oamenii abat cursul lui cu ajutorul unor mici diguri și captează apa fără prea multă greutate, spre
a o răspândi pe ogoare, când socot lucrul acesta de folos. Fluviul
prilejuiește, în general, atâtea înlesniri pentru agricultură și atâtea
foloase pentru oameni, încât majoritatea cultivatorilor nu trebuie
decât să arunce sămânța pe locurile care s-au uscat și să aducă vitele
acolo, ca să calce sămânța în picioare.”
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică)
B. „Pământul Asiriei primește puțină ploaie (...) recolta crește și
bobul se coace prin stropire cu apă din fluviu; fluviul nu se revarsă
aici peste ogoare ca în Egipt, ci apa este cărată cu brațele de la fluviu
sau scoasă cu ajutorul unei cumpene. Întregul ținut (...) este brăzdat
de o rețea de canale. (...) Pornind de la Eufrat, canalul leagă Eufratul
de celălalt fluviu, anume Tigrul, pe malurile căruia se ridică cetatea
Ocupații agricole în Egipt. Ninive.” (Herodot, Istorii)
Monumente descoperite la Gizeh și Sakkarah.
CIVILIZAȚIA GREACĂ
ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
LECȚIA 1: MEDIUL NATURAL ȘI OCUPAȚIILE GRECILOR
LECȚIA 2: ADEVĂR ȘI LEGENDĂ: LEGENDELE OLIMPULUI.
RĂZBOIUL TROIAN
LECȚIA 3: POLISUL – ORGANIZARE INTERNĂ: ATENA ȘI SPARTA.
PROCESUL DE COLONIZARE
LECȚIA 4: RĂZBOAIELE GRECILOR
LECȚIA 5: ALEXANDRU MACEDON ȘI CIVILIZAȚIA ELENISTICĂ
LECȚIA 6: FRUMOS ȘI CUNOAȘTERE ÎN LUMEA GREACĂ
cca 2000 î. H., civilizația minoică în
Creta
334–323 î. H.,
Imperiul
Macedonean
431–404 î. H.,
Războiul
peloponesiac
499–479 î. H.,
Războaiele
greco-persane
cca 750 î. H.,
primele
orașe-stat
1150–750 î. H.,
„epoca
întunecată”
CUNOȘTINȚE
În acest capitol, vei afl a cum a luat naștere și s-a
dezvoltat civilizația Greciei Antice, prima civilizație
din Europa. Vei face cunoștință cu noi metode de
guvernare. Termeni pe care îi folosim adesea, precum geografi e, democrație sau mitologie, au originea în Grecia și vei afl a semnifi cația lor.
COMPETENȚE
Prin rezolvarea activităților propuse în acest
capitol vei reuși să localizezi pe hartă spațiul locuit
de greci în Antichitate. Vei plasa pe axa timpului
evenimentele importante din istoria vechilor greci
și vei lucra cu sursele istorice pentru a descoperi
importanța moștenirii Greciei Antice.
4
35
36 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Mediul natural
și ocupațiile grecilor
Europa
Legenda spune că Europa era o prințesă feniciană, fiica lui
Agenor, regele cetății Tyr. Vrăjit de frumusețea ei, Zeus s-a prefăcut într-un taur alb, strălucitor, care a reușit să o răpească și a
dus-o în Insula Creta. Continentul pe care a fost adusă de Zeus a
primit numele ei, Europa.
DE REȚINUT!
Cadrul natural-geografic al Greciei antice. În Antichitate, Grecia
cuprindea zone din Europa, Asia și insulele din Marea Mediterană,
Marea Egee și Marea Ionică. Grecia continentală era situată în sudul
Peninsulei Balcanice. Relieful muntos și golfurile adânci au separat
această zonă în trei regiuni naturale: Grecia de nord, Grecia de mijloc
și Grecia de sud (Pelopones). Pe țărmul apusean al Asiei Mici, grecii au
întemeiat orașe-stat aflate în contact cu marile civilizații ale Orientului Antic. În insula Creta s-a dezvoltat în mileniul II î. H. o civilizație
înfloritoare, ca urmare a legăturilor cu Egiptul și Fenicia.
Principalele ocupații ale vechilor greci. Elenii (vechii greci) s-au
așezat în sudul Peninsulei Balcanice la începutul mileniului al II-lea
î. Hr., în mai multe etape. Primii au fost aheii, care au creat cea mai
veche civilizație, numită miceniană. Ionienii s-au stabilit în Grecia de
mijloc, în insulele din Marea Egee și pe țărmul apusean al Asiei Mici.
Ei au întemeiat cetatea Atena. Eolienii s-au stabilit în Grecia de nord și
dorienii în Grecia de sud, unde au fondat cetatea Sparta.
Solul Greciei nu a fost favorabil agriculturii. Relieful muntos și
clima uscată au permis cultivarea plantelor adaptate la secetă: măslinul, smochinul, vița de vie. Nu au fost condiții nici pentru creșterea
animalelor mari. Dar resursele bogate ale subsolului (argilă, marmură,
fier, argint, aur) au favorizat dezvoltarea meșteșugurilor și a artelor.
Apropierea mării și mulțimea insulelor din jur au făcut din greci buni
negustori, constructori de nave și marinari pricepuți. Așa au controlat
principalele drumuri comerciale, corăbiile cu produsele lor ajungând
în regiuni îndepărtate.
Teritoriul Greciei Antice a fost leagănul primei civilizații de pe continentul european.
Modul de viață. Alimentația obișnuită a grecilor se compunea din
lipie de făină de orz sau secară, măsline, smochine, legume și pește. În
unele regiuni, laptele și brânzeturile erau consumate ca desert. Îmbrăcămintea era realizată în casă, din pânză sau lână. În viața de familie,
autoritatea aparținea tatălui. Femeile aveau o zonă rezervată (gineceu)
și părăseau rar locuința.
Golf = parte a unui ocean, a
unei mări sau a unui lac care pătrunde în uscat.
Insulă = teritoriu înconjurat
complet de apă.
Istm = fâșie îngustă de pământ
care leagă două părți de uscat și
separă două mări sau două golfuri.
Peninsulă = teritoriu înconjurat
din trei părți de apă.
VOCABULAR
a. Teritoriul Greciei antice era
mult mai întins decât cel al Greciei
de astăzi.
b. Relieful muntos a limitat practicarea agriculturii și a divizat teritoriul.
c. Marea a favorizat comunicarea între regiunile Greciei, dar și
cu zone mai îndepărtate.
Europa este răpită de Zeus.
Monedă grecească de 2 euro.
Presă pentru obținerea uleiului
de măsline.
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 37
ü „Aurul lichid” al grecilor era
uleiul de măsline? Era folosit ca
monedă de schimb pentru bronz,
îmbrăcăminte de lux, vaze scumpe
sau vin de calitate.
ü Cuvântul grec „oikonomia”
însemna gospodărie? Așadar, termenul economie însemna o bună
gospodărire a resurselor casei.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
ü Grecii sunt renumiți pentru
calitatea uleiului de măsline, brânzeturi, struguri și citrice.
ü Turismul asigură o parte importantă a veniturilor grecești.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Poarta Leilor, calea de acces
în cetatea Micene.
ACTIVITĂȚI
A. Relieful Greciei.
B. Pe baza informațiilor din lecție, completează un tabel după modelul
de mai jos:
Condiții natural-geografice Influența asupra
ocupațiilor grecilor antici
Relieful Greciei este muntos în
proporție de 80%.
Grecia este înconjurată din trei
părți de apă.
Subsolul Greciei este bogat în
resurse naturale.
Clima din Grecia este uscată,
cu ierni blânde și veri secetoase.
C. „Când au aflat că toată țara elenilor este udată numai de ploi și nu
de revărsarea râurilor, ca țara lor, egiptenii au zis că (...) dacă în loc de
ploaie cerul le va trimite secetă, elenii vor pieri de foame.”
(Herodot, Istorii)
D. „Agricultura este mama și doica celorlalte arte. Când lucrurile merg
bine în agricultură, toate celelalte domenii înfloresc.”
(Xenofon, Economicul)
1. Pe baza sursei C, găsește cel puțin o deosebire între mediul geografic din Egiptul Antic și Grecia Antică.
2. Selectează din sursa D o ocupație a vechilor greci.
3. Precizează alte două ocupații, ca urmare a poziției geografice a
Greciei.
Dionysos (Dionis), zeul vegetației, pomiculturii și
vinului, al veseliei și fertilității.
Studiu de caz
38 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Repere în timp: sfârșitul secolului al XI-lea – mijlocul secolului al
VIII-lea î. H. – stilul geometric; mijlocul secolului al VIII-lea – sfârșitul
secolului al VII-lea î. H. – stilul orientalizant; secolul al VI-lea î. H. – în
afară de negru, alb și ocru se folosesc roșu, galben și albastru; se dezvoltă stilul figurilor roșii.
Scenă de familie de pe un vas:
soția își servește soțul.
Ceramică = din gr. Keràmion –
material obținut prin modelarea și
arderea argilelor.
Ciclop = personaj din mitologia
greacă, reprezentat de un bărbat
uriaș, cu un singur ochi în frunte,
care mânca oameni.
VOCABULAR
CERAMICA: ÎNTRE UTILITATE ȘI ARTĂ
Artizanii greci au realizat obiecte de ceramică de calitate bună,
transformând un vechi meșteșug în artă. În funcție de felul în care
erau întrebuințate, vasele aveau forme și dimensiuni diferite (amfore,
cești, cupe). Acestea erau folosite la transportul cerealelor, al uleiului
de măsline, al vinului sau pentru păstrarea alimentelor. Iubitori de frumos, meșterii olari au acordat o mare atenție și aspectului obiectelor
realizate. Primele vase erau decorate cu forme geometrice. Sub influența Orientului Antic, ornamentația s-a diversificat, fiind reprezentate
apoi și animale, păsări, peisaje. Mai târziu, decorul a avut ca sursă de
inspirație poemele homerice, mitologia, viața de zi cu zi a grecilor. Ceramica greacă s-a remarcat prin tehnicile utilizate și modul de îmbinare a culorilor: figuri negre pe fond roșu, figuri roșii pe fond negru
sau alb. Obiectele de ceramică sunt surse istorice importante privind
ocupațiile, tradițiile și credințele vechilor greci. Ele impresionează și
astăzi prin modul realist de redare a figurilor umane, prin eleganță,
culoare și proporții armonioase.
1. Analizează ornamentația de pe vasele din imagini. Precizează
stilul folosit pentru vasele din fig. C, D și E.
2. Descrie motivele reprezentate în vasul din fig. B.
3. Analizează forma vaselor din fig. A. Găsește pentru fiecare o
utilitate.
Formele vaselor grecești.
ANALIZEAZĂ ȘI COMPARĂ:
A B
C D E
Adevăr și legendă:
legendele Olimpului.
Războiul troian
Pe urmele poemelor homerice
În secolul al XIX-lea, inspirat de poveștile lui Homer, Heinrich Schliemann a căutat pe țărmurile Asiei Mici dovada existenței cetății Troia. Unii cercetători susțin că Troia homerică
s-a aflat pe teritoriul Turciei de azi. Descoperirea ruinelor a
șapte orașe suprapuse l-a convins că a găsit cetatea regelui Priam.
Săpăturile din Grecia au scos la lumină zidurile fortificate ale cetății Micene și obiecte din aur aparținând unui tezaur regal.
Zei și eroi ai vechilor greci. Religia a jucat un rol important în
viața grecilor antici. În imaginația lor, zeii aveau puteri supranaturale,
dar și calități umane. Unii copii rezultați din unirea zeilor cu muritorii au devenit eroi legendari. Ei aveau calități speciale. Fiecare divinitate controla un aspect al vieții oamenilor. Casa zeilor era Muntele
Olimp. Ei formau o familie asupra căreia Zeus își exercita autoritatea
supremă. Grecii antici consultau voința zeilor cu ajutorul oracolelor,
prin intermediul preoteselor. Le cereau sfatul cu privire la întemeierea
de noi orașe, declanșarea unui război sau prevestirea viitorului. Cele
mai cunoscute oracole au fost în templul lui Apollo din Delphi și în
templul lui Zeus de la Dodona.
Poemele homerice. Acompaniați de liră, poeții cântau faptele eroilor în zilele de sărbătoare. Cele mai îndrăgite povești ale vechilor greci
au fost Iliada și Odiseea, două poeme eroice, al căror autor se spune
că a fost Homer. În Iliada sunt prezentate faptele de arme ale aheilor
în războiul împotriva cetății Troia. Zeii s-au amestecat printre oameni,
sprijinind o tabără sau alta. Odiseea povestește aventurile lui Ulise.
Războiul troian și civilizația miceniană. Poemele homerice prezintă și aspecte ale societății grecești din mileniul al II-lea î. H. Perioada
a fost dominată de Micene, cea mai vestită cetate întemeiată de ahei
în Grecia continentală. Micenienii erau
războinici și negustori pricepuți, organizați în mici regate.
În urma expedițiilor
de cucerire, au pus
capăt civilizației cretane și au cucerit cetatea Troia.
DE REȚINUT!
Acropolă = partea cea mai
înaltă a unei cetăți grecești, în
incinta căreia se aflau edificiile
publice.
Mitologie = totalitatea legendelor despre divinități.
VOCABULAR
a. Grecii erau politeiști; ei credeau
că zeii guvernează asupra naturii și
controlează lumea oamenilor.
b. Mitologia greacă și poemele
homerice sunt surse pentru reconstituirea începuturilor istoriei
grecilor.
Legenda spune că Ulise a dăruit Troiei
un cal imens din lemn, în care au
fost ascunși luptători ahei și, astfel,
cetatea a putut fi cucerită.
Ulise îl orbește pe ciclopul Polifem.
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 39
Ruinele Templului lui
Apollo, Delphi.
ü Insula Creta a fost locul nașterii lui Zeus, al copilăriei lui Apollo
și a lui Hercule?
ü Vechii greci credeau că Delphi
era centrul lumii? Ei au așezat aici
o lespede de piatră numită omphalos, adică „buricul pământului”.
ü Eroii legendari sunt născuți
dintr-un zeu și un muritor? Sunt
semi-zei.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Insula Creta a fost locul naște-
ü Miturile și legendele grecești
sunt o importantă sursă de inspirație pentru artiști și regizori.
ÎN ZILELE NOASTRE:
A.
Zeii olimpieni Reprezintă...
Zeus Tatăl zeilor și al cerului.
Hera Soția sa; zeița căsătoriei.
Apollo Zeul luminii, cunoașterii și protectorul artelor.
Atena Zeița înțelepciunii, protectoarea orașului Atena. Născută din capul lui Zeus, era preferata lui.
Ares Zeul războiului.
Afrodita Zeița frumuseții și a dragostei.
Eros Zeul iubirii, fiul Afroditei.
Artemis Zeița vânătorii și a lunii, sora lui Apollo.
Demetra Zeița fertilității și a grânelor.
Hefaistos Zeul focului și al fierarilor.
Hermes Zeul comerțului, mesagerul zeilor.
Hestia Zeița căminului și a focului sfânt.
Poseidon Zeul mării și al furtunii.
Hades Zeul infernului (alungat din Olimp).
1. Citește poemele homerice. Selectează din tabelul de mai sus doi
zei care au protejat cetatea Troia și doi zei care i-au ajutat pe ahei.
2. Precizează modul prin care zeul Eros acționa asupra oamenilor
pentru a se îndrăgosti.
B. „Iliada narează un episod petrecut în cel de-al zecelea an al războiului aheilor contra Troiei. (...) Poemul elogiază ceea ce pentru
grecii epocii constituiau virtuțile supreme: curajul, forța, onoarea și
gloria, simțul demnității umane, sentimentul prieteniei și spiritul de
sacrificiu.”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
• Pornind de la sursa B, asociază două dintre virtuțile enumerate
unui erou din tabăra aheilor, respectiv unui erou troian. Motivează
răspunsul.
C. „Înaltul grad de dezvoltare a societății miceniene se poate vedea
din specializarea meșteșugarilor. (...) sunt reprezentate toate industriile – textilă, ceramică, metalurgică, armurieră, lucrarea metalelor
prețioase, a fildeșului, a coarnelor de animale. (...) Numărul mare de
obiecte miceniene pe care săpăturile le-au scos la lumină pe țărmul
Mediteranei elucidează un aspect esențial: expansiunea comercială.
(...) Prima condiție a unei expansiuni de asemenea anvergură era, evident, existența unei flote puternice.”
(P. Lévèque, Aventura greacă)
1. Enumeră, pe baza sursei, două meșteșuguri practicate de ahei.
2. Precizează un motiv pentru care aheii aveau nevoie de o flotă
puternică.
ACTIVITĂȚI
Poseidon, fiul lui Cronos
și fratele lui Zeus.
Hercule, fiul lui Zeus și al Alcmenei,
semi-zeu și cel mai puternic erou.
Uciderea centaurului Nessus.
40 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 41
Polisul, organizare internă.
Atena și Sparta. Procesul de colonizare
Cetatea Atena
Se spune că Atena și Poseidon s-au întrecut pentru fi patroni ai cetății. Pentru a-i covinge pe locuitori, fiecare a oferit câte un dar. Poseidon a creat un izvor de apă sărată, pentru a simboliza puterea mării.
Atena a creat măslinul, care simboliza pacea și prosperitatea. Atenienii au acceptat măslinul și au botezat orașul după numele zeiței.
Ce este polisul? Orașul-stat, polis, a reprezentat forma de organizare în lumea greacă. Cuprindea orașul propriu-zis și teritoriile agricole
din jur. Fiecare cetate avea conducere, legi și armată proprie. Centrul
vieții unui polis era agora, spațiu deschis pentru afaceri, discuții politice și adunări publice. În fiecare cetate exista o acropolă, folosită inițial cu scop de apărare. Mai târziu, grecii au construit aici temple și
edificii publice impunătoare.
Locuitorii polisului. Cetățenii erau oameni liberi, proprietari de
terenuri agricole, case și ateliere meșteșugărești. Ei aveau dreptul de a
participa la conducerea cetății și obligații militare. Grecii proveniți din
alte cetăți erau oameni liberi, dar nu aveau dreptul de a participa la
conducerea cetății. Ei se ocupau cu meșteșugurile și comerțul. Sclavii
proveneau din rândul datornicilor sau prizonierilor de război, fiind folosiți în agricultură, mine, ateliere meșteșugărești sau pe corăbii.
Modele de conducere: Sparta și Atena. Cetățile grecești au cunoscut diverse sisteme de guvernare. Sparta era o cetate cu structură militară, condusă de un număr restrâns de persoane (oligarhie). Atena a
avut o conducere aristocratică, dar
prin reformele lui Solon, Clistene și
Pericle s-a instaurat democrația.
Colonizarea greacă. Populația
în creștere, resursele insuficiente,
conflictele interne, pericolul extern
au fost cauzele procesului de colonizare. În cursul secolelor VIII-VI î.
Hr., grecii s-au instalat în regiuni cu
pământ roditor și favorabile navigației. Coloniile au devenit centre
comerciale și meșteșugărești. Legătura cu metropola se făcea prin intermediul sărbătorilor religioase și
al schimburilor de mărfuri. Grecii
din colonii au exercitat o mare influență asupra populațiilor locale.
DE REȚINUT!
Agora = piața publică.
Colonie = din gr., apoikia – departe de casă, strămutat.
Democrație = din gr., demos –
popor și kratos – a conduce; puterea poporului.
Hegemonie = conducerea unui
grup social sau a unui stat de către
altul.
Metropolă = oraș-mamă, locul
de unde au plecat coloniștii.
Oligarhie = conducerea se realizează printr-un număr redus de
oameni (aristocrați).
Ostracism = decizie de îndepărtare din cetate a unei persoane
pentru o perioadă de 10 ani.
VOCABULAR
a. Grecii nu au avut o conducere unitară, dar au creat un stil de
viață și o cultură comune.
b. Sparta și Atena au fost considerate modele de organizare și
conducere.
c. Marea colonizare greacă a
contribuit la răspândirea culturii și
civilizației grecești.
Zeița Atena și simbolul înțelepciunii –
bufnița, pe fețele unei monede antice.
Ruinele cetății Sparta.
ü Votul cetățenilor se exprima
prin simboluri: cele găurite indicau vinovăția unei persoane, iar
cele pline – nevinovăția?
ü Sudul Italiei a primit numele
„Grecia Mare”? Coloniile grecești,
de aici au intrat din secolul al III-lea
î. Hr. sub stăpânirea romanilor.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
ü Atena este recunoscută drept
locul unde s-a născut democrația.
ÎN ZILELE NOASTRE: ACTIVITĂȚI
B. „Întreaga Constituție nu ia în seamă decât o singură față a virtuții:
destoinicia ostășească. Firește că spartanii n-au primejduit existența
statului câtă vreme au purtat războaie. Puterea lor a fost însă sfărâmată
când a venit vremea hegemoniei lor; și aceasta fiindcă ei nu știau să-și
folosească răgazul, nici să facă altceva mai de trebuință decât exercițiile militare.” (Aristotel, Politica)
C. „Avem o Constituție care se numește democrație pentru că orânduirea acestora nu este în interesul celor puțini, ci în al celor mulți. Legea
este egală pentru toți. Cât privește dregătorii, pe fiecare noi îl prețuim
pentru îndeletnicirile obștești, potrivit meritului. Omul nevoiaș nu
este împiedicat de a înfăptui vreun bine cetății. Ba chiar unii dintre ei
se pricep destul de bine să cârmuiască cetatea.” (Pericle)
1. Precizează, pe baza surselor B și C, câte o caracteristică a sistemului de organizare al Spartei, respectiv al Atenei.
2. Menționează o deosebire între sistemele de organizare ale celor
două cetăți.
3. Identifică o asemănare și o deosebire între structura socială din
Grecia și cea din Egiptul Antic.
Marii reformatori ai Atenei.
Secolul VII î. H.,
DRACON: legi scrise,
ocuparea funcțiilor
de către cetățenii
fără datorii.
Secolul VI î. H.,
SOLON: limitează
puterea aristocrației,
eliberează datornicii;
CLISTENE: tragerea
la sorți a funcțiilor,
Colegiul celor 10 strategi, ostracismul
Secolul V î. H.,
PERICLE: indiferent
de origine și avere,
cetățenii au dreptul
să ocupe funcții, plata
funcțiilor.
OBIECTE FOLOSITE ÎN ATENA
Kleroterion: pentru a alege jurații, prin
introducerea de bile albe/ negre.
Clepsidră cu apă sau Ceasul cu apă:
cronometra discursurile.
9
Oceanul
Atlantic
Marea Mediteran\
ETRUSCI
TRACI
SCI}I
EGIPTENI
Marea Neagr\
(Pontul Euxin)
Hemeroscopion
IBERI
LIGURI
ITALICI
ILIRI
Gades
Abdera
Tingis
Utica
Cartagina
Erix
Motya
Byblos
Sidon
Tyr
Selinunt
Agrigent
Cumae
Tarent
Crotona
Sybaris
Ischia
Naxos
Siracuza
Cyrene Naucratis
Corint
Megara
Atena
Chalcis Foceea
FRIGIENI
FENICIENI
Milet
Heracleea
Sinope
Byzantion
Apollonia
Callatis
Tomis
Histria
Olbia
Chersones
Dionysopolis
Massalia
Emporion
Olbia
Alalia
Dun\rea
COLONIZAREA FENICIAN| {I COLONIZAREA GREAC|
Legend\ Metropole feniciene Colonii feniciene Metropole grece[ti Colonii grece[ti
I. BALEARE
I. CORSICA
I. SARDINIA
I. SICILIA
I. CRETA I. CIPRU
0 500 km
A. Coloniile grecești.
1. Identifică pe hartă trei cetăți grecești de pe țărmul românesc al
Mării Negre.
2. Numește două colonii din Peninsula Italică și două din Sicilia.
„ Metropole feniciene
z Colonii feniciene
„ Metropole grecești
z Colonii grecești
42 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Ostrakon: ciob de vas pe care era scris
numele celui considerat periculos.
GETO-DACII
Studiu de caz Repere în timp: cca. 657 î. H. – conform istoricului Eusebius, ia
naștere cetatea Histria; secolele VI–IV î. H. – începe să se dezvolte cetatea Tomis; mijlocul secolului al IV-lea î. H. – Callatis este în plină
dezvoltare.
HISTRIA, TOMIS ȘI CALLATIS
Navigatorii greci au traversat Strâmtorile Bosfor și Dardanele și au
ajuns într-un spațiu necunoscut, cu climă aspră. Colonizarea greacă
atinsese țărmurile dobrogene ale Mării Negre. De la mici emporii (târguri) s-a ajuns la întemeierea unor colonii după modelul polisurilor.
Histria a fost întemeiată în secolul al VII-lea î. H., ca port la Marea
Neagră, de locuitorii Miletului, devenind un important centru de producție și relații de schimb cu populația traco-getică. Cetatea avea străzi
pavate, un loc de recreere, sistem de alimentare cu apă, era protejată
de ziduri de piatră. Numele orașului provine de la denumirea dată de
greci Dunării – Istros. Împotmolirea vechiului golf (azi, Razim-Sinoe)
a dus la decăderea acestei colonii prospere.
Tomis, o altă colonie a Miletului, a înlocuit treptat Histria și a ajuns
să controleze comerțul din zonă. Descoperirile arheologice au scos la
lumină fragmente de ceramică cu figuri roșii sau negre, statuete din
lut ars, urne funerare, bijuterii.
Callatis („cea frumoasă”) a fost cetatea favorizată de poziția geografică: ieșirea la mare și accesul la un lac de apă dulce (azi, lacul Mangalia). Înființată în secolul al VI-lea î. H. de locuitorii din Heracleea
Pontică, este singura cetate a dorienilor de la Marea Neagră. A devenit
bogată prin practicarea agriculturii și a comerțului maritim.
Coloniile cumpărau produse căutate de piața mediteraneeană: cereale, pește, ceară, diverse materii prime sau sclavi și aduceau din Grecia amfore cu ulei de măsline și vinuri, țesături fine și bijuterii. Ele au
constituit focare de difuzare a civilizației grecești în lumea daco-geților, relațiile cu autohtonii fiind, în general, pașnice.
A. „În privința celor necesare vieții, ținuturile pontice ne dau vite și
sclavi în număr foarte mare și de o calitate mărturisită de toți ca excelentă. Dintre articolele de lux ne procură din belșug miere, ceară, pește
sărat. În schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei și tot felul
de vinuri. Cu grâu facem un schimb reciproc.” (Polibiu, Istorii)
B. „Religia cetăților grecești dobrogene e religia metropolelor Greciei și ale Asiei Mici. Panteonul lor cuprinde marii zei ai grecilor de
pretutindeni (Zeus, Poseidon, Hermes), cu o devoțiune accentuată
pentru Dionysos [...], pentru Apollo «Medicul» (protectorul Histriei,
probabil și al Tomisului), Afrodita și Demeter (la Callatis).”
(M. Bărbulescu, Istoria României)
• Pe baza informațiilor din lecție și din sursele date, completează
spațiile libere cu termenii corecți:
În ............... de pe țărmul ............... erau adorați zeii ..............., protectorul Histriei, ............... și ............... la Callatis. Grecii aduceau aici ...............
și ...............
Ruinele cetății Histria –
azi, în comuna Istria.
Ruinele cetății Tomis – azi, Constanța.
Ruinele cetății Callatis – azi,
Mangalia.
CITEȘTE ȘI APLICĂ!
ü Histria a fost descoperită în
urma săpăturilor arheologice făcute de istoricul Vasile Pârvan, începând din 1914?
ȘTIAȚI CĂ?
ü Histria a fost descoperită în
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 43
44 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Războaiele grecilor
Solii persani
Se spune că solii trimiși de regele persan, Darius I, să ceară „pământ și apă”, adică supunerea fără luptă, au fost aruncați de atenieni într-o fântână „să-și ia de-acolo pământ și apă”.
Războaiele medice (greco-persane). Polisurile grecești s-au aflat
adesea în conflict pentru resurse și teritorii, dar s-au unit împotriva
Imperiului persan, care cucerise regiuni întinse din Orientul Antic,
inclusiv cetățile grecești din Asia Mică. Nemulțumite de controlul
asupra comerțului, orașele grecești s-au revoltat, sprijinite de Atena.
Regele Darius I a invadat Grecia continentală. Pe câmpia de la Maraton (490 î. H.), atenienii conduși de Miltiades au obținut victoria.
Xerxes, urmașul lui Darius, a pornit o nouă expediție. Rezistența
grecilor a fost organizată de regele spartan Leonidas. Ajutați de un
trădător, perșii au obținut victoria, iar Leonidas și cei 300 de soldați
au căzut pe câmpul de luptă, la Termopile (480 î. H.). Dar bătălia decisivă s-a dat pe mare, la Salamina, flota persană fiind distrusă prin
iscusința lui Temistocle. Înfrângerea perșilor (479 î. H.) l-a silit pe
Xerxes să renunțe la controlul lumii grecești.
Războiul peloponesiac. După victoria împotriva perșilor, au reînceput conflictele dintre cetățile grecești. Devenită prima putere
maritimă, Atena a preluat conducerea Ligii de la Delos. Cetățile din
sudul Greciei s-au aliat sub conducerea Spartei, formând Liga Peloponesiacă. Războiul pe mare și pe uscat a fost câștigat de spartani,
aducând sfârșitul Atenei ca mare putere. Conflictul a atras majoritatea cetăților și a determinat decăderea lumii grecești. În 338 î. H., polisurile au fost înfrânte la Cheroneea și recunosc autoritatea regelui
Macedoniei, Filip al II-lea.
DE REȚINUT!
a. Blocarea unor importante
drumuri comerciale de către Imperiul persan a fost cauza războaielor medice.
b. Grecii s-au unit pentru a-și
apăra teritoriul, iar victoriile împotriva perșilor au sporit prestigiul
cetății Atena.
c. Rivalitatea dintre Sparta și
Atena a dus la războaie, de care a
profitat Macedonia.
Strategul grec Miltiades.
Regele perșilor, Darius I.
Basorelief de pe mormântul său, Iran.
10
R|ZBOAIELE MEDICE (SECOLUL AL V-LEA `.Hr. )
Teritoriul `n care a avut loc
revolta cet\]ilor grece[ti din
Ionia `mpotriva per[ilor
(499–494 `.Hr.)
Cet\]ile grece[ti [i teritoriile
implicate `n r\zboi
Cet\]ile grece[ti [i teritoriile
neutre sau favorabile per[ilor
Imperiul Persan
Teritorii aliate cu Imperiul
Persan
492 `. Hr.
490 `. Hr.
Itinerarul flotei persane `n Primul
R\zboi Medic
480 `. Hr.
Victorii ale grecilor
Victorii ale per[ilor
Itinerarul flotei [i armatei persane `n
Al Doilea R\zboi Medic
Legend\
Marea
Egee
Marea
Ionic\
I. CRETA
I. RODOS
Lindos
Halicarnas
Milet
494 `.Hr.
Efes
Sardes
Sestos
Abidus
Corint
Argos
Sparta
EPIR
MACEDONIA
Methone
Olimpia
Pella
ETOLIA
AHAIA
LACONIA
ARCADIA
Salamina
480 `.Hr.
LIDIA
FRIGIA
CARIA
THRACIA
IMPERIUL
Mytilene PERSAN Pergam
Smirna
Foceea
Amphipolis
Eretria
490 `.Hr.
Maraton
490 `.Hr.
Atena
480 `.Hr.
Cap Artemision
480 `.Hr.
Mt. Olimp
Termopile
480 `.Hr.
Plateea
479 `.Hr.
0 100 km
Larissa
Cap Artemision
Termopile
490 `.Hr.
THESSALIA
10
R|ZBOAIELE MEDICE (SECOLUL AL V-LEA `.Hr. )
Teritoriul `n care a avut loc
revolta cet\]ilor grece[ti din
Ionia `mpotriva per[ilor
(499–494 `.Hr.)
Cet\]ile grece[ti [i teritoriile
implicate `n r\zboi
Cet\]ile grece[ti [i teritoriile
neutre sau favorabile per[ilor
Imperiul Persan
Teritorii aliate cu Imperiul
Persan
492 `. Hr.
490 `. Hr.
Itinerarul flotei persane `n Primul
R\zboi Medic
480 `. Hr.
Victorii ale grecilor
Victorii ale per[ilor
Itinerarul flotei [i armatei persane `n
Al Doilea R\zboi Medic
Legend\
Marea
Egee
Marea
Ionic\
I. CRETA
I. RODOS
Lindos
Halicarnas
Milet
494 `.Hr.
Efes
Sardes
Sestos
Abidus
Corint
Argos
Sparta
EPIR
MACEDONIA
Methone
Olimpia
Pella
ETOLIA
AHAIA
LACONIA
ARCADIA
Salamina
480 `.Hr.
LIDIA
FRIGIA
CARIA
THRACIA
IMPERIUL
Mytilene PERSAN Pergam
Smirna
Foceea
Amphipolis
Eretria
490 `.Hr.
Maraton
490 `.Hr.
Atena
480 `.Hr.
Cap Artemision
480 `.Hr.
Mt. Olimp
Termopile
480 `.Hr.
Plateea
479 `.Hr.
0 100 km
Larissa
THESSALIA
Războaiele medice (secolul al V-lea î. H.).
ü Victoria împotriva Imperiului
persan a consolidat democrația
ateniană, care a devenit un model
de conducere.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Triremă sau trieră – navă de război
cu trei rânduri de rame suprapuse,
folosită de greci, fenicieni și romani.
ü Medoi era numele dat de greci
mezilor? Prin extindere, acest termen desemna pe toți locuitorii Imperiului persan.
ü Războaiele greco-persane sunt
prezentate de „părintele istoriei”,
Herodot, în lucrarea Istorii?
ü Tucidide a participat ca strateg în Războiul peloponesiac? El
a descris evenimentele în lucrarea
Istoria Războiului Peloponesiac.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
A.
ACTIVITĂȚI
B. „Înfrângerea grecilor la Termopile ar fi deschis drum perșilor în centrul Greciei. Regele se afla în mare încurcătură (...) când Ephialtes (...)
i se înfățișă să-i vorbească (...) regelui. El îi dezvălui taina cărării spre
Termopile prin inima munților și prin această trădare dădu pierzaniei
pe acei greci.”
(Herodot, Istorii, VII)
C. „Flota ateniană era compusă din 180 de corăbii rapide. Pe puntea fiecărei corăbii se aflau 14 ostași (hopliți) cu arme grele și 4 trăgători din
arcuri. (...) Pentru începerea bătăliei, Temistocle alese momentul când
dinspre mare sufla un vânt răcoros. Vântul nu împiedica deloc corăbiile plate, cu bordurile joase ale grecilor; (...) Corăbiile adversarilor au
intrat una în alta. (...) Se încinse o înverșunată luptă corp la corp. Atenienii s-au bătut vitejește și comandantul flotei persane căzu mort.”
(Plutarh, Oameni iluștri ai Greciei. Temistocle)
• Pe baza surselor și a informațiilor din lecție, completează un tabel
după modelul de mai jos:
Locul
confruntării Anul Conducători Rezultatul
bătăliei
D. „Trecătorule, du-te și spune-i Spartei,
Că am murit aici
Supunându-ne legilor ei.”
(Inscripția de pe monumentul de la Termopile.)
• Caută informații despre educația spartană și explică atitudinea
soldaților spartani în bătălia de la Termopile.
Leonidas, regele Spartei.
36
ANTICHITATEA
GRECIA ÎN SECOLUL AL V‑LEA Î.H.
ANT_16GreceVeSiecle
116 x 91
I O
N I A
TESALIA
ETOLIA
ACHAIA
PELOPONES
Atena
Sparta
Mesa
Corint
Tegeea
Elis
Teba
Milet
Byzantion
Efes
Halicarnas
Imbros
Samothrace
Lemnos
Chalcis
Andros
Naxos
Karystos
Skyros Histiaia
Eretria
Maroneea Amphipolis
Potideea
Delfi Cheroneea
Olimpia
Pylos
Epidaur
Methona
M A
R
E A
E
G
E
E
MARE A
IONIC Ă
Corcyra
Leucada
Itaca
Cephalonia
Zakynthos Egina Tenos
Eubeea
Mykonos
Paros
Cythera
Samos
Lesbos
Thassos
Karpathos
Rhodos
Cos
Delos
CRETA
Pheres
Larissa
Mende
Akanthos
Pharsalos
Marathon
Oropos
Abydos
Sigeea
Cyzicos
Mytilene
Argos
Trezena
Perinthos
Astakos
Kios
Colophon
Cnidos
0 100 km
Sparta Atena
Liga
peloponesiacă
Principalele cetăţi
din Liga peloponesiacă „Imperiul” atenian
în secolul al V-lea î.H.,
înainte de războiul
peloponesiac
Sparta Colonii
(cleroukii)
Grecia în secolul al V‑lea. În
secolul al V‑lea î.H., Grecia
continentală, Peloponesul, coasta
Asiei Mici şi insulele din Marea
Egee constituie un mozaic de
cetăţi‑state. Unele au o constituţie
democratică (Atena, Argos), altele
sunt guvernate de o oligarhie
(Sparta, Corint, Teba). După
războaiele medice, Atena şi Sparta
sunt cele mai puternice şi domină
cetăţile de mai mică importanţă.
Sparta îşi extinde influenţa în
Pelopones şi în regiunile apropiate
(ea a creat, din secolul al VI‑lea
î.H., Liga peloponesiacă, grupând
cetăţile aliate în scop defensiv).
Atena, care a jucat cel mai
important rol în timpul celor două
războaie medice, se aliază cu
grecii din insule, formând Liga de
la Delos. Este începutul hege mo‑
niei sale în Marea Egee. Aceasta
înfiinţează aici colonii militare
(cleroukii) în locuri strategice
(rute şi strâmtori). Atena cunoaşte
apogeul civilizaţiei sale: Pericle
este emblema sa politică; Fidias,
Sofocle, Euripide, Socrate sunt
figurile culturale cele mai
marcante. Însă războiul
peloponesiac, care debutează în
431 î.H., va însemna sfârşitul
„imperiului” atenian.
ANT_17GuerrePeloponaise
186 x 93
SICILIA
LESBOS
EUBEEA
TESALIA
MACEDONIA
CALCIDICA
EPIR
PELOPONES
FRIGIA
CARIA
TRACIA
ETOLIA
ACHAIA
RHODOS
CRETA

Cyzicos
410
I. Arginuse, 406
Notium 406
Mantinea
418
Amphipolis
424
Abydos
411
Teba
ATENA
ATICA
SPARTA
Corint
Aigos-Potamos
405
I. Sphacteria
425
Siracuza
Plemmyrion mai 413
Assinaros
sept. 413
Potideea
CORFU 411
415
422
416
428
412
MARE A
T IRENIANĂ
MARE A
ADRIATICĂ
MARE A
IONIC Ă
MAREA
EGEE
MAREA NEAGRĂ
(PONTUL EUXIN)
MAREA MEDITERANĂ
Pella
Perinthos Byzantion
Kios
Mytilene
Methona
Pharsalos
Methona
Tegeea
Argos
Olimpia
CEPHALONIA
Delfi
Efes
Priene
Milet
Caunos
Ambracia
Rhegium
0 100 km
Extinderea „imperiului” atenian
înainte de războiul peloponesiac
Războiul lui Pericle (431-429 î.H.)
Răscoala din Corcyra
Asediul cetăţii Potideea
Expediţiile flotei ateniene
(432-430 î.H.)
Între 429 şi 404 î.H.
Expediţia lui Alcibiade
împotriva Siracuzei
Alte expediţii ateniene
Victorii spartane
Neutri
Sparta şi Liga peloponesiacă
Aliaţii Spartei
Expediţii spartane (431-421 î.H.)
Expediţii spartane (415-404 î.H.)
Victorii ateniene
ANTICHITATEA GREACĂ
ANT_17GuerrePeloponaise
186 x 93
SICILIA
LESBOS
EUBEEA
TESALIA
MACEDONIA
CALCIDICA
EPIR
PELOPONES
FRIGIA
CARIA
TRACIA
ETOLIA
ACHAIA
RHODOS
CRETA

Cyzicos
410
I. Arginuse, 406
Notium 406
Mantinea
418
Amphipolis
424
Abydos
411
Teba
ATENA
ATICA
SPARTA
Corint
Aigos-Potamos
405
I. Sphacteria
425
Siracuza
Plemmyrion mai 413
Assinaros
sept. 413
Potideea
CORFU 411
415
422
416
428
412
MARE A
T IRENIANĂ
MARE A
ADRIATICĂ
MARE A
IONIC Ă
MAREA
EGEE
MAREA NEAGRĂ
(PONTUL EUXIN)
MAREA MEDITERANĂ
Pella
Perinthos Byzantion
Kios
Mytilene
Methona
Pharsalos
Methona
Tegeea
Argos
Olimpia
CEPHALONIA
Delfi
Efes
Priene
Milet
Caunos
Ambracia
Rhegium
0 100 km
Extinderea „imperiului” atenian
înainte de războiul peloponesiac
Războiul lui Pericle (431-429 î.H.)
Răscoala din Corcyra
Asediul cetăţii Potideea
Expediţiile flotei ateniene
(432-430 î.H.)
Între 429 şi 404 î.H.
Expediţia lui Alcibiade
împotriva Siracuzei
Alte expediţii ateniene
Victorii spartane
Neutri
Sparta şi Liga peloponesiacă
Aliaţii Spartei
Expediţii spartane (431-421 î.H.)
Expediţii spartane (415-404 î.H.)
Victorii ateniene
36
ANTICHITATEA
GRECIA ÎN SECOLUL AL V‑LEA Î.H.
ANT_16GreceVeSiecle
116 x 91
I O
N I A
TESALIA
ETOLIA
ACHAIA
PELOPONES
Atena
Sparta
Mesa
Corint
Tegeea
Elis
Teba
Milet
Byzantion
Efes
Halicarnas
Imbros
Samothrace
Lemnos
Chalcis
Andros
Naxos
Karystos
Skyros Histiaia
Eretria
Maroneea Amphipolis
Potideea
Delfi Cheroneea
Olimpia
Pylos
Epidaur
Methona
M A R E A E G E E
MARE A
IONIC Ă
Corcyra
Leucada
Itaca
Cephalonia
Zakynthos Egina Tenos
Eubeea
Mykonos
Paros
Cythera
Samos
Lesbos
Thassos
Karpathos
Rhodos
Cos
Delos
CRETA
Pheres Larissa
Mende
Akanthos
Pharsalos
Marathon
Oropos
Abydos
Sigeea
Cyzicos
Mytilene
Argos
Trezena
Perinthos
Astakos
Kios
Colophon
Cnidos
0 100 km
Sparta Atena
Liga
peloponesiacă
Principalele cetăţi
din Liga peloponesiacă „Imperiul” atenian
în secolul al V-lea î.H.,
înainte de războiul
peloponesiac
Sparta Colonii
(cleroukii)
Grecia în secolul al V‑lea. În
secolul al V‑lea î.H., Grecia
continentală, Peloponesul, coasta
Asiei Mici şi insulele din Marea
Egee constituie un mozaic de
cetăţi‑state. Unele au o constituţie
democratică (Atena, Argos), altele
sunt guvernate de o oligarhie
(Sparta, Corint, Teba). După
războaiele medice, Atena şi Sparta
sunt cele mai puternice şi domină
cetăţile de mai mică importanţă.
Sparta îşi extinde influenţa în
Pelopones şi în regiunile apropiate
(ea a creat, din secolul al VI‑lea
î.H., Liga peloponesiacă, grupând
cetăţile aliate în scop defensiv).
Atena, care a jucat cel mai
important rol în timpul celor două
războaie medice, se aliază cu
grecii din insule, formând Liga de
la Delos. Este începutul hege mo‑
niei sale în Marea Egee. Aceasta
înfiinţează aici colonii militare
(cleroukii) în locuri strategice
(rute şi strâmtori). Atena cunoaşte
apogeul civilizaţiei sale: Pericle
este emblema sa politică; Fidias,
Sofocle, Euripide, Socrate sunt
figurile culturale cele mai
marcante. Însă războiul
peloponesiac, care debutează în
431 î.H., va însemna sfârşitul
„imperiului” atenian.
ANT_17GuerrePeloponaise
186 x 93
SICILIA
LESBOS
EUBEEA
TESALIA
MACEDONIA
CALCIDICA
EPIR
PELOPONES
FRIGIA
CARIA
TRACIA
ETOLIA
ACHAIA
RHODOS
CRETA

Cyzicos
410
I. Arginuse, 406
Notium 406
Mantinea
418
Amphipolis
424
Abydos
411
Teba
ATENA
ATICA
SPARTA
Corint
Aigos-Potamos
405
I. Sphacteria
425
Siracuza
Plemmyrion mai 413
Assinaros
sept. 413
Potideea
CORFU 411
415
422
416
428
412
MARE A
T IRENIANĂ
MARE A
ADRIATICĂ
MARE A
IONIC Ă
MAREA
EGEE
MAREA NEAGRĂ
(PONTUL EUXIN)
MAREA MEDITERANĂ
Pella
Perinthos Byzantion
Kios
Mytilene
Methona
Pharsalos
Methona
Tegeea
Argos
Olimpia
CEPHALONIA
Delfi
Efes
Priene
Milet
Caunos
Ambracia
Rhegium
0 100 km
Extinderea „imperiului” atenian
înainte de războiul peloponesiac
Războiul lui Pericle (431-429 î.H.)
Răscoala din Corcyra
Asediul cetăţii Potideea
Expediţiile flotei ateniene
(432-430 î.H.)
Între 429 şi 404 î.H.
Expediţia lui Alcibiade
împotriva Siracuzei
Alte expediţii ateniene
Victorii spartane
Neutri
Sparta şi Liga peloponesiacă
Aliaţii Spartei
Expediţii spartane (431-421 î.H.)
Expediţii spartane (415-404 î.H.) Victorii ateniene
ANTICHITATEA GREACĂ
ANT_17GuerrePeloponaise
186 x 93
SICILIA
LESBOS
EUBEEA
TESALIA
MACEDONIA
CALCIDICA
EPIR
PELOPONES
FRIGIA
CARIA
TRACIA
ETOLIA
ACHAIA
RHODOS
CRETA

Cyzicos
410
I. Arginuse, 406
Notium 406
Mantinea
418
Amphipolis
424
Abydos
411
Teba
ATENA
ATICA
SPARTA
Corint
Aigos-Potamos
405
I. Sphacteria
425
Siracuza
Plemmyrion mai 413
Assinaros
sept. 413
Potideea
CORFU 411
415
422
416
428
412
MARE A
T IRENIANĂ
MARE A
ADRIATICĂ
MARE A
IONIC Ă
MAREA
EGEE
MAREA NEAGRĂ
(PONTUL EUXIN)
MAREA MEDITERANĂ
Pella
Perinthos Byzantion
Kios
Mytilene
Methona
Pharsalos
Methona
Tegeea
Argos
Olimpia
CEPHALONIA
Delfi
Efes
Priene
Milet
Caunos
Ambracia
Rhegium
0 100 km
Extinderea „imperiului” atenian
înainte de războiul peloponesiac
Războiul lui Pericle (431-429 î.H.)
Răscoala din Corcyra
Asediul cetăţii Potideea
Expediţiile flotei ateniene
(432-430 î.H.)
Între 429 şi 404 î.H.
Expediţia lui Alcibiade
împotriva Siracuzei
Alte expediţii ateniene
Victorii spartane
Neutri
Sparta şi Liga peloponesiacă
Aliaţii Spartei
Expediţii spartane (431-421 î.H.)
Expediţii spartane (415-404 î.H.) Victorii ateniene
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 45
Grecia antică (secolul al V-lea, î. H.).
Studiu de caz Repere în timp: 492 î. H., o expediție persană pregătește invadarea
Greciei, prin recucerirea Traciei; 491 î. H., Atena și Sparta refuză condițiile Imperiului persan; 490 î. H., 600 de corăbii persane ancorează în
golful de la Maraton; bătălia de la Maraton.
1. Soldat persan și un hoplit grec
în luptă.
BĂTĂLIA DE LA MARATON
În Istoriile sale, Herodot a lăsat informații prețioase privind războaiele greco-persane. Iată cum s-au derulat momentele bătăliei de
la Maraton.
1. Rolul lui Miltiade: „Părerile strategilor atenieni erau împărțite.
Unii nu găseau cu cale să dea bătălia – sub cuvânt că sunt prea puțini
pentru a se bate cu oastea perșilor – iar ceilalți, printre care și Miltiade,
susțineau să se dea lupta. (...) Miltiade a mers la polemarh [șeful armatei] și i-a vorbit astfel: «Calimah, e în puterea ta ori să robești Atena,
ori să-i dăruiești libertatea, lăsând o amintire ce va dăinui cât lumea».”
2. Descrierea luptei: „Atenienii porniră în fugă și se năpustiră asupra barbarilor. (...) Când perșii i-au văzut pe vrăjmași atacându-i în fugă
mare, s-au pregătit să primească atacul, cumpănind numărul foarte
neînsemnat al atenienilor și atacul la care porniseră aceștia – fără cavalerie și arcași. Ei au crezut că i-a cuprins nebunia, închipuindu-și că
această sminteală a lor îi va pierde cu siguranță. (...) Iar atenienii, începând încleștarea cu perșii, se luptară într-un chip vrednic de amintire.
(...) În lupta de la Maraton, barbarii au pierdut vreo 6400 de oameni, pe
câtă vreme dintre atenieni au căzut atunci 192.”
3. Bătălia de la Maraton.
2. Modul de luptă în falangă.
ü Vestea victoriei a fost adusă
la Atena de curierul Pheidippides?
El a alergat distanța dintre Maraton și Atena, a rostit celebrele
cuvinte „Am învins!”, după care a
murit de epuizare. În amintirea sa,
în programul Jocurilor Olimpice
moderne a fost inclusă proba de
Maraton, în care se aleargă pe o
distanţă de 42,195 km (distanţa
exactă dintre Maraton și Acropola
din Atena).
üMuzeul din orașul Olimpia are
în colecția sa coiful lui Miltiade? Generalul atenian a închinat victoria în
cinstea lui Zeus.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Vestea victoriei a fost adusă
1. Privește cu atenție imaginea 1. Descrie echipamentul soldatului
persan, respectiv al soldatului grec.
2. Pe baza imaginii 2, descrie tehnica de luptă în falangă, utilizată
de greci.
3. Pe baza informațiilor oferite de Herodot, prezintă rolul lui Miltiade în bătălia de la Maraton.
4. Identifică pe hartă dispunerea celor două armate, completând
casetele cu răspunsurile corecte.
ANALIZEAZĂ ȘI DESCRIE:
46 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 47
Alexandru Macedon
și civilizația elenistică
Plutarh povestește:
„Alexandru se distingea încă din copilărie printr-o nețărmurită ambiție, prin curaj și încredere în sine. (...) Odată i s-a propus
lui Filip să cumpere un cal poreclit «Bucefal» pentru asemănarea capului său cu un cap de bou. Calul părea cu totul sălbatic,
în fiece clipă se ridica pe picioarele dinapoi, azvârlea și căuta
să muște. (...) Alexandru se îndreaptă cu îndrăzneală spre cal, îl
apucă de frâu și-l întoarse cu capul spre soare, fiindcă observase
că animalul se speria de propria lui umbră. (...) Îmbrățișându-și
fiul, regele l-a sărutat și i-a spus: «Copile, caută-ți un regat mai
potrivit, Macedonia e prea mică pentru tine».”
Alexandru Macedon a dat dovadă de calități politice și militare,
care i-au adus glorie încă din timpul vieții, fiind supranumit „cel
Mare”. La doar 20 de ani, moștenea un regat, o armată bine instruită
și dorința de a cuceri Orientul. În numai trei ani și după trei bătălii
decisive a reușit să supună puternicul Imperiu persan. După înfrângerea regelui Darius al III-lea, Alexandru s-a proclamat rege al Asiei.
Victoriile obținute au demonstrat forța falangei macedonene și geniul
militar al lui Alexandru. Au urmat campaniile spre răsărit, ajungând
până în India. Epuizați, soldații au refuzat să-l mai urmeze. Regele a
dat ordin să se înalțe o coloană de bronz pe care se putea citi Aici s-a
oprit Alexandru și s-a îndreptat spre Babilon.
Imperiul macedonean cuprindea întreaga lume cunoscută atunci:
Asia Mică, Fenicia, Egipt, Persia. Alexandru dorea unitatea ținuturilor cucerite și a împrumutat multe din obiceiurile și tradițiile locale.
Soldații greci au fost încurajați să se stabilească în noile regiuni, a introdus o monedă unică și s-au construit cetăți după modelul grecesc.
Rezultatul a fost sinteza dintre lumea orientală și cultura greacă, dând
naștere civilizației elenistice.
Civilizația elenistică. După moartea lui Alexandru, la Babilon
(323 î. H.), imperiul s-a dezmembrat ca urmare a luptelor pentru putere între generalii săi. S-au format regatele Macedonia, Siria și Egipt.
Suveranii acestora au încurajat cultura, aducând la curțile lor poeți,
filosofi și artiști. Alexandria, în Egipt, și Pergam, în Asia Mică, au fost
marile centre culturale ale lumii elenistice. Perioada de după moartea
lui Alexandru până la cucerirea Egiptului de către romani (30 î. H.) este
cunoscută sub numele de epoca elenistică.
Civilizația elenistică își datorează numele vechilor greci – elenii.
Elenismul a însemnat răspândirea culturii grecești în teritoriile ocupate de Alexandru cel Mare.
DE REȚINUT!
a. Imperiul creat de Alexandru
cel Mare cuprindea teritorii din
Europa, Egipt și Asia.
b. Regatele elenistice s-au format prin dezmembrarea Imperiului macedonean.
c. Civilizația elenistică este rezultatul contopirii dintre cultura
greacă și cea orientală.
Nume: Alexandru
Supra-nume: Cel Mare
Tatăl: Filip II, rege al Macedoniei
Mama: Olympia
Data nașterii: 20 iulie 356 î. H.
Locul: Pella, Macedonia
Educație: până la 13 ani – de tip
spartan
Profesor preferat: Aristotel
Pasiuni: arta militară
Obiectiv: cucerirea Orientului
Crezul său: „Nimic nu este imposibil pentru cel care încearcă”.
48 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
ü Se folosește expresia „Am
tăiat nodul gordian” atunci când
se rezolvă hotărât o situație dificilă. În templul lui Zeus din localitatea Gordium, se afla un car de
luptă legat cu un nod complicat.
Un oracol prevestise că acela
care va desface nodul va deveni
stăpânul Asiei. Alexandru ar fi
scos sabia și a tăiat nodul dintr-o
singură lovitură, spunând: „Nu
contează cum desfaci un nod”.
ÎN ZILELE NOASTRE:
A. „Ocupând Egiptul, Alexandru a vrut să sporească simpatia egiptenilor, cointeresându-i în profiturile comerțului (...). Regele schițase
personal planul aproximativ al orașului, așezarea străzilor principale,
a piețelor și templelor și poruncise ca orașul să fie numit Alexandria,
pentru ca în Egipt numele lui să nu fie uitat niciodată.”
(Plutarh, Oameni iluștri ai Greciei)
• Precizează, pe baza textului, motivul pentru care Alexandru a întemeiat orașul Alexandria.
B. „În această luptă [Gaugamela] s-a manifestat (...) trăsătura lui Alexandru – înclinația spre risc. (...) Darius stătea pe un înalt car de luptă,
înconjurat de o gardă numeroasă (...). Alexandru și detașamentul său
s-au năpustit cu o viteză nebună asupra regelui și a gărzii sale. Sub
ochii lui Darius, complet zăpăcit, macedonenii îi doborau cu sulițele
de pe cai și îi tăiau cu săbiile. Învălmășeala era atât de mare, încât
Darius nici nu apucă a întoarce carul de luptă (...) Îngrozit de moarte,
Darius a sărit pe calul unui soldat din garda sa și a părăsit în goană
câmpul de bătaie.”
(Plutarh, Oameni iluștri ai Greciei)
• Pe baza textului și a informațiilor din lecție, descrie lupta prezentată în sursa B, după următorul plan: a. locul și anul defășurării luptei;
b. rolul personalităților implicate în confruntare; c. tehnici de luptă și
arme folosite; d. rezultatul bătăliei.
C. Imperiul lui Alexandru cel Mare (secolul al IV–lea î. Hr.).
ACTIVITĂȚI
ü Biblioteca din Alexandria (Egipt)
adăpostea aproape 700 000 de papirusuri? Era legată de Muzeu, un
important centru de studii, care
includea săli de lectură, o grădină
zoologică, un observator astronomic, altare închinate celor nouă
muze.
ü Farul din Alexandria, de pe insula Pharos, avea 124 m înălțime
și s-a construit în 20 de ani? A fost
una dintre cele șapte minuni ale
lumii antice. Era utilizat pentru a
călăuzi corăbiile în port, dar și de
astronomii curții regale pentru a
studia bolta cerească.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
1. Studiază harta cu atenție. Identifică principalele bătălii purtate
de Alexandru.
2. Compară lumea cunoscută în timpul lui Alexandru cu lumea
cunoscută în zilele noastre.
Oameni de știință în Alexandria:
– Aristarh a susținut că Pământul
se învârte în jurul Soarelui.
– Eratostene a calculat circumferința Pământului.
– Euclid a sistematizat geometria.
– Calimah a redactat catalogul
bibliotecii.
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 49
Frumos și cunoaștere în lumea greacă
Artemis, zeița vânătorii
În 1903, arheologul David Hogarth a descoperit la Efes comoara zeiței Artemis. Efesul era unul dintre cele mai bogate orașe
ale Asiei Mici. Tezaurul cuprinde monede de metal, 3000 de perle,
cercei, broșe și multe alte bijuterii de mare valoare. Acestea pot fi
admirate la muzeele din Efes și Selçuk din Turcia.
Frumosul în artă. Arta greacă a fost strâns legată de religie, dar
artiștii creau pentru gloria cetăților. Reprezentarea zeilor cu chipuri
umane a impus căutarea frumuseții ideale. Sursa de inspirație era
omul, iar sculptorii au încercat să dea corpului omenesc formele perfecțiunii. Pentru a reda mișcarea în sculptură, artiștii studiau anatomia corpului uman. Arhitectura se caracterizează prin simplitate și
echilibru. Templele erau cele mai mari și mai frumoase construcții ale
grecilor. În funcție de forma coloanelor, friză și ornamentele capitelurilor, s-au diferențiat trei ordine: doric, ionic și corintic.
Cunoașterea în lumea greacă. Preocuparea pentru înțelegerea fenomenelor naturale sau a vieții de zi cu zi a condus la căutarea de
răspunsuri în afara mitologiei. Învățații credeau în puterea gândirii
umane. Folosind observația, au oferit alte explicații privind originea
lucrurilor. Primii gânditori au identificat ca elemente fundamentale
ale naturii apa, focul, aerul și pământul. Socrate considera că fericirea
oamenilor vine din cunoaștere și nu
de la zei. Acuzat că încearcă să înlocuiască zeii cetății, a fost judecat
și condamnat să meargă în exil ori
să bea cucută. A ales moartea. Ideile
lui au fost continuate de Platon, care
a creat Academia, un important centru de studiere a ideilor filosofice.
Cel mai strălucit elev al său a fost
Aristotel. Acesta a pus bazele logicii,
care însemna știința gândirii, echilibru în judecată, măsură în fapte și
gândire ordonată.
Știința istorică îl are ca „părinte”
pe Herodot. El era interesat de consemnarea evenimentelor și a lăsat
informații prețioase despre locurile
pe care le-a vizitat. Tucidide nu s-a
limitat la relatarea întâmplărilor, ci
a încercat să explice și cauzele lor.
DE REȚINUT!
Filosofie = din gr. philos și sophia – dragoste de înțelepciune, căutarea adevărului și înțelepciunii.
Morală = ansamblul normelor
de comportare și conviețuire în
societate.
Ordin arhitectonic = reguli privind proporțiile unei construcții și
forma coloanelor.
VOCABULAR
a. Schimburile comerciale i-au
adus pe greci în contact cu noi
idei și civilizații.
b. Marile realizări ale grecilor
sunt în domeniul artelor, filosofiei,
literaturii și științelor.
c. Grecii își onorau zeii prin ridicarea de temple, organizarea de
ceremonii, sărbători și jocuri.
Ruinele Templului Olimpia din Grecia,
care a adăpostit statuia lui Zeus,
sculptată de Fidias.
Cele 7 Minuni ale lumii antice
1. Piramida Mare de la Giseh
2. Grădinile suspendate din Babilon
3. Templul Artemisei din Efes
4. Statuia lui Zeus din Olimpia
5. Mausoleul din Halicarnas
6. Colosul din Rhodos
7. Farul din Alexandria
Artemis este corespondenta zeiței
Diana din mitologia romană.
50 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
ü Jurământul lui Hippocrate este
rostit de cei care practică medicina.
ÎN ZILELE NOASTRE:
ü Termenul matematică este derivat din cuvântul grecesc mathema – studiu, învățătură?
ü În jurul anului 350 î. H. a fost
folosit primul sistem de încălzire
centralizată, într-un templu grecesc? O reţea de conducte montate sub podea conduceau căldura
în tot templul.
ü La formarea intelectuală a lui
Socrate ar fi contribuit două femei:
Aspasia din Milet și Diotima din
Mantineea?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
1. Socrate (469–399 î. H.).
2. Platon (427–347 î. H.), elevul lui
Socrate și profesorul lui Aristotel.
1 2
A. „Am văzut zidurile Babilonului și Grădinile Suspendate, statuia lui
Zeus din Olimpia, Colosul din Rhodos, mărețele piramide și mormântul lui Mausolus, însă atunci când am văzut Templul din Efes, apărând
parcă dintre nori, toate celelalte minuni au pierit.”
(Philo din Alexandria)
• Selectează din sursa A edificiile grecești care completează lista
celor șapte minuni ale lumii antice.
ACTIVITĂȚI
Istoricii Herodot (484–425 î. H.)
și Tucidide (460–398 î. H.).
a) stilul doric: coloana masivă și capitel în linii drepte
b) stilul ionic: coloana zveltă; capitel în formă de spirală (coarne de
berbec)
c) stilul corintic: decorația bogată a capitelului cu motive vegetale
(flori și frunze de acant)
• Completează caseta din partea de sus a imaginii cu denumirea
corespunzătoare fiecărui stil.
B.
capitel
Studiu de caz
ACROPOLA ATENIANĂ
Majoritatea cetăților grecești au avut o Akropolă, dar cea mai vestită rămâne a Atenei.
Acropola era locul sfânt al confruntării dintre Poseidon și Atena, centrul religios al cetății. În timpul lui Pericle, aici au fost ridicate marile
construcții, care au adus faima Atenei. Calendarul religios era expus în
agora, pentru a fi cunoscut de toți cetățenii. La fiecare patru ani, prin
agora trecea spre Acropole procesiunea Panatheneelor. Aceste sărbători religioase erau organizate vara, fiind la fel de importante ca Jocurile
Olimpice. Cu acest prilej, statuia
Atenei din Parthenon primea
noi veșminte, brodate de tinerele fete. Aveau loc concursuri
de poezie, spectacole de teatru
și muzică, întreceri sportive.
• Caută informații despre Erechteion. Completează o fișă după modelul fișei Parthenonului.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Data construcției: 477 î. H.
Destinație: Templu dedicat Atenei Parthenos (Fecioara)
Loc: Acropola Atenei
Arhitecți: Ictinos și Callicrates, sub
conducerea lui Fidias
Stil arhitectonic: doric
Dimensiuni: lungime – 69,51 m;
lățime – 30,86 m; înălțime – 14 m
Materiale folosite: marmură, fildeș, aur
Friza Panatheneelor: scene reprezentând marile serbări religioase
dedicate zeiței. Sculpturile redau
nașterea Atenei din capul lui Zeus și
întrecerea dintre Atena și Poseidon.
Principalele monumente ridicate în timpul lui Pericle:
Parthenon
Vechiul templu al Atenei
Erechteion
Statuia Atenei Promachos
Propileele (intrarea monumentală)
Templul Atenei Nike
Sanctuarul lui Asclepios
Teatrul lui Dionysos
Odeonul lui Pericle
Templul lui Dionysos
Erechteionul, cu loggia Cariatidelor.
Templul Atenei Nike,
Acropole.
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 51
52 ORIENTUL ANTIC
Studiu de caz
52 ORIENTUL ANTIC
Teatrul din Efes, Turcia.
Părți componente:
locuri pentru spectatori
(tribune de piatră) cu
trepte pentru circulația
persoanelor; scena (pentru actori și costume);
orchestra de formă circulară (locul unde evoluau actorii și corul);
altarul lui Dionysos
(incinta sacră).
???
MOȘTENIREA LUMII GRECEȘTI
1. Sculptura și arhitectura au fost două dintre cele mai dezvoltate
și apreciate domenii ale artei grecești.
Dovadă sunt urmele civilizației grecești, îndeosebi cea elenistică,
din teritoriile stăpânite cândva de greci. De asemenea, statuile păstrate în muzeele acoperite și în aer liber din întreaga lume.
2. Teatrul s-a născut din serbările închinate lui Dionysos, zeul vinului și al vegetației. Reprezentațiile se țineau în aer liber, în preajma
unui templu închinat zeului. Artiștii purtau măști, triste sau vesele, în
funcție de subiectul piesei. La Atena s-au impus tragedia și comedia,
ca modalități de distracție și relaxare.
1. Caută informații oferite de Internet și realizează o fișă după modelul Discobolul pentru o operă a unuia dintre sculptorii enumerați.
2. Studiază imaginea Teatrului din Efes. Identifică părțile componente ale unui teatru grec.
3. Citește cu atenție: Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor,
să-i feresc de orice daună sau violență.
Identifică în jurământul lui Hippocrate sarcinile medicului față de
pacient.
CERCETEAZĂ ȘI APLICĂ:
Autor: sculptorul Myron (480–
440 î. H.)
Subiect: Discobolul (Aruncătorul
de disc)
Anul: 425 î. H.
Material folosit: bronz (toate copiile sunt din marmură)
Tip de sculptură: proiectată într-un singur plan. Sculptorul și-a
dorit să fie văzută din lateral.
Stilul statuii (aspect general, atitudine, expresie, proporții): nud; atletul sugerează mișcarea prin rotirea
discului; emană forță fizică; artistul surprinde echilibrul și armonia
înainte de aruncarea discului.
Scop: reprezentarea idealului de
frumusețe umană.
3. Cunoașterea științifică. La început, cunoștințele de matematică au fost utilizate pentru activități agricole și comerciale, ridicarea
edificiilor publice sau măsurarea timpului. Teoriile lui Thales și Pitagora au contribuit la dezvoltarea matematicii și a „științei pământului” (geometria). Lui Arhimede îi sunt atribuite invenții ca „șurubul”,
cu ajutorul căruia era scoasă apa intrată în nave. Hippocrate, „părintele medicinei” și autorul celebrului „Jurământ”, susținea că bolile au
cauze naturale și nu sunt provocate de mânia zeilor. Teofrast, elevul
lui Aristotel, e considerat „părintele botanicii”, fiind primul gânditor
care a studiat diferite specii de plante.
52 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Mari sculptori:
Fidias: statuia Atenei, a lui Zeus
din Olimpia
Praxiteles: Hermes cu Dionysos
copil, Afrodita din Cnid
Policlet: Doriforul, Amazoana
rănită
ORIENTUL ANTIC 53
Studiu de caz
ORIENTUL ANTIC 53
Repere în timp: 776 î. H., prima Olimpiadă; 388 d. H., ultima competiție; 393 d. H., împăratul roman Teodosius interzice Jocurile Olimpice; 1896, Pierre de Coubertin a propus reluarea Jocurilor Olimpice.
JOCURILE OLIMPICE ÎN ANTICHITATE
Potrivit legendelor, Hercule a construit Stadionul Olimpic pentru a-l onora pe tatăl său, Zeus. El a stabilit unitatea de măsurare a
distanței (stadiu = 200 de pași), pentru cursa de alergare pe stadion.
Tot el a plantat măslinul din ramurile căruia se împleteau cununile
învingătorilor.
Primele mențiuni scrise despre Jocurile Olimpice apar din anul 776
î. H. Întrecerile se țineau la fiecare patru ani. Cu o lună înainte, încetau conflictele între cetăți, pentru a permite atleților să ajungă în
siguranță la Olimpia. Doar grecii născuți liberi aveau voie să participe
la întrecerile pentru care se antrenau din copilărie. Câștigătorii erau
încoronați în fața templului lui Zeus. La revenirea în patrie, învingătorul era omagiat și i se ofereau diverse premii.
Jocurile Olimpice au contribuit la unitatea culturală a vechilor
greci. Cu acest prilej se încheiau alianțe sau tratate de pace, se purtau
negocieri. Oratorii țineau discursuri, artizanii, poeții și scriitorii își prezentau creațiile artistice. Multe dintre victoriile olimpice au fost imortalizate în versuri, în picturile de pe vasele din ceramică și în sculpturi.
• Caută informații privind ultima ediție a Jocurilor Olimpice moderne. Compară modul de organizare a acestora cu Jocurile Olimpice
din Grecia Antică. Precizează două asemănări și două deosebiri.
CERCETEAZĂ ȘI COMPARĂ:
Stadionul antic din Messina,
Pelopones, Grecia.
Valorile olimpismului
la vechii greci:
– Educarea corpului este la fel de
importantă ca educarea spiritului.
– Învingătorul este cel mai bun, iar
victoria reprezintă recompensa.
ü Intervalul cuprins între două
ediții ale Jocurilor Olimpice poartă
numele de olimpiadă?
ü Statuia lui Zeus din Olimpia a
fost realizată de Fidias? Se spune
că urna de bronz în care atleții
lăsau ofrandele era așezată chiar
pe locul în care Zeus a lovit cu un
fulger, pentru a-și arăta mulțumirea față de lucrarea sculptorului.
ü Concurenții participau dezbrăcați la probe?
ü La început, femeile nu aveau
permisiunea de a asista sau participa la întreceri?
ü Primul învingător al Jocurilor
Olimpice a fost bucătarul Koroibos din Elis? A câștigat cursa de
alergare pe stadion.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Proba de alergare, scenă de pe un vas grecesc.
CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ 53
A. 1. Citește Legenda Minotaurului. Recunoaște personajele reprezentate în imagine.
2. Precizează tehnica utilizată în realizarea picturii vasului.
B. „Moștenirea greacă înseamnă, înainte de toate, gustul democrației (cuvântul vrea să spună puterea poporului). Grecii au fost primii
mari savanți și filosofi ai Europei. Ei au căutat să atingă adevărul
și înțelepciunea. În domeniul științelor, grecii au fost mai tari la
matematici, dovadă că mai învățați încă teoremele lui Euclid, Pitagora, legea lui Arhimede. Ca filosofi, ei s-au străduit întotdeauna,
pe urmele lui Socrate, să-l învețe pe om să se cunoască. Ei venerau
zeii, dar l-au plasat pe om în centrul universului. (...) Grecii sunt cei
care au inventat Jocurile Olimpice, resuscitate la sfârșitul secolului
al XIX-lea, pentru a-i face să concureze pe cei mai mari sportivi ai
lumii, dar, înainte de toate ai Europei.”
(Jacques Le Goff, Europa explicată tinerilor)
Tezeu ucigând Minotaurul.
C. Analizează următoarele afirmații. Stabilește pentru fiecare mesajul
pe care consideri că-l transmite:
D. Imaginează-ți că ești muzeograf și pregătești o expoziție cu tema
Cultura și civilizația Greciei Antice. Elaborează un pliant de promovare
a expoziției, având în vedere următoarele aspecte:
a. locul de amenajare a expoziției; b. durata și programul de vizitare; c. obiectele care vor fi expuse; d. scurte prezentări ale exponatelor; e. un mesaj prin care să atragi vizitatorii.
E. Stabilește relația corectă dintre personalități menționate în coloana
A și bătăliile în care au fost implicate, menționate în coloana B.
A B
Miltiade Termopile
Temistocle Issos
Leonidas Maraton
Alexandru Macedon Salamina
1. Precizează semnificația termenului democrație.
2. Asociază, pe baza sursei, o disciplină științifică și numele unei
personalități din domeniu.
3. Numește întrecerile sportive inventate de greci.
54 CIVILIZAȚIA GREACĂ ȘI SINTEZA ELENISTICĂ
Evaluare
1. „Multe lucruri minunate sunt în lume, dar nimic nu e mai minunat decât omul.” (Sofocle)
2. „Omul este măsura tuturor lucrurilor.” (Protagoras)
3. „Cunoaște-te pe tine însuți.” (Thales din Milet)
4. „Timpul este cel mai valoros lucru pe care îl poți cheltui.” (Teofrast)
Victoria din Samothrace. Descoperită
în Insula Rodhos, a fost sculptată
pentru a onora o victorie navală și
este una dintre sculpturile cele mai
importante ale Greciei Antice.
LUMEA ROMANĂ
LECȚIA 1: FONDAREA ROMEI: ISTORIE ȘI LEGENDĂ
LECȚIA 2: STATUL ROMAN
LECȚIA 3: VIAȚA COTIDIANĂ ÎN LUMEA ROMANĂ
LECȚIA 4: ROMANIZAREA
753 î. H.,
fondarea Romei
476 d. H., căderea Imperiului
Roman de Apus
395 d. H.,
Impărțirea
Imperiului
Roman
98–117 d. H.,
Imperiul
Roman în timpul lui Traian
509–27 î. H.,
Republica
Romană
753–509 î. H.,
Roma Regală
CUNOȘTINȚE
În acest capitol, vei descoperi legendele întemeierii Romei și vei învăța să faci diferența între acestea și adevărul scos la iveală de arheologi și istorici.
Vei afl a cum a evoluat statul roman, cum era viața
de zi cu zi a romanilor și cum au fost răspândite
elementele culturii și civilizației lor în rândul altor
popoare.
COMPETENȚE
Prin rezolvarea activităților din acest capitol, vei
localiza pe hartă Roma Antică și teritorile cucerite
de romani. Vei plasa pe axa timpului evenimentele
și vei folosi un limbaj corect pentru a descrie istoria Romei. Vei lucra cu diverse tipuri de surse pentru a descrie cele mai importante fapte istorice din
lumea romană și rolul personalităților în derularea
acestora.
5
55
56 LUMEA ROMANĂ
Fondarea Romei:
istorie și legendă
Simbolul Romei
Statuia de bronz a Lupoaicei de pe Capitoliu datează de la
începutul secolului al V-lea î. Hr., fiind opera meșterilor etrusci
sau a unui atelier grecesc din sudul Italiei. Legenda spune că
frații gemeni, Romulus și Remus, au fost adăugați târziu, în secolul al XVI-lea.
Legendele întemeierii Romei. Romanii au creat multe legende și
povești despre începuturile istoriei lor. Poetul Vergilius le-a preluat și a
scris poemul Eneida, în care romanii sunt prezentați ca descendenți ai
zeilor și ai eroului troian Eneas. Urmașii lui Eneas, gemenii Romulus și
Remus, au întemeiat cetatea celor șapte coline în anul 753 î. H. Romulus a fost primul rege și cel care a dat numele cetății, Roma. Legenda
spune că Roma a fost condusă apoi de alți șase regi, care au stabilit reguli de conducere și apărare a cetății. Primii regi au fost latini și sabini,
iar ultimii trei de origine etruscă.
Ce spun cercetările istorice despre începuturile Romei? Unele
informații din legende au fost confirmate de rezultatele cercetărilor istorice. Săpăturile arheologice au scos la iveală urmele unor așezări în
Câmpia Latium, pe malul Tibrului, din secolul VIII î. H. Cea mai veche
așezare a fost descoperită pe colina Palatin. Latinii de aici s-au unit cu
sabinii aflați pe colinele din jur. Satele lor erau protejate de cele șapte
coline, iar râul Tibru le asigura posibilitatea de a dezvolta comerțul.
Etruscii i-au supus pe latini și sabini, au unit așezările de pe cele șapte
coline, au dezvoltat orașul și l-au înconjurat cu ziduri. Roma a devenit
una dintre cetățile importante din centrul Italiei.
Asanare = înlăturare a surplusului de apă dintr-o zonă mlăștinoasă.
Cloaca Maxima = principalul
canal de evacuare din Roma antică; a fost construit în epoca regalității și se afla la 5-6 m sub nivelul
orașului.
Eneida = poem epic literar, scris
de poetul roman Vergilius în secolul I î. H., legendara poveste a eroului troian Eneas, care a călătorit
spre Italia și a devenit strămoșul
romanilor.
VOCABULAR
DE REȚINUT!
a. Potrivit legendei, Roma a fost
întemeiată în anul 753 î. H.
b. Așezarea geografică a Romei
a favorizat apărarea cetății și dezvoltarea comerțului.
c. Cetatea Romei s-a format prin
unirea așezărilor de pe cele șapte
coline.
Lupa Romana, copie după statuia
originală din secolul al V-lea î. H.,
care se află la Muzeele Capitoline
din Roma.
Colina Palatină (colina centrală).
LUMEA ROMANĂ 57
ü Pentru a omagia originea latină a poporului român, la începutul secolului al XX-lea, statul italian
a făcut cadou României copii ale
statuii Lupoaica de pe Capitoliu?
Acestea au fost amplasate în București, Cluj, Chișinău și Timișoara.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
ü Toate denumirile lunilor anului, pe care le folosim astăzi, provin de la romani.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Cele șapte coline.
ACTIVITĂȚI
A.
B. Roma celor șapte regi
• Localizeză pe hartă râul Tibru și cetatea Roma. Pe baza informațiilor
din lecție, localizează populațiile care au contribuit la întemeierea Romei.
1. Pe baza lecției și a tabelului din manualul digital, precizează originea regilor Romei.
2. Analizează principalele realizări ale celor șapte regi. Ordonează-le pe primele trei, în funcție de importanța pe care consideri că au
avut-o în dezvoltarea Romei.
3. Studiază schema Cele șapte coline. Menționează denumirile
acestora și precizează colina pe care a fost construit un edificiu în perioada regalității.
C. „Nu fără rost și temei zeii și oamenii au ales aceste tărâmuri pentru întemeierea orașului, aceste coline de unde respiri un aer atât de
curat, atât de sănătos, un fluviu atât de binefăcător pe care se aduc
roadele țărilor de la mijlocul pământului, unde se fac transporturile
pe corăbiile maritime; un oraș în vecinătatea mării, bucurându-se de
toate foloasele, nefiind nici prea apropiat de mare, ca să fie amenințat
de primejdia năvălirior străinilor.”
(Titus Livius, De la fondarea Romei)
• Precizează, pe baza sursei C, două avantaje ale așezării geografice
a Romei.
Lupa Capitolina, București,
„Darul Romei, 1906”.
Cucerirea Italiei de către romani (secolele VI–III î. H.).
58 LUMEA ROMANĂ
Statul roman
„Toate drumurile duc la Roma”
Pe vremea Imperiului Roman exista o rețea de drumuri care
legau Roma de restul Italiei și de provincii. La fiecare 1 000 de pași
erau stâlpi de piatră, pe care era indicată distanța până la cele
mai apropiate localități și până la Roma. În forum era un stâlp cu
vârful aurit, considerat începutul tuturor drumurilor din Imperiul
Roman, de unde și expresia „Toate drumurile duc la Roma”.
DE REȚINUT!
La origine, Roma a fost organizată ca monarhie. Populația Romei
regale era formată din trei triburi, latinii, sabinii și etruscii, fiecare împărțit în zece curii, fiecare curie în zece ginți. Membrii celor 30 de curii
se întâlneau în adunări și hotărau problemele importante: alegerea
regelui, propunerea legilor, declararea războiului. Regele era conducător militar, mare preot și judecător, fiind controlat de Senat (Sfatul
Bătrânilor), alcătuit din patricieni (șefi ai ginților). Plebeii erau oameni
liberi, dar nu participau la conducerea cetății.
Republica Romană. După alungarea ultimului rege etrusc, patricienii au organizat Roma ca republică, având la conducere magistrați,
aleși pe o perioadă limitată de timp. Rolul Senatului a crescut și plebeii au obținut dreptul de a avea reprezentanți în instituțiile statului –
tribunii plebei. În secolele VI–III î. H., romanii au supus popoarele din
Peninsula Italică. În urma mai multor războaie, au cucerit Cartagina și
bazinul Mării Mediterane: Macedonia, Grecia, o parte din Asia Mică.
Imperiul Roman. Octavian a devenit conducătorul unic al statului
roman în anul 27 î. H. Teritoriile cucerite au fost organizate în provincii. Roma a devenit un centru politic, economic și cultural important.
Imperiul Roman a avut cea mai mare întindere teritorială în timpul lui
Traian (98–117), însă din secolul al III-lea intră în declin. În 395, a fost
împărțit în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus. Sub presiunile migratorilor germanici, istoria Imperiului Roman
de Apus s-a încheiat în 476.
„În acest fel, Octavianus, fiind încă în viață
și datorită faptelor sale, a fost considerat – cel
dintâi – de către romani ca demn de venerat
și numit de către ei Augustus. Întocmai ca și
Caius Iulius Caesar, având chiar o mai mare
putere decât acesta, el s-a proclamat singur
conducător al patriei sale cât și al tuturor
popoarelor de sub autoritatea acesteia, iar
pentru acest scop nu a avut nevoie nici de
alegere, nici de vot, nici de vreun simulacru
de acest fel.”
(Appian, Războaiele civile)
Curie = adunare a bărbaților romani capabili de a purta arme.
Forum = piață publică la Roma.
Gintă = grup de familii cu strămoș comun.
Magistrat = reprezentant ales de
populație pentru a îndeplini o funcție publică în Republica Romană.
Patricieni = din latină, pater –
tată, proprietari de pământuri și de
sclavi care aveau toate drepturile.
Republică = din latină, res publica – treburi publice, formă de
guvernare în care cetățenii își aleg
reprezentanți pentru o perioadă
delimitată de timp.
Senat = instituție alcătuită din
căpeteniile celor 300 de ginți; în
timpul Republicii, numărul senatorilor a crescut la 900.
Via = în latină, drum.
VOCABULAR
a. Statul roman a cunoscut trei
forme de organizare: regatul, republica și imperiul.
b. Ca urmare a războaielor de
cucerire, cetatea Roma a devenit
capitala unui imperiu întins.
c. În contact cu civilizațiile orientale, romanii și-au schimbat modul de viață.
d. Din secolul al III-lea, Imperiul
Roman a intrat în declin.
Via dei Fori Imperiali pornește din
Forumul Roman, trece pe lângă
Colosseum și merge spre sud.
LUMEA ROMANĂ 59
ü Pentru a fi ales într-o magistratură, candidatul trebuia să fie
cetățean roman, să fi făcut serviciul militar timp de 10 ani și să nu
fi suferit condamnări?
ü În urma luptei plebeilor pentru drepturi politice a fost elaborat primul cod de legi scrise din
lumea romană? Acesta a fost denumit „Legile celor 12 table” și era
expus în forum.
ü Denumirea de Imperiu provine de la titlul de imperator („general victorios”)?
ü Via Appia (Drumul Appian)
are 540 de km și leagă Roma de
portul Brindisi (Marea Adriatică)?
ȘTIAȚI CĂ?
ü Pentru a fi ales într-o magis-
ü Multe state ale lumii au ca
formă de organizare republica.
ÎN ZILELE NOASTRE: ACTIVITĂȚI
B. „Aceste magistraturi se exercită în mod colegial, cu scopul de a evita ca puterea să fie
monopolizată de un singur om. (...) nimeni
nu poate deține puterea mai mult de un an.
(...) În timpul mandatului, magistrații beneficiază de o oarecare imunitate și toți cetățenii le datorează respect.”
1. Precizați, pe baza sursei, un motiv pentru care magistraturile romane erau colegiale.
2. Menționați durata unei magistraturi.
C. Pe baza informațiior din lecție și prin consultarea altor surse, realizează o friză cronologică pe care să reprezinți: a. întemeierea Romei,
b. etapele evoluției statului roman, c. câte două războaie de cucerire din
perioadele Republicii și Imperiului, d. sfârșitul Imperiului Roman de Apus.
D. Studiază harta din manualul digital.
• Identifică pe hartă continentele pe care aveau stăpâniri cele două
Imperii Romane – de Apus și de Răsărit.
Analizează sursa A și precizează trei magistraturi din Republica
Romană. Menționează pentru fiecare cel puțin o atribuție.
Structura socială a Romei.
Instituțiile Republicii.
A.
cetățeni romani: întruniți în comiții
2 chestori se ocupă de administrarea averii
și de cheltuielile statului; întreținerea armatei
2 consuli dețin puterea executivă, comandă
armata, convoacă și prezidează adunările Senatului
și ale comițiilor centuriale,
judecă cele mai importante procese
Dictator SENATUL – 300 de membri, desemnați pe viață:
control financiar; politică externă
2 pretori
îndeplinesc
funcția
de
judecători
Tribunii
plebeilor
2 edilii inspectează
edificiile publice, supraveghează jocurile publice,
poliție urbană, supraveghează aprovizionarea
2 cenzori aleși pe timp
de cinci ani; întocmesc
lista senatorilor și
a cavalerilor; stabilesc
impozitele
desemnați anual
sfătuiesc
magistrații
supraveghează
Senatul
jurisdicție
morală
desemnați pentru 18 luni
Statuia unui senator
roman.
Viața cotidiană
în lumea romană
Numele romane
În lumea romană, la opt zile după naștere, copilul era primit
în mod oficial în gintă. Printr-o ceremonie solemnă, băiatul primea numele ginții (numele principal), prenumele (numele personal), la care se adăuga numele propriei familii (cognomen,
poreclă). În timp, a fost adăugat și un al patrulea sau al cincilea
cognomen, în funcție de trăsăturile fizice sau morale.
Familia și virtuțile romane. Familia a avut un rol important în
viața romanilor. Tatăl (pater familias) era unicul proprietar al tuturor
bunurilor și avea drept de viață și de moarte asupra membrilor familiei. Fiecare casă avea zeii săi protectori. Femeile romane se bucurau
de unele drepturi: participau la întrunirile de familie și chiar la spectacole și jocuri publice, supravegheau sclavii, torceau lâna și țeseau
pânza pentru îmbrăcăminte. Viața de familie a romanilor a fost guvernată de reguli stricte privind supunerea față de părinte, acceptarea
legii, respectarea autorității.
Educația. Atmosfera din familie urmărea să facă din copilul roman
un om bun și disciplinat. De la șapte ani, copiii învățau scrisul, cititul și socotitul sub supravegherea tatălui sau îndrumați de un libert.
După 11 ani, educația băieților putea continua cu învățarea unei limbi
străine (greaca), a istoriei, a geografiei și cu studierea operelor marilor
scriitori. În jurul vârstei de 16 ani, tinerii exersau arta vorbitului în public, oratoria. Educația era completată uneori cu un stagiu de filosofie
la marile școli din Grecia. La 17 ani tânărul era declarat major și trecut
pe lista cetățenilor, cu drept de vot și apt pentru serviciul militar.
Jocurile. Timpul liber era ocupat de obicei de jocurile publice, organizate de stat sau de persoane particulare, pentru a sărbători victoriile
și pentru distracție. Puteau fi alergări de cai, curse de care, exerciții
atletice, piese de teatru, lupte între animale, competiții navale, lupte
de gladiatori. Reprezentațiile se desfășurau în circuri, amfiteatre, la
teatru, pe stadion sau în bazine amenajate special pentru simularea
unor confruntări navale.
Gladiator = sclav antrenat pentru a lupta în arenă cu un alt luptător sau cu animale sălbatice.
Libert = sclav eliberat care primea cetățenia romană, prenumele și numele stăpânului.
Virtuți = însușiri morale pozitive; calități.
VOCABULAR
DE REȚINUT!
a. În familia romană tatăl avea
autoritate absolută.
b. Educația copiilor romani se
făcea în familie și sub supravegherea liberților.
c. Jocurile publice reprezentau
principala formă de petrecere a
timpului liber al romanilor.
Caius Iulius Caesar.
Înainte de a se proclama dictator
pe viață a fost chestor, magistrat,
mare preot (Pontifex Maximus),
pretor, guvernator și consul.
Ruinele Circus Maximus care avea o capacitate de 300 000 de locuri.
60 LUMEA ROMANĂ
ü Jocurile publice ocupau 60 de
zile pe an în timpul Republicii, 64
de zile în timpul lui Octavian Augustus, 123 de zile în timpul lui
Traian și 135 de zile în timpul lui
Marcus Aurelius?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
ü Cel mai bine păstrat teatru
roman din Europa este în Orange,
Franța.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Bucătărie tradițională din Pompei.
ACTIVITĂȚI
A. Virtuți romane
în limba latină în limba română
Auctoritas Autoritatea spirituală (a tatălui)
Comitas Bună creștere
Clementia Iertarea
Dignitas Demnitatea
Diligentia Prudența
Fides Fidelitatea
Frugalitas Economia
Humanitas Umanitatea
Industria Hărnicia
Pietas Respect pentru ordinea socială, politică, religioasă
Salubritas Sănătate și curățenie
Veritas Adevărul, onestitate față de ceilalți
• Alege două virtuți. Stabilește pentru fiecare comportamentul corespunzător zilelor noastre.
Teatrul roman din Orange, Franța.
Vestimentația romană.
C. Expresii latine, pe care le folosim azi
„Adevăr și Justiție”/ Veritas et Justitia
„Dezbină și stăpânește”/ Divide et Impera
„Nu pentru școală, ci pentru viață învățăm.”/ Non scholae sed vitae
Tânăr războinic roman.
Tânără romană.
• Scrie un text de 6–8 rânduri în care să explici înțelesul unei expresii din cele de mai sus.
LUMEA ROMANĂ 61
1. Menționează, pe baza sursei, două
dintre activitățile de timp liber ale romanilor, care se practică și astăzi.
2. Pe baza imaginii alăturate și a unor
surse de pe Internet, descrie în aproximativ 5 rânduri vestimentația vechilor
romani.
B. „Romanii își petreceau o bună parte din
timpul lor liber cu jocuri de abilitate (...).
Jocurile cu mingea erau practicate de copii,
precum și de adulți. Asemenea copiilor,
apoi și oamenii maturi săreau coarda, jucau
jocuri de ghicit sau jocuri cu pietricele
și cu nuci. Între jocurile de calcul, foarte
popular era un joc asemănător întrucâtva
șahului.”
(Ovidiu Drimba,
Istoria culturii și civilizației)
Studiu de caz
ORAȘUL ȘI MONUMENTELE
PUBLICE
Roma era cel mai mare oraș al Antichității, având peste un milion
de locuitori. Forul roman era principala piață publică și centrul vieții politice din Roma. Împărații s-au întrecut în a îmbogăți orașul cu
edificii și monumente publice: palate, temple, statui, arcuri de triumf, teatre, circuri, amfiteatre, băi publice. După modelul Romei, au
fost construite numeroase alte orașe, atât în Italia, cât și în celelalte
zone ale Imperiului Roman. Apeductele erau sisteme de conducte
și canale care aduceau apa în orașele romane pentru alimentarea locuințelor, a băilor publice, fântânilor și grădinilor. Administrarea lor
era controlată de funcționari, care stabileau necesarul consumului
de apă și asigurau întreținerea acestora. Termele romane erau construcții complexe și cu o mare întindere. Ele cuprindeau vestiare, băi
cu apă rece și caldă, spații destinate exercițiilor fizice, locuri de plimbare, biblioteci. Aici, romanii își petreceau mare parte din timp pentru relaxare și distracție, dar și pentru discuții legate de evenimentele
curente. Cele mai vestite la Roma au fost termele lui Caracalla, în care
puteau intra peste 1600 de persoane.
A. „Toate provinciile imperiului erau înfrumusețate în același spirit
generos și de măreție publică și erau pline de amfiteatre, temple, porticuri, arcuri de triumf, băi și apeducte menite sănătății, devoțiunii și
plăcerii chiar și celui mai modest dintre cetățeni.”
(Edward Gibbon, Istoria declinului și prăbușirii Imperiului Roman)
• Alege pentru fiecare tip de construcție menționată în sursă un
exemplu. Realizează o descriere după următorul plan:
a. denumirea construcției;
b. locul și perioada în care a fost ridicată;
c. scopul construcției;
d. starea în care se află în prezent
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Ruinele apeductului care transporta
apa la Roma.
Sala de baie din Termele lui
Caracalla, reconstituire.
62 LUMEA ROMANĂ
Schița de
funcționare a
apeductului.
Studiu de caz
COLOSSEUM ȘI GLADIATORII
Colosseum reprezintă cel mai mare amfiteatru roman dedicat
luptelor de gladiatori. Construcția a început în timpul împăratului
Vespasian și a fost inaugurată în anul 80, în timpul fiului său, Titus.
Inițial, s-a numit Amfiteatrul Flavian, după numele dinastiei celor doi
împărați. Mai târziu, i s-a spus Colosseum („gigantic”). Cei 50 000 de
spectatori se așezau în zone diferite, în funcție de statutul social. Intrarea era liberă. Pe lângă luptele între gladiatori sau între gladiatori
și animale, se organizau vânători de animale sălbatice (lei, tigri, urși,
leoparzi, tauri sălbatici) și bătălii navale, pentru care arena se inunda
cu apă, iar concurenții luptau de la bordul unor ambarcațiuni. Pentru
spectacol, în apă erau aduși chiar și crocodili.
A. „Răscoala gladiatorilor (...) s-a iscat din următoarea pricină: un oarecare Lentulus Vatia instruia la Capua niște gladiatori, dintre care majoritatea erau gali și traci. Nu din pricina ticăloșiei lor, ci din pricina
răutății stăpânului care-i cumpărase, erau închiși cu strășnicie, în vederea concursurilor cu gladiatori”.
(Plutarh, Viața lui Crassus)
• Precizează un motiv pentru care s-au răsculat gladiatorii.
B.„Singur Seneca ne-a lăsat o condamnare a luptelor de gladiatori, pe care
zice că nu le-a frecventat niciodată. «Omul, lucrul cel mai sfânt pentru
om, este ucis aici în jocuri sportive» a scris el înapoindu-se acasă.”
(Indro Montanelli, Roma o istorie inedită)
• Comentează afirmația lui Seneca, marcată în text. Precizează
mesajul pe care îl transmite Seneca în legătură cu relațiile dintre
oameni.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Colosseumul din Roma, în anul 80,
reconstituire.
Arena Colosseumului, cu canalele
subterane.
Gladiatorii erau sclavi, în
marea lor majoritate. Unii erau
prizonieri de război, condamnați la moarte sau persoane
care doreau faimă și avere. Erau
de mai multe tipuri, în funcție
de echipamentul purtat și de
stilul de luptă. Se antrenau în
școli speciale, particulare sau
ale statului. Învingătorii erau
recompensați cu bani, cu anularea pedepselor sau chiar cu eliberarea din sclavie.
ü Salutul oficial al gladiatorilor era
„Ave Caesar! Moritori te salutant!”?
(„Slavă ție, Caesar! Cei care se duc la
moarte te salută!”)
ü Expresia „Panem et circenses”
(„Pâine și circ”) provine din Roma
antică? Pentru a controla populația,
împărații romani credeau că e de
ajuns să le asigure pâinea (hrana) și
circul (distracția).
ȘTIAȚI CĂ?
ü Salutul oficial al gladiatorilor era
LUMEA ROMANĂ 63
Lupta dintre un gladiator și un
animal. Mozaic antic, Cipru.
Studiu de caz
POMPEI
Orașul Pompei se află în Italia de Sud, la aproximativ 10 km de Muntele Vezuviu. În Antichitate, orașul era o colonie prosperă a Romei, închinată zeiței Venus, cu o populație de aproximativ 20 000 de locuitori.
În anul 79, Vezuviul a erupt și a distrus în numai trei zile orașele Pompei și Herculaneum, acoperindu-le complet cu un strat gros de material
vulcanic și noroi. Pliniu cel Tânăr a fost martor al erupției și a descris-o
în scrisorile adresate istoricului Tacitus. Astfel, erupția a durat 18 ore,
timp în care Pompei a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă. În
secolul al XVIII-lea, un fermier a descoperit sub via sa urmele orașului.
Prin săpăturile arheologice, au fost scoase la iveală rămășițe de trupuri
conservate în cenușa vulcanică, statui și fresce, reprezentând scene din
viața de zi cu zi a locuitorilor orașului Pompei.
A. „S-a auzit dintr-o dată un bubuit înspăimântător ca și cum munții s-ar
fi ciocnit între ei, al cărui efect a fost o erupție de pietre enorme, azvârlite
până în vârful muntelui și apoi izbucnirea unui foc nesfârșit și a unui fum
gros care a acoperit tot cerul și a ascuns soarele întocmai ca la o eclipsă
(…). În sus se ridică o imensă cantitate de cenușă care umplu pământul,
marea și văzduhul, întinzându-se până departe, pe unde se nimerea, calamitate care lovi la întâmplare oameni, regiuni, turme, făcu să piară pești
și păsări și, în plus, acoperi în întregime Herculaneum și Pompei.”
(Cassius Dio, Istoria romană)
1. Întâmplarea povestită 2. Imaginile prezentate
3. Sunetele descrise 4. Urmările
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Frescă dintr-o casă, Pompei.
Ruine ale orașului Pompei.
Fântâna descoperită în ruinele
unei case. Picturile și arhitectura
arată gustul deosebit pentru artă al
locuitorilor din Pompei.
ü Din anul 79, vulcanul Vezuviu
a erupt de aproximativ 36 de ori?
ü Pliniu cel Bătrân, om de știință și comandant militar, a murit
asfixiat de gazele toxice deoarece
s-a apropiat prea mult de locul
erupției?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Ruinele Templului
lui Apollo. În plan
îndepărtat se vede
Vezuviul.
64 LUMEA ROMANĂ
• Citește cu atenție și completează fiecare cadran al organizatorului
grafic cu informațiile solicitate.
Studiu de caz Repere în timp:
ARMATA ROMANĂ
Armata a fost organizată în funcție de evoluția statului roman. În
Roma regală, bărbații participau pe cheltuiala proprie la apărarea orașului, atunci când era nevoie. Odată cu războaiele de cucerire, rolul
armatei a crescut. S-a creat treptat o armată permanentă de profesioniști. Soldații erau plătiți pentru serviciul militar, care dura între 20 și
25 de ani. Armata romană era organizată în legiuni. Fiecare legiune cuprindea peste 5000 de soldați, cetățeni romani. Pe lângă acestea erau
și trupe auxiliare, formate din locuitori ai provinciilor. Infanteria era
principala forță. Cavaleria era utilizată în special pentru operațiuni de
recunoaștere și hărțuire a adversarului. Cea mai mare parte a armatei a fost trimisă în provinciile de graniță. Aici erau organizate tabere
militare permanente (castra). Sub îndrumarea corpului de arhitecți
militari și ingineri, soldații romani au construit drumuri, apeducte,
fortificații, canale de navigație. Ei au contribuit astfel nu numai la apărarea provinciilor, ci și la dezvoltarea economică a acestora.
A. „Armele defensive ale infanteristului roman sunt casca de metal,
platoșa din piele, dublată de mici plăci de metal, scutul. Armele ofensive sunt sulița ușoară, de aruncat în adversar, sabia și uneori lancea.”
(Eugen Cizek, Istoria Romei)
• Privește cu atenție imaginea alăturată a soldatului roman. Asociază armele descrise în sursa A cu elementele corespunzătoare.
B. „Meseria de legionar era atrăgătoare în special pentru fiii romanilor
săraci, deoarece primeau o soldă fixă. Cel care dorea să devină legionar trebuia să aibă cetățenia romană, să știe să scrie, să citească și să
aibă o statură cât mai puternică.”
(Ernst Künzl, Roma antică)
• Enumeră, pe baza textului, două dintre condițiile necesare pentru
a deveni soldat într-o legiune romană.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Arcul lui Constantin, Roma, decorat
cu scene de luptă.
Castru = tabără militară fortificată.
Cavalerie = parte a armatei care
folosește calul ca mijloc de luptă și
de transport.
Pedestraș = soldat care lupta
pe jos; infanterist.
VOCABULAR
Legionar roman, statuie din bronz,
Alba Iulia, România.
Structura unei legiuni.
LUMEA ROMANĂ 65
LEGIUNEA – 10 cohorte de pedestrași plus 120 de călăreți
COHORTA – 6 centurii
CENTURIA – 80 de soldați, conduși de un centurion
Studiu de caz
ZEII ROMANILOR. TEMPLELE
Zeii. Romanii considerau că există câte o zeitate pentru fiecare loc,
obiect sau împrejurare. Cei mai importanți zei erau cei care protejau familia, agricultura și războiul. Inițial, centrul vieții religioase era situat în
casa fiecărui roman. Zeii casei erau: Vesta, zeița focului, Ianus, păzitorul
ușii și al pragului casei, cei doi Penați, protectori ai bucatelor și ai proviziilor, și cei doi Lari, care apărau familia și proprietățile acesteia. Sub
influența culturii grecești, romanii au împrumutat noi divinități. Zeii
principali erau Jupiter, Junona și Minerva. După marile cuceriri, au fost
preluate zeități și din alte zone ale imperiului. Odată cu Octavian Augustus s-a impus și cultul oficial al împăratului, care era considerat asemeni
zeilor. În cinstea împăraților se organizau ceremonii religioase și erau
ridicate temple și statui în fiecare oraș al imperiului. Preoții aveau un
statut special și un rol important în societatea romană.
Templele. În construcția templelor, romanii au preluat elemente
de arhitectură etruscă și greacă. Cele mai importante au fost templul
închinat „triadei capitoline”: Jupiter-Junona-Minerva, sanctuarul închinat zeului războiului (pe Câmpul lui Marte) și Panteonul, templul
dedicat tuturor zeilor.
Panteonul din Roma a fost comandat
de către Marcus Agrippa, unul dintre
colaboratorii lui Octavian Augustus.
Templul a fost reconstruit în timpul
împăratului Hadrian.
A. Caută informații despre clădirea Panteonului și realizează o descriere a acestuia după următorul plan:
a. locul în care a fost construit;
b. anul în care a început construcția;
c. două caracteristici ale construcției;
d. starea în care se află în prezent.
B. Identifică-i în desene pe cei trei zei din „triada capitolină”. Scrie
numele fiecăruia în căsuța corespunzătoare.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
66 LUMEA ROMANĂ
Lar – zeu al casei. Sucidava,
România, secolele II–III.
Studiu de caz Repere în timp: cca 6–4 î. H., nașterea lui Iisus; 64 d. H., începuturile persecuțiilor împotriva creștinilor în timpul lui Nero; 202, împăratul Septimiu Sever interzice răspândirea creștinismului; 313, Edictul
din Mediolanum, prin care se acorda libertate de cult creștinilor; 392,
împăratul Theodosie I a interzis politeismul.
CREȘTINISMUL
Creștinismul a apărut în partea orientală a Imperiului Roman, fiind
a doua religie, după iudaism, care are la bază credința în Dumnezeu. A
fost întemeiată de Iisus, numit și Mesia (Mântuitor). Iisus s-a născut în
provincia romană Iudeea, în timpul lui Octavian Augustus. Nașterea
sa reprezintă anul 1 al erei creștine, adică începutul calendarului actual. Învățăturile lui Iisus au fost răspândite prin intermediul apostolilor și sunt cuprinse în partea a doua a Bibliei, numită Noul Testament.
La început, autoritățile romane nu au acceptat noua religie și i-au persecutat pe creștini. Măsurile dure nu au oprit răspândirea noii religii.
În anul 313, împăratul Constantin cel Mare a acordat libertate de cult
creștinilor. La sfârșitul secolului al IV-lea, împăratul Theodosie I a proclamat creștinismul ca religie oficială, a interzis celelalte credințe în
zei și a închis templele.
ü Primele construcții creștine
la Ierusalim, Bethleem și Roma au
fost inițiate de împăratul Constantin cel Mare și de mama sa, Elena?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Apostol = vestitor; în creștinism,
ucenicii lui Iisus, care au fost în
număr de 12.
Conciliu = adunare bisericească
la care participa inițial orice reprezentant al bisericii, apoi doar
episcopii.
Creștin = adeptul învățăturii lui
Iisus Christos.
Mesia= Mântuitor, Hristos în limba
greacă și Christos în limba latină.
VOCABULAR
A. „Eu Constantin Augustus și eu Licinius Augustus, reuniți în mod
fericit la Mediolanum pentru a discuta toate problemele referitoare la
securitatea și la binele public, am crezut că (...) trebuie să reglementăm în primul rând cele referitoare la respectul față de divinitate adică
să dăm creștinilor, ca și tuturor celorlalți, libertatea și posibilitatea ca
fiecare să urmeze religia pe care o dorește, pentru ca divinitatea și ființa cerească, oricare ar fi ea, să ne fie favorabilă și binevoitoare ...”.
(Eusebiu din Cesarea, Edictul de la Mediolanum, 313)
• Menționați, din sursa A, un motiv pentru care Constantin cel Mare
a acordat libertate de cult creștinilor.
B. Mormântul inițial a fost al unei
familii înstărite.
Mai târziu, se
spune că au fost
mutate aici rămășițele Sfântului Gennaro, care
fusese martirizat
în anul 305.
CITEȘTE ȘI APLICĂ: Mozaicul din ruinele unei biserici
creștine, Bethleem, Israel. Se observă
cuvântul „pax” (pace).
Constantin cel Mare
dăruiește privilegii.
• Caută într-un dicționar clasic sau on-line definițiile termenilor catacombă și martir/ a martiriza. Folosește termenii pentru a prezenta în
6-8 rânduri măsurile luate de împărații romani împotriva creștinilor.
LUMEA ROMANĂ 67
Frescă din Catacombele din San Gennaro, Neapole, Italia.
Romanizarea
Edictul lui Caracalla
Se spune că împăratului roman Marcus Aurelius Antoninus i s-a adăugat cognomenul „Caracalla”, de la numele celtic
al unei mantale lungi de ploaie, pe care o îmbrăca foarte des.
După moartea tatălui său, Caracalla și-a înlăturat fratele și a
devenit împărat. A rămas în istoria Romei prin Edictul din 212
(Constitutio Antoniniana), prin care se acorda cetățenie romană
întregii populații libere din imperiu.
Organizarea Imperiului Roman. Provinciile. Teritoriile cucerite
de romani au fost organizate în provincii, conduse de funcționari
trimiși de la Roma. Provinciile de la granițele imperiului erau subordonate direct împăratului, iar cele din interior erau administrate de
Senat. Guvernatorii romani se ocupau de apărarea granițelor, de administrarea resurselor economice și de asigurarea ordinii. Legătura între
provincii sau dintre acestea și Roma era asigurată printr-o vastă rețea
de drumuri și poduri. În provincii, erau respectate credințele și tradițiile locale, dar s-au impus un sistem unic de administrare a resurselor,
moneda unică și legislația romană.
Procesul de romanizare. Modul de organizare a provinciilor a favorizat răspândirea culturii și civilizației romane în rândul populațiilor
cucerite. Funcționarii romani, soldații, veteranii i-au influențat în cea
mai mare măsură pe provinciali. Coloniștii aduși din diverse zone ale
imperiului au desfășurat activități economice și au contribuit la dezvoltarea orașelor. Limba latină era limba oficială pe tot cuprinsul imperiului. Procesul de romanizare s-a intensificat prin acordarea, în anul 212,
a dreptului de cetățenie romană tuturor locuitorilor liberi din imperiu.
Rezistența la romanizare. Unele popoare s-au romanizat, adică
au preluat limba latină și o mare parte din elementele culturii și civilizației romane. Altele, precum grecii și egiptenii, și-au păstrat limba
și propriile elemente de cultură și civilizație. Mai mult, au exercitat o
influență mare asupra romanilor, determinând transformări în modul
lor de viață și de organizare a statului.
Coloniști = locuitori aduși de autoritățile romane în provincii pentru
a desfășura activități economice.
Edict = decret emis de un monarh prin care se stabileau reguli
cu privire la o anumită problemă.
Romanizare = procesul de preluare a elementelor culturii și civilizației romane de către popoarele
cucerite.
Veteran = soldat liberat după
terminarea serviciului militar.
VOCABULAR
DE REȚINUT!
a. Teritoriile cucerite de romani
au fost organizate în provincii.
b. Organizarea unitară a provinciilor, legislația romană, funcționarii și armata au contribuit la
răspândirea limbii latine și a modului de viață roman.
c. Romanizarea s-a produs în
provinciile în care populația locală a preluat limba latină și elemente ale culturii și civilizației
romane.
Ruinele castrului roman de la Apulum.
Ruinele arcului de triumf al lui
Caracalla din Maroc, Africa.
Apeductul roman de la Cezareea, Israel.
68 LUMEA ROMANĂ
ü În afara teritoriilor geto-dace
ocupate de romani au continuat
să trăiască triburi de daci liberi?
ȘTIAȚI CĂ?
ACTIVITĂȚI
B. „Romanii își dădeau atât de bine seama de influența limbii asupra popoarelor, încât cea mai mare grijă a lor era ca odată cu succesele armelor
lor să răspândească și folosirea limbii latine. (...) Italia dădea provinciilor
și tonul modei, odată cu legile latine. Situația grecilor era foarte diferită
de cea a barbarilor. Ei aveau prea mult bun gust pentru a-și părăsi limba
și prea multă mândrie pentru a adopta vreo instituție străină.”
(Edward Gibbon, Istoria declinului și
a prăbușirii Imperiului Roman)
1. Precizați doi factori ai romanizării.
2. Menționați, din text, două motive pentru care grecii nu au fost
romanizați. Dați exemplu de un alt popor care a rezistat procesului de
romanizare.
C. „În istorie nu există niciun decret mai important decât acesta: el
înlătură deosebirea care există după cucerirea romană între poporul
dominator și popoarele aservite. (...) Toți locuitorii acestui uriaș imperiu erau romani. (...) N-a mai existat decât un singur nume, o singură
patrie, o singură guvernare, un singur drept.”
(Fustel de Coulanges, Cetatea antică)
• Pe baza sursei și a informațiilor din lecție, explică în zece rânduri
importanța Edictului lui Caracalla în procesul de romanizare.
Ruinele zidului unui oraș roman
antic, Londra, Marea Britanie.
Templul Dianei, din Merida,
Spania, ridicat din ordinul
lui Octavian Augustus.
LUMEA ROMANĂ 69
A.
• Localizează pe harta de mai sus provinciile romane și grupează-le, după următoarele cerințe:
a. autoritatea față de care erau subordonate
b. continentul pe care se găseau
c. împărații în timpul cărora au fost cucerite și organizate.
52
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d. H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î. H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d. H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î. H.
0 500 km
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d.H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î.H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d.H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î.H.
0 500 km
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
ANTICHITATEA
CUCERIRILE RO0EI I03ERIALE SEC. I Î.H.‑SEC. II '.H.
Cuceririle RoPei iPSeriale. La
septembrie 31 î.H., 2ctavianus Ø
viitorul Augustus Ø îi învinge pe
Antonius şi Cleopatra la Actium;
această victorie marchează sfârşi‑
tul republicii romane. În cursul
secolului următor, 5oma a reuşit
să unifice lumea meditera neeană.
Fondatorul imperiului, Augustus,
reorganizează administraţia şi
armata, cucereşte nord‑estul
Spaniei, Alpii, provinciile din sudul
Dunării. Între 14 şi d.H.,
cuceririle urmaşilor lui Augustus
adaugă imperiului Mauritania
(Caligula) şi %ritania (Claudius).
Traian, care a ajuns împărat în
d.H., îi supune pe daci în urma
a două campanii dificile, purtate în
1 1‑1 şi 1 ‑1 . În 1 , Arabia
este integrată în imperiu, apoi
Traian îi atacă pe parţi, cucereşte
o parte din Armenia şi continuă să
înainteze până în %abilon şi Golful
Persic. Intenţionează să creeze o
provincie în Asiria şi
Mesopotamia, dar este silit să
renunţe. Succesorul său, Hadrian,
întreprinde o călătorie în imperiu;
renunţă la expansiune şi la
ultimele cuceriri ale lui Traian
dincolo de Eufrat, care sunt prea
greu de administrat, şi evacuează
teritoriile cucerite. El întăreşte
dispozitivul de protecţie a
frontierelor, limesul: acum este
construit zidul care separă Scoţia
de Anglia aflată sub dominaţie
romană (zidul lui Hadrian), care
va fi întărit de un nou zid
construit mai la nord de
succesorul său, Antoninus Pius.
ANTICHITATEA R20ANĂ
52
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d. H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î. H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d. H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î. H.
0 500 km
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d.H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î.H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d.H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î.H.
0 500 km
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
ANTICHITATEA
CUCERIRILE RO0EI I03ERIALE SEC. I Î.H.‑SEC. II '.H.
Cuceririle RoPei iPSeriale. La
septembrie 31 î.H., 2ctavianus Ø
viitorul Augustus Ø îi învinge pe
Antonius şi Cleopatra la Actium;
această victorie marchează sfârşi‑
tul republicii romane. În cursul
secolului următor, 5oma a reuşit
să unifice lumea meditera neeană.
Fondatorul imperiului, Augustus,
reorganizează administraţia şi
armata, cucereşte nord‑estul
Spaniei, Alpii, provinciile din sudul
Dunării. Între 14 şi d.H.,
cuceririle urmaşilor lui Augustus
adaugă imperiului Mauritania
(Caligula) şi %ritania (Claudius).
Traian, care a ajuns împărat în
d.H., îi supune pe daci în urma
a două campanii dificile, purtate în
1 1‑1 şi 1 ‑1 . În 1 , Arabia
este integrată în imperiu, apoi
Traian îi atacă pe parţi, cucereşte
o parte din Armenia şi continuă să
înainteze până în %abilon şi Golful
Persic. Intenţionează să creeze o
provincie în Asiria şi
Mesopotamia, dar este silit să
renunţe. Succesorul său, Hadrian,
întreprinde o călătorie în imperiu;
renunţă la expansiune şi la
ultimele cuceriri ale lui Traian
dincolo de Eufrat, care sunt prea
greu de administrat, şi evacuează
teritoriile cucerite. El întăreşte
dispozitivul de protecţie a
frontierelor, limesul: acum este
construit zidul care separă Scoţia
de Anglia aflată sub dominaţie
romană (zidul lui Hadrian), care
va fi întărit de un nou zid
construit mai la nord de
succesorul său, Antoninus Pius.
ANTICHITATEA R20ANĂ
52
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d. H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î. H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d. H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î. H.
0 500 km
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d.H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î.H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d.H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î.H.
0 500 km
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
ANTICHITATEA
CUCERIRILE RO0EI I03ERIALE SEC. I Î.H.‑SEC. II '.H.
Cuceririle RoPei iPSeriale. La
septembrie 31 î.H., 2ctavianus Ø
viitorul Augustus Ø îi învinge pe
Antonius şi Cleopatra la Actium;
această victorie marchează sfârşi‑
tul republicii romane. În cursul
secolului următor, 5oma a reuşit
să unifice lumea meditera neeană.
Fondatorul imperiului, Augustus,
reorganizează administraţia şi
armata, cucereşte nord‑estul
Spaniei, Alpii, provinciile din sudul
Dunării. Între 14 şi d.H.,
cuceririle urmaşilor lui Augustus
adaugă imperiului Mauritania
(Caligula) şi %ritania (Claudius).
Traian, care a ajuns împărat în
d.H., îi supune pe daci în urma
a două campanii dificile, purtate în
1 1‑1 şi 1 ‑1 . În 1 , Arabia
este integrată în imperiu, apoi
Traian îi atacă pe parţi, cucereşte
o parte din Armenia şi continuă să
înainteze până în %abilon şi Golful
Persic. Intenţionează să creeze o
provincie în Asiria şi
Mesopotamia, dar este silit să
renunţe. Succesorul său, Hadrian,
întreprinde o călătorie în imperiu;
renunţă la expansiune şi la
ultimele cuceriri ale lui Traian
dincolo de Eufrat, care sunt prea
greu de administrat, şi evacuează
teritoriile cucerite. El întăreşte
dispozitivul de protecţie a
frontierelor, limesul: acum este
construit zidul care separă Scoţia
de Anglia aflată sub dominaţie
romană (zidul lui Hadrian), care
va fi întărit de un nou zid
construit mai la nord de
succesorul său, Antoninus Pius.
ANTICHITATEA R20ANĂ
Roma imperială.
52
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d. H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î. H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d. H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î. H.
0 500 km
Philippi
42
ANT_32ConqRomImper
163,5 x 98
Actium
31
Cartagina
GALLI A
BRITANIA
HISPANI A
I T A L I A
MAURITANIA
IUDEEA
CIPRU
CAPPADOCIA
ARMENIA
A S I R I A
REGATUL
BOSFORULUI
DACIA
TRACIA
MESOPOTAMIA
A R A
B I A
CRETA
NUMIDIA
LUSITANIA
SARDINIA
SICILIA
CORSICA
AFRICA
PROCONSULARIS
CYRENAICA
EGIPT
SIRIA
PAMPHYLIA
LYCIA
ASIA LYCAONIA
MACEDONIA
MOESIA
INFERIOR
DALMATIA
SUPERIOR
PANNONIA
NORICUM
RAETIA
AQUITANIA
BAETICA
GERMANIA
INFERIOR
Rin
GERMANIA
SUPERIOR
B E L G I C A
L U G D U N E N S I S
T A R R A C O N E N S I S
NARBONENSIS
ACHAIA
GALATIA
C I L I C I A
BITHYNIA ET PONTUS
Zidul lui Antoninus
Zidul lui Hadrian
Roma
MAREA MEDITERANĂ
MAREA NEAGRĂ
(PONTUS EUXINUS)
OCEANUL
ATLANTI C
Dunărea
Eufrat
Roma la venirea la putere a lui Augustus
Cuceririle Romei imperiale
la moartea lui Augustus (14 d.H.)
Cuceririle temporare
ale Romei imperiale
Anexiunile de la moartea lui Augustus
la venirea la putere a lui Traian (98 î.H.)
Cuceririle lui Traian (101-117),
din care cuceriri temporare (114-117)
Regiune ocupată temporar
de Antoninus Pius
Bătălii
SIRIA Provincie romană
Limes în sec. II d.H.
Regat sub protectorat roman
începând cu 63 î.H.
0 500 km
ANT_33VoiesRomaines
163,5 x 98
ROMA
BRITANIA
DACIA
CAPPADOCIA
ARABIA
MESOPOTAMIA
TRACIA
CORSICA
CRETA
CIPRU
SARDINIA
SICILIA
Antiohia
Tarsus
Palmyra
Bostra
Tyr
Caesarea
Ierusalim
Alexandria
Sabratha Cyrene
Cartagina
Theveste Lambaesis
Cirta
Sitifis
(Setif)
Caesarea
Carthago Nova
(Cartagena)
Sagunto
Barcelona
Nemausus Ariminum
Firmum
Salona
Philippopolis
Naissus
Viminacium
Sirmium
Aquileea
Ilium
Nicomedia
Caesarea
Zeugma
Erzurum
Melitene
Trapezus
(Trebizonda)
Byzantium
Odessus
Ulpia Traiana
Porolissum
Pergam
Sardis
Laodiceea Efes
Attalia
Narona
Apollonia Ancyra
Patras
Corint
Tesalonic
Atena
Brundisium
(Brindisi)
Caralis
Aleria
Rhegium
Tarentum
Capua
Messina Lilybaeum
Ilerda
Toletum
Italica
Gades
Corduba
Emerita
Augusta (Merida)
Legio
VII
(Leon)
Pompaelo
(Pamplona) Narbo
Tolosa
Burdigala
Cenabum
Avaricum
Lugdunum
Lutetia
Rouen
Gesoriacum
Isca
Glevum
Deva
Londinium
Lindum
Camulodunum
(Colchester)
Eburacum
(York)
Colonia Agrippinensis
Reims Augusta Treverorum
Argentoratum
Vesontio
Milano
Virunum
Lauriacum
Augusta Vindobona
Vindelicum Aquincum
Gênova
Florenţa
Augustodunum
(Autun)
Bagacum
Portus
Namnetum
Mediolanum
(Saintes)
Massalia
(Marsilia)
Caesaraugusta
Brigantium
Bracara
(Braga)
Olisipo
(Lisabona)
Tarraco
(Tarragona)
Valentia
Rusaddir
Tingis
Volubilis Sala
Hippo
Regius
Tacapae (Gabes)
Memfis
Pelusium Petra
Nil
Aelana
Tigru
Tibru
Pad Ron
Tajo
Duero
Loara
Rin
Sena
Dunărea
Eufrat
GERMANIA
REGATUL
BOSFORULUI
0 500 km
Imperiul Roman la moartea lui Traian (117 d.H.) Principalele drumuri romane
ANTICHITATEA
CUCERIRILE RO0EI I03ERIALE SEC. I Î.H.‑SEC. II '.H.
Cuceririle RoPei iPSeriale. La
septembrie 31 î.H., 2ctavianus Ø
viitorul Augustus Ø îi învinge pe
Antonius şi Cleopatra la Actium;
această victorie marchează sfârşi‑
tul republicii romane. În cursul
secolului următor, 5oma a reuşit
să unifice lumea meditera neeană.
Fondatorul imperiului, Augustus,
reorganizează administraţia şi
armata, cucereşte nord‑estul
Spaniei, Alpii, provinciile din sudul
Dunării. Între 14 şi d.H.,
cuceririle urmaşilor lui Augustus
adaugă imperiului Mauritania
(Caligula) şi %ritania (Claudius).
Traian, care a ajuns împărat în
d.H., îi supune pe daci în urma
a două campanii dificile, purtate în
1 1‑1 şi 1 ‑1 . În 1 , Arabia
este integrată în imperiu, apoi
Traian îi atacă pe parţi, cucereşte
o parte din Armenia şi continuă să
înainteze până în %abilon şi Golful
Persic. Intenţionează să creeze o
provincie în Asiria şi
Mesopotamia, dar este silit să
renunţe. Succesorul său, Hadrian,
întreprinde o călătorie în imperiu;
renunţă la expansiune şi la
ultimele cuceriri ale lui Traian
dincolo de Eufrat, care sunt prea
greu de administrat, şi evacuează
teritoriile cucerite. El întăreşte
dispozitivul de protecţie a
frontierelor, limesul: acum este
construit zidul care separă Scoţia
de Anglia aflată sub dominaţie
romană (zidul lui Hadrian), care
va fi întărit de un nou zid
construit mai la nord de
succesorul său, Antoninus Pius.
ANTICHITATEA R20ANĂ
A. Asociază fiecare magistratură din coloana A cu responsabilitățile
corespunzătoare din coloana B.
A B
Consuli justiția
Pretori impozite
Edili aprovizionarea orașului, organizarea jocurilor
Tribuni conducerea Republicii
Chestori apărarea drepturilor plebeilor
B. „Aceasta este civilizația pe care Roma imperială o va lăsa moștenire
Europei. O civilizație care este în același timp produsul unei imense
moșteniri – greacă, etruscă, italică, orientală, celtică, iudeo-creștină –
pe care romanii au păstrat-o, dar și al propriului lor geniu. Lor li se
datorează faptul de a fi extins aria culturii greco-latine, apoi pe cea a
creștinătății europene, ideea de Imperiu unificat (…), concepția de stat
suveran, superior indivizilor și comunităților care îl compun.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
1. Precizează două civilizații care i-au influențat pe romani.
2. Selectează din sursă două aspecte moștenite de Europa contemporană de la romani.
C. Imaginează-ți că ești ghid turistic și trebuie să-ți convingi colegii să meargă într-o excursie la Roma, cu
tema Marile construcții ale romanilor. Elaborează un pliant de prezentare în care să ai în vedere:
a. trei edificii ale romanilor, care pot fi vizitate în zilele noastre;
b. câte o scurtă prezentare a fiecărui edificiu ales;
c. precizarea importanței fiecărui obiectiv pentru înțelegerea istoriei Romei antice
70 LUMEA ROMANĂ
Evaluare
Stelă funerară din secolul al III-lea,
descoperită pe teritoriul României.
D. Cuceririle Romei republicane.
1. Utilizează harta și alege răspunsul corect. Ordinea în care au fost cucerite teritoriile marcate cu X, Y, Z de
către romani este:
a. X, Y, Z
b. Z, Y, X
c. Y, Z, X
2. Caută informații referitoare la
războaiele punice. Realizează o fișă,
după modelul de la p. 47, pentru un
conducător militar cartaginez.
X
X
Y Y Z
GETO-DACII
LECȚIA 1: GEȚII ȘI DACII. RÂNDUIELI, OBICEIURI, CREDINȚE
LECȚIA 2:BUREBISTA ȘI DECEBAL. RĂZBOAIELE DACO-ROMANE
82–44 î. H.,
Burebista
106, organizarea
Daciei Romane
105–106, al
doilea război
daco-roman
101–102,
primul
război
daco-roman
89, pacea cu
Roma
87–106,
Decebal
CUNOȘTINȚE
Lecțiile din acest capitol îți vor dezvălui informații despre geto-daci și modul lor de viață, despre
credințele, obiceiurile și tradițiile lor. Vei afla cum
s-a format primul stat dac și cum a evoluat acesta
până la cucerirea romană. Vei înțelege rolul unor
personalități în procesul de unificare a geto-dacilor și în organizarea apărării lor în fața pericolului
extern.
COMPETENȚE
Vei localiza pe hartă spațiul în care au locuit triburile geto-dacilor, granițele statului dac în timpul
regilor Burebista și Decebal. Vei plasa pe axa timpului faptele istorice, vei lucra cu diverse surse pentru
a descrie rolul personalităților și pentru a prezenta
elementele culturii și civilizației geto-dacilor.
6
71
72 GETO-DACII
Geții și dacii. Rânduieli, obiceiuri, credințe
Zalmoxis
Se spune că Zalmoxis ar fi fost un get care a trăit în preajma
lui Pitagora. După ce și-a însușit învățătura acestuia, a călătorit
în Egipt și s-a întors la ai săi, unde a devenit zeul suprem. Prin
credința în Zalmoxis, dacii au învățat „să fie nemuritori”.
Geții și dacii făceau parte din neamul tracilor, unul dintre cele
mai numeroase popoare ale Antichității. Ei erau organizați în triburi
care locuiau într-o zonă întinsă de la Carpații Nordici până la Marea
Egee. Triburile tracice de la nord de Dunăre au fost cunoscute sub numele de geți, în izvoarele grecești, și de daci, în izvoarele romane. Geții
și dacii formau același popor și vorbeau aceeași limbă.
Ocupații și mod de viață. Principalele ocupații ale geto-dacilor
erau agricultura, creșterea vitelor și albinăritul. Ei practicau și meșteșuguri, precum prelucrarea lemnului, olăritul, extragerea și prelucrarea metalelor. Modul de viață le-a fost influențat de coloniile de pe
țărmul Mării Negre, cu care făceau schimb de mărfuri. Vindeau grâu,
miere, ceară, piei, blănuri, sclavi și cumpărau podoabe, țesături, ulei,
vin, ceramică. Trăiau în comunități sătești, în bordeie sau locuințe de
suprafață din lemn, lut și piatră. Unele așezări erau întărite cu valuri
de pământ și șanțuri.
Rânduieli, obiceiuri, credințe. Geto-dacii erau organizați în triburi și uniuni de triburi, conduse de șefi militari sau regi. Populația
era formată din aristocrați (tarabostes sau pileati) și oameni de rând
(comati). Sclavii erau în număr redus și folosiți la muncile casnice. Geto-dacii credeau în mai mulți zei, dar aveau o divinitate supremă, Zalmoxis. Preoții erau respectați, stăpâneau scrierea și aveau cunoștințe
de astronomie, medicină și botanică. Marele preot avea autoritate în
rândurile geto-dacilor.
Comati = oameni liberi, care
formau marea masă a populației
dacice.
Dava = așezare dacică fortificată.
Istru = denumirea dată de greci
Dunării.
Tarabostes = „cei de neam bun”;
„purtătorii de căciulă” (pileati), aristocrația dacică.
VOCABULAR
DE REȚINUT!
a. Geto-dacii au reprezentat ramura nordică a neamului tracilor.
b. Prin schimbul de produse cu
coloniștii greci, geto-dacii au preluat elemente ale culturii și civilizației grecești.
c. Credința în nemurirea sufletului și într-o viață fericită după
moarte îi determina pe geto-daci
să lupte cu mult curaj în războaie.
Koson – moneda dacică de aur.
Războinici daci. Reconstituire.
Ruinele Capitalei Daciei –
Sarmizegetusa Regia, Munții Orăștiei.
GETO-DACII 73
ACTIVITĂȚI
A.
1. Localizează pe hartă fluviul Danubius. Precizează denumirea
acestuia în limba greacă și în limba română.
2. Navighează pe Internet. Află denumirile actuale pentru trei râuri
și trei cetăți dacice situate pe hartă.
B. „Înainte de a ajunge la Istru, [Darius] îi supuse mai întâi pe geții care
se cred nemuritori. (...) Geții au fost robiți pe dată, măcar că ei sunt cei
mai viteji și mai drepți dintre traci.”
(Herodot, Istorii)
C.„Elenii i-au socotit pe geți de neam tracic. Acești geți locuiau și pe
un mal și pe celălalt al Istrului. (...). Dacii au aceeași limbă ca și geții.”
(Strabon, Geografia)
D. „Eu îi numesc daci (...) cum își spun ei înșiși și cum le zic și romanii,
măcar că știu că unii dintre greci îi numesc geți...”
(Cassius Dio, Istoria romană)
1. Scrieți litera corespunzătoare sursei/ surselor de mai sus care
oferă informații despre:
numele geto-dacilor _____ originea geților ____
limba geto-dacilor _____ zona în care locuiau ____
o credință a geților _____ o caracteristică a geților ____
2. Studiază războinicul dac de pe Arcul lui Constantin. Descrie înfățișarea acestuia și precizează categoria socială din care face parte.
ü Grecii au împrumutat unele
obiceiuri și unii zei de la traci? Un
exemplu este zeul Dyonisos.
ü Pileus (căciula dacică) era un
semn distinctiv pentru cei care făceau parte din aristocrație?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Războinic dac reprezentat pe
Arcul lui Constantin, Roma.
Brățară de aur dacică.
ü În muzeele din România pot
fi admirate obiecte din aur aparținând geto-dacilor, precum brăţările de aur de la Sarmizegetusa,
coiful dacic de la Coţofenești,
obiectele din aur nativ de la Muzeul Aurului din Brad.
ÎN ZILELE NOASTRE:
14
EUROPA DE SUD-EST ~N SECOLUL I `.Hr.
Dacia `n timpul lui Burebista (82–44 `.Hr.)
Statul roman `n timpul primului triumvirat (60–44 `.Hr.)
BOII, TAURISCI, SCORDISCI – popula]ii celtice
BASTARNI – popula]ie germanic\
AGATÂR{I – popula]ie scitic\
Cet\]i dacice
Colonii grece[ti de pe ]\rmul Pontului Euxin
Byzantion
Apollonia
SCORDISCI Sucidava
BASTARNI
TAURISCI
AGATÂR{I
TRACI
SCI}I
TAURISCI
BOII
Buridava
Ziridava
Sangidava Tamasidava
Zargidava
Piroboridava
Carsidava
Olbia
Tyras
Pontus
Euxinus
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Odessos
Mesembria
Danubius
Naparis
Marisus
Samus
Alutus
Pathisus (Tisia)
Hypanis
Tyras
Hierasus
Pyretus
Ordessos
Teritorii neocupate de romani
Legend\
0 250 km
Tinosu
Cet\]eni
Piscul
Cr\sani
Ratiaria
Pelendava
Sucidava
Oescus
Zimnicea
Dierna
Drobeta
Tibiscum
Tapae 88
Ismail
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Novae
Buridava
Durostorum
Singidunum
Aegyssus
Alutus
Viminacium
Daosdava
Sarmizegetusa
CONFRUNT|RI MILITARE DACO-ROMANE PÂN| ~N 89 d.Hr.
57–67 d.Hr. – expedi]ia lui
Silvanus Aelianus, `n vremea `mp\ratului Nero
87 d.Hr. – expedi]ia lui
Cornelius Fuscus, `n timpul
`mp\ratului Domi]ian
Legend\ 88 d.Hr. –
campania lui
Tettius Iulianus
85–86 d.Hr. – atacul
dacilor condu[i de
Duras la sud de Dun\re
0 70 km
Danubius
Europa de sud-est în secolul I î. H.
14
EUROPA DE SUD-EST ~N SECOLUL I `.Hr.
Dacia `n timpul lui Burebista (82–44 `.Hr.)
Statul roman `n timpul primului triumvirat (60–44 `.Hr.)
BOII, TAURISCI, SCORDISCI – popula]ii celtice
BASTARNI – popula]ie germanic\
AGATÂR{I – popula]ie scitic\
Cet\]i dacice
Colonii grece[ti de pe ]\rmul Pontului Euxin
Byzantion
Apollonia
SCORDISCI Sucidava
BASTARNI
TAURISCI
AGATÂR{I
TRACI
SCI}I
TAURISCI
BOII
Buridava
Ziridava
Sangidava Tamasidava
Zargidava
Piroboridava
Carsidava
Olbia
Tyras
Pontus
Euxinus
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Odessos
Mesembria
Danubius
Naparis
Marisus
Samus
Alutus
Pathisus (Tisia)
Hypanis
Tyras
Hierasus
Pyretus
Ordessos
Teritorii neocupate de romani
Legend\
0 250 km
Tinosu
Cet\]eni
Piscul
Cr\sani
Ratiaria
Pelendava
Sucidava
Oescus
Zimnicea
Dierna
Drobeta
Tibiscum
Tapae 88
Ismail
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Novae
Buridava
Durostorum
Singidunum
Aegyssus
Alutus
Viminacium
Daosdava
Sarmizegetusa
CONFRUNT|RI MILITARE DACO-ROMANE PÂN| ~N 89 d.Hr.
57–67 d.Hr. – expedi]ia lui
Silvanus Aelianus, `n vremea `mp\ratului Nero
87 d.Hr. – expedi]ia lui
Cornelius Fuscus, `n timpul
`mp\ratului Domi]ian
Legend\ 88 d.Hr. –
campania lui
Tettius Iulianus
85–86 d.Hr. – atacul
dacilor condu[i de
Duras la sud de Dun\re
0 70 km
Danubius
74 GETO-DACII
Burebista și Decebal.
Războaiele daco-romane
Comoara lui Decebal
Se spune că Decebal a ascuns sub albia râului Sargeția o mare
cantitate de aur și argint, precum și multe alte lucruri prețioase. Prin
trădarea unui apropiat al său, care se numea Bicilis, comorile au fost
descoperite și transportate la Roma.
Burebista – „cel dintâi și cel mai mare dintre regii Traciei”. La
începutul secolului I î. H., Burebista i-a unit pe geto-daci sub autoritatea sa, sprijinit de marele preot Deceneu. Centrul statului dac era în
Munții Orăștiei. Dacii au construit aici cetăți puternice de piatră, cu rol
de apărare. Cu o armată puternică, Burebista a reușit să-i înfrângă pe
celți și să supună coloniile grecești de pe litoralul Mării Negre.
Statul dac de la Burebista la Decebal. După moartea lui Burebista, statul dac s-a destrămat. În Munții Orăștiei s-a menținut autoritatea lui Deceneu și a altor mari preoți. O parte din teritoriile fostului
stat dac au intrat sub stăpânirea romanilor. Unele teritorii din partea
de vest au fost incluse în provincia Pannonia. La sudul Dunării a fost
organizată provincia Moesia, din care a făcut parte și Dobrogea.
Decebal și războaiele daco-romane. Din cauza creșterii pericolului roman, Decebal a refăcut unitatea statului dac. El s-a remarcat în
confruntările cu armatele romane și a reușit să încheie o pace avantajoasă cu împăratul Domițian. Noul împărat al Romei, Traian, a hotărât
să anuleze pacea și să cucerească Dacia. Primul Război (101–102) a
adus o pace dezavantajoasă pentru daci, ale cărei condiții nu au fost
respectate de niciuna dintre părți. Traian a hotărât construirea podului
de peste Dunăre, de la Drobeta, și a pornit un nou război (105–106).
Armata romană a obținut victoria. O parte a țării geto-dacilor a devenit
provincia Dacia Romană.
DE REȚINUT!
a. Sub conducerea lui Burebista,
statul dac a fost organizat ca o monarhie cu caracter militar.
b. Decebal a refăcut unitatea statului dac și a încercat să reziste în
fața expansiunii romane.
c. Înfrângerea dacilor și moartea
lui Decebal au dus la sfârșitul statului dac.
Tropaeum Traiani, Adamclisi,
România. Monument roman în
cinstea împăratului Traian.
Sinuciderea lui Decebal. Scenă de pe
Columna lui Traian.
Podul construit de romani peste Dunăre. Reconstituire.
GETO-DACII 75
ACTIVITĂȚI
1. Identifică pe hartă culoarea cu care este marcată zona ocupată
de romani după primul război.
2. Localizează aceste teritorii pe harta actuală a României.
B. „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaiele
dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de
la vin și ascultare față de porunci încât în câțiva ani a făurit un stat
puternic și a supus geților cea mai mare parte a populațiilor vecine. Ba
încă a ajuns să fie temut și de romani.”
(Strabon, Geografia)
1. Precizează, pe baza sursei B, două modalități prin care Burebista
a reușit să creeze un stat puternic.
2. Menționează două populații vecine supuse de geți.
C. „Decebal, temându-se că romanii, după victoria lor, să nu ajungă
până la reședința sa regală, puse să fie tăiați de ramuri arborii din împrejurimi și înfipse arme în trunchiurile lor cu gândul ca dușmanii,
înspăimântați de această priveliște, care apărea ca o oștire gata de
atac, să se retragă. Ceea ce s-a și întâmplat.”
(Cassius Dio, Istoria Romană)
1. Descrie, pe baza sursei, strategia utilizată de Decebal. Explică decizia lui Decebal pentru o astfel de strategie.
2. Localizează pe hartă capitala statului dac.
D. Realizează câte o fișă de prezentare a personalității lui Burebista și
a lui Decebal, după modelul de la p. 47.
ü Lucrările construcției podului
de la Drobeta au fost conduse de
Apollodor din Damasc și au durat
doi ani (103-105)?
ȘTIAȚI CĂ?
ü Lucrările construcției podului
Rămășița capului de pod, pe malul
românesc al Dunării.
ü Basoreliefurile de pe Columna
lui Traian din Roma reprezintă un
izvor istoric important pentru istoria românilor.
ü Monumentul Tropaeum Traiani
de la Adamclisi amintește de confruntările dintre Decebal și Traian
din Primul Război Daco-Roman.
ÎN ZILELE NOASTRE:
15
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 101–102
Castre romane
Contraatacuri ale dacilor
Atacul dacilor, alia]i cu sarma]ii,
la sud de Dun\re (101–102)
Podul de la Drobeta, construit de
Apollodor din Damasc
Legend\
C\pâlna
Tili[ca Coste[ti
Blidaru
Tapae 101
Sarmizegetusa
Ratiaria Oescus
Drobeta
Micia
Berzobis
Viminacium
Azizis
Tibiscum
Apulum
Dinogetia
Aegyssus
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Alutus
Danubius
R|ZBOAIELE DACICE INI}IATE DE TRAIAN
I M P E R I U L R O M A N
Lederata Dierna
Tropaeum
Traiani
Durostorum
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 105–106 d.Hr.
Piroboridava
Lederata Singidunum
C\pâlna
Micia
Drajna de Sus
Pietroasele
M\l\ie[ti
Târg[or
Romula
Coste[ti
B\ni]a
Napoca
Porolissum
Potaissa
Angustia
Ratiaria Novae
Azizis
Apulum
Histria
Troesmis
Noviodunum
Barbo[i
Tomis
Callatis
Durostorum
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Tyras
Tyras
Pyretus
Pyretus
Hierasus
Hierasus
Alutus
Danubius
Naparis
Naparis
Bildaru Tili[ca
Petrodava
Drobeta
Dierna
Sarmizegetusa 106
Tibiscum
I M P E R I U L R O M A N
Ordessus
Ordessus
Oescus
Viminacium
Novae
Piatra Ro[ie
0 150 km
0 150 km
PRIMUL R|ZBOI
(101 – 102)
AL DOILEA R|ZBOI
(105– 106)
15
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 101–102
Castre romane
Contraatacuri ale dacilor
Atacul dacilor, alia]i cu sarma]ii,
la sud de Dun\re (101–102)
Podul de la Drobeta, construit de
Apollodor din Damasc
Legend\
C\pâlna
Tili[ca Coste[ti
Blidaru
Tapae 101
Sarmizegetusa
Ratiaria Oescus
Drobeta
Micia
Berzobis
Viminacium
Azizis
Tibiscum
Apulum
Dinogetia
Aegyssus
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Alutus
Danubius
R|ZBOAIELE DACICE INI}IATE DE TRAIAN
I M P E R I U L R O M A N
Lederata Dierna
Tropaeum
Traiani
Durostorum
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 105–106 d.Hr.
Piroboridava
Lederata Singidunum
C\pâlna
Micia
Drajna de Sus
Pietroasele M\l\ie[ti
Târg[or
Romula
Coste[ti
B\ni]a
Napoca
Porolissum
Potaissa
Angustia
Ratiaria Novae
Azizis
Apulum
Histria
Troesmis
Noviodunum
Barbo[i
Tomis
Callatis
Durostorum
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Tyras
Tyras
Pyretus
Pyretus
Hierasus
Hierasus
Alutus
Danubius
Naparis
Naparis
Bildaru Tili[ca
Petrodava
Drobeta
Dierna
Sarmizegetusa 106
Tibiscum
I M P E R I U L R O M A N
Ordessus
Ordessus
Oescus
Viminacium
Novae
Piatra Ro[ie
0 150 km
0 150 km
PRIMUL R|ZBOI
(101 – 102)
AL DOILEA R|ZBOI
(105– 106)
15
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 101–102
Castre romane
Contraatacuri ale dacilor
Atacul dacilor, alia]i cu sarma]ii,
la sud de Dun\re (101–102)
Podul de la Drobeta, construit de
Apollodor din Damasc
Legend\
C\pâlna
Tili[ca Coste[ti
Blidaru
Tapae 101
Sarmizegetusa
Ratiaria Oescus
Drobeta
Micia
Berzobis
Viminacium
Azizis
Tibiscum
Apulum
Dinogetia
Aegyssus
Histria
Tomis
Callatis
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Alutus
Danubius
R|ZBOAIELE DACICE INI}IATE DE TRAIAN
I M P E R I U L R O M A N
Lederata Dierna
Tropaeum
Traiani
Durostorum
Drumul urmat de armata roman\ `n
campania din 105–106 d.Hr.
Piroboridava
Lederata Singidunum
C\pâlna
Micia
Drajna de Sus
Pietroasele M\l\ie[ti
Târg[or
Romula
Coste[ti
B\ni]a
Napoca
Porolissum
Potaissa
Angustia
Ratiaria Novae
Azizis
Apulum
Histria
Troesmis
Noviodunum
Barbo[i
Tomis
Callatis
Durostorum
Dionysopolis
Odessos
Marisus
Tyras
Tyras
Pyretus
Pyretus
Hierasus
Hierasus
Alutus
Danubius
Naparis
Naparis
Bildaru Tili[ca
Petrodava
Drobeta
Dierna
Sarmizegetusa 106
Tibiscum
I M P E R I U L R O M A N
Ordessus
Ordessus
Oescus
Viminacium
Novae
Piatra Ro[ie
0 150 km
0 150 km
PRIMUL R|ZBOI
(101 – 102)
AL DOILEA R|ZBOI
(105– 106)
Al Doilea Război Daco-Roman.
Chipul lui
Decebal,
pe Columna lui
Traian, Roma.
A.
76 GETO-DACII
A.Asociază fiecăreia dintre date câte un eveniment din istoria geto-dacilor: 44 î. H., 82 î. H., 87. d. H., 89 d. H., 102
d. H., 106 d. H. Desenează o friză cronologică pe care să le plasezi în ordinea corectă a desfășurării lor.
B.
1. Precizează, pe baza textului, două caracteristici ale neamului tracilor.
2. Localizează pe hartă zonele în care locuiau tracii și numește două triburi ale tracilor nordici.
Evaluare
„Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor
sau dacă tracii s-ar înțelege între ei, ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile (…).
Tracii au mai multe nume, după regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleași la toți.” (Herodot, Istorii)
C.
1. Caută pe Internet imaginile de mai sus și precizează semnificația fiecăreia dintre acestea.
2. Pornind de la informațiile descoperite, descrie în aproximativ o pagină civilizația geto-dacilor.
D. Transcrie textul de mai jos și completează fiecare spațiu cu termenul corespunzător din lista dată:
Geto-dacii făceau parte din neamul ………. Ei au fost amintiți cu numele de ………. în izvoarele grecești
și cu numele de …….. în izvoarele romane. Primul rege al geto-dacilor a fost ………… El a fost sprijinit de
marele preot ……….. Unitatea statului dac a fost refăcută în timpul lui …………. El a fost înfrânt de împăratul
roman …………….
Lista termenilor: Burebista, celți, daci, Decebal, Deceneu, Domițian, geți, traci, Traian, Vezinas
Numește edificiile din imaginile alăturate. Realizează câte o prezentare
pentru fiecare, utilizând organizatorul grafic:
E.
CINE?
CE?
CÂND? DE CE?
UNDE?
CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ
LECȚIA 1: APARIȚIA ISLAMULUI. CREDINȚA MUSULMANĂ
LECȚIA 2: EXPANSIUNEA MILITARĂ ȘI CULTURALĂ A ISLAMULUI
16 iulie 622,
Hegira
750–1258,
dinastia
Abbasizilor
711, începutul cuceririi
Peninsulei
Iberice
661–750,
dinastia
Omeiazilor
639–710, cucerirea Africii
de Nord
632, începutul
expansiunii
militare
CUNOȘTINȚE
În acest capitol vei face cunoștință cu civilizația
arabă, numită Islamică după religia lor. Vei afla despre rolul lui Mahomed în unificarea triburilor arabe
și al credinței islamice în expansiunea teritorială.
Nu în ultimul rând, vei învăța despre contribuția
civilizației islamice la îmbogățirea patrimoniului
culturii universale.
COMPETENȚE
Prin rezolvarea activităților din acest capitol, vei
localiza pe hartă Peninsula Arabică și direcțiile de
expansiune ale arabilor. Vei plasa pe axa timpului
principalele momente în apariția și răspândirea
credinței islamice. Vei lucra cu sursele istorice pentru a descrie și înțelege contribuția arabilor în cultura și civilizația europeană.
7
77
78 CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ
Profetul Mahomed
Se retrăgea adesea pe Muntele Hira din apropierea orașului
Mecca. Acolo, i s-a arătat îngerul Gabriel, care i-a dezvăluit mesajul divin. Mahomed a fost convins că Allah l-a ales pentru a
transmite oamenilor noua învățătură.
Arabii înainte de Islam. Peninsula Arabiei se află la întretăierea
drumurilor dintre Marea Mediterană, Marea Roșie, Golful Persic și
Oceanul Indian. Ținutul, în mare parte deșertic, a fost locuit de triburi
de arabi nomazi, care se ocupau cu păstoritul și comerțul cu mirodenii. În oazele din mijlocul deșertului au cultivat cereale, pomi fructiferi și trestie de zahăr. Curmalele și laptele de cămilă erau alimente de
bază. Locuitorii Arabiei adorau divinități diferite. În orașul comercial
Mecca se afla Kaaba, un sanctuar dedicat tuturor zeilor, în cinstea cărora se organiza anual o sărbătoare mare.
Apariția Islamului. Mahomed, „cel demn de laudă”, a fost întemeietorul credinței islamice. Noua religie susținea că oamenii sunt egali
și trebuie să se supună doar în fața lui Dumnezeu (Allah). Negustorii
din Mecca nu au acceptat noua religie și l-au silit pe Mahomed să se
refugieze la Medina. Aici a atras mai mulți credincioși, a organizat o
armată și a cucerit Mecca. Noua religie a contribuit la unificarea triburilor arabe într-un stat cu capitala Mecca.
Credința musulmană. Coranul este cartea sfântă și unica sursă de
legi în Islam. A fost scris în limba arabă și este alcătuit din 114 capitole (sure). Credința islamică are cinci îndatoriri de bază, pe care orice
credincios trebuie să le îndeplinească. Viața unui musulman se desfășoară în ritmul unui calendar lunar de 354 de zile, având ca punct de
plecare Hegira. Locul de rugăciune se numește moschee. Tradiția impune credincioșilor să lase încălțămintea la intrarea în lăcașul de cult.
De-a lungul timpului, moscheile au fost folosite ca locuri de judecată,
școli și adăposturi pentru pelerini.
DE REȚINUT!
a. Islamul susține existența unui
Dumnezeu unic – Allah, care și-a
transmis mesajul prin intermediul
profetului Mahomed.
b. Coranul cuprinde învățăturile lui Mahomed, credința islamică și îndatoririle de bază ale
credincioșilor.
Mahomed este „vizitat”
de Arhanghelul Gabriel, care îi
„dictează” Coranul. Când profetul s-a
trezit din revelație: „eram ca și cum
cineva ar fi scris în inima mea”.
Apariția islamului.
Credința musulmană
Îndatoririle de bază ale credincioșilor:
1. Shahadah – mărturisirea de credință („Nu există alt Dumnezeu decât
Allah, iar Mahomed este profetul Său”).
2. Salah – cele 5 rugăciuni zilnice (obligatorii), cu fața spre Mecca.
3. Zakah – contribuția la bunăstarea celorlalți (milostenia).
4. Sawm – postul anual în perioada Ramadanului.
5. Hajj – pelerinajul la Mecca (în a douăsprezecea lună a calendarului
islamic).
Hegira = din arabă – fuga; 16
iulie 622, data plecării lui Mahomed din Mecca la Medina („orașul
profetului”).
Islam = din arabă – pace, supunere; credința în Allah.
Jihad = din arabă – război sfânt,
strădanie, luptă cu sine.
Muezin = din arabă – cel care
cheamă, preot musulman sau persoană care anunță ora rugăciunii.
Musulman = practicant, credincios în Islam.
Revelație = descoperirea, cunoașterea divinității.
VOCABULAR
CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ 79
Kaaba (Piatra Neagră) –
cel mai sfânt loc al
musulmanilor. Este
înconjurată de Moscheea
Sfântă din Mecca.
ü În limba arabă, Mahomed
înseamnă Preaslăvitul, iar Coran –
lectură, recitare?
ü Legea islamică (Sharia) interzice consumul de băuturi alcoolice și carnea de porc, jocurile de
noroc și cămătăria?
ü Ramadan este a noua lună
din calendarul musulman? În post,
credincioșii se abțin de la consumul de alimente și apă, de la răsăritul până la apusul soarelui.
ü Cele mai importante practici
pentru un musulman sunt pelerinajul la Mecca și înconjurarea de
7 ori a Pietrei Negre (Kaaba)?
ȘTIAȚI CĂ?
ü În limba arabă, Mahomed
ACTIVITĂȚI
• Pe baza informațiilor din lecție, explică rolul orașelor Mecca și
Medina în apariția și răspândirea islamului.
B. Analizează următoarele afirmații ale lui Mahomed. Asociază fiecărei afirmații câte o regulă de comportament.
1. „Nu e credincios acela care mănâncă până se satură, în timp ce
vecinul său rămâne flămând alături de el.”
2. „Binecuvântarea hranei este de a-ți spăla mâinile la început și
după mâncare.”
3. „Nu acel care-l aruncă pe jos pe altul este mai puternic, ci acela
care-și controlează mânia.”
4. „Cerneala învățaților e mai scumpă decât sângele martirilor.”
C.Elaborează, în aproximativ 10 rânduri, un
text istoric în care să
utilizezi corect următorii termeni:
Coran, Hegira, Mahomed, Medina, Mecca,
pelerinaj, Ramadan.
A. Pelerinajul la Muntele Arafat („Muntele Iertării”), situat la 12 km de Mecca.
Tradiția spune că aici a ținut profetul Mahomed ultima predică.
Copil musulman, citind Coranul.
Muezinul anunță rugăciunea,
din minaret.
80 CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ
O mie și una de nopți
Se spune că, pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, Șeherezada a inventat povești atât de interesante încât califul Harun
al-Rașid aștepta cu sufletul la gură continuarea lor. Așa a apărut o frumoasă culegere de povești: „O mie și una de nopți”.
Islamul și expansiunea militară. Urmașii lui Mahomed, califii, au
dus o politică de expansiune militară. Prin cucerirea Siriei, Palestinei
și Egiptului, primii califi au format Marele Califat Arab. Sub dinastia
Omeiazilor, arabii au ajuns până la frontierele Indiei, iar din nordul
Africii au trecut în Spania. Pentru a controla teritoriul, au stabilit capitala la Damasc. Omeiazii au fost înlocuiți de dinastia Abbasizilor, care
au cucerit noi teritorii (Sicilia, Creta) și au mutat capitala la Bagdad.
Pentru a plăti funcționarii și armata, califii au impus taxe populațiilor cucerite. Ei au introdus limba arabă în administrație, iar utilizarea
monedei a favorizat schimburile comerciale. Cu timpul, Marele Califat
Arab s-a dezmembrat. În secolul al X-lea, lumea arabă era împărțită în
trei califate: Bagdad, Cairo și Cordoba.
Civilizația Islamului. În timpul Abbasizilor s-a dezvoltat mult cultura. Ridicat în deșert, Bagdadul a devenit o imensă grădină datorită
refacerii sistemului de irigații. Meșteșugarii au fost renumiți pentru
produsele din piele, fier, parfumuri, textile și covoare. Biblioteca din
Bagdad („Casa Înțelepciunii”) a devenit centru de studiere a științei,
medicinei și filosofiei. Folosind experimentele, învățații au dezvoltat
cunoștințele științifice preluate de la popoarele cucerite. Astronomii
au perfecționat instrumentele pentru observarea cerului. Secretul fabricării hârtiei, aflat de la chinezi, a stimulat literatura. Printre cele mai
apreciate opere a fost culegerea de povești O mie și una de nopți. Arhitectura arabă s-a remarcat prin moschei și palate cu săli susținute de
arcade frumos decorate cu motive geometrice și vegetale (arabescuri).
DE REȚINUT!
a. Expansiunea arabă s-a desfășurat pe trei continente: Asia, Africa
și Europa.
b. Lumea islamică a fost unită
prin limbă, credință și comerț.
c. Islamul a transmis europenilor
invenții importante: cifrele, hârtia,
busola, astrolabul, praful de pușcă.
Sinbad este unul dintre personajele
celor „O mie și una de nopți”.
Expansiunea militară și
culturală a Islamului
Astrolab = instrument care măsoară poziția aștrilor.
Calif = locțiitor; conducător politic și religios.
Eclipsă = dispariția pentru scurt
timp, totală sau parțială, a unui
astru.
VOCABULAR
Moscheea din Cordoba – interior.
Al-Biruni explică formarea eclipsei de
lună din 17 septembrie 1019.
CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ 81
ü Utilizăm cuvinte de proveniență arabă, precum: almanah,
bumbac, bazar, cafea, carafă, magazin, sirop, zahăr.
ü Experimentele medicale și
studiile asupra unor boli realizate
de Avicenna au pus bazele medicinii moderne.
ü Firul de catgut (din intestine
de animale, care se resoarbe în organism după intervenția chirurgicală) a fost inventat de arabi.
ÎN ZILELE NOASTRE:
Avicenna – nume latin, pe numele
arab – Ibn Sina, savant persan, autor
al lucrării Canonul de medicină.
ü Numele strâmtorii Gibraltar
vine din limba arabă? Jebel at-Tariq
– Muntele lui Tariq se referă la comandantul arab care în 711 a condus expediția de cucerire a Spaniei.
ü Gutuia, rodia, pepenele galben, citricele provin din regiunile
arabe?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
ACTIVITĂȚI
1. Stabilește, pe baza sursei A, direcția din care a fost atacată Spania. Identifică expedițiile militare care au dus la cucerirea ei.
2. Localizează pe harta din manualul digital teritoriile cucerite de
arabi. Asociază perioadele în care au fost realizate, după următorul plan:
a. Teritorii cucerite în timpul primilor califi.
b. Teritorii cucerite în timpul Omeiazilor.
Descrierea științifică a ochiului.
Manuscris arab din secolul al XII-lea.
„Islamul n-a călătorit numai
prin armele sale. El a dat civilizației Occidentului câteva din cele
mai frumoase moșteniri ale sale.
(...) cucerirea orașului Toledo, în
1085, va marca o cotitură decisivă a acestei istorii, intensificând
mișcarea de traducere a lucrărilor
arabe în latină și în ebraică (...) se
naște o imensă febrilitate care va
atinge mai ales filosofia, astronomia, medicina.”
(André Miguel,
Islamul și civilizația sa)
• Precizează, pe baza sursei B,
două domenii științifice la dezvoltarea cărora au contribuit arabii.
83
MOY_09ExpanIslamOmeyad
186 x 101
REGATUL
FRANCILOR
IMPERIUL
BIZANTIN
REGATUL
ASTURIILOR REGATUL LONGOBARZILOR
Vasconi
Croaţi
Sârbi Bulgari
BAZINUL
TARIM
SIND
TRANSOXIANA
PALESTINA
SISTAN
M A G H R E B
IFRIQIY A
TRIPOLITANIA
BARQA H
EGIPT
MAKRAN
KHORASAN ARMENIA
H E D J A Z
A
R
A
B I A
Sârbi
Români
669-674-717
717
712-713
710
Poitiers 732
Tahuda
683
Grand Zab
749
Talas
751
Kairoun
670
Constantinopol
Autun
Toulouse
Zaragoza
Toledo
Cordoba
Djabal Tariq
(Gibraltar)
Ceuta
Tlemcen
Roma
Tripoli
Alexandria
Sanaa
Assuan
Barqah
Chalcedonia
Mosul
Medina
Mecca
Masqat
Siraf
Ispahan
Kabul
Kashgar
Multan
Daybul
Balkh
Kath Buhara
Hamadhan
Marw
(Merv)
Basra
Aden
Ierusalim
Fustat
(Cairo)
Cartagina Palermo
Sevilla
Gijon
Tanger
Aghmat
CORSICA
SICILIA
BALEARE
SARDINIA
CIPRU
KASHMIR
S AHAR A
PUNJAB
FERGANA
MAREA NEAGRĂ
M A R E A
O M A N
MAREA
ARAL
MAREA CASPICĂ
M A R E A
R O Ş I E
MAREA MEDITERANĂ
GOLFUL
PERSIC
0 1 000 km
Domeniul Omeiazilor în 661
Cuceririle Omeiazilor
Înaintarea musulmanilor spre est
Înaintarea musulmanilor spre vest
Cucerirea Spaniei
Tariq ibn Ziyad (711-714)
Musa ibn Nusayr (712-714)
Invaziile arabe în regatul franc
Incursiuni arabe pe coastele Siciliei
şi ale Sardiniei
Bătălii
Atacurile flotei şi armatei arabe
împotriva Imperiului Bizantin Zone disputate între bizantini
şi musulmani
Imperiul Bizantin în a doua jumătate
a secolului al VII-lea
Imperiul Bizantin în 750
Protectorat chinez în timpul
dinastiei Tang (618-907)
Popoare
Damasc
MOY_10ConqMusulHispani
87,5 x 75
Narbonne
720-759
Roncevaux
778
Guadalete
711
Covadonga
Poitiers
732
Vasconi ASTURII
A L - A N D A L U S
BALEARE
P I R I N E I
Duero
Tajo
Guadiana
Chelif
Toledo
Guadalajara
Oviedo
Zaragoza
Girona
Barcelona
Lerida
Cadiz
Tanger
Tlemcen Tahert
Cordoba
Ceuta
Sevilla Cartagena
Coimbra
Palencia
Astorga Amaya
Gijon
Braga
Talavera
Djabal Tariq
(Gibraltar)
0 200 km
Cucerirea musulmană spre vest
Tariq ibn Ziyad (711-714)
Musa ibn Nusayr (712-714)
Raiduri dincolo de Pirinei
Bătălii
Principala linie
a rezistenţei creştine
Nuclee creştine
Teritorii creştine independente
Spania musulmană în 714
MOY_09ExpanIslamOmeyad
186 x 101
REGATUL
FRANCILOR
IMPERIUL
BIZANTIN
REGATUL
ASTURIILOR REGATUL LONGOBARZILOR
Vasconi
Croaţi
Sârbi Bulgari
BAZINUL
TARIM
SIND
TRANSOXIANA
PALESTINA
SISTAN
M A G H R E B
IFRIQIY A
TRIPOLITANIA
BARQA H
EGIPT
MAKRAN
KHORASAN ARMENIA
H E D J A Z
A
R
A
B I A
Sârbi
Români
669-674-717
717
712-713
710
Poitiers 732
Tahuda
683
Grand Zab
749
Talas
751
Kairoun
670
Constantinopol
Autun
Toulouse
Zaragoza
Toledo
Cordoba
Djabal Tariq
(Gibraltar)
Ceuta
Tlemcen
Roma
Tripoli
Alexandria
Sanaa
Assuan
Barqah
Chalcedonia
Mosul
Medina
Mecca
Masqat
Siraf
Ispahan
Kabul
Kashgar
Multan
Daybul
Balkh
Kath Buhara
Hamadhan
Marw
(Merv)
Basra
Aden
Ierusalim
Fustat
(Cairo)
Cartagina Palermo
Sevilla
Gijon
Tanger
Aghmat
CORSICA
SICILIA
BALEARE
SARDINIA
CIPRU
KASHMIR
S AHAR A
PUNJAB
FERGANA
MAREA NEAGRĂ
M A R E A
O M A N
MAREA
ARAL
MAREA CASPICĂ
M A R E A
R O Ş I E
MAREA MEDITERANĂ
GOLFUL
PERSIC
0 1 000 km
Domeniul Omeiazilor în 661
Cuceririle Omeiazilor
Înaintarea musulmanilor spre est
Înaintarea musulmanilor spre vest
Cucerirea Spaniei
Tariq ibn Ziyad (711-714)
Musa ibn Nusayr (712-714)
Invaziile arabe în regatul franc
Incursiuni arabe pe coastele Siciliei
şi ale Sardiniei
Bătălii
Atacurile flotei şi armatei arabe
împotriva Imperiului Bizantin Zone disputate între bizantini
şi musulmani
Imperiul Bizantin în a doua jumătate
a secolului al VII-lea
Imperiul Bizantin în 750
Protectorat chinez în timpul
dinastiei Tang (618-907)
Popoare
Damasc
EVUL MEDIU
CUCERIREA S3ANIEI ‑
NAÄTEREA ÄI E;3AN6I8NEA I6/A08/8I
Cucerirea SSaniei. În 11, Spania
vizigotă se prăbuşeşte dintr‑odată:
câteva mii de berberi musulmani,
conduşi de TariT ibn =i\ad, trec
dincolo de Coloanele lui Hercule
(viitoarea Strâmtoare Gibraltar) şi
îl zdrobesc pe regele 5odrigues
lângă Cadiz (bătălia de la
Guadalete). În 13, întreaga
peninsulă este supusă de Musa ibn
1usa\r, guvernatorul Maghrebului,
care formează un emirat în cadrul
califatului. Însă câteva teritorii
creştine rămân independente în
nordul (Pirineii) şi nord‑estul
(Asturii) Spaniei. În 1 (sau "),
la Covadonga, în Asturii, câţiva
rebeli reuşesc să îi învingă pe
musulmani; această victorie
(semilegendară) marchează
începutul rezistenţei creştine în
Spania. Însă lovitura cu adevărat
importantă, care a oprit această
invazie, a fost dată în Gallia francă.
După celebra înfrângere de la
Poitiers ( 3 ) în faţa lui Carol
Martel, maurii sunt nevoiţi să se
replieze dincolo de Pirinei. În ,
expediţia lui Charlemagne în
Spania, la cererea guvernatorului
=aragozei, a fost una infructuoasă
şi, pe drumul de întoarcere, a avut
loc episodul celebru de la
5oncevaux: ariergarda armatei a
fost decimată de muntenii basci.
Această dată marchează însă
începutul 5econTuistei
(„recucerire” în limba spaniolă), cu
alte cuvinte, recucerirea Peninsulei
Iberice de către creştini.
B.
A. Cucerirea Peninsulei Iberice de către musulmani (711–732).
A. Ordonează cronologic, notând cu cifre de la 1 la 5, următoarele
evenimente.
Fuga lui Mahomed de la Mecca la Medina (Hegira)
Moartea lui Mahomed
Dinastia Abbasizilor
Dinastia Omeiazilor
Cucerirea orașului Mecca
B.
DOMENII MARI ÎNVĂȚAȚI
Matematica Al-Horezmi
Astronomie Al-Biruni
Geografie Al-Idrisi
Fizică Ibn al-Haytham
Chimie Al-Razi
Medicină Ibn Sina (Avicenna)
Filosofie Ibn Rojd (Averroes)
Istorie Al-Tabari
Biologie Al-Jahiz
Averroes (Ibn Rojd), considerat ultimul
mare filosof arab din Evul Mediu.
A influențat filosofia europeană.
C. „Cairo a devenit centrul unei rețele comerciale extinse în Mediterana, Marea Roșie și Oceanul Indian. Mărfuri, precum porțelanul din China și mirodeniile din Asia de Sud-Est, erau aduse cu
navele în porturile egiptene de la Marea Roșie. (...) Cairo nu era
doar un centru de comerț important, ci și un centru de învățătură
religioasă.”
(Adam Hart-Davis, Istoria )
D. Descrie, în aproximativ o pagină, contribuția arabilor la dezvoltarea culturii universale, după următorul
plan:
a. precizarea unui teritoriu cucerit de arabi în Europa;
b. menționarea a două construcții reprezentative ale arabilor în Europa și precizarea orașelor în care se află;
c. prezentarea rolului unei personalități din lumea arabă în dezvoltarea științei;
d. utilizarea corectă a termenilor: astrolab, astrologie, aștri, eclipsă.
Cuvinte provenite din arabă:
alambic, alchimie, alcool,
algebră, algoritm, astrolab,
astrologie, azimut, cifră, elixir,
trigonometrie, zenit
Marea Moschee din Damasc (Siria)
sau Moscheea Omeiadă, una dintre
cele mai vechi moschei din lume.
Evaluare
1. Menționează, pe baza sursei, două motive pentru care orașul
Cairo era considerat un centru important al lumii arabe.
2. Precizează, pe baza sursei C, două produse aduse în Cairo.
82 CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ
• Alege din tabel două personalități. După ce te-ai documentat pe Internet sau la bibliotecă, descrie rolul
pe care l-a avut fiecare în dezvoltarea științelor.
EUROPA MEDIEVALĂ
LECȚIA 1: FORMAREA POPOARELOR EUROPENE
LECȚIA 2: ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ
LECȚIA 3: EUROPA CREȘTINĂ ÎN MILENIUL I
LECȚIA 4: VIAȚA COTIDIANĂ ÎN EVUL MEDIU
LECȚIA 5: STATELE MEDIEVALE: FRANȚA, ANGLIA,
IMPERIUL ROMANO-GERMAN
527–565, domnia lui Justinian
1453,
cucerirea
Constantinopolului
1330, bătălia
de la Posada
1096–1270,
Cruciadele
1054,
Marea
Schismă
800, încoronarea lui
Carol cel
Mare
CUNOȘTINȚE
În acest capitol, vei învăța cum au luat naștere
popoarele europene. Vei afla cum a influențat creștinismul modul de organizare a societății medievale și viața cotidiană a oamenilor. De asemenea,
vei face cunoștință cu un nou mod de guvernare și
de a purta războiul. Nu în ultimul rând, vei înțelege
rolul civilizației medievale la îmbogățirea patrimoniului cultural universal.
COMPETENȚE
Prin rezolvarea activităților propuse în acest capitol, vei reuși să localizezi pe hartă principalele
grupe de popoare europene. Vei plasa pe axa timpului evenimente importante din istoria Europei
medievale și vei lucra cu sursele istorice pentru a
descrie modul de organizare a societății și rolul Bisericii în viața oamenilor. Vei analiza evenimente
petrecute în Evul Mediu și vei descoperi rolul unor
personalități în derularea acestora.
8
83
84 EUROPA MEDIEVALĂ
Cântecul Nibelungilor
Legenda spune că în Țara Nibelungilor, Soarele nu pătrundea.
Piticii nibelungi păzeau o comoară magică și blestemată. Prințul
Siegfrid a reușit să pună mâna pe comoară și pe Balmung, sabia
făurită de zei. Epopeea „Cântecul Nibelungilor” cuprinde vechi
legende, dar și întâmplări reale din timpul migrației germanilor.
La începutul Evului Mediu, populațiile migratoare au ocupat foste
teritorii romane din jurul Mării Mediterane și din Europa. Cauzele migrației au fost: scăderea resurselor de hrană, răcirea climei, atracția
orașelor romane, presiunea altor populații. După locul de origine, triburile migratorilor se împart în două grupe mari: europeni care locuiau la granițele Imperiului Roman și populații din Asia Centrală.
Neamurile germanice au locuit în regiunile din nordul, centrul și
estul Europei. Din secolul al V-lea au ocupat teritorii întinse din Imperiul Roman de Apus. În funcție de zona în care s-au așezat și din
conviețuirea cu autohtonii au rezultat noi popoare și familii de limbi.
Austriecii, germanii, olandezii și alții au ca strămoși vechile triburi
germanice. Francii, ostrogoții, vizigoții s-au așezat în teritorii intens
romanizate și au adoptat cultura și civilizația populației autohtone.
Așa au luat naștere popoarele și limbile romanice. În nordul Europei,
triburile vikingilor (normanzii) au contribuit la formarea danezilor, suedezilor și norvegienilor.
Neamurile slave s-au deplasat sub presiunea triburilor asiatice și
au ocupat teritorii în centrul, estul și sudul Europei. Aici și-au întemeiat propriile state și au dat naștere popoarelor europene din zilele
noastre, vorbitoare de limbi slave.
Triburile originare din Asia Centrală, hunii și avarii, au întemeiat
stăpâniri de scurtă durată. Triburile bulgarilor au cucerit teritorii slave
și bizantine. Ei au fost asimilați de populația mai numeroasă a slavilor,
dar au dat numele poporului bulgar. Ungurii au migrat din Asia spre vestul Europei. Înaintarea
lor a fost oprită de germani. S-au stabilit în
Câmpia Pannonică.
DE REȚINUT!
a. Migrația popoarelor a dus la
apariția de noi popoare și limbi în
Europa.
b. Limbile romanice (dezvoltate
din limba latină), germanice și
slave sunt vorbite de majoritatea
popoarelor europene.
Turnul Nibelungilor, Germania.
Formarea popoarelor
europene
Autohtoni = populație care s-a
format și dezvoltat pe teritoriul
unde trăiește în prezent; băștinaș.
Evul Mediu = perioada de aproximativ o mie de ani, care se întinde din preajma anului 500 până
în jurul anului 1500.
Migratori = populații care se
deplasau de pe un teritoriu pe
altul; grecii și romanii îi numeau
barbari.
VOCABULAR
Sat viking.
EUROPA MEDIEVALĂ 85
ü Conducătorii vikingilor erau
înmormântați cu navele lor?
ü Alaric I, conducătorul vizigoților, s-a născut pe teritoriul Dobrogei de azi, în România?
ü Migrația popoarelor se mai
numește și „invaziile barbare”?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
A. Marile migrații și urmările lor.
ACTIVITĂȚI
1. Identifică pe hartă traseul urmat de populațiile migratoare. Localizează pentru fiecare zona din care a plecat și teritoriul în care s-a așezat.
2. Compară cele două tabele din manualul digital. Precizează un popor
romanic al cărui nume provine de la o populație de neam germanic.
B. „Limba latină s-a îmbogățit cu numeroase cuvinte uzuale: termeni
referitori la război, la instituții, dar și cu termeni ai vieții cotidiene. (...)
Regii barbari adoptă latina ca limbă administrativă, o vorbesc, o scriu
uneori, dar fac mai mult pentru a se apropia de populațiile romanice:
în organizarea «curții» lor folosesc nu doar terminologia [«Măria Ta»,
«Înălțimea Ta»] utilizată la curtea romană, ci, de asemenea, costumele.”
(P. Riché, Ph. Le Maitre, Invaziile barbare)
• Precizează, pe baza sursei B, două elemente preluate de barbari
de la populațiile romanice. Menționează două categorii de termeni cu
care s-a îmbogățit limba latină.
C. „Drumurile, atelierele, depozitele, sistemele de irigații, culturile rămân
în paragină. Regresul tehnic afectează în special piatra, care lasă locul
lemnului ca principal material de construcție. Retragerea populației urbane înspre zonele rurale nu umple golul lăsat de regresul demografic.”
(Jacques le Goff, Evul Mediu și nașterea Europei)
• Pe baza sursei C și a informațiilor din lecție, prezintă, în aproximativ 10 rânduri, urmările migrațiilor, având în vedere:
a. două urmări în agricultură;
b. o consecință asupra schimbului de mărfuri;
c. o urmare asupra populației autohtone.
Luptător viking.
Germani
Vizigo]i
Ostrogo]i
Vandali
Burgunzi
Anglo-saxoni
19
Oceanul
Atlantic
Marea
Nordului
Marea
Egee
Marea
Tirenian\
Roma
Cartagina
Ravenna
Lugdunum
Constantinopol
SirmiumImperiul Roman de Apus
Imperiul Roman
de R\s\rit
GO}I
FRISONI
PIC}I
SCO}I
ANGLOSAXONI SAXONI
ANGLI
IU}I
HUNI
MOESIA
PANONIA
DACIA
VIZIGO}I
HISPANIA
FRANCI
VANDALI
BURGUNZI
SUEVI
MARILE MIGRA}I I {I URM|RILE LOR
Burgunzi 150–450
Vandali cca 400
Alani
Huni sec. V
Vizigo]i 270–376
Vizigo]i 200–375
401
455
410
418
406
Alani
411–418
487-493
Atila
434-453
Huni sec. IV Alte popoare
Huni
(sec. IV)
Huni
(sec. V)
Alani
Slavi
Presiuni
din partea
cel]ilor
Legend\
Regate barbare
Vizigot
Ostrogot
Vandal
Burgund
Suev
Anglo-saxon
Alaman
Franc
Grani]a
Imperiului
Roman
`n 395
0 400 km
ALAMANI
OSTROGO}I
Aquileea
GALIA
M a r e a M e d i t e r a n \
M a r e a A d r i a t i c \
378
Traian și Dochia
Se spune că Traian, împăratul Romei, s-a îndrăgostit de
Dochia, sora (sau fiica) regelui Decebal, și a încercat să o convingă să meargă la Roma. Dochia l-a refuzat și s-a transformat
în stană de piatră. Această poveste emoționantă este „scrisă” în
piatră pe Columna lui Traian.
Formarea poporului român. Poporul român este rezultatul unui
proces istoric desfășurat între secolul I î. H. și secolul VIII d. H. Etnogeneza românească a început odată cu influența romană la Dunăre și
transformarea Daciei în provincie imperială romană. Romanizarea geto-dacilor este prima etapă în procesul de formare a poporului român.
După retragerea armatei și administrației romane din Dacia, populația
daco-romană s-a confruntat cu invaziile migratorilor, care au traversat
fosta provincie romană. Slavii au avut cea mai mare influență. Din secolul al VII-lea, ei s-au așezat în număr mare la sudul Dunării și au separat
populația daco-romană de romanitatea orientală. Dintre populațiile migratoare, slavii au avut cea mai mare influență.
A doua etapă în etnogeneza românească a însemnat asimilarea
slavilor rămași la nordul Dunării de către autohtonii daco-romani.
Formarea limbii române. Limba română face parte din grupul limbilor romanice, alături de franceză, italiană, spaniolă și portugheză.
Caracterul latin este dat de structura gramaticală și de fondul principal
de cuvinte. Din limba geto-dacilor s-au păstrat în limba română în jur
de 160 de cuvinte. Cele mai însemnate împrumuturi provin din limba
slavilor, care au îmbogățit vocabularul limbii române, fără a modifica
latinitatea acesteia.
DE REȚINUT!
a. Romanizarea daco-geților și asimilarea slavilor de către populația
daco-romană sunt cele două etape
în formarea poporului român.
b. Caracterul romanic al limbii
române constă în structura gramaticală și în fondul principal de
cuvinte (lexic).
c. Așezarea masivă a slavilor la
sudul Dunării a determinat separarea daco-romanilor de romanitatea orientală.
Împăratul Traian.
Etnogeneza românească
Etnogeneză = procesul istoric
de formare a unui popor și a limbii
sale.
Romanitatea orientală = spațiu ce reunește toate populațiile
din partea de răsărit a Imperiului
Roman, vorbitoare de limba latină.
VOCABULAR
86 EUROPA MEDIEVALĂ
Legiunea XIII Gemina, staționată la Apulum, între 106–268. Reconstituire.
Opaiț de bronz creștin, România,
secolul VI.
A. „Toate popoarele romanice din Europa își datorează existența unei
duble asimilări. Mai întâi se produce asimilarea elementului autohton de către elementul roman. (...) Rezultatul colonizării și romanizării
este, pretutindeni, același: apariția unor sinteze romanice (ibero-romanii, galo-romanii, daco-romanii). (...) A doua asimilare a constat în
«topirea» unor elemente migratoare în masa populațiilor romanice.”
(I. A. Pop, Th. Nägler, Istoria Transilvaniei)
1. Precizați cele două etape în formarea popoarelor romanice.
2. Menționați alte două popoare romanice din Europa la formarea
cărora au contribuit neamurile germanice.
B. Limba română.
cuvinte de origine
daco-getică
mânz, mistreț, mazăre, brad, mătură, buză,
pânză, bordei, măgură, mal; a arunca, a păstra, a răbda ș.a.
cuvinte de origine
latină
om, soră, frate, părinte, fiu, fiică, bun, frumos,
cruce, înger, a boteza, a ara, a semăna, grâu,
secară, orz, ceapă, ridiche, pom, măr, berbec,
ied, cal, iarbă, arc, săgeată, coif, spadă.
cuvinte de origine
slavă
boier, maică, târg, plug, corabie, ceas, prieten,
vreme, ceată, rai, stareț, voinic.
• Scrie un text ca caracter istoric de 10 rânduri, referitor la ocupațiile
românilor, utilizând câte două cuvinte din fiecare rubrică a tabelului.
D. Limbile romanice.
ORIGINEA LATINĂ A LIMBILOR ROMANICE
LIMBA CUVINTE
Latină pater nox bonus vita mater
Franceză père nuit bon vie mère
Italiană padre notte buono vita madre
Română tată noapte bun viață mamă
Spaniolă padre noche bueno vida madre
1. Caută în dicționarele din bibliotecă sau on-line cel puțin cinci cuvinte care se scriu la fel în limba română și într-o altă limbă romanică.
2. Precizează un nume de apă, un nume de localitate și un nume de
persoană împrumutate din limba slavă. Caută în dicționar semnificația cuvintelor în limba slavă.
ACTIVITĂȚI
106, Dacia – provincie romană
271–275, retragerea aureliană
secolele III–V, teritoriul Daciei
traversat de populații migratoare
602, trecerea masivă a slavilor în
teritoriile Imperiului Roman de
Răsărit
Inscripție descoperită în ruinele fostei
capitale a Daciei romane,
Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
CÂND?
CUM? UNDE?
EUROPA MEDIEVALĂ 87
C. Răspunde la întrebările privind etnogeneza românească,
prin completarea organizatorului
grafic de alături.
Reprezentarea unei familii romane pe
o stelă funerară. Dacia, secolele II–III.
88 EUROPA MEDIEVALĂ
Cavalerii Mesei Rotunde
Legenda spune că regele Britaniei, Arthur, înarmat cu Excalibur, sabia sa, a purtat multe războaie împotriva saxonilor. La
reședința de la Camelot se afla Masa Rotundă, care aduna cei
mai de seamă cavaleri din regat. Exista un singur loc liber, destinat aceluia care ar fi găsit Sfântul Graal, pocalul din care a băut
Iisus Hristos la Cina cea de Taină.
Biserica creștină. Împărțirea Imperiului Roman a dus la formarea
a două mari centre de cultură creștină. În Apusul Europei, Biserica a
fost singura instituție care a supraviețuit căderii Romei. Conducătorii
germani au întemeiat regate, au trecut la creștinism și au primit sprijinul episcopilor în organizarea statului. Fără granițe stabile și slăbite
de lupte interne pentru putere, multe regate romano-barbare (vandal,
vizigot, ostrogot, longobard) au fost cucerite de vecini. Cele mai durabile formațiuni politice au fost întemeiate de anglo-saxoni în Britania
și de franci în Galia. În Răsăritul Europei, Imperiul Bizantin era un stat
puternic. Împărații se considerau de origine divină și controlau Biserica din Constantinopol. Ei erau recunoscuți de către regii barbari drept
urmași ai împăraților romani. Prin încoronarea lui Carol cel Mare, regele francilor, ca împărat roman, episcopul Romei a dobândit o mare
influență în Apusul Europei. Rivalitatea dintre Constantinopol și Roma
a crescut în timpul misiunilor de creștinare a slavilor. Neînțelegerile de
natură religioasă și diferențele politice dintre Apus și Răsărit au provocat Marea Schismă din 1054, care a separat definitiv creștinismul în
Biserica ortodoxă (Constantinopol) și Biserica romano-catolică (Roma).
Răspândirea creștinismului. Populațiile migratoare au fost creștinate prin activitatea misionarilor și întemeierea de mănăstiri. Misionarii înfruntau pericole pentru a-și răspândi credința în regiuni
îndepărtate din Europa. Mănăstirile au fost centre de producție agricolă, spitale pentru bolnavi și săraci, adăposturi pentru pelerini, centre de cultură. Călugării copiau texte, pe care le ilustrau cu miniaturi.
DE REȚINUT!
a. În anul 1054, Marea Schismă
a divizat creștinismul în două mari
ramuri: ortodoxia și romano-catolicismul.
b Mănăstirile au fost centre de
producție, loc de refugiu pentru
pelerini și centre de cultură.
Turnul de pe colina Glastonbury,
Marea Britanie, face parte din
legendele despre regele Arthur.
Europa creștină
în mileniul I
Misionar = persoană care răspândește o credință religioasă.
Vitraliu = plăci de sticlă colorată sau pictată folosite la ferestre,
în special la biserici.
VOCABULAR
Mănăstirea Montecassino, Italia, construită în anul 529.
Grigore I cel Mare, primul călugăr
devenit papă (590–604).
EUROPA MEDIEVALĂ 89
A. „În principiu, toți călugării (...) trebuiau să știe citi și scrie. «Regulile» monastice prevedeau obligativitatea predării scrisului și cititului,
un număr de ore zilnic dedicate lecturii, existența unei biblioteci și
copierea de manuscrise.”
(Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației)
1. Analizează sursa A. Menționează două motive pentru care mănăstirile au fost considerate centre de cultură.
2. Imaginează-ți că locuiești pentru o vreme într-o mănăstire medievală. Precizează activitățile pe care le desfășori pe parcursul unei zile.
B. „Pentru a evita căderea în zona de influență a Occidentului, slavii
din Europa Centrală au acceptat creștinismul din mâinile bizantinilor (misiunile lui Chiril și Metodiu) și dependența ecleziastică de
Constantinopol. Misionarii occidentali au reluat inițiativa (...) influența germană a pătruns în Polonia, Boemia și Ungaria.”
(Istoria universală. Evul Mediu)
• Precizează, pe baza textului, centrul religios de care au depins
slavii. Identifică-l pe harta din manualul digital.
C. „Doi frați de la Salonic, învățați și evlavioși, Chiril și Metodiu, inventaseră un alfabet care să se potrivească limbilor slave (...) limba slavonă.
Acestuia i se va zice mai târziu alfabetul chirilic (...) E alfabetul cu care
mai scriu și azi bulgarii, sârbii și rușii, și cu care am scris și noi până
mai ieri, adică până la domnia lui Cuza-Vodă, domnul Unirii Principatelor, din 1859.”
(Neagu Djuvara ș.a., Cum s-a născut poporul român)
• Menționează, din sursă, un motiv pentru care alfabetul chirilic a
fost adoptat de popoarele slave.
D. Navighează pe Internet în căutarea legendei Regelui Arthur. Scrie în
8–10 rânduri „Povestea regelui Arthur și a lui Merlin”.
ACTIVITĂȚI
Monumentul Sfinților Chiril și
Metodiu, Bulgaria.
ü În limba greacă termenul mănăstire înseamnă loc retras, izolat?
Când Benedict de Nursia a întemeiat mănăstirea Montecassino,
a impus călugărilor să respecte
regula „Roagă-te și muncește” (Ora
et labora).
ü Biblioteca Batthyaneum din
Alba Iulia deține o parte a Evangheliarului de la Lorsh, din Germania? Manuscrisul este cunoscut
sub numele de Codex Aureus, deoarece este scris cu litere de aur.
ȘTIAȚI CĂ?
ü În limba greacă termenul
Iosif, Maria și Iisus muncind.
Reprezentare pe vitraliul unei
catedrale din Belgia.
Castelul Tintagel, unul dintre presupusele locuri ale legendarului Camelot.
Studiu de caz Repere în timp: 481–511, domnia lui Clovis (Chlodovech); 496,
creștinarea francilor; 732, Carol Martel îi înfrânge pe arabi la Poitiers;
751–768, domnia lui Pepin; 754, actul de donație către papalitate – nucleul statului papal; 768–814, regele Carol cel Mare (Charlemagne); 843,
Tratatul de la Verdun consfințește divizarea Imperiului carolingian.
CREȘTINAREA FRANCILOR.
CAROL CEL MARE
Clovis a cucerit provincia romană Galia și i-a unit pe franci într-un
regat creștin puternic. Carol Martel a oprit înaintarea arabilor în Europa, iar fiul său, Pepin, a devenit primul rege din dinastia Carolingienilor. Pentru a obține sprijinul Bisericii, el a oferit Papei un teritoriu în
centrul Italiei. Carol cel Mare a transformat regatul franc într-un imperiu creștin. Granițele statului se întindeau din nordul Spaniei până la
Dunăre și din nordul Italiei până la Elba. A fost încoronat ca împărat
roman pe 25 decembrie 800, la Roma, de către Papa Leon al III-lea,
și a stabilit capitala imperiului la Aachen (Aix-La-Chapelle). Limba de
comunicare a devenit latina, folosită în biserică și administrație. Carol
a sprijinit cultura și a chemat la curtea sa mari învățați, filosofi și arhitecți. Alcuin de York a condus Școala Palatină și a reorganizat sistemul de învățământ din imperiu. Reformarea scrierii a permis copierea
multor manuscrise antice. După moartea lui Carol, imperiul s-a divizat
în trei regate: Franța, Germania și Italia.
A. „El cultiva cu pasiune artele liberale și arătându-le o profundă
cinstire celor care le predau îi copleșea pe aceștia cu onoruri. Pentru
studiul gramaticii, el a luat lecții cu diaconul Petru din Pisa (...). Pentru
celelalte discipline, maestrul său a fost Alcuin, omul cel mai învățat
din acele vremuri.”
(Eginhard, Viața lui Carol cel Mare)
1. Precizați, pe baza sursei, numele a doi învățați din timpul lui
Carol cel Mare.
2. Descrieți, pe baza sursei și a informațiilor din lecție, atitudinea
lui Carol față de învățații vremii.
B. „După jurământul lui Leon III ce a fost făcut în basilica Sf. Petru, totul
a fost organizat în ziua de Crăciun (...). Apoi, venerabilul și pașnicul pontif
l-a încoronat cu propriile sale mâini cu acea foarte prețioasă coroană. (...)
Apoi, sfântul prelat și pontif l-a uns pe Carol, cel mai bun dintre fiii săi, cu
sfântul ulei chiar în ziua nașterii Stăpânului nostru Iisus Hristos.”
(Culegere de surse istorice.
Antichitatea. Lumea medievală)
1. Descrie, pe baza sursei B, ceremonia de încoronare a lui Carol cel
Mare.
2. Identifică pe harta din manualul digital regatele formate după
divizarea Imperiului carolingian.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Nume: Carol cel Mare
Data și locul nașterii: 2 aprilie
742 (?)
Decedat: 28 ianuarie 814, Aachen
(Aix-la-Chapelle)
Tatăl: Pepin cel Scurt
Mama: Bertrada de Laon
Educație: a înființat Școala Palatină
Urmaș: Ludovic cel Pios
Nepot: Roland (modelul cavalerului medieval, Cântecul lui Roland)
Pasiuni: arta războiului, vânătoarea, înotul
Obiectiv: refacerea unității Imperiului Roman de Apus
ü Minuscula carolingiană este o
scriere caligrafică? Inovația a constat
în trecerea de la scrierea romană cu
majuscule la una cu litere mici, de
mână.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
90 EUROPA MEDIEVALĂ
Studiu de caz Repere în timp: 330, întemeierea Constantinopolului; 527–565,
domnia lui Iustinian; 1054, Marea Schismă; 1071, bizantinii înfrânți la
Manzikert; 1204, cucerirea Constantinopolului de către cruciați; 1453,
căderea Constantinopolului (turcii otomani).
IMPERIUL BIZANTIN
După căderea Romei, Imperiul Roman de Răsărit a mai durat aproape
un mileniu. Prosperitatea s-a datorat rutelor comerciale, care legau
Orientul de Occident, armatei și administrației. Împăratul se considera
„moștenitorul” Imperiului Roman și stăpânul lumii creștine. Treptat,
s-au impus limba și cultura greacă, fiind numit Imperiul Bizantin. Împăratul Iustinian a recucerit teritoriile romane din nordul Africii, Italia și sudul Spaniei. Capitala, Constantinopol, a devenit un oraș bogat,
cu edificii impresionante. După moartea lui Iustinian, granițele au
fost supuse atacurilor populațiilor migratoare (longobarzi, arabi, slavi,
bulgari). Imperiul a renăscut sub împărații din dinastia Macedoneană,
dar luptele pentru ocuparea tronului au slăbit
capacitatea de apărare.
Cucerirea și jefuirea Constantinopolului de către
cruciați au dat o grea lovitură. Imperiul a fost
restaurat, dar cu granițe
reduse la teritoriile capitalei. Constantinopolul a
fost ocupat de turcii otomani conduși de sultanul
Mahomed al II-lea.
A. „Orașul Constantinopol a fost așa de mult mărit prin grija sa
[Constantin cel Mare], încât cea mai mare parte a urmașilor săi, care
și-au avut acolo reședința, au strâns o populație foarte mare, alcătuită
din oameni veniți de pretutindeni pentru a îmbrățișa ocupații militare, comerciale sau de altă natură.”
(Orașul medieval)
B. „Orașul Constantinopol domina imperiul. Bogat și aglomerat,
oferea divertisment tuturor categoriilor de oameni. Marele stadion,
Hipodromul, se putea compara cu Colosseumul din Roma. (...) În provinciile rurale din jurul Constantinopolului, țăranii și meșteșugarii,
deveniți soldați la nevoie, creșteau recoltele și făceau comerț – cu măsline, vin și aur lucrat cu măiestrie.”
(Istoria Lumii)
1. Precizează două avantaje ale așezării orașului Constantinopol.
2. Menționează două activități ale populației precizate în surse.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
ü Orașul Constantinopol a fost
întemeiat pe ruinele vechii colonii
grecești, Byzantion?
ü „Focul grecesc” era arma secretă a flotei bizantine? (Un lichid
inflamabil folosit ca aruncător de
flăcări.)
ȘTIAȚI CĂ?
ü Orașul Constantinopol a fost
Nume: Flavius Petrus Sabbatius
Justinianus
Anul și locul nașterii:
482, Tauresium
Decedat: 11 noiembrie 565,
Constantinopol
Soție: Teodora
Obiectiv: refacerea unității
Imperiului Roman
Realizări: Codul lui Iustinian
(prima culegere de scrieri juridice), Biserica Sfânta Sofia din
Constantinopol (537), Biserica San
Vitale din Ravenna (547)
Asediul Constantinopolului, pictură de la
Mănăstirea Moldovița, 1537.
EUROPA MEDIEVALĂ 91
Cântecul lui Roland
Armata franceză a fost atacată în trecătoarea Roncevaux, din
Munții Pirinei. Roland a căzut în luptă, apărându-și seniorul. A
devenit erou al unui poem care povestește faptele de arme ale lui
Carol cel Mare și ale cavalerilor săi.
Feudalismul – libertate și dependență. În Apusul Europei, declinul economic, războaiele și amenințarea invaziilor au dus la apariția
feudalismului. Sistemul s-a întemeiat pe relații de dependență, bazate
pe proprietatea asupra pământului – feud. Cel care acorda feudul se
numea – senior, iar cel care îl primea – vasal. Între cei doi se stabileau
obligații reciproce. Regele era stăpânul întregului teritoriu și senior
suprem, acorda feude reprezentanților bisericii și nobililor în schimbul sprijinului militar. Feudalii au beneficiat de privilegii, printre care
dreptul de a controla viața oamenilor de pe domeniile lor. Societatea
medievală a fost organizată în trei ordine: 1. clerul, 2. nobilii și cavalerii, 3. țăranii și locuitorii orașelor.
Economie și tehnologie. Producția agricolă a crescut prin mărirea
suprafețelor și îmbunătățirea tehnicilor de lucru: rotația culturilor, plugul greu cu roți, îngrășăminte naturale. Oamenii creșteau animale pentru lucrările agricole, alimentație și materia primă folosită în diverse
meșteșuguri. Sistemul de înhămare a animalelor de tracțiune și potcoava de fier au dus la creșterea producției și a schimbului de mărfuri.
Viața cotidiană. Viața oamenilor a depins de mediu și s-a diferențiat în funcție de poziția ocupată în societate. Perioadele de dezvoltare
economică au fost întrerupte de războaie, foamete și boli. Așezările au
luat naștere în preajma terenurilor agricole și a bisericii. Familiile erau
numeroase, hrana zilnică fiind pâinea, legumele și peștele.
DE REȚINUT!
a. În vârful piramidei feudale se
afla regele (împăratul), toţi feudalii (clerul, nobilii, cavalerii) fiind vasalii acestuia.
b. Invențiile tehnice au dus la
creșterea producției și dezvoltarea comerțului.
c. Războaiele, foametea și bolile
au influențat viața oamenilor.
Viața cotidiană
în Evul Mediu
Cler = din greacă, klerikos – om
al bisericii; totalitatea preoților.
Învestitură = act prin care cineva primește un drept, o demnitate, o autoritate.
Privilegii = avantaj, favoare,
scutire de obligații.
Rentă feudală = obligațiile țăranilor dependenți față de stăpânii moșiei (muncă, produse, bani).
Senior = stăpânul unui domeniu feudal, asupra căruia își exercită autoritatea.
Suzeran = dreptul seniorului
asupra vasalilor săi.
Vasal = cel care datora fidelitate
și avea obligații față de suveran, în
schimbul unui beneficiu.
VOCABULAR
Statuia eroului Roland,
pe un timbru german.
Alimente de bază preparate de țăranii medievali.
92 EUROPA MEDIEVALĂ
A. „Au făcut omagiul astfel: Contele l-a întrebat dacă vrea să devină
omul lui întru totul și acesta a răspuns «vreau», apoi și-a pus mâinile
împreunate în cele ale comitelui (...). În al doilea rând, cel ce făcuse
omagiu a jurat credință (...) Apoi, comitele le-a dat învestiturile tuturor
celor care îi prestaseră omagiu, îi promiseseră credință și de asemenea
îi făcuseră jurământ.”
(Cronicarul Galbert de Bruges)
• Descrie etapele ceremoniei de învestitură, după următorul plan:
a. comportamentul seniorului;
b. comportamentul vasalului.
ACTIVITĂȚI
ü Invenția scăriței de la șa și forma șeii au dus la creșterea rolului
cavalerilor medievali? Aceste invenții au ajutat călăreții să își mențină stabilitatea în timpul luptelor.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Invenția scăriței de la șa și forB. „Casa lui Dumnezeu, pe care oamenii o cred una, este deci împărțită
în trei: unii se roagă, alții se luptă, alții, în sfârșit, muncesc. Aceste trei
părți care coexistă nu suferă să fie despărțite: slujbele aduse de una
sunt condiția împlinirilor celorlalte două.”
(episcopul Adalbert din Laon)
1. Precizează, pe baza sursei B, cele trei stări din societatea medievală. Explică motivul pentru care nu puteau fi despărțite.
2. Identifică-le în schema de mai sus.
C. „Ciuma a fost de-a lungul secolelor una din cele mai teribile epidemii ale omenirii. (...) Deseori ciuma a fost precedată, așa cum s-a
întâmplat în 1348, de furtuni, recolte proaste și crize alimentare, ca
urmare a perioadelor de ploaie. (...) Între 1347 și 1351 au murit între
75 și 80 de milioane de europeni, aproximativ o treime din populația
continentului.”
(Klaus Bergdolt, Ciuma. Istoria morții negre)
• Pe baza sursei C și a informațiilor găsite în biblioteca școlii,
prezintă:
a. modul de manifestare a epidemiei de ciumă;
b. legătura dintre condițiile de viață din Evul Mediu și ciumă.
Structura societății medievale.
EUROPA MEDIEVALĂ 93
Moara de apă și moara de vânt au
fost folosite și în prelucrarea resurselor
naturale: sare, piatra de construcție,
fier.
Omul medieval nu înțelegea viața
în afara bisericii creștine. Calendarul
era fixat în funcție de marile sărbători
religioase și de ritmul activităților
agricole.
Moară de vânt.
Calendar medieval.
Studiu de caz
DOMENIUL FEUDAL
Un domeniu feudal cuprindea castelul, pământurile seniorului (terenuri arabile, vii, mori, iazuri, pășuni, păduri) și gospodăriile
țărănești. Terenurile erau lucrate de slujitorii castelului și de ţăranii
dependenți, care primeau de la stăpânul domeniului loturi de teren
cu drept de folosință, pentru care aveau obligații în produse și bani.
Castelul era simbolul puterii și bogăției unui senior. Construit la început pentru a controla teritoriul cucerit, mai târziu a devenit centrul
domeniului feudal și loc de refugiu în caz de pericol. Putea fi ridicat pe
o înălțime sau înconjurat de un șanț cu apă, pentru a rezista asediilor.
Soldații supravegheau din turnurile de apărare împrejurimile, podul
mobil și poarta de intrare. Donjonul a servit ca locuință pentru nobil
și familia sa. Aici erau camerele de dormit, biblioteca, săli pentru ceremonii, iar la parter bucătăria. În curtea interioară se găseau locuințele
slujitorilor, ateliere, hambare, depozitul de arme, grădina de legume și
grajdurile pentru animale.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
ü Termenul castel este derivat
din cuvântul latin castellum și înseamnă cetate, fortăreață?
ü Cel mai vechi castel medieval
din lume este Krak des Chevaliers?
A fost construit de cruciați în Siria,
în anul 1150.
ü Castelul Mont Saint-Michel a
fost înălțat pe o stâncă din Marea
Mânecii? În timpul fluxului, marea
acoperă calea de acces, iar când se
retrage iese de sub apă.
ü Cel mai vechi castel european
locuit este Windsor? Are peste 900
de ani și este una dintre reședințele reginei Angliei, Elisabeta a II-a.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
… Ruinele Castelului Goodrich,
Marea Britanie.
… Castelul Mont Saint-Michel, Franța.
A.
Structura unui castel
a. donjon (turn)
b. curte interioară (cu diverse construcții anexe)
c. poartă de fier
d. pod mobil
e. turnuri de apărare
f. șanț cu apă
g. ziduri de piatră
h. capelă
B.
• Menționează categoriile în care se încadrează cele patru cetăți,
notând cu 1 cetatea ridicată pe înălțime și cu 2 cetatea cu șanț de apă.
… Cetatea Făgăraș, România. … Cetatea Râșnov, România.
Turnul medieval seamănă cu piesa de
șah ce poartă același nume.
94 EUROPA MEDIEVALĂ
Studiu de caz
ORAȘUL MEDIEVAL:
SPAȚIU AL LIBERTĂȚII
Orașul – spațiu al libertății. Creșterea populației, inovațiile tehnice
au stimulat producția meșteșugărească și schimbul de mărfuri. Unele
orașe antice au devenit centre administrative și religioase. Noi așezări
urbane (burguri) au fost întemeiate la intersecția drumurilor comerciale,
pe cursul râurilor sau pe malul mărilor. Deseori, se aflau în apropierea
castelului unui senior, care le oferea protecție. Centrul orașului era dominat de piață și catedrală. Meșteșugarii și negustorii au format majoritatea locuitorilor, fiind organizați pe străzi și asociații cu interese comune.
Meșteșugarii s-au organizat în bresle, iar negustorii în ghilde. Cu timpul,
au obținut de la seniori dreptul de a avea propriile reguli privind schimbul de mărfuri, producția meșteșugărească și organizarea apărării.
Orașele italiene și orașele germane. Orașele italiene și germane
s-au administrat singure și s-au îmbogățit din comerț, producția de textile și afaceri bancare. Ele au format alianțe cu scopul protejării intereselor economice. Orașele italiene au controlat schimbul de mărfuri din
Orient către Occident. Hansa a reunit orașele germane, care făceau negoț
cu Anglia și nordul Europei, prin Marea Baltică. Progresul economic a
favorizat un nou mod de viață, dezvoltarea învățământului și a culturii.
1. Localizează pe harta din manualul digital trei orașe italiene care
au controlat schimbul de mărfuri către Orient.
2. Localizează pe harta din manualul digital trei orașe germane
care făceau parte din Hansa.
3. Precizează un factor care a favorizat dezvoltarea economică a
acestor orașe.
B. „Drept urmare, pentru nevoile oamenilor din fortăreață au început
să sosească (...) negustori, adică vânzători de mărfuri scumpe, apoi
cârciumari, apoi hangii pentru hrana și găzduirea celor care aveau
treburi cu seniorul. (...) Expresia lor era: «Să mergem la pod!». Locuitorii sporiră într-atât, încât a luat naștere un oraș de seamă, care până
astăzi păstrează numele său în grai popular de pod, căci brugghe înseamnă pod în grai popular.”
(Orașul medieval. Culegere de texte)
1. Menționează, pe baza sursei, doi factori care au favorizat formarea orașului Bruges.
2. Explică modul în care a fost dat numele orașului.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
ü Una din îndatoririle orășenilor era apărarea orașului? Fiecare
locuitor era dator să aibă un echipament format din coif, lance și
platoșă.
ü Sighișoara este unul dintre
cele mai bine păstrate orașe medievale din Europa?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Breaslă = asociație de meșteșugari, care practicau aceeași
meserie, creată cu scopul apărării
intereselor comune.
Burg = așezare întărită, oraș medieval (burghez a desemnat, inițial,
locuitorul unui oraș medieval).
Ghildă = asociație formată din
negustori.
Liga hanseatică (Hansa) = uniune comercială și politică a orașelor germane de la Marea Baltică și
Marea Nordului.
VOCABULAR
EUROPA MEDIEVALĂ 95
A.
Orașul medieval Hamburg – „Veneția
Nordului”, Germania. Are mai multe
poduri decât Veneția, Amsterdam
și Londra la un loc.
Studiu de caz
CAVALERISM ȘI ONOARE
Cavalerii erau luptători instruiți de la vârsta de 7 ani în arta războiului. Dacă noblețea se căpăta prin naștere, a fi cavaler însemna o lungă
perioadă de pregătire. Pajul învăța regulile vieții de la curte, să călărească și să mânuiască arme simple. Scutierul deprindea meșteșugul
armelor cavalerești (spada, lancea, scutul, buzduganul) și arta stăpânirii
calului de luptă (destrier). La împlinirea vârstei de 21 ani, printr-o ceremonie solemnă, tânărul primea de la senior spada. Codul cavalerilor
cuprindea reguli de comportament în luptă și în societate. Printre cele
mai apreciate virtuți s-au numărat onoarea, curajul, împărțirea dreptății, respectul față de femei. Echipamentul de luptă, caii și armura erau
costisitoare, iar participarea în turnir reprezenta și o sursă de câștig.
A. „Un cavaler este nevoit adesea să postească, să bea puțin, să nu
fie răsplătit pe măsură, să se trezească devreme; are adesea cai proști
și nu îi este deloc ușor pe câmpul de luptă.”
(Sir Geoffroi de Charny, Cartea cavalerilor, 1350)
• Precizează, pe baza sursei, două aspecte din viața unui cavaler.
B. „Și nimenea pe vremea aceea n-ar fi fost atât de îndrăzneț încât
să încalece pe cal înainte de a fi intrat în rândurile cavalerilor. (...) Li se
cerea să fie buni cu toată lumea, în afară de ticăloși, milostivi față de
cei bolnavi, gata să-i apere pe cei nevoiași și să-i dea în vileag pe tâlhari
și ucigași, buni judecători, fără ură și fără părtinire.”
(Jacques Boulenger, Romanele Mesei Rotunde)
1. Enumeră, pe baza sursei B, două calități cerute cavalerilor.
2. Asociază calitățile identificate cu norme de comportament din
zilele noastre.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Scenă de turnir,
reconstituire.
ü Obiceiul salutului militar are
originea în Evul Mediu? Pentru a fi
recunoscuți și a saluta regii, cavalerii ridicau vizorul armurii.
ü Legenda istorică despre iubirea lui Sir Lancelot și a frumoasei
Guinevere este exprimarea artistică a datoriei pe care o avea cavalerul față de regina sa?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Echipamentul cavalerului:
sabie, scut, coif, acoperitoare pentru
gât, pieptar, armură pentru mână,
apărătoare pentru picioare.
96 EUROPA MEDIEVALĂ
Guinevere și Lancelot.
Timbru, Mare Britanie.
Studiu de caz Repere în timp: 1078, ocuparea Ierusalimului de către turcii selgiucizi (musulmani); 1095, papa Urban II îndeamnă la cruciadă; 1187,
Saladin recucerește Ierusalimul; 1202, papa Inocențiu III lansează a
patra cruciadă; 1291, recucerirea portului Acrra de către musulmani.
CRUCIADELE
Sub pretextul eliberării Țării Sfinte, care fusese ocupată de turcii
selgiucizi, la chemarea Papei s-au mobilizat mulți credincioși. Pe lângă
motivația religioasă, cruciadele au avut cauze demografice (creșterea
populației), politice și economice. Nobilii au dorit să obțină noi domenii, negustorii controlul comerțului cu mirodenii din Mediterana, țăranii o viață mai bună, iar cavalerii faimă și avere. Papalitatea a urmărit
refacerea unității Bisericii creștine sub controlul său. Între secolele al
XI-lea și al XIII-lea au fost organizate opt cruciade, primele patru fiind
mai însemnate. Scopul lor nu a fost atins. Statele creștine întemeiate
în Orient au fost recucerite de musulmani. Jefuirea și cucerirea Constantinopolului au dus la ruptura definitivă a unității creștine. Cu toate
acestea, între Orient și Occident s-au intensificat schimburile comerciale. Europenii au intrat în contact cu știința și civilizația islamică.
A. „Au fost construite două mari ordine religioase militare: cel al
Ospitalierilor, oamenii acelui spital pe care creștinii l-au deschis la Ierusalim pentru îngrijirea pelerinilor bolnavi, și cel al Templierilor (...)
cu scopul de a supraveghea drumurile. Și unul și celălat, dar mai ales
al doilea, au primit în rândurile lor călugări-soldați de toate națiile,
luptători excelenți, dar și excelenți bancheri, care vor acumula bogății
imense, putere și glorie.”
(Jean-Paul Roux, Istoria războiului dintre Islam și Creștinătate)
• Precizează, pe baza sursei A, scopul pentru care a fost înființat
fiecare dintre cele două ordine militare și religioase.
B. „Pelerini și negustori au adus din Asia Mică și Pământul Sfânt
gustul pentru stofe și obiecte prețioase, practica unor noi culturi (orez,
bumbac, fructe exotice) și cunoașterea unor noi tehnici: cârma, busola, numerația (...) gustul luxului, al hainelor scumpe, al vieții ușoare
luând locul austerității și durității existenței feudale.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
• Explică, în 6-8 rânduri, modul în care a fost influențată viața europenilor de cruciade. Urmărește harta din manualul digital.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
ü În 1212 a început o „cruciadă
a copiilor”, un eveniment care îmbină detalii reale cu legende? Ei
propovăduiau creștinarea musulmanilor prin metode pașnice.
ȘTIAȚI CĂ?
ü În 1212 a început o „cruciadă
Fortăreața medievală Krak des Chevaliers – Cetatea Cavalerilor Ospitalieri, Siria.
Cruciadă = nume dat expedițiilor militare organizate de creștinii occidentali împotriva musulmanilor pentru eliberarea Ierusalimului. Participanții s-au numit
cruciați, deoarece aveau pe haine
semnul crucii.
VOCABULAR
Cavaleri cruciați din Ordinul
Ospitalierilor, reconstituire.
Cavaler templier cu armură completă,
reconstituire.
EUROPA MEDIEVALĂ 97
Studiu de caz
CATEDRALE ȘI UNIVERSITĂȚI
Catedralele. La început, bisericile au fost locuri de rugăciune și
adăposturi în caz de primejdie. Zidurile erau groase, ferestrele mici,
iar bolta amintea de vechile construcții romane. Din secolul al XII-lea,
orașele s-au întrecut în a construi catedrale. Noile edificii au turle ascuțite, bolți suprapuse, ferestre cu vitralii prin care pătrunde lumina.
Decorațiile prezintă povești biblice, cu rol educativ.
Universitățile. Universitățile au apărut în marile orașe, în secolele
al XI-lea și al XII-lea. Inițial, materiile predate au fost teologia, filosofia
și matematica. Treptat, s-au introdus medicina, astronomia și științele
juridice. Predarea era orală, iar cursurile s-au bazat pe textele autorilor
antici. Examenele erau organizate ca dezbateri. Universitățile au atras
studenți de pretutindeni. Cei care doreau să studieze filosofia sau teologia mergeau la Paris, iar pentru medicină la Salerno și Montpellier.
Universitatea din Oxford era renumită pentru matematică și astronomie, iar cea din Bologna pentru științele juridice.
A.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
1. Identifică pe harta din manualul digital când și unde a apărut
prima universitate din spațiul românesc. Dar prima din Europa?
2. Studiază harta cu atenție. Scrie pe coloane separate câte două
universități pentru fiecare culoare marcată.
B. „În ce privește Facultatea de Arte, care constituie temeiul celorlalte hotărâm: ca aspiranții la bacalaureat și la licență să fie obligați
să poarte, când se duc la școală, robă pentru cursuri (...) ca învățăceii
ce asistă la cursurile numitei Facultăți să se așeze pe pământ în fața
dascălilor lor, și nu pe bănci sau scaune (...) pentru ca tinerii să fie feriți
de orice prilej de vanitate [ambiție].”
(Reforma Regulamentului de funcționare a Universității din Paris, 1366)
1. Menționează două dintre regulile Universității din Paris.
2. Compară normele din sursă cu regulile existente în clasa ta.
ü Termenul catedrală vine din
latină (cathedra) și înseamnă tron,
scaun episcopal?
ü În spațiul românesc, cea mai
veche construcție în stil romanic
este Biserica Sf. Mihail din Cisnădioara? Biserica Neagră din Brașov
și Sf. Mihail din Cluj sunt cele mai
cunoscute catedrale în stil gotic?
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Biserica romanică
din Cetatea Cisnădioara.
1. Stilul romanic = stil arhitectural caracterizat prin bolta semicirculară, contraforți masivi (stâlpi
de susținere), portal (deasupra
intrării).
2. Stilul gotic = stil arhitectural, având ca elemente distincte
ogiva (arcul frânt), arcul butant
(de susținere), fleșa (turn ascuțit), rozasa (fereastră circulară de
mari dimensiuni), vitraliu (bucăți
de sticlă colorată).
Catedrala din Köln (Cologne), una
dintre cele mai frumoase catedrale
gotice din Europa.
98 EUROPA MEDIEVALĂ
1.
2.
Statele medievale:
Franța, Anglia, Imperiul
Romano-German
Fecioara din Orléans
La 13 ani, Ioana d’Arc a început să audă „vocea lui Dumnezeu”, care i-a cerut să meargă în ajutorul regelui Franței, Carol
al VII-lea. Fiind convinsă că misiunea ei este de a elibera Franța
de sub ocupația Angliei, a insuflat încredere soldaților, luptând
alături de ei. A fost arestată și condamnată la moarte prin ardere
pe rug, 1431.
Franța și Anglia. Între secolele al XI-lea și al XV-lea, în unele state
din apusul Europei a avut loc procesul de unificare teritorială. Monarhia
a limitat puterea marilor seniori (nobili, Biserică). Regii Franței, Filip al
II-lea August și Filip al IV-lea cel Frumos au consolidat autoritatea și au
mărit domeniul regal. Reprezentanții orașelor au sprijinit monarhia și
au făcut parte din Adunarea Stărilor Generale. În anul 1066, Wilhelm,
ducele Normandiei a cucerit Anglia și a supus nobilii englezi. Henric II
Plantagenet a continuat politica de centralizare și a mărit domeniul regal
deținut în Franța. Puterea monarhiei a slăbit sub urmașii săi. În 1215,
regele Ioan Fără de Țară a recunoscut vechile drepturi ale clerului, nobilimii și orășenilor bogați. Reprezentanții acestora au format Parlamentul.
Războiul de 100 de ani. Rivalitatea dintre Franța și Anglia a dus la
declanșarea Războiului de 100 de ani. Cauzele conflictului au fost competiția economică și pretențiile regilor Angliei la tronul Franței. În 1429,
orașul Orléans a fost eliberat de soldații francezi conduși de Ioana d’Arc.
Englezii au fost obligați să părăsească
Franța, păstrând doar orașul Calais.
Imperiul Roman-German. Otto I al
Germaniei a urmărit refacerea unității
Imperiului Roman. În 962 a fost încoronat împărat la Roma, statul creat numindu-se Sfântul Imperiu Roman de
Neam German. Lupta dintre papalitate
și împărații germani a dus la creșterea puterii principilor, care au obținut
dreptul de a alege împăratul. Orașele
germane nu i-au susținut pe împărați
să unifice teritoriul, fiind interesate de
comerțul extern.
Centralizare politică = procesul de limitare a puterii feudalilor
în favoarea monarhului.
Adunarea de stări = instituție
medievală, care cuprindea reprezentanții celor trei stări (clerul,
nobilimea, orășenii bogați). A purtat nume diferite de la o țară la
alta (Adunarea Stărilor Generale,
Parlament).
VOCABULAR
DE REȚINUT!
a. Centralizarea politică a fost
favorizată de reducerea importanței domeniului feudal, dezvoltarea orașelor și dotarea armatelor
regale cu arme de foc.
b. Unificarea și centralizarea politică au impus autoritatea monarhului, legi și instituții unice pe
întreg teritoriul statului.
c. Războiul de 100 de ani (1337–
1453) a fost un lung conflict purtat
între monarhia franceză și monarhia engleză.
Statuia ecvestră a
Ioanei d’Arc, Orléans.
Domul (Catedrala) din Magdeburg,
Germania, întemeiată de Otto I.
EUROPA MEDIEVALĂ 99
100 EUROPA MEDIEVALĂ
A. „Către 1500, harta politică a Sfântului Imperiu Roman de Națiune
Germană era complexă, un mozaic de teritorii dinastice și ecleziastice,
cu orașe libere imperiale și castele ale cavalerilor imperiali independenți (...). Aceste teritorii erau supravegheate de împărat.”
(Mary Fulbrook, O scurtă istorie a Germaniei)
B. „Lunga domnie a lui Filip II [August] este marcată și de o întărire a
puterii regale. Din ce în ce mai mult, suveranul caută să-și mărească
autoritatea asupra vasalilor și să limiteze influența marilor feudali. El
se sprijină pe burghezia orașelor, favorizând mișcarea de eliberare urbană și obținând, în schimb, bani și soldați pentru armata sa.”
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)
• Stabilește, pe baza surselor A și B, o asemănare și o deosebire
privind modul de organizare a celor două state.
C. Europa apuseană în secolul al XIII-lea.
ACTIVITĂȚI
Cronica Războiului de 100 de ani:
1346, victoria englezilor la Crecy
1347, englezii ocupă orașul Calais
1415, victoria englezilor la Azincourt
1429, Ioana d’Arc eliberează orașul Orléans
1453, victoria francezilor la Castillon. Sfârșitul războiului.
ü Împărțirea în două camere a
Parlamentului englez datează din
1265?
ü Războiul de 100 de ani a avut
și lungi perioade de pace?
ü În timpul Războiului de 100
de ani a fost folosit pentru prima
dată praful de pușcă în scopuri
militare? Tunul era alimentat cu
praf de pușcă, introdus cu ajutorul
unei săgeți din fier.
ȘTIAȚI CĂ?
ü Împărțirea în două camere a
Bătălia de la Crecy:
Edward III îl învinge pe Philip VI.
1. Identifică pe hartă Regatele Franței și Angliei, precum și Imperiul
Romano-German.
2. Numește statele care s-au confruntat în Războiul de 100 de ani.
R E G A TUL
F R A N È E I
ISLANDA
REG. UNGARIEI
ITALIEI
REGATUL
IMPERIUL
REGATUL
LATIN
GERMANIEI
REGATUL
SICILIEI
BURGUNDIEI
REGATUL
SERBIA STATELE
C NEZA T E L E
BISERICII
REGATUL R U S E POLONIEI
REGATUL
LEONULUI REGATUL
REGATUL
PORTUGALIEI REGATUL
CASTILIEI
SC2ÈIEI
REGATUL
ANGLIEI
REGATUL DIN MAN
REGATUL
DANEMARCEI
REGATUL
NORVEGIEI
REGATUL
IRLANDA SUEDIEI
REGATUL
NAVARREI
ARAGONULUI
REGATUL
NOVGO R O D
ORDINUL
1226
TEUTONIC ÈA5A
GALILOR
REGATUL
BOEMIEI
Dependentă
de Norvegia
BULGARIA
1242
1223
1239
Mansourah
1250
Pskov
1242
Bouvines
Neva 1240
1214
Las Navas de Tolosa
1212
1237
Legnica 1241
C u m a n i
Bulgarii
de pe Volga
Bolgar
Novgorod
Cracovia
Kiev
Tiflis
Acra
Damietta Ierusalim
Granada
Methoni
Roma
Coroni
Buda Veneţia Pesta
Tabriz
Ragusa
Durazzo
Zara Caffa
Ural
Kama
Rin
Volga
Dunărea
Eufrat
Tigru
Feroe
(Norvegia)
Shetland
Orkney (Norvegia)
SARDINIA
(Norvegia)
BALEARE
CRETA
CORSICA
CIPRU
Vene»ia după a patra cruciadă State latine
Teritorii din Franţa dependente
de regele Angliei la sfârşitul domniei
lui Filip August
Imperiul Latin
de la Constantinopol în 1204
Statele latine din Orient
(întindere maximă)
5ecucerirea creştină
Hotarele Sfântului Imperiu
Romano-German
Cuceriri musulmane
Lumea musulmană State greceşti
(bizantini, cca 1214)
%ătălii
0
Armatele mongole
ale lui Ginghis-han
Armatele mongole ale lui Batu-han
500 km
A şaptea cruciadă
R O M Â N I
Studiu de caz Repere în timp: 1330, Basarab I a întemeiat statul independent
Țara Românească; 1359, Bogdan I a întemeiat statul medieval Moldova; 1386–1418, domnia lui Mircea cel Bătrân; 1457–1504, domnia
lui Ștefan cel Mare.
LUMEA ROMÂNEASCĂ ȘI STATELE
MEDIEVALE ÎN SECOLELE XIV-XV.
TÂRGOVIȘTE ȘI SUCEAVA
Formarea statelor medievale românești s-a realizat prin unificarea
micilor formațiuni politice (cnezate, voievodate, „țări”) sub o conducere
unică. Curtea domnească era locul din care domnii conduceau țara, ajutați de mitropolit și boieri. Cetatea de scaun a Țării Românești a fost stabilită de Mircea cel Bătrân la Târgoviște. Orașul era situat într-o poziție
avantajoasă, fiind străbătut de drumul comercial care a legat orașele de
la Dunăre cu Transilvania. Sub urmașii săi, s-au ridicat zidurile de apărare, case și biserici. Principala reședință domnească a Moldovei a fost
Suceava. Construită în timpul lui Petru I Mușat, curtea a fost refăcută în
timpul lui Ștefan cel Mare. El a sporit capacitatea de rezistență a fortificațiilor exterioare, iar șanțul cu apă a fost extins. Între zidurile puternice
se aflau capela, locuința domnească, depozitele de alimente și muniții.
1. Realizează câte o fișă de personalitate pentru Mircea cel Bătrân
și Ștefan cel Mare, după următorul plan:
a. țara în care a domnit
b. perioada domniei
c. două bătălii
d. două biserici ctitorite
e. o operă literară în care este reflectată personalitatea domnului.
2. Elaborează un pliant de prezentare pentru unul dintre orașele
Suceava și Târgoviște, după următoarea structură:
a. anul întemeierii
b. date privind așezarea geografică
c. perioada în care a fost reședință domnească
d. imagini ale unor construcții din secolele XIV-XV
e. menționarea principalelor obiective turistice și programul de
vizitare.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Cnezat = uniune de sate, condusă de un cneaz.
Domn = stăpânul întregii țări și
al supușilor (din latină: dominus);
Domnia a fost instituția centrală a
Țării Românești și a Moldovei.
Mitropolie = instituția centrală
a Bisericii ortodoxe în Țările Române, condusă de un mitropolit.
Voievodat = uniune de cnezate, condusă de un voievod, cu
atribuții militare.
VOCABULAR
Ruinele curții domnești de la
Târgoviște.
Ruinele curții domnești de la
Suceava.
Mircea cel Bătrân, domnul Țării
Românești (1386–1418).
Ștefan cel Mare, domnul Moldovei
(1457–1504).
EUROPA MEDIEVALĂ 101
Studiu de caz
DIVERSITATE CULTURALĂ ÎN LUMEA
ROMÂNEASCĂ: BRAȘOV ȘI CLUJ
Între secolul al XI-lea și al XIII-lea, teritoriul Transilvaniei a fost
cucerit de Regatul Ungariei și organizat ca voievodat. Pentru consolidarea stăpânirii, regii maghiari au colonizat aici pe sași și secui, încercând impunerea catolicismului în zonele locuite de români. Înrudiți
cu maghiarii, secuii au avut în special atribuții militare, apărând granițele sud-estice ale statului. Sașii erau de neam germanic și au avut un
rol deosebit în susținerea comerțului și în dezvoltarea orașelor. Ei s-au
bucurat de privilegii și depindeau direct de regalitatea maghiară. Primind statutul de orașe libere regești, Brașov și Cluj au devenit centre
meșteșugărești și comerciale importante. Au beneficiat de scutiri de
taxe pentru mărfurile vândute, au avut dreptul la o conducere proprie
și la ridicarea de fortificații pentru apărare. În Cluj au existat în jur de
20 de turnuri, întreținute și apărate de breslele meșteșugarilor (Bastionul Croitorilor, Bastionul Pantofarilor, Turnul Lăcătușilor). Brașov
a fost centrul schimbului de produse între Orient și Occident, având
strânse legături cu Țara Românească și Moldova.
CITEȘTE ȘI APLICĂ:
Orașul Cluj, vedere de ansamblu. Orașul Brașov, vedere aeriană.
1. Descrie orașele Brașov și Cluj în Evul Mediu, utilizând cuvintele-cheie din listă: zidurile cetății, străzi înguste, străzi întortocheate,
turnuri, catedrale, piața de mărfuri.
2. Navighează pe site-urile oficiale ale primăriilor orașelor Cluj și
Brașov pentru a prezenta fiecare oraș, după următorul plan:
a. așezarea geografică
b. explicarea provenienței denumirii orașului
c. denumirea orașului în limba maghiară și în limba germană
d. două evenimente importante din istoria orașului
e. date despre locuitorii actuali ai orașului
f. o sărbătoare comună și o sărbătoare specifică fiecărei comunități etnice.
ü Prima mențiune documentară
a Clujului datează din anul 1173,
sub numele de Clus (latină: „închis
între dealuri”)?
ü Denumirea orașului Cluj în
limba germană este Klausenburg,
iar în maghiară, Kolozsvar?
ü Denumirea orașului Brașov în
limba germană a fost Corona, apoi
Kronstadt, iar în maghiară este
Brasso?
ü Cel mai vechi edificiu din Brașov este Biserica Sfântul Bartolomeu, ridicată de Cavalerii Teutoni
în secolul al XIII-lea?
ü Strada Sforii este o curiozitate
a orașului Brașov? Se spune că ar fi
cea mai îngustă stradă din Europa.
ȘTIAȚI CĂ?
ü
Turnul Croitorilor, Brașov.
Strada Sforii, Brașov.
102 EUROPA MEDIEVALĂ
EUROPA MEDIEVALĂ 103
A. Analizează imaginea de mai jos și completează tabelul:
B. Realizați corespondența dintre cele două coloane:
a. Carol cel Mare A. Sfânta Sofia
b. Iustinian B. procesul de centralizare
c. Ioan fără de Țară C. cruciadă
d. Filip IV cel Frumos D. Școala Palatină
e. Otto I cel Mare E. Magna Charta Libertatum
f. Papa Inocențiu al III-lea F. împărat german
C. „Existau aceleași jocuri: arșice, bile, șotron, țintar, de-a v-ați ascunselea, jocuri cu mingea și balonul.
(Mingile erau bucăți de cârpă sau de piele de animal umplute cu lână sau cu păr de cal din coadă sau din
coamă.) Fetițele aveau păpuși sculptate din lemn, pictate și chiar cu articulații, din piele sau din țesături.”
(Geneviève D’Haucourt, Viața în Evul Mediu)
D. Imaginează-ți că ești cavaler medieval și participi la un turnir. Scrie o poveste legată de această experiență, având în vedere:
a. precizarea costumației și a armelor utilizate; b. menționarea locului desfășurării turnirului; c. descrierea celorlalți participanți; d. motivația participării; d. rezultatul întrecerii.
E. Încercuiește varianta corectă de răspuns pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos:
Evaluare
• Compară jocurile precizate în sursa de mai sus cu jocurile practicate astăzi. Menționează două asemănări și două deosebiri.
Sursa Prim-plan Fundal
Personaje
Acțiuni
Obiecte și simboluri
Personaje
Acțiuni
Obiecte și simboluri
Tapiseria de la Bayeux este o pânză brodată, de cca 70 m, care descrie evenimentele din timpul cuceririi
Angliei de către ducele Normandiei, Wilhelm. Mai este cunoscută ca „Pânza Cuceritorului”.
Joc medieval de table, Anglia.
2. Orașul Suceava a fost capitala
statului medieval:
a) Țara Românească
b) Moldova
c) Transilvania
3. În secolele XI-XIII, Transilvania a fost cucerită de:
a) Regatul Franței
b) Regatul Angliei
c) Regatul Ungariei
1. Întemeietorul Țării Românești a fost:
a) Basarab I
b) Mircea cel Bătrân
c) Bogdan I
F. Asociază datele din coloana A cu evenimentele istorice din coloana B:
A B
800 începutul cruciadelor
1054 cucerirea Constantinopolului de către turci
1453 Marea Schismă
1096 încoronarea lui Carol cel Mare
104 RECAPITULARE FINALĂ
II. PREISTORIA
Perioadă istorică Tipuri umane Economie Societate Artă și credințe
religioase
Paleolitic = epoca
veche a pietrei
Homo habilis,
Homo erectus,
Homo sapiens
¾ unelte și arme din piatră cioplită
¾ vânătoarea și culesul
¾ omul descoperă focul
¾ comunități
mici (ceata, ginta)
¾ apariția
limbajului
¾ picturi rupestre
Neolitic = epoca
nouă a pietrei
Homo sapiens ¾ unelte și arme din piatră șlefuită și perforată
¾ agricultura, creșterea
animalelor, meșteșuguri
casnice (olăritul, torsul și
țesutul)
¾ comunități
sedentare (tribul,
uniuni de triburi)
¾ primele credințe religioase –
cultul fertilității
¾ monumente
megalitice
Epoca metalelor Homo sapiens
sapiens
¾ unelte, arme din bronz
și fi er
¾ schimbul de produse:
moneda
¾ aristocrație și
producătorii de
bunuri
¾ cultul soarelui
¾ politeism
III. ANTICHITATEA
Popoare Așezare
geografică
Mod
de guvernare
Cultură și
tehnologie Credințe
sumerieni
akkadieni
asirieni
¾ valea fertilă a fluviilor Tigru și Eufrat
¾ orașe-stat, imperii
¾ societate ierarhizată
¾ canale pentru irigații, roata, plugul,
primul sistem de
scriere
¾ politeism
¾ templul: ziggurat
egipteni ¾ fluviul Nilul ¾ unificarea Egiptului de către faraonul
Menes
¾ calendar, astronomie, medicină
¾ scrierea
hieroglifică
¾ politeism
¾ credința în viața
după moarte
fenicienii ¾ litoralul de răsărit
al Mării Mediterane
¾ orașe-stat: Tyr,
Sidon, Byblos
¾ arta vopsitului stofelor, purpura, pergamentul, alfabetul
¾ politeism
I. IZVOARE ISTORICE
SURSE PRIMARE
• unelte, vase, podoabe, urme
de locuire
• coduri de legi, acte ofi ciale
hărți, fotografi i
SURSE SECUNDARE
• texte istorice, rapoarte,
articole din reviste și ziare, enciclopedii, jurnale
interne
SURSE ORALE
• legende, mituri, povești, cântece
transmise din generație în generație
• mărturii și memorii ale unor persoane martore sau implicate în
evenimente istorice
Recapitulare finala
RECAPITULARE FINALĂ 105
Popoare Așezare geografică Mod de guvernare Cultură și
tehnologie Credințe
indienii prima civilizație în
valea Indului
¾ influențat de budism,
regele Asoka a condus
înțelept
¾ au inventat numărul zero, cifrele
și sistemul zecimal
¾ hinduismul
¾ budismul a propovăduit calea de
mijloc
chinezii primii fermieri în
văile fluviilor Galben și Albastru
¾ „mandatul cerului”
învestea pe împărat cu
autoritate
¾ arta turnării
bronzului, hârtia,
mătasea, busola,
praful de pușcă
¾ cultul
strămoșilor
grecii ¾ Europa: sudul
Peninsulei Balcanice, insulele din
Marea Mediterană
și Marea Egee, țărmurile Asiei Mici
¾ orașe-stat
¾ monarhie (Sparta), democrație limitată (Atena)
¾ Imperiul Macedonean
(Alexandru Macedon)
¾ poemele homerice: teatrul,
filosofia, istoria,
geografia, stilurile
arhitectonice (doric,
ionic, corintic)
¾ agricultura în terase, trirema, farul,
moneda
¾ politeism;
¾ cele 9 Muze, protectoare ale culturii
romanii ¾ Europa: Peninsula Italică, insulele
Sicilia, Sardinia și
Corsica
¾ monarhie
(753–509 î. H.)
¾ republică (509–27 î. H.)
¾ imperiu (27 î. H.– 476
d. H.). Din 395 d. H. – Imperiul Roman de Apus
și Imperiul Roman de
Răsărit
¾ poemul eroic
Eneida
¾ au preluat alfabetul de la greci
¾ mozaic, bolta,
arcul de triumf, apeducte, terme, procesul de urbanizare
¾ politeism
¾ creștinismul devenit religia oficială a imperiului
geto-dacii ¾ Europa: spațiul
carpato-dunărean
¾ regi: Burebista (82–44
î. H.); Decebal (87–106
d. H.)
¾ arhitectura militară, religioasă
și civilă (murus
dacicus)
¾ politeism (zeul
suprem –
Zalmoxis)
IV. CIVILIZAȚIA ISLAMICĂ
Așezare
geografică
Mod
de guvernare
Cultură
și tehnologie Credințe
¾ Asia: Peninsula Arabiei ¾ Mahomed unifică
triburile arabe cu ajutorul credinței islamice
¾ urmașii lui, pun bazele Marelui Califat Arab
¾ algebra, trigonometria, chimia, medicina,
astronomia
¾ mari progrese în inginerie și agricultură
¾ politeism
¾ religie monoteistă: Islamul
106 reCAPitulAre finAlă
VI. VIAȚA COTIDIANĂ ÎN EVUL MEDIU
VII. STATUL MEDIEVAL
V. EUROPA MEDIEVALĂ
EVALUARE FINALĂ 107
I. Realizează corespondența între definițiile din coloana A și termenii din coloana B:
A B.
1. procesul apariției și evoluției speciei umane a. nomad
2. epoca nouă a pietrei b. aristocrație
3. epoca veche a pietrei c. Neolitic
4. grup de oameni care au un strămoș comun d. antropogeneză
5. grup de oameni care se bucură de autoritate e. Paleolitic
și putere datorită bogăției f. gintă
Evaluare finala
Ceramică de Cucuteni. Familie în Epoca de Piatră. Hrana primilor oameni.
II. PROIECT DE GRUP
Pornind de la imaginile de mai sus, lucrează împreună cu colegii de clasă pentru a realiza un proiect
de muzeu virtual, organizat pe următoarele secțiuni: Paleolitic, Neolitic, Epoca Bronzului, Epoca Fierului.
Folosind resursele de pe Internet, fiecare grupă va organiza o expoziție pentru una dintre secțiuni, selectând imagini cu obiecte folosite de oameni în epoca de care se ocupă. Proiectele vor fi evaluate în funcție
de următoarele criterii:
a. plasarea corectă în timp a obiectelor
b. diversitatea și importanța surselor selectate
c. modul de organizare și prezentare a exponatelor
d. originalitatea prezentării proiectului
e. indicarea surselor utilizate pentru realizarea proiectului
f. asumarea unui rol în cadrul grupului de lucru
III. Recitește lecțiile din unitatea de învățare Orientul Antic și completează spațiile libere cu informațiile
corespunzătoare:
2 conducători celebri din Orientului Antic 1._________________________
2._________________________
2 orașe-stat din Mesopotamia 1._________________________
2._________________________
2 tipuri de religii din Orientul Antic 1._________________________
2._________________________
2 imperii din Orientul Antic 1._________________________
2._________________________
IV. Pornind de la textul lui Strabon, caută alte informații din cărți sau de pe Internet, pentru a descrie
Grădinile Suspendate ale Semiramidei.
„Grădina este alcătuită din terase boltite, realizate din cărămidă arsă și asfalt, ce se ridică una deasupra
celeilalte și se sprijină pe piloni cubici. Pe acoperișul celei mai înalte terase se poate urca pe o scară. De-a
lungul scării, există un sistem de alimentare cu apă din râul Eufrat.”
(Strabon, Geografia)
1. În realizarea descrierii, te vei ghida după următorul plan:
(Unde) localizarea geografică.
(Când) perioada în care au fost realizate.
(Cine) le-a construit.
(Ce) cuprind grădinile.
(De ce) au fost construite.
2. Folosind modelul de mai sus, descrie alte două obiective incluse în Cele șapte minuni ale lumii antice.
V. Desenează o diagramă după modelul de mai jos. Scrie în fiecare căsuță litera din dreptul faptelor istorice din listă, respectând ordinea cronologică a desfășurării acestora:
†→†→†→†→†→†→†→†
a) reformele lui Solon e) Bătălia de la Maraton
b) întemeierea coloniei Histria f ) moartea lui Alexandru Macedon
c) Războiul peloponesiac g) primele Jocuri Olimpice în Grecia Antică
d) Bătălia de la Cheroneea h) Bătălia de la Termopile
VI. PORTOFOLIU
1. Analizează imaginea alăturată și asociază fiecare dintre simbolurile reprezentate cu un aspect al culturii și civilizației
grecești.
2. Folosește informațiile identificate pentru a realiza un portofoliu în care să prezinți:
a) cel puțin trei domenii ale frumosului și cunoașterii
b) două aspecte privind modul de viață
c) un război în care a fost implicată lumea greacă
VII. COMPARĂ ȘI DESCRIE
1. Compară obiectele din imaginile alăturate și precizează:
a. o asemănare
b. o deosebire
2. Descrie în aproximativ șase rânduri meșteșugul prin
care au fost realizate acestea, având în vedere:
a. denumirea meșteșugului
b. spațiul istoric în care au fost realizate obiectele
c. semnificația decorației
CINE?
CUM?
CÂND? DE CE?
UNDE?
108 EVALUARE FINALĂ
VIII. DOSAR TEMATIC
Selectează din imaginea alăturată cinci
simboluri reprezentative pentru Roma antică și explică semnificația acestora. Caută
informații la bibliotecă sau pe Internet și realizează un dosar tematic intitulat De la Roma
regală la Imperiu, în care să incluzi:
a. câte o prezentare a fiecăruia dintre cele
cinci simboluri selectate
b. câte o hartă reprezentând cuceririle romanilor din timpul Republicii și al Imperiului
c. prezentarea a trei construcții importante ale romanilor, care pot fi vizitate în zilele noastre în trei continente diferite.
IX. ANALIZEAZĂ ȘI SELECTEAZĂ
Analizează cu atenție imaginile alăturate.
Selectează tipul de construcție care corespunde
unei civilizații din lista de mai jos:
a. Egiptul Antic
b. Grecia Antică
c. Roma Antică
d. Mesopotamia
X. PROIECT DE GRUP
Precizați spațiul istoric în care a fost utilizat fiecare tip de îmbrăcăminte din imagine.
Folosiți imagini și informații de pe Internet
pentru a realiza o prezentare multimedia cu
tema Vestimentația în lumea antică, având
în vedere:
a. descrierea obiectelor de vestimentație
b. precizarea materialelor din care erau
confecționate
e. explicarea legăturii dintre mediul geografic și tipul de vestimentație
f. menționarea unei deosebiri privind îmbrăcămintea, în funcție de poziția ocupată în
societate
Fiecare grup de lucru va prezenta, la alegere, unul din spațiile istorice recunoscute
din imagine.
EVALUARE FINALĂ 109
XI. ANALIZEAZĂ ȘI DESCRIE
Analizează imaginea. Notează trei sim
boluri reprezentative pentru perioada
medievală.
Caută informații în bibliotecă și pe
Internet.
Realizează prezentarea unui simbol
selectat, după următorul plan:
a. denumirea
b. rolul ocupat în societatea medievală
c. un fapt istoric
d. legendă/ povestire istorică
XII. FIȘĂ DE PREZENTARE
Notează sub fiecare imagine denumirea edificiului reprezentat. Elaborează pentru fiecare edificiu o fișă
de prezentare, după modelul de la pagina 62.
a) b) c)
XIII. PORTOFOLIU
Realizează câte un portofoliu pentru fiecare unitate de învățare din manual, care să cuprindă:
a. o hartă a spațiului istoric studiat
b. o friză cronologică a principalelor evenimente istorice
c. un minidicționar cu explicațiile a cel puțin cinci termeni istorici învățați
d. o fișă de prezentare a unei personalități/ construcții/ invenții și descoperiri
110 EVALUARE FINALĂ
A
ASSURBANIPAL (?672–626 î. H.), rege al Asiriei.
Războinic priceput, a cucerit Egiptul și Babilonul. A
sprijinit cultura. Biblioteca sa de la Ninive cuprindea
22 000 de tăblițe de lut, aranjate pe subiecte. Printre
acestea a fost Epopeea lui Ghilgameș.
ATTILA (434–453), conducător al hunilor – supranumit
„biciul lui Dumnezeu”. A condus multe expediții de
cucerire în Europa, care au provocat mari distrugeri,
și a fost înfrânt în bătălia de la Câmpiile Catalaunice
de către generalul roman Aetius, afl at în fruntea unei
armate de „barbari” (franci și burgunzi).
AUGUSTUS (CAIUS OCTAVIANUS CAESAR, 63 î. H.–14 d.
H.), împărat roman (27 î. H.–14 d. H.), a purtat titlul de
Princeps. A mărit granițele statului roman și a impus pax
romana (pacea romană) în imperiu. A sprijinit literatura
și artele, la Roma a ridicat temple, amfi teatre, băi publice.
Renumele de care s-a bucurat în timpul vieții s-a menținut
și după moartea sa. Dovadă este urarea Senatului la
încoronarea împăraților romani: Să fi i mai fericit decât
Augustus și mai bun decât Traian.
B
BASARAB I (1310–1352), întemeietor și domn al
Țării Românești. A înlăturat suzeranitatea Ungariei,
obținând victoria de la Posada împotriva regelui Carol
Robert de Anjou. Și-a stabilit reședința la Câmpulung,
unde este înmormântat.
BOGDAN I (1359–1365), voievod din Maramureș,
s-a răsculat împotriva politicii regilor maghiari de
restrângere a libertăților românilor. A trecut în Țara
Moldovei, unde cu ajutorul forțelor locale a îndepărtat
dependența de regatul Ungariei. Și-a consolidat
puterea și a stabilit prima capitală a țării la Baia.
BUREBISTA (82–44 î. H.), rege al geto-dacilor; vezi p. 74.
C
CAESAR (CAIUS IULIUS, ?101–44 î.H.), om politic și
general roman. După cucerirea Galliei, a preluat întreaga
putere la Roma. Nu s-a proclamat rege, a păstrat titlul de
dictator pe viață și a adoptat toga de purpură (culoarea
roșie simboliza atributele imperiale). A conceput un
vast plan de reconstruire a Romei și a introdus un nou
calendar, numit iulian. A fost asasinat în Forul Roman.
CLISTENE (?–506 î. H.), om politic și legislator atenian. A propus un program de reforme, prin care a
întărit regimul democrației ateniene. A împărțit populația în 10 triburi, în funcție de zona locuită, limitând puterea aristocrației. A introdus ostracismul.
CLOVIS (CHLODOVECH, 481–511), primul rege al
francilor. A cucerit Gallia, a pus bazele statului unifi cat, stabilind capitala la Soissons. A impus creștinismul tuturor francilor. În conducerea statului, s-a
bazat pe vechea administrație romană.
CONSTANTIN CEL MARE (306–337), împărat roman.
S-a botezat în ziua morții, dar a rămas în istorie ca
primul împărat creștin. A construit orașul Constantinopol (a doua Romă) pe locul vechii colonii grecești
Byzantion, punct de trecere între Occident și Orient.
Orașul avea șapte coline principale, 14 regiuni, fortifi -
cații puternice și monumente splendide.
D
DECEBAL (86–106) rege al geto-dacilor; vezi p. 47.
F
FILIP al II-lea (?382–336 î. Hr.), regele Macedoniei. A
dus o politică de cuceriri teritoriale, a organizat „falanga macedoneană” și a înfrumusețat capitala statului, Pella. După victoria de la Cheroneea, a devenit
stăpânul Greciei.
FILIP al IV-lea CEL FRUMOS (1285–1314), rege al
Franței, supranumit „regele de marmură”. A avut o
contribuție mare la procesul de centralizare politică.
A anexat provincia Champagne și a îngrădit infl uența
papalității în statul francez. A confi scat averile Cavalerilor Templieri și a desfi ințat Ordinul. A convocat
pentru prima dată Adunarea Stărilor Generale.
H
HANNIBAL (247–183 î. H.), general cartaginez. A fost
fi gura centrală a celui de-al doilea război purtat de
Cartagina cu romanii pentru controlul Mării Mediterane (218–202 î. H.). Bun strateg, a obținut victoriile de
la Ticinus, Trebia și Cannae. A fost pentru romani un
adversar redutabil, rămas în memoria Romei prin expresia „Hannibal ante portas” (Hannibal în fața Orașului). A fost înfrânt în bătălia de la Zama (202 î. H.) de
generalul roman Publius Cornelius Scipio, supranumit
„Africanul”.
HARUN AL-RAȘID (786–809), calif al Bagdadului. Sub
conducerea sa, califatul a cunoscut gloria maximă. A
Dicționar selectiv de personalități istorice
DICȚIONAR SELECTIV DE PERSONALITĂȚI ISTORICE 111
112 DICȚIONAR SELECTIV DE PERSONALITĂȚI ISTORICE
întreprins expediții de cucerire împotriva Imperiului
Bizantin, care i-a plătit mari sume de bani. A avut legături diplomatice cu regele francilor, Carol cel Mare,
a sprijinit cultura, iar culegerea de povești O mie și
una de nopți îl are ca personaj central.
M
MOISE, potrivit Bibliei, a reușit să-i elibereze pe evrei
din sclavia egipteană. Sub conducerea sa, evreii au
traversat deșertul către „Pământul Făgăduinței” (Canaan). Pe Muntele Sinai, Moise a primit de la Yahve-Dumnezeu Decalogul (Cele 10 Porunci).
N
NABUCODONOSOR al II-lea (?630–562 î. H.), conducătorul Imperiului Neobabilonian. A purtat numeroase expediții pentru supunerea Siriei, Egiptului,
Palestinei. După cucerirea regatului Iudeea, a distrus
Templul din Ierusalim și a deportat populația în Mesopotamia. S-a preocupat de reconstrucția imperiului
și dezvoltarea capitalei sale, Babilon.
O
OTTO I CEL MARE (936–973), rege, apoi împărat al
Sfântului Imperiu Roman de Neam German. A fost
încoronat de papa Ioan al XII-lea ca împărat roman,
demnitate recunoscută pentru o scurtă perioadă și de
Imperiul Bizantin. A oprit expansiunea ungurilor către
apusul Europei în urma bătăliei de la Lechfeld (955).
P
PERICLE (445–429 î. H.), om politic atenian. Reformele sale au consolidat democrația ateniană (tragerea
la sorți a funcțiilor, plata funcțiilor). A deținut funcția
de strateg timp de 15 ani și a purtat bătălii pentru a
consolida poziția Atenei în lumea greacă. În timpul
său, cetatea a cunoscut perioada de înfl orire maximă.
S-a bucurat de prietenia unor mari oameni de cultură
(Herodot, Sofocle, Anaxagoras, Fidias, Protagoras).
R
RAMSES al II-lea (1306–1224 î. H.), faraon al Egiptului. În timpul său, regatul cunoaște cea mai mare
întindere teritorială. A fost unul dintre marii constructori ai Egiptului antic. A ridicat o nouă capitală
(„Casa lui Ramses”) și a înfrumusețat templele din
Teba, Luxor și Karnak. Săpat în stâncă, ansamblul de
la Abu-Simbel domină Valea Nilului.
RICHARD I „INIMĂ DE LEU” (1189–1199), rege al Angliei. S-a implicat activ în politica de cruciadă, motiv
pentru care a lipsit mult timp din Anglia. A fost adversarul lui Saladin, dar fără a reuși să recucerească
Ierusalimul. A obținut pentru creștini dreptul de pelerinaj la mormântul lui Iisus.
ROMULUS AUGUSTULUS (475–476), ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus. A fost detronat de
Odoacru, comandantul gărzii, care a trimis însemnele
imperiale la Constantinopol.
S
SALADIN (1171–1193), sultan al Egiptului și Siriei, supranumit „cel Aurit”. A cucerit teritorii întinse în numele
credinței islamice, iar în 1187 și Ierusalimul. A dat dovadă de toleranță și a lăsat Biserica Sfântului Mormânt
în administrația creștinilor.
SPARTACUS (cca 100–71 î. H.), conducătorul răscoalei gladiatorilor din Capua, la care s-au aliat sclavi de
pe domeniile agricole. Începută în 73 î. H., răscoala a
fost înfrântă după doi ani de generalul roman Crassus.
Spartacus a murit în luptă, iar romanii au crucifi cat
6000 de prizonieri pe via Appia, între Capua și Roma.
T
TRAIAN (53–117 d. H.), împărat roman între 98–117.
În timpul său, Imperiul Roman a cunoscut cea mai
mare întindere teritorială. A cucerit Dacia lui Decebal, iar comoara regelui dac a fost folosită pentru a
fi nanța construcțiile din Roma. Forumul a fost opera
arhitectului Apollodor din Damasc și cuprindea o basilică, două biblioteci, Columna care sărbătorea triumful asupra dacilor. După moarte, cenușa lui Traian
a fost depusă la baza Columnei.
THEODORIC CEL MARE (473–526), rege al ostrogoților. Și-a stabilit capitala la Ravenna. A menținut vechea administrație romană, dar funcțiile în stat erau
deținute de goți. S-a înconjurat de oameni de cultură
și a ridicat la Ravenna monumente impozante, cel mai
important fi ind Mausoleul (unde a fost înmormântat).
V
VASILE al II-lea (976–1025), împărat bizantin. A purtat
multe campanii pentru a restabili granițele statului. I-a
înfrânt pe bulgari după un îndelungat confl ict, aducându-i supranumele de „Bulgaroctonul” („omorâtorul de
bulgari”). În timpul său, Imperiul Bizantin a avut cea mai
mare întindere teritorială. A contribuit la creștinarea rușilor și la intrarea acestora în aria culturii bizantine.
W
WILHELM I (1066–1087), duce al Normandiei și rege
al Angliei. După victoria de la Hastings, s-a încoronat la
Londra în ziua de Crăciun. A dorit să-și cunoască noile
proprietăți și a ordonat recensământul populației și
al proprietăților (Domesday Book). A realizat un vast
program de fortifi cații, printre care și Turnul Londrei.

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ISTORIE
MANUAL
PENTRU
CLASA
A V-A
Elvira Rotundu
Carmen Tomescu-Stachie
CORINT
ü
CORINT
ü
PACHETUL EDUCAȚIONAL
este compus din:
Manual (carte + CD)
Caietul elevului
Ghidul profesorului,
accesibil gratuit la adresa
www.pasaport-cultura.ro,
secțiunea RESURSE GRATUITE
ISBN: 978-606-94044-7-8
www.edituracorint.ro
CYANMAGENTAYELLOWBLACK
ISTORIE ORINT
C
ü MANUAL PENTRU CLASA A V-A