Manual pentru clasa a VII-a

MARIUS-CRISTIAN NEACȘU
GEOGRAFIE
M I N I S T E R U L
E D U C AȚ I E I
NAȚIONALE
Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Manualul a fost aprobat prin ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5103/03.09.2019.
Acest manual școlar este realizat în conformitate cu programa școlară
aprobată prin OM nr. 3393/28.02.2017.
116.111 – numărul
de telefon de asistenţă
pentru copii
GEOGRAFIE
Manual pentru clasa a VII-a
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
MARIUS-CRISTIAN NEACȘU
Anul Numele elevului Clasa Anul şcolar
Aspectul manualului*
format tipărit
la primire la predare
1
2
3
4
*Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
• Cadrele didactice vor verifica dacă informaţiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
GEOGRAFIE. Manual pentru clasa a VII-a
Editor: dr. Costin DIACONESCU
Concept editorial: Simona DOBRESCU
Redactor: Mihaela STĂNESCU
Layout, tehnoredactare: Clara ARUȘTEI
Consultant cartografie: Ioan-Andrei VODĂ-MARC
Coordonator tehnic și IT: Răzvan SOCOLOV
Referenți de specialitate:
Prof. univ. dr. Gheorghe Vlăsceanu,
Academia de Studii Economice București;
Prof. dr. gr. I Gelu Hanganu,
Colegiul Național „Mihai Viteazul” Ploiești
Studii de caz: extrase din jurnale de călătorie
ALIN TOTOREAN: Etiopia – Viața ca la începuturile
omenirii; India. Mongolia – Apa. Lux sau calamitate?;
Singur în Atacama; Explorator prin Australia;
dr. ȘTEFAN GHEORGHIU – Viața în deșert
Credite foto/ilustrații:
Dreamstime, Wikimedia Commons, arhiva CD PRESS
Credite video:
Dreamstime, Videoblocks, Audioblocks.
Editura CD PRESS
Bucureşti, str. Logofătul Tăutu nr. 67, sector 3, cod 031212
Tel.: 021.337.37.17, 021.337.37.27, 021.337.37.37 Fax: 021.337.37.57
e-mail: office@cdpress.ro z www.cdpress.ro z Editura CD PRESS
Comenzi:
manuale@cdpress.ro z 021.337.37.37
www.cdpress.ro
© Copyright CD PRESS 2019
Această lucrare, în format tipărit și electronic, este protejată de legile
române și internaționale privind drepturile de autor, drepturile conexe
și celelalte drepturi de proprietate intelectuală. Nicio parte a acestei
lucrări nu poate fi reprodusă, stocată ori transmisă, sub nicio formă
(electronic, fotocopiere etc.), fără acordul expres al Editurii CD PRESS.
Scanează codul şi consultă catalogul
complet de titluri al Editurii CD PRESS.
Prima alegere în domeniul produselor şi al proiectelor
educaţionale româneşti de calitate pentru şcoală şi familie

91
3
Prezentarea manualului |
4
Studiul Geografiei de clasa a VII-a sau ... De ce acolo? |
6
Cunoștinţe. Abilităţi. Valori. Competenţe generale și specifice |
8
Unitatea 1. EXPLORĂM ASIA | 10 • Poziţia geografică |12 • Relieful – caracteristici generale, unităţi majore. Munţii Himalaya | 14 • Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri | 16 • Diferenţieri climatice. Musonii | 18 • Contraste biogeografice | 20 • Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională, culturală) | 22 • Harta politică şi marile aglomerări umane | 24 • Resursele naturale | 26 • Activităţile economice. Contraste economice regionale | 28
Studii de caz: • Asia în lumea contemporană | 30 • India. Mongolia. Particularităţi geografice | 32
Recapitulare. Evaluare | 34
Unitatea 2. EXPLORĂM AFRICA | 36 • Poziţia geografică – simetrie latitudinală | 38 • Relieful – caracteristici generale. Riftul african | 40 • Hidrografia, clima şi biogeografia – caracteristici generale | 42 • Specificul demografic | 44 • Harta politică şi marile oraşe | 46
Studii de caz: • Problemele Africii în lumea contemporană | 48
• Sahara | 50
• Etiopia. Particularităţi geografice | 52
Recapitulare. Evaluare | 54
Unitatea 3. EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD | 56 • Poziţia geografică | 58 • Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero-andin | 60 • Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri | 64 • Diferenţieri climatice şi biogeografice | 66 • Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională, culturală) | 68 • Harta politică şi contraste teritoriale între state | 70 • Forme de aglomerare urbană | 72 • Diferenţieri economice regionale | 74
Studiu de caz:
• Chile. Particularităţi geografice | 76
Recapitulare. Evaluare | 78
Unitatea 4. EXPLORĂM AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ANTARCTICA | 80 • Australia – caracterizare geografică generală | 82 • Oceania – particularităţi geografice | 84 • Antarctica – elemente de identitate geografică | 86
Studiu de caz: • Unicitatea biogeografică australiană | 88
Recapitulare. Evaluare | 90
Unitatea 5. ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR | 92 • Componentele mediului înconjurător şi relaţiile dintre acestea | 94 • Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane.
Schimbări globale ale mediului | 96
Recapitulare. Evaluare | 98
Recapitulare finală | 100
Evaluare finala | 102
Cuprins
4
Prezentarea manualului
UNITATEA 1
Explorăm
Asia
Poziţia geografică
Relieful – caracteristici generale,
unităţi majore. Munţii Himalaya
Hidrografia – caracteristici generale
Fluvii şi lacuri
Diferenţieri climatice. Musonii
Contraste biogeografice
Elemente de diversitate umană
(etnică, lingvistică, confesională,
culturală)
Harta politică şi marile aglomerări umane
Resursele naturale
Activităţile economice
Contraste economice regionale
Studii de caz
Asia în lumea contemporană
India. Mongolia. Particularităţi geografice
Recapitulare
Evaluare
DISCUȚIE. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin în
minte când te gândești la Asia? Discută despre ele
cu colegii. Argumentează alegerea făcută!
10 Marele Zid Chinezesc 11
14 15
Relieful – caracteristici generale,
unități majore. Munții Himalaya
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Care sunt principalele unităţi de relief ale Asiei? Cum
sunt orientaţi Munţii Himalaya? De ce crezi că la nord
de acești munţi apar deșerturi? Ai auzit de „Acoperișul
Lumii” – la ce crezi că face referire? Unde sunt localizaţi
vulcanii pe continentul asiatic? De ce? La ce altă
disciplină ai învăţat despre „Mesopotamia”?
Caracteristici generale. Relieful Asiei este:
x variat (se întâlnesc toate formele de relief); x complex
(alter nanţă de munţi foarte înalţi cu podișuri și cu
câmpii spre marginea continentului); x caracterizat de
recorduri globale: aici se întâlnesc, deopotrivă, cea mai
mare altitudine de pe uscatul planetar (8 848 m în Vârful
Everest/Chomolungma din Munţii Himalaya) și cea mai
scăzută altitudine (–430 m, la Marea Moartă); cel mai
înalt podiș de pe Glob – Podișul Tibet (5 000 m).
Unități majore de relief. Partea centrală a Asiei
este ocupată, de la vest la est, de un șir de podișuri
(Anatoliei, Iranului, Pamir, Tibet, Gobi), din care se
desprind, ca un mănunchi, o serie de lanţuri muntoase ce se îndreaptă spre Pacific și care închid
podișurile menţionate, între culmile lor: Munţii Altai,
Tian Shan, Kunlun, Karakorum, Himalaya.
La nord de acest aliniament, se desfășoară
Câmpia Siberiei de Vest, Podișul Siberiei Centrale,
care se continuă și se înalţă spre Oceanul Pacific prin
alţi munţi (Verhoiansk, Kolîma ș.a.).
În sud, Peninsula Indiană are forma unui triunghi,
cu baza în nord (Câmpia Indo-Gangetică, drenată
de marile fluvii Indus și Gange) și vârful în Oceanul
Indian, pe laturile triunghiului fiind dispuși Munţii
Gaţii de Vest și Gaţii de Est, care închid în interior
Podișul Deccan.
Alte două câmpii reprezentative sunt situate
în sud-vestul și sud-estul Asiei, respectiv: Câmpia
Mesopotamiei (sau „câmpia dintre fluvii”, dintre Tigru
și Eufrat, în bazinul cărora a înflorit civilizaţia antică a
Sumerului) și Câmpia Chinei de Est (prin care curg,
spre Oceanul Pacific fluviile Huang He – „Fluviul
Galben” și Chiang Jiang – „Fluviul Albastru”).
În vestul Asiei sunt Munţii Ural (care o separă de
Europa), mai vechi, erodaţi (nu depășesc 2 000 m),
iar în estul continentului apar vulcanii activi de pe
Cercul de Foc al Pacificului, precum Fuji (Japonia),
Pinatubo (Filipine), Krakatoa (Indonezia).
Munții Himalaya. Cei mai înalţi munţi ai planetei
s-au format prin încreţirea (cutarea) scoarţei terestre,
determinată de deplasarea spre nord a blocului indian
și, ulterior, a ciocnirii acestuia de Placa Eurasiatică, proces
care a început acum circa 60 de milioane de ani.
Procesul de înălţare a Munţilor Himalaya (fig. 1)
continuă și astăzi.
Lanţul montan se întinde pe circa 2 300 km, de
la vest la est, separând Podișul Tibet (China) la nord
de Câmpia Indo-Gangetică (India) la sud. Din acest
motiv, joacă un rol important în blocarea maselor de
aer umede venite dinspre Oceanul Indian, care nu
mai ajung în interiorul continentului asiatic.
Un număr de 14 vârfuri au peste 8 000 m înălţime
(numite, familiar, „optmiari”), cel mai înalt Everestul
(fig. 2), fiind „cucerit” pentru prima dată, în 1953, de
către neozeelandezul Edmund Hillary și șerpașul
(locuitor din Nepal, care însoţește alpiniștii ca ghid
montan) Tenzing Norgay. De atunci, mai mulţi
alpiniști au escaladat vârful, primul dintre români
fiind Constantin Lăcătușu (în 1995).
Fig. 2 Vârful Everest
A
H
E
D
C F B J
G I
Vf. Everest
China
India
Nepal
1. Pe harta de mai jos sunt marcate unităţi de relief
din Asia, astfel: A-D (munţi), E-F (podișuri), G-J (câmpii).
Identifică-le!
2. Cărei unităţi de relief marcate pe hartă îi este
asociată sintagma „acoperișul lumii”? Argumentează!
3. Geografie și istorie. Cu care dintre unităţile de
relief marcate pe hartă pot fi asociate următoarele civilizaţii antice: sumeriană, hindusă (indiană), chineză. Ce
rol au jucat factorii geografici în dezvoltarea lor?
Fig. 1 Deplasarea și ciocnirea plăcilor tectonice. Procesul de încrețire a scoarței terestre. Formarea Munților Himalaya
Strate cutate
India
Asia
Munții Himalaya
Manualul pe care îl citești acum conţine informaţii
corecte din punct de vedere știinţific (validate de comunitatea știinţifică internaţională) și actuale la momentul
aprobării sale. Lumea din jurul nostru este însă în continuă schimbare, de aceea te încurajăm să verifici informaţiile foarte dinamice (legate de evoluţia populaţiei
unui stat sau de un anumit fenomen aflat în desfășurare) cu ajutorul profesorului tău de Geografie. Din același motiv, anumite clasificări pot varia ușor în funcţie de
sursă, pentru că sunt interpretări sociale ale unor fenomene naturale sau umane fără graniţe precise.
Manualul tău respectă reglementările din pro grama
școlară aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale
pentru disciplina Geografie, clasa a VII-a. Printre altele,
parcurgerea sa te va ajuta să dobândești cunoștinţe,
abilităţi și valori similare cu
cele ale altor elevi de aceeași
vârstă cu tine din România și
din întreaga lume.
Deoarece competențele
cheie ale viitorului nu sunt
legate de memorare, ci de
creativitate, rezolvarea de
situații-pro blemă, de gândire critică, autonomie, dar
și de abilitatea de a lucra în
echipă, acest manual este
diferit de variantele clasice folosite în trecut.
Lecții/Conținuturi
Ca noutate, conceptul acestui manual include
gruparea și prezentarea conţinuturilor (lecţiilor)
pe pagina din stânga, sub forma unui text ușor de
parcurs, care se citește unitar. Acest stil este consecvent, se păstrează în întreg manualul, care poate fi citit
ca o poveste sau ca un jurnal de călătorie. Noțiunile
cheie ale fiecărui text sunt evidenţiate grafic.
Textul lecţiei este introdus de întrebări-cheie, atent
selectate și evidenţiate grafic, care te ajută să intri în
atmosfera lecţiei, să înţelegi mai bine noţiunile prezentate, direcţionează discuţia asupra unui subiect
care merită investigat mai în detaliu la fiecare etapă
a lecţiei, reprezintă un mod de auto-evaluare a
înţelegerii textului și un mod de a crea legături între
discipline, de a ierarhiza și a descoperi nuanţe ale unor
aspecte importante ale lecţiei. Conţinuturile sunt
abordate din perspectiva competenţelor specifice.
Unități de învățare/Domenii de conținut
În acest an școlar vei studia Geografia continentelor extraeuropene și câteva elemente de
Geografia mediului înconjurător, în cadrul a cinci
mari unităţi de învăţare:
1. Explorăm Asia;
2. Explorăm Africa;
3. Explorăm America de Nord
și America de Sud;
4. Explorăm Australia,
Oceania și Antarctica;
5. Elemente de geografia
mediului înconjurător.
Planul unității
de învățare
Discuție/
Dezbatere
Întrebări-cheie
Activități
(aplicații)
Marcaj care indică prezența
a cel puțin unui tip de AMII
pe pagina dublă deschisă
a manualului digital.
Textul
lecției
Hărți, ilustrații,
elemente grafice
5
Manualul digital
Descoperă în varianta
digitală a manualului activităţi multi media interactive de învăţare (AMII)
legate de tema lecţiei.
Acestea sunt evidenţiate
în varianta digitală și în
cea tipărită prin simboluri
distincte.
STATICE
Hărţi, ilustraţii, fotografii,
planșe didactice
ANIMATE
Filme ilustrative
cu valoare explicativă, didactică
INTERACTIVE
Jocuri
și exerciţii
Recapitulare/Autoevaluare
Pentru a te ajuta să îți monitorizezi progresul,
manualul include și alte instrumente, cum ar fi testele
de autoeva luare, distribuite unitar pe parcursul său.
Acti vităţile de învăţare din cadrul lecţiilor, temele pentru portofoliu și evaluările, în general, sunt gândite să
includă întrebări care fac referire la viața de zi cu zi.
Evaluările de la sfârșitul fiecărei unităţi de învăţare
și cea finală sunt organizate și adaptate după modelul subiectelor de la olimpiada de geografie (diverse
etape), al testelor de la examinările naţionale și al celor
standardizate internaţional de tip PISA.
Toate evaluările (de la sfârșitul fiecărei unităţi și
cea finală) au barem de notare, răspunsuri și sugestii
de rezolvare. 34 35
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 25 puncte
A. 1. a; 2. b; 3. c; 4. b; 5. c (5 x 2p ).
B. 1. A; 2. F; 3. A; 4. A; 5. F (5 x 3p).
Subiectul II: 21 puncte
1. Peninsula Indochina (3p), Mekong (3p); 2. Peninsula Coreea
(3p), Marea Galbenă (3p); 3. Insula Sahalin (3p); 4. China (3p);
5. f (3p).
Subiectul III: 15 puncte
1. C; 2. 3; 3. F; 4. A; 5. 2 (5 x 3p).
Subiectul IV: 21 puncte
1. 8; 2. E; 3. D; 4. 1; 5. A; 6. F; 7. 3 (7 x 3p).
Subiectul V: 8 puncte
1. X – China (2p), Y – India (2p).
2. Arabia Saudită (4p).
TOTAL : 90 PUNCTE
Se acordă din oficiu: 10 PUNCTE
Subiectul I (25 puncte)
A. Selectează litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Extremitatea vestică a Asiei (Capul Baba) se află în
Peninsula:
a. Asia Mică b. Arabă
c. Kamceatka d. Indochina
2. Asia este despărţită de America de Nord prin strâmtoarea:
a. Bab-el-Mandeb b. Bering
c. Bonifacio d. Bosfor
3. În Asia se află cel mai înalt podiş de pe Glob, numit:
a. Anatoliei b. Gobi
c. Tibet d. Pamir
4. Cel mai lung fluviu din Asia se numeşte:
a. Amur b. Chang Jiang
c. Huang He d. Obi
5. Taigaua face referire la o:
a. pădure de foioase b. pădure musonică
c. pădure de conifere d. pădure ecuatorială
B. Stabilește dacă afirmațiile de mai jos sunt ade vărate (A) sau false (F):
1. Musonul de vară bate dinspre Oceanul Indian spre
continentul asiatic.
2. Arabia Saudită face parte din regiunea numită Orientul
Apropiat.
3. Hindi şi persana sunt limbi indo-europene.
4. Singapore și Hong Kong au fost supranumite „tigrii asiatici”.
5. Shintoismul este specific Indiei.
Subiectul V (8 puncte)
Analizează datele din tabelul de mai jos și răspunde la
următoarele cerinţe:
Statul Suprafaţa (km2
) Populaţia (locuitori)
X 9 600 000 1 400 000 000
Y 3 300 000 1 300 000 000
Arabia Saudită 2 100 000 33 000 000
Mongolia 1 600 000 3 100 000
1. Precizează numele statelor marcate cu literele X şi Y.
2. Compară datele privind populaţia și suprafaţa statelor
Arabia Saudită şi Mongolia şi precizează numele statului în care densitatea medie a populaţiei este mai mare.
Harta de mai jos se referă la subiectele II şi III. Pe hartă
sunt marcate articulaţii ale ţărmurilor (peninsule, insule,
golfuri) cu litere de la a la f, unităţi de relief cu litere
de la A la F, fluvii şi lacuri cu cifre de la 1 la 4.
Subiectul II (21 puncte)
Identifică pe hartă:
1. numele peninsulei marcate cu litera a şi numele celui
mai lung fluviu care o străbate;
2. numele peninsulei marcate cu litera b şi numele mării
situate în partea sa vestică;
3. numele insulei marcate cu litera c;
4. numele statului de care aparţine insula marcată
cu litera d;
5. litera cu care este marcat golful cu importante rezerve
de petrol şi gaze naturale.
Subiectul III (15 puncte)
Identifică litera, respectiv cifra cu care este marcată pe
hartă unitatea de relief sau, după caz, elementul de
hidro grafie, pe baza caracteristicilor și a denumirilor.
1. munţi, parte din limita convenţională ce separă Asia de
Europa;
2. lac, cel mai adânc de pe Glob;
3. câmpie, Sîrdaria și Amudaria;
4. podiş, Asia Mică;
5. fluviu, cea mai mare deltă din lume.
Subiectul IV (21 puncte)
Analizează harta de mai jos pe care sunt marcate
state cu litere și orașe-capitală cu cifre și identifică:
1. cifra cu care este marcat oraşul-capitală al statului
cunoscut ca „tigru asiatic”.
2. litera cu care este marcat statul pe teritoriul căruia se află
vulcanul Fuji.
3. litera cu care este marcat statul în care se află Munţii
Zagros.
4. cifra cu care este marcat oraşul-capitală cunoscut ca
oraş sfânt pentru trei dintre marile religii ale lumii.
5. litera cu care este marcat statul care a depășit un miliard
de locuitori.
6. litera cu care este marcat statul a cărui capitală este oraşul Hanoi.
7. cifra cu care este marcat oraşul-capitală al statului în
care se află cel mai lung fluviu al Asiei.
Recapitulare Evaluare
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Poziția geografică x emisfera nordică: Ecuator, Tropicul
de Nord și Cercul Polar de Nord; x Oceane: Indian, Arctic,
Pacific; x Limită convenţională faţă de Europa: Munţii
Ural – Fluviul Ural – Marea Caspică – Munţii Caucaz –
Marea Neagră – Strâmtoarea Bosfor – Marea Marmara
– Strâmtoarea Dardanele – Marea Mediterană.
Relieful x jumătatea nordică: Câmpia Siberiei de Vest,
Podișul Siberiei Centrale, Munţii Verhoiansk, Kolîma ș.a.;
x jumătatea sudică: munţi – Himalaya, Hindukuș, Tian
Shan, Kunlun ș.a., podișuri – Anatoliei, Iranului, Pamir,
Tibet, Gobi ș.a., câmpii – Mesopotamiei, Indo-Gangetică,
Chinei de Est; Cercul de Foc al Pacificului – vulcani (Fuji,
Pinatubo, Krakatoa etc.).
Hidrografia x fluvii mari: Huang He, Chiang Jiang
(Oceanul Pacific), Lena, Enisei, Obi (Oceanul Arctic),
Tigru, Eufrat, Indus, Gange, Brahmaputra (Oceanul
Indian) ș.a.; x lacuri: de tip „mări interioare” – Marea
Caspică, Marea Moartă, Marea Aral (ultima pe cale de
dispariţie – criză de mediu), Baikal (cel mai adânc de pe
Glob), Balhaș etc.
Diferențieri climatice și contraste biogeografice
x toate zonele de climă și biogeografice din emisfera
nordică: caldă (pădurea ecuatorială, pădurea musonică,
deșerturile tropicale), temperată (stepa, pădurile de
foioase, taigaua siberiană), rece (tundra, gheţuri polare).
Elemente de diversitate umană x omogenitate
etnică (chineză, coreeană, japoneză, arabă, turcă, iudaică
ș.a.); x mai multe familii lingvistice (sino-tibetană, austroasiatică, indo-europeană etc.); x religii (islam, iudaism,
hinduism, confucianism, taoism, shintoism ș.a.).
Harta politică și marile aglomerări umane x 47 state:
China, India, Indonezia ș.a.; peste 100 locuitori/km2
(cea
mai mare valoare medie de pe Glob);
Resursele și activitățile economice. Contraste
regionale x petrol și gaze naturale (Orientul Mijlociu),
cărbuni (China), minereuri de fier (India) etc.; x „Tigrii”
asiatici (prima generaţie, a doua generaţie).
Recapitulează ceea ce ai
învăţat până acum despre
Asia, realizând o schemă
după modelul de mai jos.
Schemă de recapitulare
Autoevaluare
Studii de caz
Fiecare unitate include unul sau mai multe studii de
caz. Acestea te vor ajuta să înţelegi mai bine realitatea
geografică a unei regiuni și să îţi exersezi abilităţile de
gândire logică, autonomie, cercetare (identificare și
selecţie a unor surse credibile, analiză, interpretare de
date).
Studiul de caz prezintă o situație-pro blemă reală
și modul în care a fost analizată şi evaluată aceasta,
pentru a propune soluţii viabile. Studiul poate evalua
eficacitatea soluţiilor prezentate și propune soluţii alternative. Cum a reușit comunitatea să soluţioneze problema X? De ce funcţionează/nu funcţionează soluţia Y?
La fiecare dintre studiile de caz prezentate în manual,
te invităm să răspunzi la întrebări și să urmezi etapele:
Pasul 1. Identifică o situaţie-problemă, care poate fi
abordată din perspectivă geografică. Adună
informaţii din surse credibile (articole din
publicaţii reputate, pagini oficiale ale unor
instituţii etc.).
Pasul 2. Prezintă pe scurt problema identificată și explică
de ce este importantă pentru comunitate.
Pasul 3. Propune o posibilă soluţie și modul de aplicare.
Evaluează modul în care comunitatea a reușit să
soluţioneze problema.
Pasul 4. Realizează o schemă a rezultatelor și eva luează
eficacitatea soluţiei.
32 33
India. Mongolia
Particularități
geografice
APA– LUX SAU CALAMITATE?
Kerala (India) și Govi-AlUayn (Mongolia)
Jurnal de expediție
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA

Solul musteşte de apă şi totul din jur
este suprasaturat de umiditate. Şi tu, ca individ, oricât ai încerca să te fereşti, nu poţi scăpa de umezeala ce te încolţeşte. Iar când
vine musonul cu ploile sale, care începe de
prin iunie și ține timp de trei luni, umiditatea
ajunge să fie peste limitele suportabilului.
Se întâmplă în Kerala, pe coasta vestică
din apropierea sudului extrem al Indiei.
Este un loc unic în peisajul acestei ţări –
un păienjeniş de canale salmastre,
lacuri, estuare şi râuri care formează o puzderie de insuliţe – situat pe Coasta
Malabar a Mării Laccadive.
În jurul apei se învârte şi viaţa oamenilor.
Pe micile canale abia dacă te strecori
cu bărci înguste, împingând cu prăjina. Iar
în spaţiile mai largi, mici bărci cu motor
avansează mai repede.
Atât din Kerala, India, cât şi din Govi-Altayn,
Mongolia, mi-au rămas în suflet şi în minte aceşti
oameni cu care am intrat în contact. Stând printre
ei, le-am aflat şi greutăţile vieţii de zi cu zi. Cu toate
că cei din Kerala au apă din abundenţă, viaţa nu
le este nici liniștită, nici îndestulată. Preţurile mici
cu care îşi vând produsele sau, cum este cazul
pescarilor cu plasele de pescuit chinezeşti, care
abia strâng ceva peşte după o zi de trudă, îi fac
să trăiască mai mult de pe o zi pe alta. La fel se
întâmplă şi cu cei din Govi-Altayn, care au doar
hrana asigurată. Asta dacă nu dă peste animale
vreo boală care să le împuţineze…
Cu toţii o duc greu, dar zâmbetul de pe faţă
nu le dispare. Filosofia de viaţă, dată de religiile
lor, plus mediul social şi natural în care trăiesc, îi
fac să-şi accepte soarta mai uşor şi să privească
mai cu seninătate toate greutăţile ce le sunt date.

În funcţie de localizarea pe
continent, statele asiatice prezintă
anumite caracteristici geografice,
unele mai favorabile, altele mai restrictive, la care omul s-a adaptat,
dezvoltând un mod specific de a
trăi, de a-și obţine hrana, de a se
raporta la mediul înconjurător și
de a organiza spaţiul geografic în
funcţie de nevoile sale.
De pildă, India ocupă peninsula cu același nume, înaintând în
apele Oceanului Indian, în calea
musonului, iar Mongolia, aflată la
nord de Munţii Himalaya, trăiește
din plin absenţa apei. Care sunt
consecinţele?
Citește textul și rezolvă următoarele cerinţe:
a. Extrage din text caracteristicile
fizico-geografice și umane (sociale,
economice) referitoare la India și
Mongolia și grupează-le, astfel, pe
cele două categorii;
b. Identifică o problemă legată
de apă cu care se confruntă oamenii
în India și Mongolia;
b. Stabilește relaţia de cauzalitate între factorii geografici și problema identificată;
c. Propune și alte soluţii, decât
cele menţionate în text, pentru rezolvarea problemei identificate.
Studiu de caz

Cerințele studiului de caz
Introducere în studiul de caz
Document bazat
pe realitatea din teren
6
Studiul Geografiei de clasa a VII-a
sau... De ce acolo?
Ce este geografia? Ce metode de analiză (investigaţie) folosesc geografii? Cum gândești când gândești
geografic?
Anul acesta vei studia geografia Lumii în care
trăim – adică a celorlalte continente în afara Europei
(pe care ai studiat-o în clasa a VI-a), și anume: Asia,
Africa, America de Nord și de Sud, Australia, puzderia
de insule pacifice – Oceania – și continentul de la
Polul Sud, acoperit de gheaţă.
Ce este geografia?
În termeni simpli, Geografia este știinţa despre
Pământ ca planetă. Este știinţa care studiază un
loc sau altul și care te poate ajuta să înţelegi de ce
acestea sunt diferite. De ce oamenii din alte locuri
sunt diferiţi? După ce ai înţeles cum să gândești, cum
să interpretezi un loc, geografia te învaţă cum să-l
organizezi. Și astăzi ne uimesc orezăriile din China
agăţate sub formă de terase de versanţii munţilor
sau marile orașe ale lumii.
Trăim într-o lume globală acum și călătorim din
ce în ce mai mult. Ne întâlnim cu oameni care vin
din alte ţări, din alte locuri, din alte culturi, diferite de
a noastră.
A purta o conversaţie, a interacţiona cu un om
dintr-o altă ţară, fără a ști nimic despre ţara respectivă,
este ca și cum ai încerca să traduci un text într-o
limbă străină pe care nu o cunoști (pentru fiecare
cuvânt ar trebui să te uiţi în dicţionar, dar până la
a formula o propoziţie coerentă ..., adică a înţelege
cum gândește omul respectiv, e mult mai mult).
De asemenea, așa cum îţi cunoști propriul corp
(spre exemplu, că inima este în stânga, ficatul în
dreapta ..., bicepși, tricepși ...), tot așa este necesar
să știi câte ceva despre lumea care te înconjoară, să
cunoști și, mai mult, să înţelegi planeta pe care calci,
să ai idee despre diversitatea lumii, care o face atât
de frumoasă. Astfel, așa cum ai abilitatea de a citi
„harta” propriului corp, fără a fi medic, tot așa trebuie
să poţi citi și interpreta harta Lumii, fără să fii neapărat
geograf.
A ști ceva despre locul sau despre cultura locului
din care vine un om înseamnă să înţelegi cum
gândește, să ai un atu într-o negociere sau, pur și
simplu, să ai mai multă încredere în tine într-o banală
conversaţie.
Ce metode de analiză (investigație) folosesc
geografii?
Care este primul lucru care îţi vine în minte când
auzi sintagma „geografie”? Probabil, o hartă ... Harta
îţi poate aduce întreg Pământul în faţa ochilor și ai
putea avea, astfel, o imagine de ansamblu asupra
planetei.
De pildă, simpla poziţie geografică a unui loc (diferită de cea a oricărui alt loc) îţi poate spune multe: o
anumită latitudine (care oferă informaţii despre zona
climatică în care se află locul respectiv, de unde poţi
deduce, mai departe, tipul de vegetaţie care ar putea
să se dezvolte, animalele care trăiesc acolo, un anumit
specific uman etc.) și o anumită longitudine (de unde
îţi poţi da seama care este ora locală).
O întrebare pe marginea unei fotografii cu un
anumit peisaj poate dezvălui factori geografici care
„nu se văd”, dar sunt acolo. Nu vezi temperatura,
dar îi poţi vedea efectele. O pădure îţi poate da
indicii despre cantitatea minimă de precipitaţii și
continuitatea lor de-a lungul anului.
Un mare filozof german, Immanuel Kant
(1724-1804), a formulat două întrebări „geografice”:
unde și de ce acolo? Manualul te provoacă oferindu-ţi
astfel de întrebări, dar ești încurajat să formulezi și
altele. Răspunzând la ele, vei învăţa să faci o analiză
(investigaţie) geografică.
Urmărește studiile de caz din manual. Sunt „cazuri”
reale, situaţii-problemă. Analizează și evaluează
aceste cazuri diferite, identifică problemele, oferă
soluţii. Gândește geografic.
7
Cum gândești când gândești geografic?
A gândi geografic este fundamental, uneori și vital:
în timpul tsunami-ului din Indonezia (2018), o fetiţă a
văzut că apa se retrage și a înţeles că va urma un val
uriaș (tsunami), deoarece învăţase la școală despre
acest lucru, la ora de geografie. A alertat oamenii de
pe plajă și unii au apucat să se salveze.
Ce înseamnă a gândi geografic?
x a gândi local – geografii înţeleg de ce un loc
este unic pe planetă. Felul în care arată un loc este
rezultatul interacţiunii unor factori fizico-geografici
(relief, climă, ape, vegetaţie, faună, soluri), factori
care determină un anumit specific natural. Acest
specific natural imprimă comunităţii umane un
anumit comportament și o anumită atitudine faţă
de mediul geografic respectiv, de unde derivă, mai
departe, activităţi economice specifice. Acestea
modi fică spaţiul geografic iniţial, imprimând o notă
distinctă locului. Factorii geografici sunt aceeași
pe întreaga planetă, dar combinaţia dintre ei este
întotdeauna unică, la nivel local.
x a gândi regional – geografii înţeleg de ce o
regiune are un anumit specific, diferit de altele. De
ce asiaticii au o mentalitate diferită faţă de cea a
europenilor, de ce Africa este plină de conflicte și
sfâșiată de sărăcie, de ce America Latină are economii
în dezvoltare, deși este bogată în resurse de subsol,
sunt doar câteva exemple în acest sens. Urmărește
studiile de caz din manual!
x a gândi global – geografii înţeleg cum funcţionează întreaga Lume, întreaga planetă, ca un
„organism” (perspectivă de ansamblu). Astfel, geografii
înţeleg conexiunile dintre procesele și fenomenele
care se desfășoară la suprafaţa planetei, la diverse scări
de percepţie, de la nivel local la nivel global.
A gândi geografic înseamnă a gândi critic, a avea
explicaţii și posibile răspunsuri la întrebările puse zi
de zi, a argumenta și a putea susţine o idee. A gândi
geografic nu înseamnă a fi o enciclopedie ori un GPS
uman, ci a înţelege conexiunile dintre informaţii,
Lumea în care trăiești. De la înţelegere până la
toleranţă, solidaritate, admiraţie nu este decât un
singur pas. Îndrăznește să-l faci!
8
Sugestiile de activităţi generale de mai jos sunt propuse în programa școlară și pot fi folosite pe parcursul
lecţiilor. Acestea, alături de activităţile punctuale prezentate la fiecare lecţie, te vor ajuta să dobândești cunoștinţe, să îţi formezi abilităţi și, în final, un set de valori care să te ghideze în viaţă. Într-un cuvânt, vei dobândi
următoarele competenţe generale și specifice:
2. Raportarea realității geografice spațiale și
temporale la reprezentări cartografice
2.1. Localizarea elementelor geografice pe repre zentări cartografice
Activități. Fixează pe hartă poziţia unor elemente
(localităţi, formaţiuni geografice) prezentate în lecţie
cu ajutorul coordonatelor geografice şi al altor repere
cartografice. Descrie un traseu parcurs pe o hartă,
plecând de la tema lecţiei.
2.2. Interpretarea fenomenelor și proceselor geografice pe baza reprezentărilor grafice și cartografice
Activități. Citește reprezentările convenţionale
specifice (altitudini, adâncimi, limite, areale, tipuri climatice, zone de vegetaţie, resurse naturale, activităţi
economice, căi de comunicaţie etc.) din legenda hărţii.
2.3. Corelarea elementelor și fenomenelor geografice
date prin raportare la suporturi grafice și cartografice
Activități. Utilizează hărţi în situaţii reale (măsurarea distanţelor, stabilirea unor itinerarii, localizarea
unor fenomene, procese, evenimente, manifestări,
alte situaţii de interes personal). Corelează realitatea
cu procesele și fenomenele geografice reprezentate
pe hartă.
1. Prezentarea realității geografice, utilizând
mijloace și limbaje specifice
1.1. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici identificaţi în contexte diferite
Activități. Explică realitatea geografică prezentată în lecţie, utilizând termeni specifici geografiei. Exprimă opinii privind problematica specifică
spaţiilor geo grafice studiate. Identifică termenii și
denumirile geografice în diferite surse (lecturi, hărţi,
material multimedia) și explică semnificaţia lor.
Subliniază rolul pe care îl joacă în viaţa de zi cu zi.
1.2. Elaborarea unui text pe o temă geografică dată,
utilizând termeni daţi
Activități. Identifică/Explică legături spaţiale,
cronologice, cauzale şi funcţionale între diferite
elemente, fenomene, procese geografice studiate
în cadrul lecţiei. Construiește un text pe baza informaţiilor oferite de hărţi, grafice, imagini din cuprinsul
lecţiei sau dintr-un articol pe tema lecţiei.
Cunoștințe. Abilități. Valori.
Competențe generale și specifice
9
4. Elaborarea unui demers investigativ din
perspectiva educației permanente și pentru
viața cotidiană
4.1. Utilizarea unor metode de investigare
Activități. Identifică situaţii-problemă prin observare directă pe teren în comunitatea locală. Stabilește etape în colectarea informaţiilor. Prelucrează
şi interpretează datele primare pentru explicarea
realităţii teritoriale. Confruntă rezultatele cu realitatea din teren. Realizează un text/proiect/scenariu pe
pro blematica investigată/analizată/studiată. Formulează o opinie personală privind evoluţia ulterioară a
procesului/fenomenului.
4.2. Ierarhizarea elementelor, fenomenelor și pro ceselor după caracteristicile lor geografice
Activități. Grupează datele obţinute (surse de
specialitate plus datele obţinute direct pe teren) în categorii de componente: abiotice (care ţin de litosferă,
atmosferă, hidrosferă), biotice (biosferă) și antropice
(om și activităţile sale).
4.3. Explicarea relaţiilor între grupuri de elemente,
fenomene și procese ale mediului geografic
Activități. Stabilește relaţii cauzale/de intercondiţionare între elemente, fenomene şi procese geografice. Descrie efectele transformărilor la nivel local,
regional sau global.
4.4. Identificarea soluţiilor de protecţie a mediului
geografic
Activități. Formulează soluţii sustenabile pentru
rezolvarea unor probleme de mediu, prin analogie
cu diverse exemple de bună practică.
3. Studierea spațiului geografic, realizând
conexiuni cu informații dobândite la alte discipline școlare
3.1. Ierarhizarea elementelor cu caracter geografic
cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS și al elementelor din
matematică și știinţe
Activități. Citește și interpretează grafice și date
statistice. Te vor ajuta să înţelegi realitatea înconjurătoare. Folosește programele de calculator pentru a
ordona, ierarhiza ţări și orașe, de exemplu, în funcţie
de diverși indicatori (suprafaţă, populaţie etc.). Vei
înţelege ce înseamnă „mic” sau „mare” și în comparaţie
cu ce.
3.2. Realizarea proiectelor/studiilor de caz utilizând
instrumente TIC/GIS
Activități. Realizează un text/referat/lucrare indepen dentă pe tema lecţiei pe baza datelor accesate pe
internet. Verifică-le și cu alte surse! Ilustrează grafic şi
cartografic textul, utilizând resurse informatice.
3.3. Explicarea diversităţii naturale, umane și culturale
a realităţii geografice, realizând corelaţii interdisciplinare.
Activități. Evidenţiază rolul unor factori geografici, istorici, sociali în particularizarea caracteristicilor
grupurilor umane şi a teritoriilor din spaţiile geografice studiate în lecţie.
3.4. Prezentarea patrimoniului mondial utilizând
diverse surse
Activități. Analizează spaţiile geografice studiate
și prezintă contribuţia lor la evoluţia civilizaţiei umane.
Argumentează! Subliniază rolul important al conservării diversităţii locale și regionale.
UNITATEA 1
Explorăm
Asia
Poziţia geografică
Relieful – caracteristici generale,
unităţi majore. Munţii Himalaya
Hidrografia – caracteristici generale
Fluvii şi lacuri
Diferenţieri climatice. Musonii
Contraste biogeografice
Elemente de diversitate umană
(etnică, lingvistică, confesională,
culturală)
Harta politică şi marile aglomerări umane
Resursele naturale
Activităţile economice
Contraste economice regionale
Studii de caz
Asia în lumea contemporană
India. Mongolia. Particularităţi geografice
Recapitulare
Evaluare
DISCUȚIE. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin în
minte când te gândești la Asia? Discută despre ele
cu colegii. Argumentează alegerea făcută!
10
Marele Zid Chinezesc 11
12
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Care sunt principalele paralele care traversează
Asia? Ce consecinţe decurg de aici? Care sunt bazinele
oceanice care delimitează continentul asiatic? Cu ce
continente se învecinează?
Asia este cel mai mare (44,6 milioane km,
o treime din uscatul planetar) și cel mai populat
(4,5 miliarde locuitori, 60% din populaţia Globului)
dintre continentele lumii.
Poziția pe Glob. Limite. Continentul asiatic
ocupă, în latitudine, cea mai mare parte din
emisfera nordică a planetei, întinzându-se de la
Oceanul Arctic (Îngheţat) în nord până la Oceanul
Indian (sud), iar în longitudine de la Oceanul
Pacific (est) și până la Marea Mediterană (vest).
Astfel, este delimitat convenţional de Europa, prin
Munţii Ural – Fluviul Ural – Marea Caspică – Munţii
Caucaz – Marea Neagră – Strâmtoarea Bosfor –
Marea Marmara – Strâmtoarea Dardanele – Marea
Mediterană.
Paralele importante. Asia este traversată de
Ecuator, Tropicul de Nord și Cercul Polar de Nord.
Articulații ale țărmurilor. Asia are ţărmurile
foarte crestate, cu multe mări mărginașe (Kara,
Laptev, Bering, Ohotsk, Galbenă, Chinei de Est,
Chinei de Sud, Arabiei etc.), peninsule și multe
arhipelaguri. În sud, se găsesc unele dintre cele mai
mari peninsule de pe Glob: Peninsula Arabă (cea
mai mare), India, Indochina (între India și China),
iar în vest Asia Mică. Tot în sud sunt marile arhipelaguri asiatice: Indonezian (peste 20 000 de insule),
Filipine, la care se adaugă Arhipelagul Japonez, în est.
Poziția
geografică
Fig. 1. Harta fizico-geografică a Asiei
1. Joc geografic. Realizează, împreună cu colegii, o
excursie virtuală în jurul Asiei. Câștigă cine descoperă
primul următoarele elemente geografice: a. punctele
extreme ale Asiei; b. trei mări mărginașe; c. cinci insule/
arhipelaguri; d. trei golfuri.
2. Calculează distanţa în grade longitudine dintre
extre mităţile vestică (26° longitudine estică) și estică
(169° longitudine vestică) ale Asiei.
13
Vârf
Cap/Extremitate
Râu
Nordul
geografic
Legendă
Scara 1:50 000 000
14
Relieful – caracteristici generale,
unități majore. Munții Himalaya
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Care sunt principalele unităţi de relief ale Asiei? Cum
sunt orientaţi Munţii Himalaya? De ce crezi că la nord
de acești munţi apar deșerturi? Ai auzit de „Acoperișul
lumii” – la ce crezi că face referire? Unde sunt localizaţi
vulcanii pe continentul asiatic? De ce? La ce altă
disciplină ai învăţat despre „Mesopotamia”?
Caracteristici generale. Relieful Asiei este:
x variat (se întâlnesc toate formele de relief); x complex
(alter nanţă de munţi foarte înalţi cu podișuri și cu
câmpii spre marginea continentului); x caracterizat de
recorduri globale: aici se întâlnesc, deopotrivă, cea mai
mare altitudine de pe uscatul planetar (8 848 m în Vârful
Everest/Chomolungma din Munţii Himalaya) și cea mai
scăzută altitudine (–430 m, la Marea Moartă); cel mai
înalt podiș de pe Glob – Podișul Tibet (5 000 m).
Unități majore de relief. Partea centrală a Asiei
este ocupată, de la vest la est, de un șir de podișuri
(Anatoliei, Iranului, Pamir, Tibet, Gobi), din care se
desprind, ca un mănunchi, o serie de lanţuri muntoase ce se îndreaptă spre Pacific și care închid
podișurile menţionate, între culmile lor: Munţii Altai,
Tian Shan, Kunlun, Karakorum, Himalaya.
La nord de acest aliniament, se desfășoară
Câmpia Siberiei de Vest, Podișul Siberiei Centrale,
care se continuă și se înalţă spre Oceanul Pacific prin
alţi munţi (Verhoiansk, Kolîma ș.a.).
În sud, Peninsula Indiană are forma unui triunghi,
cu baza în nord (Câmpia Indo-Gangetică, drenată
de marile fluvii Indus și Gange) și vârful în Oceanul
Indian, pe laturile triunghiului fiind dispuși Munţii
Gaţii de Vest și Gaţii de Est, care închid în interior
Podișul Deccan.
Alte două câmpii reprezentative sunt situate
în sud-vestul și sud-estul Asiei, respectiv: Câmpia
Mesopotamiei (sau „câmpia dintre fluvii”, dintre
Tigru și Eufrat, în bazinul cărora a înflorit civilizaţia
antică a Sumerului) și Câmpia Chinei de Est (prin
care curg, spre Oceanul Pacific, fluviile Huang He și
Chang Jiang).
În vestul Asiei sunt Munţii Ural (care o separă de
Europa), mai vechi, erodaţi (nu depășesc 2 000 m), iar
în estul continentului apar vulcanii activi de pe Cercul
de Foc al Pacificului, precum: Fuji (Japonia), Pinatubo
(Filipine), Krakatoa/Krakatau (Indonezia).
Munții Himalaya. Cei mai înalţi munţi ai planetei
s-au format prin încreţirea (cutarea) scoarţei terestre,
determinată de deplasarea spre nord a blocului indian
și, ulterior, de ciocnirea acestuia de Placa Eurasiatică,
proces care a început acum circa 60 de milioane de ani.
Procesul de înălţare a Munţilor Himalaya (fig. 1)
continuă și astăzi.
Lanţul montan se întinde pe circa 2 300 km, de
la vest la est, separând Podișul Tibet (China) la nord
de Câmpia Indo-Gangetică (India) la sud. Din acest
motiv, joacă un rol important în blocarea maselor de
aer umede venite dinspre Oceanul Indian, care nu
mai ajung în interiorul continentului asiatic.
Un număr de 10 vârfuri au peste 8 000 m înălţime
(numite, familiar, „optmiari”), cel mai înalt, Everestul
(fig. 2), fiind „cucerit” pentru prima dată, în 1953, de
către neozeelandezul Edmund Hillary și șerpașul*
Tenzing Norgay. De atunci, mai mulţi alpiniști au
escaladat vârful, primul dintre români fiind Constantin
Lăcătușu (în 1995).
A
H
E
D
C F B J
G I
1. Pe harta de mai jos sunt marcate unităţi de relief
din Asia, astfel: A-D (munţi), E-F (podișuri), G-J (câmpii).
Identifică-le!
2. Cărei unităţi de relief marcate pe hartă îi este
asociată sintagma „Acoperișul lumii”? Argumentează!
3. Geografie și istorie. Cu care dintre unităţile de
relief marcate pe hartă pot fi asociate următoarele civilizaţii antice: sumeriană, hindusă (indiană), chineză.
Ce rol au jucat factorii geografici în dezvoltarea lor?
* șerpaș – locuitor din Nepal, care însoţește alpiniștii ca ghid
montan
15
Fig. 2. Vârful Everest
Vf. Everest
China
India
Nepal
Fig. 1. Deplasarea și ciocnirea plăcilor tectonice. Procesul de încrețire a scoarței terestre. Formarea Munților Himalaya
Strate cutate
India
Asia
Munții Himalaya
16
Hidrografia – caracteristici generale.
Fluvii și lacuri
Urmărește harta fizico-geografică a Asiei: ce fluvii
se varsă în Oceanul Arctic? Dar în Oceanele Pacific
și Indian? Ce formează la vărsare fluviul Gange?
De ce crezi că unul dintre cele mai mari fluvii ale
Chinei se numește „Fluviul Galben”? Ce unitate de relief
traversează? Cum se numește marea în care se varsă?
Unde este situată Marea Caspică?
Caracteristici generale. Hidrografia Asiei are o
serie de particularităţi:
x este reprezentată de una dintre cele mai bogate reţele de fluvii de pe Glob, unele uriașe, atât
ca debit, cât și ca lungime: Chang Jiang (China),
cel mai lung fluviu asiatic (peste 6 400 km, al
treilea pe Glob, după Amazon și Nil) și, totodată,
cel mai lung fluviu care curge în întregime
pe teritoriul unei singure ţări; Huang He, Obi
(peste 5 000 km), Lena, Amur, Irtîș, Mekong (peste
4 000 km) ș.a.
x pentru că majoritatea izvorăsc din partea
centrală, înaltă, a Asiei, se desfac în evantai, curgând
în toate direcţiile, și vărsându-se în cele trei oceane
limitrofe;
x varietatea climatică deosebită imprimă caracteristici diferite de scurgere, de la fluviile din sud,
alimentate de ploile musonice, la regiunile deșertice,
fără scurgere, din partea centrală, și până la cele
siberiene, care îngheaţă iarna.
Fluvii și lacuri. Cele mai lungi fluvii ale Asiei –
Huang He („Fluviul Galben” – fig. 2) și Chang Jiang
(„Fluviul cel lung”), al cărui curs inferior se mai
numește și Yang Tze („Fluviul Albastru”) – izvorăsc
din regiunea Tibetului și se îndreaptă către mările
mărginașe ale Oceanului Pacific, traversând China
de la vest la est și susţinând, încă din Antichitate,
lunga și înfloritoarea civilizaţie chineză. Pe Chang
Jiang s-a construit cea mai mare hidrocentrală din
lume („Cele trei defileuri” – fig. 3), iar în estuarul de la
gura de vărsare în Marea Chinei de Est s-a dezvoltat
unul dintre cele mai mari orașe-porturi de pe Glob
(Shanghai, peste 25 milioane locuitori).
Dinspre Munţii Himalaya, se îndreaptă spre sud,
spre Oceanul Indian, alte „fluvii istorice”, și anume:
Indus (în bazinul căruia s-a format cultura hindusă),
Gange („fluviul sfânt” al Indiei actuale) și Brahmaputra.
Ultimele două formează la vărsarea în Golful Bengal
– cel mai mare golf din lume, peste 2 milioane km2
–
o deltă comună (fig. 1), care este, de asemenea, cea
mai mare de pe Terra (peste 100 000 km2
, aproape
jumătate din suprafaţa României).
Fluviile siberiene – de la est la vest: Lena (deltă),
Enisei (fig. 4) și Obi (estuare) – curg spre nord și se
varsă în Oceanul Arctic, temperaturile scăzute de
iarnă determinând îngheţul acestora în cursul inferior,
urmat de inundaţii primăvara.
În sud-vestul Asiei reprezentative sunt Tigru și
Eufrat – fig. 7 (leagănul înfloritoarelor culturi antice
mesopotamiene), care se varsă în Golful Persic,
printr-un braţ comun, numit Shatt-al-Arab.
Asia este continentul recordurilor lacustre: cuprinde
lacuri uriașe, adevărate „mări interioare”, numite ca
atare (Marea Caspică – cel mai mare lac de pe Glob,
Marea Moartă – cea mai mare salinitate, Marea Aral
– care s-a restrâns considerabil în ultimii ani, lăsând
în urmă un pustiu), dar și altele cu apă dulce, cum
ar fi: Baikal (de origine tectonică, cel mai adânc din
lume, –1 642 m, și totodată, unul dintre cele mai
vechi de pe Glob) – fig. 6, Balhaș și altele.
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
1. Situație-problemă. Pe graniţa dintre Kazahstan și
Uzbekistan (Asia Centrală), în Câmpia Turanului, se află
Lacul (Marea) Aral, care se confruntă cu o adevărată
criză de mediu: de la unul dintre marile lacuri ale lumii
(68 000 km2
la jumătatea secolului trecut) a ajuns, în
prezent, un deșert (lacul a secat aproape complet).
Analizează imaginea (fig. 5), caută informaţii și explică
cauzele acestui proces. Ce concluzii utile pentru viitor
desprinzi din acest caz?
2. Portofoliu. Folosind diverse surse de informare
(manual, atlas, internet, alte surse), alcătuiește, la alegere, un portofoliu, despre:
• un record hidrografic al Asiei;
• o civilizaţie asiatică antică și rolul factorului geo grafic
în dezvoltarea sa.
17
Fig. 3. Hidrocentrala „Cele trei defileuri” (China) Fig. 4. Fluviul Enisei
Fig. 5. Lacul (Marea) Aral, pe cale de dispariție Fig. 6. Lacul Baikal (iarna)
Fig. 7. Fluviul Eufrat
Fig. 1. Delta Gange-Brahmaputra, imagine din satelit Fig. 2. Huang He (Fluviul Galben)
Brahmaputra
Gange
18
Diferențieri climatice. Musonii
Ce paralele importante traversează Asia? Ce succesiune a zonelor climatice determină pe continentul
asiatic? Ce deșerturi din Asia cunoști? În ce regiune a
Asiei plouă mai mult? De ce?
Diferențieri climatice. Datorită întinderii sale,
în latitudine, pe aproape întreaga emisferă nordică
a planetei, pe teritoriul Asiei se întâlnesc toate
zonele de climă, dinspre cea caldă (în sud), spre cea
temperată (fâșia centrală) și rece (în nord).
Astfel, se deosebesc următoarele tipuri de climate:
x ecuatorial (Arhipelagul Indonezian, sudul
Peninsulei Malacca), cu temperaturi ridicate tot
timpul anului (peste 25° C), ploi torenţiale zilnice
(3 000-4 000 mm/an), se manifestă calmul ecuatorial
(mișcarea ascendentă a aerului).
x tropical, cu două nuanţe:
a) umed sau musonic (India, Peninsula Indochina,
Arhipelagul Filipinez), cu aceleași temperaturi ridicate tot timpul anului, dar cu două anotimpuri:
unul umed (bate musonul de vară), altul uscat (bate
musonul de iarnă);
b) uscat, cu variaţii mari de temperatură de la
zi la noapte, bate alizeul, precipitaţii scăzute (sub
250 mm/an), se instalează deșertul (Peninsula Arabă,
Iran, Afganistan, nord-vestul Indiei).
x subtropical, cu două nuanţe:
a) mediteraneean (pe ţărmul Mării Mediterane, în
Turcia și Orientul Apropiat – Siria, Liban, Israel; vară
caldă, secetoasă, iarnă blândă și ploioasă;
b) pacific (sud-estul Chinei, sudul Peninsulei
Coreea și al Arhipelagului Japonez).
x temperat (temperaturi medii anuale de 10° C,
bat vânturile de vest) cu mai multe nuanţe:
a) continental (cu caracter arid în partea centrală a
Asiei, unde vânturile de vest ajung sărăcite în precipitaţii; se instalează deșerturile temperate – Deșertul
Gobi din Mongolia, cu variaţii termice mari între
anotimpuri);
b) oceanic (nord-estul Chinei, nordul Arhipelagului
Japonez);
c) rece (Siberia), cu temperaturi mai scăzute și
precipitaţii moderate.
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
x subpolar și polar (pe ţărmul arctic și arhipelagurile din Oceanul Îngheţat), cu temperaturi
medii anuale de 0° C, bat vânturile polare.
Munţii înalţi din Asia determină o etajare a climei
în altitudine, iar pe coasta pacifică sunt specifice
furtunile tropicale de vară, numite taifunuri.
Musonii sunt vânturi periodice care se formează
din cauza diferenţelor de temperatură și presiune
atmosferică dintre Oceanul Indian și masa de uscat
asiatică (fig. 1 și 2):
x musonul de vară bate dinspre Oceanul Indian
spre continent, aducând precipitaţii bogate (circa
12 000 mm/an la Mawsynram și Cherrapunji în
nord-estul Indiei, polii ploilor pe Glob), care nu trec
de bariera Munţilor Himalaya;
x musonul de iarnă bate invers, dinspre continent
spre Oceanul Indian (este anotimpul secetos).
Analizează graficul de mai jos și rezolvă următoarele
cerinţe:
a. Localizează pe hartă staţia meteorologică, știind că
are următoarele coordonate geografice: 12° latitudine
nordică și 74° longitudine estică;
b. Identifică zona de căldură, urmărind valorile
lunare ale temperaturii;
c. Specifică anotimpul în care se înregistrează cea
mai mare valoare a precipitaţiilor;
d. Numește tipul de climă, urmărind distribuţia
precipitaţiilor de-a lungul anului;
e. Precizează un factor geografic care determină
această distribuţie a precipitaţiilor.
35° C
30
25
20
15
10
5
1200 mm
1000
800
600
400
200
0
I F MAM I I A S O N D
temperatură precipitații
19
Fig. 2. Musonul face parte din viața de zi cu zi a oamenilor din sudul Asiei (stânga – Thailanda; dreapta – India)
Fig. 1. Circulația musonică în sudul Asiei
musonul de vară
Oceanul Indian
Asia
musonul de iarnă
Deșertul
Takla Makan,
la nord de
Munții
Himalaya
20
Contraste biogeografice
Cercul Polar de Nord
Ecuator
Tropicul de Nord
Cum explici prezenţa deșerturilor temperate în Asia?
Dar existenţa gheţarilor în zona caldă? Care sunt factorii
geografici care le determină?
Varietatea condiţiilor climatice determină o
diversitate de peisaje pe continentul asiatic, dinspre
zona caldă din sud spre cea rece din nord.
Pădurea ecuatorială. Se suprapune climatului
ecuatorial, dezvoltându-se pe insulele Indoneziei.
Căldura și umiditatea constantă întreţin o vegetaţie
luxuriantă, alcătuită din diferite specii de palmieri,
liane, în care predomină, ca faună, insectele, reptilele
și păsările viu colorate.
Pădurea musonică. Se asemănă cu cea ecuatorială, cu diferenţa că, în sezonul uscat, arborii își pierd
frunzele. Se întâlnesc specii valoroase din punct de
vedere economic: bambus, tec, abanos (construcţii,
mobilier), santal (uleiuri și esenţe aromate), palisandru
(instrumente muzicale din lemn) etc. La marginea
pădurilor tropicale, în savane trăiesc: elefantul asiatic,
tigrul și altele.
Deșerturile tropicale (Rub al-Khali în Arabia
Saudită, Thar în India/Pakistan) sunt pustiuri calde,
cu câteva specii de plante rezistente la uscăciune,
unde s-au adaptat anumite reptile, insecte, iar dintre
mamifere, dromaderul (în Peninsula Arabă).
Vegetația subtropicală este reprezentată prin
asociaţii de tufișuri cu frunze cerate (leandru, dafin)
sau arbori precum stejarul de plută și pinul de Alep
(pe ţărmul mediteraneean). Aici se întâlnesc: vipera
cu corn, scorpionul, ţestoasa de uscat.
Stepa se întinde în toată partea centrală a Asiei, în
condiţiile climatului temperat-continental cu nuanţe
excesive (de ariditate); aici cresc ierburi rezistente
la uscăciune, iar dintre animale, specifice sunt rozătoarele (șoarecele de câmp, popândăul etc.).
În deșerturile temperate (Takla Makan, Gobi)
tră iește cămila cu două cocoașe (bactriană).
Pădurea de foioase (estul Chinei, Japonia) este
alcătuită din stejar, tei de Amur, plop și mesteacăn,
întâlnindu-se animale precum: cerbul, lupul, vulpea.
Taigaua siberiană este cea mai întinsă pădure de
conifere de pe Glob și se întinde ca o fâșie continuă
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
la nord de stepă și pădurile de foioase; cuprinde
specii de brad, molid, zadă, în care trăiesc animale
ca: hermelina, zibelina (cu blănuri preţioase), ursul
brun, râsul.
Tundra („stepa rece”) ocupă ţărmul arctic, ca un
covor de ierburi cu flori viu colorate, mușchi, licheni;
dintre animalele specifice se remarcă renul.
Ghețarii se întâlnesc pe piscurile înalte (gheţarii
montani) și pe câteva arhipelaguri din Oceanul Arctic.
Vegetație subtropicală
Pădure musonică
Pădure ecuatorială
Savană
Deșert
Semideșert
Etaj alpin
Tundră
Ghețari
Pădure de conifere (taiga)
Pădure de foioase
Stepă
LEGENDĂ
Analizează peisajele din fig. 1 și localizează-le pe
harta zonelor biogeografice ale Asiei, de mai jos.
21
Fig. 1. Tipuri de peisaje din Asia
22
Elemente de diversitate umană
(etnică, lingvistică, confesională, culturală)
Ce etnii (popoare) din Asia cunoști? Ce fel de asiatici
ai întâlnit în ţara noastră? Cu ce asociezi următoarele
nume: Buddha, Iisus, Mahomed?
Caracteristici generale. Din 10 locuitori ai Terrei,
șase sunt asiatici, iar din cei șase asiatici, doi sunt
chinezi, iar doi sunt indieni.
Din punct de vedere rasial, Asia este continentul
rasei galbene sau mongoloide (jumătatea estică a
Asiei), în sud-vest fiind prezentă rasa albă.
Dacă Africa este considerată, în general, drept
leagănul speciei umane, Asia este socotită leagănul
civilizaţiei, culturi străvechi dezvoltându-se aici încă din
cele mai vechi timpuri (hindusă, chineză, sumeriană,
babiloniană, persană, mai târziu arabă și altele).
Diversitatea etnică. Făcând parte din „Lumea
Veche”, Asia este continentul unor etnii unitare
(chinezi, mongoli, coreeni, japonezi, arabi, turci,
iudei etc.). Caracteristică este omogenitatea etnică,
puţine state asiatice cunoscând un amestec de
populaţie. Excepţie face India, care este alcătuită
din câteva sute de grupuri etnice. Atât de mare
este complexitatea etnică a Indiei, încât oamenii se
identifică mai degrabă prin apartenenţa religioasă
decât prin cea etnică.
Diversitatea lingvistică. Din acest punct de
vedere, se disting mai multe familii lingvistice:
x sino-tibetană (Asia de Est și de Sud-Est): chineza,
tibetana, birmana;
x austro-asiatică (sud-estul Asiei): indoneziana,
malaeza, vietnameza;
x altaică (centrul Asiei): mongola, uzbeka (Uzbekistan), azera (Azerbaidjan), turkmena (Turkmenistan),
kazaha (Kazahstan), kîrgîza (Kîrgîzstan), turca;
x indo-europeană: (sudul și sud-vestul Asiei)
dialectele indiene (hindi, bengali), persana (Iran),
tadjika (Tadjikistan), afgana (Afganistan);
x semito-hamitică (sud-vestul Asiei): araba, ebraica;
x alte limbi (coreeana, japoneza).
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Diversitatea confesională. În Asia au apărut
toate marile religii universale ale omenirii (creștinismul,
islamul sau mahomedanismul, budismul) și multe
dintre credinţele etnice: mozaismul (Israel), hinduismul
(India), confucianismul și taoismul (China), shintoismul
(Japonia). Creștinismul este practicat astăzi de un
număr mic de asiatici (mai ales în Filipine, Coreea
de Sud, Liban, partea asiatică a Rusiei). Islamul este
predominant în sud-vestul Asiei (Peninsula Asia Mică,
Peninsula Arabă), în Asia Centrală și de Sud, până în
Indonezia (ţara cu cel mai mare număr de musulmani
din lume).
Mai multe orașe asiatice sunt centre importante
de pelerinaj religios, în special Mecca și Medina
(Arabia Saudită) pentru musulmani (islam), Ierusalim
(Israel) pentru mozaici, creștini și musulmani, Lhasa
(Tibet) pentru budiști etc.
Diversitatea culturală. Astfel, în timp, s-au
individualizat mai multe spaţii culturale, definite
printr-o mentalitate specifică și un anumit mod de
viaţă, un fel propriu prin care oamenii se raportează la
natură: spaţiul sinic (chinez), japonez, hindus, islamic,
iudaic și altele.
1. Folosind o aplicaţie de tip translator de pe internet,
scrie-ţi numele în câteva limbi asiatice, din principalele
familii lingvistice studiate.
2. Asociază fiecare lăcaș religios din coloana A cu
religia specifică din coloana B (model 1-a):
A B
1. templu
2. moschee
3. sinagogă
4. biserică
a. mozaism
b. islam
c. budism
d. creștinism
3. Portofoliu. Folosind diverse surse de informare
(manual, atlas, internet, alte surse), alcătuiește un
portofoliu despre un spaţiu cultural asiatic. Ce rol joacă
factorii fizico-geografici în modul de viaţă al acelei
culturi?
23
a. Pelerinaj la Mecca
f. Anul Nou Chinezesc
c. Budiști
b. Etnic arab
e. Templul hindus Akshardham (New Delhi, India)
d. Etnic mongol
Fig. 1. Diversitatea culturală în Asia
24
Harta politică și marile
aglomerări umane
De ce crezi că Asia a fost cel mai populat continent
al planetei din Antichitate și până în prezent? Cum
explici numărul mare de locuitori din Asia? Cum crezi
că este distribuită populaţia Asiei, analizând harta
fizico-geografică și zonele de climă? Ce state asiatice
cunoști?
Harta politică a Asiei. Pe continentul asiatic
se află 47 de state independente (fig. 1), care pot fi
grupate în mai multe regiuni, din punct de vedere
geografic, precum:
x Asia de Vest (Peninsula Asia Mică și ţărmul estic
al Mării Mediterane, adică Orientul Apropiat): Turcia
(care se află pe două continente, Asia și Europa), Siria,
Liban, Israel, Iordania;
x Asia de Sud-Vest (Peninsula Arabă și Golful
Persic, respectiv Orientul Mijlociu): Arabia Saudită,
Iran, Irak, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Bahrain,
Qatar, Yemen, Oman;
x Asia de Sud: Afganistan, Pakistan, India, Nepal,
Bhutan, Bangladesh;
x Asia de Sud-Est (statele din Peninsula Indochina
și Arhipelagul Indonezian): Myanmar, Laos, Thailanda,
Vietnam, Cambodgia, Malaysia, Indonezia ș.a.;
x Asia de Est (statele din Orientul Îndepărtat):
China, Mongolia, Coreea de Nord, Coreea de Sud,
Japonia;
x Asia Centrală: Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kîrgîzstan, Tadjikistan;
x Statele trans-caucaziene: Georgia, Armenia,
Azerbaidjan;
x Asia de Nord: partea asiatică a Rusiei.
Ca suprafață, cel mai întins stat de pe Glob
este Rusia (doar partea asiatică are 13 milioane km2
din totalul de 17 milioane km2
), urmată de China
(9,6 milioane km2
), India (3,3 milioane km2
), Kazahstan
(2,7 milioane km2
) etc.
După numărul de locuitori, în Asia se află cele mai
populate ţări din lume, și anume: China (1,4 miliarde
locuitori) și India (1,3 miliarde locuitori), urmate de
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Indonezia (peste 260 milioane locuitori, locul 4 pe
Glob), Pakistan, Bangladesh, Japonia.
Din punctul de vedere al configurației teritoriului naţional, statele asiatice sunt: continentale
(Kazahstan, Mongolia), peninsulare (Arabia Saudită,
India, Malaysia etc.) sau insulare (Japonia, Filipine,
Indonezia ș.a.).
Modul de guvernare diferă, de la republici
(Turcia, India) la monarhii (de diverse tipuri, precum
în: Japonia, Arabia Saudită, Brunei etc.).
Marile aglomerări umane. Cele 4,5 miliarde
de locuitori ai Asiei (continentul cu cea mai mare
densitate a populaţiei, peste 100 locuitori/km2
),
nu sunt însă distribuite uniform, ci concentrate pe
ţărmul sudic (Câmpia Indo-Gangetică și Arhipelagul
Indonezian) și estic (Câmpia Chinei de Est și
Arhipelagul Japonez), la care se adaugă și Câmpia
Mesopotamiei (sud-vest). Aceste regiuni au fost cele
mai populate încă din vechime.
În prezent, concentrări mari de populaţie determinate de dezvoltarea economică sunt în marile
orașe și aglomerări urbane de pe ţărmul pacific și
insulele japoneze. Se remarcă, astfel, cele mai ridicate densităţi ale populaţiei de pe Glob: Macao
(peste 20 000 locuitori/km2
) și Hong Kong (circa
7 000 locuitori/km2
) – fig. 2, Singapore (cu o valoare
simi lară), în sudul Peninsulei Malacca.
Cele mai mari orașe asiatice sunt: Tokyo – în jurul
căruia s-a dezvoltat megalopolisul japonez (Tōkaidō),
cel mai populat de pe Glob, circa 80 milioane locuitori –,
Jakarta (Indonezia), Guangzhou, Beijing, Shanghai
(China), Seul (Coreea de Sud), Delhi, Mumbai, Kolkata/
Calcutta (India), Manila (Filipine), Karachi (Pakistan),
fiecare depășind 10 milioane locuitori etc.
Analizează harta politică a Asiei și localizează statele
asiatice în funcţie de regiunile prezentate.
25
Fig. 1. Harta politică a Asiei
Fig. 2. Hong Kong
Scara 1:60 000 000
26
Resursele naturale
Cum se formează petrolul? Ce știi despre energia
regenerabilă? Cât de impor tantă este? Care sunt riscurile
consumului excesiv de resurse naturale?
Aspecte generale. Asia este un continent bogat
în resurse naturale, atât de subsol, cât și de supra faţă
(fluvii cu un imens potenţial hidroenergetic, păduri,
pajiști, soluri fertile).
De asemenea, resursele umane ale Asiei sunt
considerabile, aici fiind cele mai populate ţări de pe
Glob, cu o forţă de muncă din ce în ce mai specializată
în toate sectoarele economice.
Spre exemplu, China, care până nu demult era
cunoscută doar pentru industria textilă, în prezent
dez voltă o adevărată industrie aerospaţială, un vehicul
spaţial chinez reușind, în 2019, să aselenizeze pe
cealaltă faţă a Lunii. Aceasta înseamnă o specializare
înaltă a forţei de muncă, așa cum ambiţioase programe
spaţiale au și India, Japonia și Coreea de Sud.
O specializare deosebită în domeniul IT-ului o are
India, iar în cel al roboticii, Japonia.
Pentru realizarea unui telefon inteligent, este nevoie
de mineralele obţinute din așa-numitele „pământuri
rare” , cele mai mari rezerve din lume avându-le China
(totodată, și cel mai mare producător).
Pe de altă parte, în Asia există ţări care sunt foarte
dezvoltate, dar nu au resurse proprii, importând
masiv materii prime, cum sunt: Japonia, Coreea de
Sud, Singapore.
Resursele de subsol. Asia deţine cea mai mare
parte a rezervelor certe de petrol ale omenirii, 48% din
totalul mondial fiind concentrat în Orientul Mijlociu
(Golful Persic), unde dispun de rezerve însemnate
Arabia Saudită, Iran, Irak, Kuweit, Emiratele Arabe
Unite (fig. 1). Rezerve mai mici de petrol se găsesc în
China, India, Indonezia.
De rezerve însemnate de gaze naturale dispun
Rusia (în partea asiatică) și Turkmenistanul, iar din
Golful Persic (40% din rezervele mondiale), Iranul și
Qatarul.
Rezervele de cărbuni sunt concentrate în China
(fig. 4), India, Indonezia, dar și în Kazahstan și partea
asiatică a Rusiei.
Bogate în minereuri de fier și neferoase (de la
diverse metale utile în viaţa de zi cu zi și până la cele
preţioase, aur și argint) sunt China, India (fig. 2), Rusia.
Resursele de suprafață. Asia deţine un
imens potenţial hidroenergetic, la care se adaugă
resursele de energie regenerabilă: solară (ţările
Orientului Mijlociu) și eoliană (valorificată în China,
India, Japonia), energia mareelor (Coreea de Sud),
geotermală (Japonia, Indonezia).
În pădurea tropicală se găsesc arbori cu esenţe
valoroase din punct de vedere economic (tecul,
bambusul, palisandrul, abanosul), iar în taigaua
siberiană, coniferele (aceeași specie pe suprafeţe
întinse) întreţin industria lemnului și a hârtiei.
De asemenea, pajiștile de stepă din centrul Asiei și
cele din tundră susţin creșterea animalelor (de la iacul
tibetan – fig. 3 și până la turmele de reni din nord).
Solurile fertile din sud și est susţin culturile de
orez și alte cereale, bumbac etc.
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
1. Selectează litera corespunzătoare răspunsului
corect (model A-c):
A. O regiune bogată în petrol din Asia este:
a. Golful Bengal b. Peninsula Asia Mică
c. Golful Persic d. Insula Hokkaido
B. Dispune de însemnate rezerve de gaze naturale:
a. Filipine b. Turkmenistan
c. Mongolia d. Afganistan
C. Mari rezerve de cărbune se găsesc în:
a. Japonia b. China c. Yemen d. Israel
D. Un arbore utilizat în construcţii, renumit pentru rezistenţa sa este:
a. bradul b. palmierul c. molidul d. tecul
E. O ţară asiatică recunoscută pentru utilizarea
energiei geotermale este:
a. Japonia b. Bangladesh c. Bhutan d. Nepal
2. Explică utilitatea resurselor naturale pentru dezvoltarea economică a unei regiuni.
3. Explică cum a reușit Japonia, care nu dispune de
resurse de subsol considerabile, să ajungă la un grad
ridicat de dezvoltare (gândește-te ce alte resurse sunt
disponibile).
27
Fig. 3. Iac (Tibet) Fig. 4. Exploatare de cărbune la suprafață, China
Fig. 1. Sondă de petrol, Emiratele Arabe Unite Fig. 2. Minereu de fier, India
28
Activitățile economice. Contraste economice regionale
În ce domenii excelează Asia? Ce exemple poţi da?
Unde se află cele mai mari porturi ale lumii? Dar cei mai
înalţi zgârie-nori?
Aspecte generale. „Centrul de gravitaţie” economică al planetei se află astăzi în Pacificul de Nord,
având ca poli de dezvoltare estul Asiei (în vestul
Oceanului Pacific) și America de Nord (în est).
Jumătate din resursele umane mondiale se află în
Asia (numai China și India concentrând mai mult de
o treime din populaţia planetei). De asemenea, cea
mai mare producţie a lumii, cele mai spectaculoase
economii și cele mai ambiţioase proiecte economice – vezi, de pildă, proiectul secolului XXI, Noul
Drum al Mătăsii* –, cei mai înalţi zgârie-nori, cele mai
rapide trenuri de mare viteză, cele mai angajante
programe spaţiale, toate sunt în Asia.
Activitățile economice. O populaţie atât de
numeroasă, precum a Asiei, nu poate fi susţinută
fără o agri cultură care să ofere suficiente resurse
de hrană. Clima caldă din sudul continentului este
potrivită culturilor de orez (primii cinci producători
mondiali sunt asiatici: China, India, Indonezia – fig. 1,
Bangladesh, Vietnam), trestie de zahăr, la care se
adaugă bumbacul (folosit în industria textilă), în timp
ce în zona temperată se cultivă grâu (China, India sunt
primii doi producători mondiali) și porumb, iar pe
ţărmul mediteraneean – măslin, viţă de vie.
Tot China și India deţin supremaţia mondială la
producţia anumitor legume sau fructe (banane,
mango, portocale – India, China; mere, pere, piersici,
prune, căpșuni, kiwi – China; struguri – India; nuci
de cocos – Indonezia, Filipine; smochine, caise,
măsline – Turcia; curmale – Iran, Arabia Saudită,
Emiratele Arabe Unite). Un rol important îl are creșterea animalelor pentru carne și lapte.
Industria este extrem de diversificată, fiind
dezvoltate toate ramurile industriale: energetică
(China – cel mai mare producător de cărbune, deţinând jumătate din producţia mondială; petrol și gaze
naturale – Arabia Saudită, Irak, Iran, Kuweit, la care
se adaugă Rusia); siderurgică (oţel – China, Japonia);
constructoare de mașini (China a devenit cel mai mare
producător mondial de autovehicule, producând cât
SUA și Japonia, producători tradiţionali, la un loc);
ali mentară, textilă etc.
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
O evoluţie rapidă a cunoscut, în ultimii ani,
robotica (inteligenţa artificială), aeronautica, tehnologia spaţială (în special, China, Japonia, Coreea de
Sud), ceea ce poartă numele de industrie de vârf
(tehnologie de ultimă generaţie).
Transporturile sunt dezvoltate diferenţiat, în funcţie de regiuni, însă menţionabile sunt trenurile de
mare viteză (Japonia, China). Cele mai mari porturi ale
lumii – primele zece pe Glob – sunt asiatice (Shanghai,
Singapore, Shenzhen, Hong Kong ș.a.). De asemenea,
tot aici se află unele dintre cele mai aglomerate
aeroporturi de pe Glob, adevărate noduri de transport
aerian între cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, cum
sunt aeroporturile din: Dubai (Emiratele Arabe Unite),
Doha (Qatar), Beijing (China) sau Tokyo (Japonia).
Contraste economice regionale. Asia este
foarte diferită din perspectiva dezvoltării economice:
x există regiuni cu populaţii care trăiesc la limita
sărăciei, cu o dezvoltare economică redusă: vastele
semipustiuri calde, temperate și reci, în care se duce o
viaţă de subzistenţă (crescătorii de iaci din Tibet, cei ce
trăiesc în iurte – corturile mongole –, crescători de cai,
crescătorii de reni din tundra siberiană – fig. 2);
x pe de altă parte, sunt regiuni cu o dezvoltare
economică explozivă, așa cum a fost prima generaţie
de „tigri” sau „dragoni asiatici” (Singapore, Taiwan,
Hong Kong, Coreea de Sud) sau a doua generaţie,
din prezent (Malaysia, Thailanda, Filipine, Indonezia);
x pe baza resurselor de petrol, o dezvoltare
„exotică” a cunoscut, în ultimii ani, Dubaiul (Emiratele
Arabe Unite), unde a fost ridicat cel mai înalt
zgârie-nori de pe Glob (Burj Khalifa, 828 m) sau au
fost construite insule artificiale;
x o dezvoltare economică la „marginea apei”, cu
industrie și servicii dezvoltate în porturi și, uneori, pe
insule create artificial, în largul mării, au cunoscut China
– o adevărată „ţară atelier”, Japonia, Coreea de Sud.
* Noul Drum al Mătăsii cuprinde Asia și Europa, cu trenuri de
marfă care pleacă de la Oceanul Pacific și, în două săptămâni,
ajung la Oceanul Atlantic, străbătând 13 000 km.
Dezbatere. Analizează rolul inteligenţei artificiale
(roboţilor) în viaţa omenirii! Oferă argumente pro și contra.
29
Fig. 2. Crescători de reni, Rusia
Fig. 3. Transport de marfă pe mare (portcontainer sud-coreean, care circulă sub pavilion panamez)
Fig. 1. Câmp cultivat cu orez, Indonezia
30

Asia în lumea
contemporană
Uriașul continent este astăzi în
plină efervescenţă. După „europenizarea” planetei (colonizarea Lumii
Noi și Revoluţia Indus trială), „americanizare” (globalizarea economiei și
a unui anumit tip de cultură occidentală), astăzi se vorbește tot mai
pregnant de un adevărat fenomen
de „asiatizare” (de la forţa de muncă
asiatică care ajunge pe întreg
cuprinsul Globului și până la noile
tehnologii informatice, roboţi etc.).
Fascinantă și enigmatică
deopotrivă, Asia nu este lipsită
de probleme, una dintre acestea
fiind urbanizarea rapidă, jumătate
din populaţia Asiei (doar această jumă tate depășește dublul
populaţiei din America sau Africa)
trăind astăzi în marile orașe.
Textul alăturat prezintă aspecte
legate de urbanizarea acce lerată
a Asiei și problemele generate de
aceasta. Citește-l și rezolvă ur mătoarele cerinţe:
a. Identifică o problemă cu care
se confruntă oamenii în marile aglomeraţii urbane asiatice;
b. Stabilește relaţia de cauzalitate dintre factorii geografici și problema identificată;
c. Propune și alte soluţii, decât
cele menţionate, pentru rezolvarea
acestei probleme.
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA MEGA-ORAȘELE
Cum funcţionează
orașele zece-milionare?
Studiu de caz

Jakarta, Indonezia
31
32
India. Mongolia
Particularități
geografice
APA– LUX SAU CALAMITATE?
Kerala (India) și Govi-Altayn (Mongolia)
Jurnal de expediție
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Solul musteşte de apă şi totul din jur
este suprasaturat de umiditate. Şi tu, ca
individ, oricât ai încerca să te fereşti, nu poţi
scăpa de umezeala ce te încolţeşte. Iar când
vine musonul cu ploile sale, care începe de
prin iunie și ține timp de trei luni, umiditatea
ajunge să fie peste limitele suportabilului.
Se întâmplă în Kerala, pe coasta vestică
din apropierea sudului extrem al Indiei.
Este un loc unic în peisajul acestei ţări –
un păienjeniş de canale salmastre,
lacuri, estuare şi râuri care formează o
puzderie de insuliţe – situat pe Coasta
Malabar a Mării Laccadive.
În jurul apei se învârte şi viaţa oamenilor.
Pe micile canale abia dacă te strecori
cu bărci înguste, împingând cu prăjina. Iar
în spaţiile mai largi, mici bărci cu motor
avansează mai repede.
În funcţie de localizarea pe
continent, statele asiatice prezintă
anumite caracteristici geografice,
unele mai favorabile, altele mai restrictive, la care omul s-a adaptat,
dezvoltând un mod specific de a
trăi, de a-și obţine hrana, de a se
raporta la mediul înconjurător și
de a organiza spaţiul geografic în
funcţie de nevoile sale.
De pildă, India ocupă peninsula cu același nume, înaintând în
apele Oceanului Indian, în calea
musonului, iar Mongolia, aflată la
nord de Munţii Himalaya, trăiește
din plin absenţa apei. Care sunt
consecinţele?
Citește textul și rezolvă următoarele cerinţe:
a. Extrage din text caracteristicile
fizico-geografice și umane (sociale,
economice) referitoare la India și
Mongolia și grupează-le, astfel, pe
cele două categorii;
b. Identifică o problemă legată
de apă cu care se confruntă oamenii
în India și Mongolia;
b. Stabilește relaţia de cauzalitate dintre factorii geografici și problema identificată;
c. Propune și alte soluţii, decât
cele menţionate în text, pentru rezolvarea problemei identificate.
Studiu de caz

Atât din Kerala, India, cât şi din Govi-Altayn,
Mongolia, mi-au rămas în suflet şi în minte aceşti
oameni cu care am intrat în contact. Stând printre
ei, le-am aflat şi greutăţile vieţii de zi cu zi. Cu toate
că cei din Kerala au apă din abundenţă, viaţa nu
le este nici liniștită, nici îndestulată. Preţurile mici
cu care îşi vând produsele sau, cum este cazul
pescarilor cu plasele de pescuit chinezeşti, care
abia strâng ceva peşte după o zi de trudă, îi fac
să trăiască mai mult de pe o zi pe alta. La fel se
întâmplă şi cu cei din Govi-Altayn, care au doar
hrana asigurată. Asta dacă nu dă peste animale
vreo boală care să le împuţineze…
Cu toţii o duc greu, dar zâmbetul de pe faţă
nu le dispare. Filosofia de viaţă, dată de religiile
lor, plus mediul social şi natural în care trăiesc, îi
fac să-şi accepte soarta mai uşor şi să privească
mai cu seninătate toate greutăţile ce le sunt date.
34
Subiectul I (25 de puncte)
A. Selectează litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Extremitatea vestică a Asiei (Capul Baba) se află în
Peninsula:
a. Asia Mică b. Arabă
c. Kamceatka d. Indochina
2. Asia este despărţită de America de Nord prin strâmtoarea:
a. Bab-el-Mandeb b. Bering
c. Bonifacio d. Bosfor
3. În Asia se află cel mai înalt podiş de pe Glob, numit:
a. Anatoliei b. Gobi
c. Tibet d. Iranului
4. Cel mai lung fluviu din Asia se numeşte:
a. Amur b. Chang Jiang
c. Huang He d. Obi
5. Taigaua face referire la o:
a. pădure de foioase b. pădure musonică
c. pădure de conifere d. pădure ecuatorială
B. Stabilește dacă afirmațiile de mai jos sunt ade vărate (A) sau false (F):
1. Musonul de vară bate dinspre Oceanul Indian spre
continentul asiatic.
2. Arabia Saudită face parte din regiunea numită Orientul
Apropiat.
3. Hindi şi persana sunt limbi indo-europene.
4. Singapore și Hong Kong au fost supranumite „tigrii asiatici”.
5. Shintoismul este specific Indiei.
Harta de mai jos se referă la subiectele II şi III. Pe hartă
sunt marcate articulaţii ale ţărmurilor (peninsule, insule,
golfuri) cu litere de la a la f, unităţi de relief cu litere
de la A la F, fluvii şi lacuri cu cifre de la 1 la 4.
Recapitulare Evaluare
UNITATEA 1 | EXPLORĂM ASIA
Poziția geografică x emisfera nordică: Ecuator, Tropicul
de Nord și Cercul Polar de Nord; x Oceane: Indian, Arctic,
Pacific; x Limită convenţională faţă de Europa: Munţii
Ural – Fluviul Ural – Marea Caspică – Munţii Caucaz –
Marea Neagră – Strâmtoarea Bosfor – Marea Marmara
– Strâmtoarea Dardanele – Marea Mediterană.
Relieful x jumătatea nordică: Câmpia Siberiei de Vest,
Podișul Siberiei Centrale, Munţii Verhoiansk, Kolîma ș.a.;
x jumătatea sudică: munţi – Himalaya, Hindukuș, Tian
Shan, Kunlun ș.a., podișuri – Anatoliei, Iranului, Pamir,
Tibet, Gobi ș.a., câmpii – Mesopotamiei, Indo-Gangetică,
Chinei de Est; Cercul de Foc al Pacificului – vulcani (Fuji,
Pinatubo, Krakatoa etc.).
Hidrografia x fluvii mari: Huang He, Chang Jiang
(Oceanul Pacific), Lena, Enisei, Obi (Oceanul Arctic),
Tigru, Eufrat, Indus, Gange, Brahmaputra (Oceanul
Indian) ș.a.; x lacuri: de tip „mări interioare” – Marea
Caspică, Marea Moartă, Marea Aral (ultima pe cale de
dispariţie – criză de mediu), Baikal (cel mai adânc de pe
Glob), Balhaș etc.
Diferențieri climatice și contraste biogeografice
x toate zonele de climă și biogeografice din emisfera
nordică: caldă (pădurea ecuatorială, pădurea musonică,
deșerturile tropicale), temperată (stepa, pădurile de
foioase, taigaua siberiană), rece (tundra, gheţuri polare).
Elemente de diversitate umană x omogenitate
etnică (chineză, coreeană, japoneză, arabă, turcă, iudaică
ș.a.); x mai multe familii lingvistice (sino-tibetană, austroasiatică, indo-europeană etc.); x religii (islam, iudaism,
hinduism, confucianism, taoism, shintoism ș.a.).
Harta politică și marile aglomerări umane x 47 state:
China, India, Indonezia ș.a.; peste 100 locuitori/km2
(cea
mai mare valoare medie de pe Glob).
Resursele și activitățile economice. Contraste
regionale x petrol și gaze naturale (Orientul Mijlociu),
cărbuni (China), minereuri de fier (India) etc.; x „Tigrii”
asiatici (prima generaţie, a doua generaţie).
Recapitulează ceea ce ai
învăţat până acum despre
Asia, realizând o schemă
după modelul de mai jos.
35
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 25 de puncte
A. 1. a; 2. b; 3. c; 4. b; 5. c (5 x 2p ).
B. 1. A; 2. F; 3. A; 4. A; 5. F (5 x 3p).
Subiectul II: 21 de puncte
1. Peninsula Indochina (3p), Mekong (3p); 2. Peninsula Coreea
(3p), Marea Galbenă (3p); 3. Insula Sahalin (3p); 4. China (3p);
5. f (3p).
Subiectul III: 15 puncte
1. C; 2. 3; 3. F; 4. A; 5. 2 (5 x 3p).
Subiectul IV: 21 puncte
1. 8; 2. E; 3. D; 4. 1; 5. A; 6. F; 7. 3 (7 x 3p).
Subiectul V: 8 puncte
1. X – China (2p), Y – India (2p).
2. Arabia Saudită (4p).
TOTAL: 90 de PUNCTE
Se acordă din oficiu: 10 PUNCTE
Subiectul V (8 puncte)
Analizează datele din tabelul de mai jos și răspunde la
următoarele cerinţe.
Statul Suprafaţa (km2
) Populaţia (locuitori)
X 9 600 000 1 400 000 000
Y 3 300 000 1 300 000 000
Arabia Saudită 2 100 000 33 000 000
Mongolia 1 600 000 3 100 000
1. Precizează numele statelor marcate cu literele X şi Y.
2. Compară datele privind populaţia și suprafaţa statelor
Arabia Saudită şi Mongolia şi precizează numele statului
în care densitatea medie a populaţiei este mai mare.
Subiectul II (21 de puncte)
Identifică pe hartă:
1. numele peninsulei marcate cu litera a şi numele celui
mai lung fluviu care o străbate;
2. numele peninsulei marcate cu litera b şi numele mării
situate în partea sa vestică;
3. numele insulei marcate cu litera c;
4. numele statului de care aparţine insula marcată
cu litera d;
5. litera cu care este marcat golful cu importante rezerve
de petrol şi gaze naturale.
Subiectul III (15 puncte)
Identifică litera, respectiv cifra, cu care este marcată
pe hartă unitatea de relief sau, după caz, elementul de
hidro grafie, pe baza caracteristicilor și a denumirilor.
1. munţi, parte din limita convenţională ce separă Asia de
Europa;
2. lac, cel mai adânc de pe Glob;
3. câmpie, Sîrdaria și Amudaria;
4. podiş, Asia Mică;
5. fluviu, cea mai mare deltă din lume.
Subiectul IV (21 de puncte)
Analizează harta de mai jos pe care sunt marcate
state cu litere și orașe-capitală cu cifre și identifică:
1. cifra cu care este marcat oraşul-capitală al statului
cunoscut ca „tigru asiatic”;
2. litera cu care este marcat statul pe teritoriul căruia se află
vulcanul Fuji;
3. litera cu care este marcat statul în care se află Munţii
Zagros;
4. cifra cu care este marcat oraşul-capitală cunoscut ca
oraş sfânt pentru trei dintre marile religii ale lumii;
5. litera cu care este marcat statul care a depășit un miliard
de locuitori;
6. litera cu care este marcat statul a cărui capitală este oraşul Hanoi;
7. cifra cu care este marcat oraşul-capitală al statului în
care se află cel mai lung fluviu al Asiei.
oraș-capitală
36
UNITATEA 2
Explorăm
Africa
Poziţia geografică – simetrie latitudinală
Relieful – caracteristici generale
Riftul african
Hidrografia, clima și biogeografia –
caracteristici generale
Specificul demografic
Harta politică și marile orașe
Studii de caz
Problemele Africii în lumea contemporană
Sahara
Etiopia. Particularități geografice
Recapitulare
Evaluare
DISCUȚIE. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin în
minte când te gândești la Africa? Discută despre ele
cu colegii. Argumentează alegerea făcută!
36
37
Sfinxul și piramidele egiptene
38
Poziția geografică – simetrie latitudinală
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Care sunt paralelele și meridianele importante ce
intersectează Africa? Ce importanță au? De ce crezi
că Africa este caracterizată ca fiind un continent
„în oglindă”? Care sunt principalele bazine oceanice care
delimitează continentul african? Care sunt continentele
cele mai apropiate de Africa? Ce consecință a avut
această apropiere? (Ia în considerare faptul că omul, ca
specie, a apărut în Africa.)
Poziția pe Glob. Africa este al treilea cel mai
întins continent al planetei (30 milioane km2), după
Asia și America, putând fi asemuit cu un triunghi
cu baza în Marea Mediterană (în nord) și cu vârful
în sud, la întâlnirea apelor Oceanelor Indian (est) și
Atlantic (vest).
Paralele și meridiane importante. Continentul
african este traversat, prin partea centrală, de Ecuator
și, de asemenea, de cele două Tropice, de Nord și de
Sud, iar Meridianul de 0° îl intersectează în partea sa
vestică. Consecințe:
x se desfășoară simetric la nord și la sud de Ecuator,
de unde rezultă paralelismul zonelor de climă și
biogeografice;
x este un continent care se află aproape în
întregime în zona caldă a planetei, cu excepția
extremităților nordică și sudică;
x în plus, Africa se întinde în toate cele patru
emisfere ale Globului.
Limite (Puncte extreme):
x Capul Blanc (Tunisia), 37° latitudine nordică;
x Capul Acelor (Africa de Sud), 34° latitudine
sudică;
x Capul Verde (Senegal), 14° longitudine vestică;
x Capul Hafun (Somalia), 51° longitudine estică.
Între punctele extreme are peste 7 000 km, atât
nord-sud, cât și est-vest.
Articulații ale țărmurilor. Țărmurile Africii sunt
puțin crestate: Golful Guineei (Oceanul Atlantic) este
cel mai mare, iar Peninsula Somaliei, care pătrunde
în apele Oceanului Indian, este, de asemenea,
singura peninsulă mare a Africii. Mai spre sud, tot
în Oceanul Indian, se află și cea mai mare insulă,
Madagascar.
1. Caută informații despre Capul Bunei Speranțe și
semnificația acestuia în cunoașterea lumii.
2. Urmărește harta fizico-geografică a Africii din
fig. 1 și selectează litera corespunzătoare răspunsului
corect (model A-c):
A. Canalul Suez face trecerea din Marea Roșie în:
a. Marea Mediterană b. Oceanul Atlantic
c. Marea Neagră d. Oceanul Indian
B. Nu se regăsește printre golfurile Africii, Golful:
a. Gabes b. Sidra c. Bengal d. Guineei
C. Extremitatea nordică a Africii o reprezintă Capul:
a. Acelor b. Hafun c. Verde d. Blanc
3. Joc geografic. Realizează, împreună cu colegii,
o excursie virtuală în jurul Africii. Câștigă cine descoperă
primul următoarele elemente geografice:
a. numele strâmtorii care separă Africa de Europa;
b. două golfuri la Marea Mediterană;
c. numele strâmtorii care desparte Insula Madagascar
de Africa;
d. numele canalului care desparte Africa de Asia.
4. Calculează diferența în grade dintre extremitățile:
a. nordică (Capul Blanc) și sudică (Capul Acelor);
b. estică (Capul Hafun) și vestică (Capul Verde);
5. Caută informații despre apariția omului și explică
în ce mod au favorizat caracteristicile geografice ale
continentului african acest proces.
Capul Bunei Speranțe
39
Fig. 1. Harta fizico-geografică a Africii
Vârf
Cap/Extremitate
Râu
Nordul
geografic
Legendă
Scara 1:50 000 000
40
Relieful – caracteristici generale. Riftul african
Urmărește harta fizico-geografică a Africii: care este
partea mai înaltă? Dar mai joasă? Unde sunt localizate
câmpiile? Ce vulcani africani cunoști?
Caracteristici generale. Fiind cel mai vechi
nucleu continental de pe Glob, un bloc cristalin ce
depășește vârsta de 300 de milioane de ani, Africa are
un relief relativ monoton. În pofida mărimii sale, varietatea caracteristicilor fizico-geografice nu este extraordinar de mare: platouri (podișuri) vaste (Podișul
Etiopiei, Podișul Shaba ș.a.), cu altitudini diferite, acoperă mare parte din continent. Foarte rar, acestea
sunt întrerupte de conuri vulcanice, cum sunt cele
din apropierea Marelui Rift African (Kenya, Kilimanjaro
– cel mai înalt vârf de pe continentul african, 5 895 m),
și, de cele mai multe ori, spre est și spre sud se termină
printr-un perete vertical, ce coboară abrupt spre
cele câteva câmpii litorale (Câmpia Somaliei, Câmpia
Mozambic; la acestea se adaugă Câmpia Senegalului).
Munții de pe continentul african sunt, ca origine,
de trei feluri:
x de încrețire, tineri: Munții Atlas (în nord-vestul
continentului, spre Europa)și Munții Capului (în sud);
x vulcanici, care însoțesc Marele Rift African: Kenya,
Kilimanjaro sau cei din partea centrală a Deșertului
Sahara, foarte vechi și puternic erodați (Tassili, Tibesti,
Ahaggar);
x de prăbușire, rezultați în urma mișcărilorscoarței:
Munții Scorpiei (în sud).
Marele Rift African. În estul continentului se
desfășoară un sistem activ de falii foarte adânci: Placa
Somaleză se îndepărtează de cea Africană. În timp
geologic, Peninsula Somaliei se va desprinde de
Africa, printr-o mare ce se va extinde. În prezent, de-a
lungul acestei falii uriașe de mii de kilometri lungime
se află lacuri (de origine tectonică) lungi și adânci –
Marile Lacuri Africane –, dintre care cele mai întinse
sunt: Tanganyika (1 470 m adâncime) și Malawi.
1. Analizează imaginea din fig. 1 și harta fizico-geografică a Africii și rezolvă următoarele cerințe:
a. identifică ce paralelă trece prin apropierea
Masivului Kilimanjaro;
b. precizează tipul de munți;
c. explică prezența ghețarilor pe vârful Masivului
Kilimanjaro.
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Fig. 1. Masivul Kilimanjaro
Fig. 2. Marele Rift African
2. Analizează imaginea din fig. 2 și harta fizico-geografică a Africii și rezolvă următoarele cerințe:
a. numește strâmtoarea, respectiv marea care delimitează capetele Marelui Rift African;
b. precizează direcția spre care se deplasează Placa
Somaleză;
c. numește două elemente geografice care apar ca
efect al activității Marelui Rift African;
d. identifică, în imagine, o trăsătură caracteristică
Marelui Rift African.
41
M-ții Capului
Vaal
Limpopo
Zambezi
are cel mai înalt
vârf din Africa,
KILIMANJARO.
este suprafața celui mai întins
lac african, VICTORIA
(aproape cât Irlanda).
are cel mai lung fluviu african, NIL,
al doilea ca lungime din lume
(după Amazon) și singurul care
traversează în întregime cel mai mare
deșert cald de pe Glob, Sahara.
M-ții Capului
Vaal
Limpopo
Zambezi
Nil
M-ții Atlas
Congo
Niger
L. Malawi
L. Victoria
M-ții Kilimanjaro
Marele Rift African
Pod. Somaliei
Pod. Etiopiei
Marele Rift African
L. Tanganyika
M-ții Tassili
M-ții Ahaggar
M-ții Tibesti
M-ții Camerun
Deșertul Sahara
Pod. Shaba
C. Senegalului
C. Somaliei
M-ții Kenya
Marele Rift African – imagine din satelit
Fig. 3. Africa – marile unități de relief
I. Madagascar
M-ții Scorpiei
M-ții Capului
C. Mozambic
68 800km2km2 6 850 5 895 kmkm2 mkm2
Scara 1:50 000 000
42
Hidrografia, clima
și biogeografia – caracteristici generale
Care este cel mai mare fluviu al Africii? Ce unitate
traversează? Unde se varsă? De ce marile fluvii se
mai numesc „autostrăzile Africii”? Care este clima
predominantă a continentului african? Ce viețuitoare
trăiesc aici?
Hidrografia Africii. Continentul este drenat de
câteva fluvii uriașe, precum: Nilul (cel mai lung, se
îndreaptă spre nord și se varsă în Marea Mediterană),
Congo (cel mai mare debit, se varsă în Oceanul
Atlantic), Zambezi (în Oceanul Indian, pe cursul căruia
se află Cascada Victoria, cea mai lată de pe Glob),
Niger ș.a. Dar în regiunile deșertice există și văi seci,
fără apă (se numesc waddi-uri).
De asemenea, „continentul cald”găzduiește de la
lacuri fără apă – numite shott-uri în Deșertul Sahara –
până la lacuri „record”, cum ar Victoria (cel mai întins),
Tanganyika (cel mai adânc), la care se adaugă și altele
(Lacurile Malawi, Ciad etc.).
Nilul este, de asemenea, un fluviu al recordurilor:
x își are obârșia în cel mai mare lac african, Victoria
(totodată, cel mai mare lac „cald” de pe Terra, situat
pe Ecuator); x este cel mai lung fluviu din Africa (și al
doilea din lume); x traversează în întregime cel mai
întins deșert cald de pe Glob, Sahara; x se varsă prin
cea mai mare deltă din Africa (Delta Nilului); x este
cel mai „istoric” fluviu al Africii, traversând atât cel mai
vechi stat din lume, Egiptul antic (circa 3 500 î.H.), cât
și cel mai recent, Sudanul de Sud (2011).
Clima Africii. Zonele de climă se dispun simetric
la nord și la sud de Ecuator, astfel:
x climă ecuatorială (0°-5° latitudine nordică și
sudică), cu temperaturi medii anuale ridicate tot
timpul anului (peste 25° C), ploi torențiale zilnice
(3 000-4 000 mm/an), se manifestă calmul ecuatorial
– mișcarea ascendentă a aerului;
x clima subecuatorială (5°-12° latitudine nordică și
sudică), cu două anotimpuri calde: vară ploioasă (cu
calm ecuatorial) și iarnă secetoasă (bat alizeele);
x clima tropical-uscată (12°-30° latitudine nordică
și sudică): se manifestă pe cele două tropice, unde
bat alizeele, este caracterizată prin uscăciune (precipitații sub 250 mm/an); se formează deșerturi cu
variații mari de temperatură de la zi la noapte;
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
x clima subtropicală (mediteraneană), la extremitățile nordică și sudică (peste 30° latitudine),
cu temperaturi medii anuale de 15° C; vară caldă,
secetoasă, iarnă blândă, ploioasă (pe țărmul Mării
Mediterane).
Aspecte biogeografice. Același paralelism îl înregistrează și zonele de vegetație și faună:
xpădurea ecuatorială. Datorităprecipitațiilorbogate
și temperaturilor ridicate și constante de-a lungul
anului, pădurea ecuatorială este luxuriantă (foarte
bogată în specii de plante și animale), sempervirescentă
(mereu verde) și stratificată (în funcție de cantitatea
de lumină care ajunge la sol, arborii ajung la înălțimi
diferite, cei mai înalți depășind 60 m). Se întâlnește
în bazinul Congo, cu specii diverse de palmieri, liane
etc., pădurea ecuatorială fiind habitatul unor specii de
insecte mari, păsări viu colorate, reptile, maimuțe.
x savana. Este o pajiște cu ierburi înalte și cu
pâlcuri de arbori (baobabi sau specii de acacia), ce se
desfășoară la nord și la sud de pădurea ecuatorială;
aici trăiesc erbivore (antilope, gazele, bivolul african,
girafa, zebra, elefantul african) și carnivore mari (leul,
ghepardul etc.).
x deșerturile tropicale (Sahara, Namib, Kalahari).
Aici există plante rezistente la uscăciune (iarba alfa)
și animale precum: insecte, șerpi, dromaderul (cămila
cu o cocoașă, specifică în Sahara). Între savană
și Deșertul Sahara există o zonă de tranziție, cu
formațiuni ierboase sărăcăcioase, numită Sahel.
x vegetația subtropicală. Cuprinde pâlcuri de
pădure (pin mediteraneean, chiparos) și tufișuri dese
cu frunze mereu verzi și lucioase (dafin, leandru),
răspândite, în principal, pe țărmurileMăriiMediterane.
Printre animale, specifice sunt: cameleonul comun,
țestoasa de uscat și alte reptile. Pe țărmul Africii de
Sud, apare o specie de pinguini, adaptată la climatul
mai blând.
Situație-problemă. Caută informații despre amenințările la adresa biodiversității pe continentul african
(identifică problemele și propune soluții).
43
Ecuator
Tropicul
de Nord
Etaj alpin
Pădure
ecuatorială
Vegetație
subtropicală
Savană
Deșert
Semideșert
LEGENDĂ
Tropicul de Sud
Tropicul
d N d
Fig. 1 Zone biogeografice din Africa
Pădurea
ecuatorială
Deșertul
Sahara
Savana
Fluviul
Nil
44
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Specificul demografic
De ce Africa mai este supranumită „leagănul
omenirii”? Ce civilizații străvechi au înflorit pe teritoriul
Africii? Cu ce probleme se confruntă Africa în prezent?
Aspecte generale. Africa este al doilea continent,
după Asia, cu peste 1,2 miliarde locuitori, cea mai
mare parte a populației fiind concentrată în bazinul
inferior al Nilului și Nigerului și în Podișul Etiopiei.
Regiuni vaste (deșerturile, pădurea ecuatorială) au o
densitate scăzută a populației.
Deși este primul continent al planetei populat
de om (nucleul Lumii Vechi), multă vreme populația
Africii a fost redusă numeric: în 1950, abia depășea
200 milioane locuitori, jumătate din populația
Europei de atunci, însă în prezent înregistrează o
tranziție demografică rapidă.
Specificul populației africane. Din punct de
vedere demografic, Africa areoseriedeparticularități:
x are cea mai tânără populație de pe Glob,
aproape jumătate din populația continentului (în
special Africa Sub-Sahariană, la sud de Sahara) având
sub 19 ani (media de vârstă în Africa).
În același timp, gradul de alfabetizare este scăzut
(peste 40% dintre tinerii Africii nu merg la școală,
cel mai ridicat procent comparativ cu celelalte
continente), iar sărăcia este una dintre cele mai mari
probleme, în state precum: Republica Centrafricană,
Burundi, R.D. Congo, mulți oameni supraviețuind cu
echivalentul a doi dolari pe zi.
Drept consecință, o mare parte din emigranții din
prezent provin din Africa, deși continentul este bogat
în resurse naturale: petrol (Nigeria, Algeria, Libia),
diamante (R.D. Congo, Botswana), aur, fier, cărbune,
bauxită (Africa de Sud) etc.
x populația urbană crește cu repeziciune, Africa
nemaifiind predominant rurală (așa cum era acum
câteva decenii). Peste 40% din populație locuiește
în orașe. Cairo (Egipt), Kinshasa (R.D. Congo), Lagos
(Nigeria) sunt aglomerații urbane care au depășit
zece milioane de locuitori.
x diversitatea etnică, lingvistică și religioasă
a Africii este incredibilă, existând peste 2 000 de
grupuri culturale diferite.
Cu toate acestea, Africa poate fi împărțită în două
spații culturale largi:
x Africa de Nord (Sahariană): populație berberoarabă, care a rezultat din amestecul berberilor africani
cu populația arabă (de culoare albă), islamică din
punct de vedere confesional;
x Africa Sub-Sahariană, cu populație neagră
(cu două grupe principale: sudanezi și bantu, cu
mai multe subgrupe: hutu, tutsi în partea centrală
a continentului, boșimani, hotentoți, zuluși în sud),
predominant creștină (efect al colonialismului
european), alături de care s-au mai păstrat vechi
practici animiste.
Analiză critică. Explorează diversitatea culturală
a Africii și explică contrastele de dezvoltare la nivelul
continentului.
Fig. 1. Tuareg (Deșertul Sahara, Mali)
Fig. 2. Pigmeu (pădurea ecuatorială, Republica Centrafricană)
45
Fig. 3. Masai (Kenya)
Fig. 4. Zulus (Africa de Sud)
Fig. 5. Școală în Kenya
Fig. 6. Johannesburg (Africa de Sud)
46
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Harta politică și marile orașe
Ce state africane cunoști? Care sunt statele cu ieșire
la Marea Mediterană? Dar la Marea Roșie? Care este
ultimul stat apărut pe harta politică a lumii? De ce
crezi că granițele unor state africane sunt drepte și nu
sinuoase ca la cele europene și asiatice? De ce crezi că
sunt atât de multe conflicte în Africa?
Harta politică a Africii. Africa este continentul
cu cel mai mare număr de state independente
și recunoscute de comunitatea internațională
(54), majoritatea rezultate în urma procesului de
decolonizare, proces intensificat după cel de-al
Doilea Război Mondial.
Egipt, Nigeria, Africa de Sud au fost colonii
britanice (ultima fiind colonizată, inițial, de olandezi),
statele Maghreb-ului (Maroc, Algeria, Tunisia), alături
de Mali, Ciad ș.a. au fost colonizate de Franța, Angola
și Mozambic – de Portugalia, R.D. Congo – de Belgia,
Namibia – de Germania, Somalia – de Italia etc.
Pentru că multe dintre granițele statelor africane au
fost trasate „din birou”, de către fostele puteri coloniale,
există situații în care membrii aceleiași populații au
rămas în state diferite sau grupuri rivale au fost prinse
între granițele aceluiași stat. Drept consecință, în Africa
au avut loc foarte multe conflicte teritoriale. Sărăcia
și suprapopularea nu au făcut decât să accentueze
potențialul conflictual al Africii.
Mai mult, procese precum cel de încălzire globală
contribuie la extinderea deșertificării, silindu-i pe
crescătorii de animale nomazi să pună o presiune și
mai mare asupra terenurilor agricultorilor sedentari,
amplificând starea de conflictualitate.
Contraste teritoriale între state. Pe teritoriul
Africii se află, deopotrivă, unul dintre cele mai vechi
state – Egiptul, existent încă din Antichitate –, dar și
cel mai recent stat apărut pe harta politică a lumii,
în 2011, respectiv Sudanul de Sud.
Așadar, statele africane au avut o evoluție diferită
și pot fi clasificate după mai multe criterii:
x după suprafață: dintre toate statele africane,
10 dețin împreună peste 1/3 din suprafața totală a
continentului african, Algeria și R.D. Congo având
fiecare peste 2 milioane km2
, iar Sudan, Libia, Ciad,
Niger, Angola, Mali, Africa de Sud și Etiopia – peste
1 milion km2
;
Printre cele mai mici se numără, cu excepția
statelor insulare, Djibouti, Guineea Ecuatorială,
Lesotho, Eswatini (Swaziland), ultimele două fiind
enclave (înconjurate de teritoriul național al altui stat)
în Africa de Sud.
x după numărul de locuitori, cele mai populate
sunt Nigeria (peste 200 milioane locuitori – unul
dintre primele zece state din lume ca mărime
demografică), Etiopia (peste 100 milioane locuitori)
și Egipt (care se apropie de 100 de milioane), urmate
de Tanzania, Africa de Sud etc. (peste 50 milioane
locuitori);
x după modul de guvernare: majoritatea sunt
republici, printre cele câteva monarhii numărându-se
Maroc, Eswatini (Swaziland);
x după forma teritoriului: state compacte (majoritatea statelor africane), state alungite (pe direcția
nord-sud: Tunisia, Ghana, Benin, Togo; pe direcția
est-vest: Gambia);
x din punct de vedere geografic: state insulare
(Madagascar, São Tomé și Principe, Mauritius,
Seychelles etc.), state peninsulare (Somalia), state
continentale (cele mai multe).
Marile orașe africane. Evoluția numerică rapidă
a populației africane, în prezent, a determinat și
extinderea orașelor și creșterea populației urbane,
multe transformându-se în adevărate aglomerații,
dintre care cele mai mari sunt: Cairo – 19 milioane
locuitori (fig. 3), Lagos – 14 milioane locuitori (fig. 2),
Kinshasa, Johannesburg, Luanda. În general, marile
orașe ale Africii sunt capitalele și porturile.
1. Analizează harta politică a Africii (fig. 1) și identifică:
a. trei state situate în Deșertul Sahara;
b. trei state situate de-a lungul Marelui Rift African;
c. două state enclave.
2. Identifică următoarele state africane după indiciile
oferite:
A – stat cu ieșire la două mări, fostă colonie britanică;
B – situat pe Ecuator, al doilea stat african ca întindere;
C – stat insular, traversat de Tropicul de Sud;
D – monarhie, fostă colonie franceză.
47
Sub controlul Marocului
Fig. 3. Orașul Cairo, Egipt
Fig. 1. Harta politică a Africii
Fig. 2. Lagos, „capitala” economică a Nigeriei
Scara 1:48 500 000
48
Problemele
Africii în lumea
contemporană
Textul alăturat prezintă procesul
de deșertificare și moduri de soluționare a acestei probleme.
Citește textul și rezolvă următoarele cerințe:
a. Identifică în text două cauze
ale deșertifcării.
b. Numește două consecințe ale
deșertificării, una care afectează
mediul natural și una care afectează
populația.
c. Stabilește relația de cauzalitate dintre factorii geografici și
deșertificare.
d. Propune o soluție de combatere a deșertificării.
Studiu de caz
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Africa se confruntă cu o serie
de provocări la scară largă, cum ar
fi deșertificarea (cauzată de secetă
și pășunat excesiv), lipsa apei
de băut, creșterea accelerată a
populației, dificultatea accesului la
educație.
Toți acești factori afectează
nivelul de trai și au consecințe
precum: foametea, malnutriția,
bolile, violența, instabilitea politică
și socială.
Deșertificarea apare atunci
când terenul agricol este utilizat
excesiv în climate uscate cu ecosisteme fragile, deja vulnerabile
la secetă. Multe dintre zonele
afectate sunt locuite de cei mai
săraci oameni din lume.
Suprapășunatul duce la dispariția covorului de iarbă, solul este
dislocat de copitele animalelor,
iar apa și vântul agravează problemele, îndepărtând stratul fertil de sol și nemailăsând în urmă,
treptat, decât un deșert sterp.
Niciun continent nu este
imun la deșertificare. Aproximativ o treime din planeta noastră
este direct afectată și presiunea
umană este, de obicei, cauza
principală a acestui proces.
Degradarea terenurilor nu
este, totuși, o problemă nouă.
Studiile sugerează că prăbușirea
civilizației maya în anul 900 d.H.
a fost declanșată de creșterea
populației, urmată de cultivarea
plantelor pe versanții abrupți cu
sol fragil.
Deșertificarea are efecte
devastatoare asupra oamenilor și
a mediului deopotrivă.
În Sahelul african, deșertificarea mărește riscul secetei.
Vegetația ce moare lasă goale
suprafețele acoperite cu nisip,
care reflectă mai multă căldură,
diminuând ascensiunea aerului
umed care generează nori și
precipitații. Prin urmare, odată ce începe, deșertificarea se
autopropagă.
Deșertificarea Africii
49
Cum se poate lupta cu deșertificarea?
Inversarea procesului de deșertificare depinde de
reducerea exploatării terenului, oferindu-le oamenilor alte surse de venit. Imaginați-vă un „zid” de copaci
și tufișuri – o perdea forestieră de 8 000 km lungime
și 15 km lățime – întinzându-se de la vest la est de-a
latul Africii. Acest proiect a început în 2011, pentru a
contracara deșertificarea de la marginea Saharei. De
atunci, numai în Senegal au fost plantate 12 milioane
de exemplare de acacia, copaci rezistenți la uscăciune.
Zonele împădurite întinse realimentează rezervoarele de apă subterane, acționează ca bariere împotriva vântului, oprind înaintarea dunelor de nisip și
pot spori cantitatea de precipitații. Susținătorii „zidului verde” african cred că el ar putea chiar să oprească
emergența terorismului, asigurând slujbe în domeniul producției de gumă arabică, obținută din arborii
de acacia.
Alte tehnici de luptă împotriva deșertificării includ îmbunătățirea metodelor de irigație, instalarea
unor garduri de protecție contra nisipurilor și crearea
unor bazine cu apă. O metodă experimentată recent
implică împrăștierea pe dune a unor microorganisme
(cianobacterii), care formează o rețea de filamente lipicioase ce rețin particulele de nisip, introduc nutrienți
în sol și favorizează creșterea plantelor.
Mărunțirea stratului superior al
solului duce la formarea unei
pulberi uscate, mai puțin capabilă
să păstreze umezeala, susceptibilă
la secetă și care poate fi îndepărtată
cu ușurință de apă sau de vânt.
Irigațiile
Aproximativ 60% din terenul agricol irigatse află în regiuni afectate
de ariditate. Însă apa se evaporă,
lăsând în urmă săruri. Cu timpul,
terenul se sărăturează, devenind
impropriu pentru agricultură.
Deșertificarea
În acest punct, oamenii sunt siliți
să-și abandoneze câmpurile. Ceea
ce a fost odată un teren cultivat
Utilizarea excesivă a terenului
Terenul cultivat este folosit timp de
mulți ani la rând pentru a crește aceleași plante. Creșterea accelerată a
Sărăcirea solului
Prin recoltarea plantelor cultivate,
sunt preluați din sol nutrienții care
au ajutat la creșterea lor. Dacă nu se
adaugă îngrășăminte, terenul
agricol devine sterp și degradat.
Defrișare
Se îndepărtează vegetația
pentru a face loc pășunilor pentru
animale sau terenurilor de cultură.
Din cauza resurselor de apă limitate,
vegetația se reface încet.
Pierderea vegetației
Pe măsură ce solul devine maisărat
și humusul bogat în nutrienți este
îndepărtat, plantele nu se mai
dezvoltă. Pământul rămâne expus
acțiunii vântului și a apei.
populației mărește presiunea asupra
terenurilor agricole, iar solul, și așa
fragil, numai aretimpsă se regenereze.
seamănă acum cu un deșert – prăfos,
săratși incapabil să susțină majoritatea plantelor și a animalelor.
Foarte ridicat
Risc de deșertificare
Alte
regiuni
Uscate
Umede și
nevulnerabile
Ridicat
Moderat
Scăzut
1
2
3
4
Procesul
de deșertificare
50
Sahara
Textul alăturat prezintă aspecte
legate de adaptarea la condițiile
neospitaliere ale Saharei. Citește-l și
rezolvă următoarele cerințe:
a. extrage din text caracteristicile
geografice ale deșertului Sahara;
b. identifică formele în care vegetația și fauna s-au adaptat la mediul
deșertic;
c. identifică modul în care omul
s-a adaptat la viața în deșert. Cum
ai răspunde provocării de a locui în
deșert? Argumentează!
Studiu de caz
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Aflată în nordul Africii, Sahara
este cel mai întins deșert cald al
planetei. Climatul este tropical
uscat, precipitațiile cad foarte
rar și în cantități extrem de mici.
Relieful specific constă în platouri
pietroase (hamade), dune de nisip
(erguri) etc. Sahara este lipsită de
o rețea hidrografică permanentă,
exceptând partea ei estică, străbătută de Nil. Vegetația aproape
că lipsește. Popor nomad, tuaregii
populează regiunile muntoase din
Sahara Centrală și s-au adaptat la
viața în deșert.
În cuptorul Deșertului Sahara,
dușmanul numărul unu al vieții
este deshidratarea. Pentru a înțelege dificultatea problemei, să ne uităm la cifre. În cazul omului, al cărui
organism constă din 60-80% apă,
pierderea a doar 5% din cantitate
produce simptome grave, în timp
ce o pierdere de 10% este, în general, fatală. Prin comparație, cămila
este capabilă să suporte pierderea
a 20% din greutatea corporală prin
deshidratare, fără să apară tulburări
fizice. Putem înțelege soluțiile de
adaptare a viețuitoarelor la mediul
ostil al deșertului dacă ne raportăm din nou la om. Cum se pierde
apa din organism? Prin excreție,
transpirație și respirație. Animalele
deșertului ameliorează, cu succes,
toate aceste puncte slabe. Cele mai
multe mamifere ale deșertului, precum cămila și multe specii de rozătoare, au rinichi cu performanțe
deosebite. Niciuna dintre viețuitoarele deșertului nu transpiră în
felul în care o face omul. Pierderea
prin piele este redusă substanțial și
prin comportament, fauna deșertului african petrecând ziua în galerii subterane, unde aerul este mai
umed decât la suprafață.
Izvor la purtător
Reducerea pierderilor de apă
este cheia supraviețuirii în Sahara, dar
apa trebuie să provină de undeva!
O soluție ar fi realizarea de stocuri
de apă. Este legendară capacitatea
cămilei de a stoca apă în țesuturi.
VIAȚA ÎN DEȘERT
Strategii de stocare a apei
51
Roba lungă purtată de populațiile din Sahara permite aerului să
circule în jurul corpului și evită supraîncălzirea. Noaptea, robele pot
fi folosite pentru protecție împotriva frigului. Protejarea capului și a
gâtului este vitală pentru a preveni
insolația.
Deșertul este bine-cunoscut
pentru întinderile sale fierbinți,
uscate și prăfoase, acoperite de
nisip arzător. Animalele ce trăiesc
aici trebuie să înfrunte temperaturi dogoritoare, de până la 50° C,
și să se descurce cu mai puțin de
250 mm de precipitații pe an.
Însă vremea senină ce încălzește
deșertul până la temperaturi atât
de ridicate în timpul zilei face ca,
în timpul nopții, temperaturile să
scadă frecvent sub zero grade.
Alternanța acestor condiții extreme înseamnă, pentru animale,
o luptă permanentă pentru a-și
men ține temperatura corporală și
a supraviețui.
Una dintre cele mai bune strategii pentru a scăpa atât de căldură, cât și de frig, este pur și simplu
evitarea acestora. Multe mamifere
mici sapă vizuini în nisip pentru a
crea un microclimat mai suportabil,
în timp ce viețuitoarele „cu sânge
rece” vor căuta locuri adăpostite,
în crăpături sau la poalele stâncilor.
Animalele ce sunt active în timpul
zilei vor umbla pe-afară în zori,
când temperaturile sunt mai scăzute, însă nu în frigul nopții.
Animalele mai mari nu sapă
vizuini, însă un corp mare este, de
fapt, un avantaj în deșert – se supraîncălzește mai greu. Astfel, aceste animale își pot menține temperatura la un nivel suficient de scăzut
până când apune soarele.
52
ETIOPIA
Viața ca la începuturile omenirii UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA

Studiu de caz
Extrasul din jurnalul de expediție
alăturat prezintă aspecte specifice ale
vieții comunităților rurale din munții
Etiopiei.
Citește textul și rezolvă următoarele cerințe:
a. Extrage din text caracteristicile
fizico-geografice și umane (sociale,
economice) referitoare la Etiopia
și grupează-le, astfel, pe cele două
categorii.
b. Identifică o problemă cu care
se confruntă comunitatea umană
prezentată în articol.
c. Stabilește relația de cauzalitate
între factorii geografici și problema
identificată.
d. Propune o soluție de combatere
a acestei probleme. Argumentează!
Localizată în „Cornul Africii” –
partea cea mai estică a continentului (Peninsula Somalia) –, fără
ieșire la mare (litoralul Mării Roșii
fiind ocupat de Eritreea, Djibouti
și Somalia), Etiopia este o țară cu
relief predominant montan, cu o
suprafață de peste un milion km2
și peste 100 milioane locuitori.
În Etiopia s-au găsit cele mai
vechi fosile umanoide, fiind,
deci, un areal de veche populare
umană. Azi, se confruntă cu explozia demografică (natalitate foarte
mare), o populație foarte tânără
(media de vârstă este 18 ani), fiind
o sinteză a problemelor Africii:
sărăcie, grad scăzut de școlarizare,
economie rudimentară (bazată pe
agricultură).
Etiopia
Particularități
geografice
Jurnal de expediție

53

Injera este alimentul nelipsit de pe masa
etiopienilor. Se obţine din seminţele, mici cât
bobiţele de mac ale unei plante ierboase numite
teff. Acestea sunt zdrobitepe opiatră, făina rezultată
fiind amestecată cu apă şi lăsată la fermentat timp
de trei zile. Din amestec, asemănător celui de
clătite folosit la noi, se toarnă pe o plită de lut
încinsă câte o porţie, care se întinde şi, după câteva
minute de copt, rezultă un fel de lipie. Are un
diametru de vreo 50 cm, iar gustul îi este acrişor şi
consistenţa mai buretoasă, datorită fermentaţiei. La
masă primeşti câte o injera, peste care se pune o
fiertură de linte sau de fasole, varză, morcovi, sfeclă
roşie sau de cartofi – toate fierte. La sărbători sau
în alte zile, dar foarte rar, se mai taie câte un animal
din gospodărie – capră, oaie, găină – şi oamenii mai
simt şi gustul cărnii.
54
Subiectul I (15 puncte)
Selectează litera corespunzătoare răspunsului
corect.
1. Desparte Africa de Europa strâmtoarea:
a. Gibraltar b. Bosfor c. Dardanele d. Mozambic
2. Africa nu este traversată de:
a. Ecuator b. Meridianul de 0°
c. Cercul Polar de Sud d. Tropicul de Sud
3. Gabes și Sidra sunt denumiri de:
a. insule b. capuri c. peninsule d. golfuri
4. Extremitatea sudică a Africii este dată de capul:
a. Blanc b. Acelor c. Verde d. Hafun
5. Ca suprafață Africa este:
a. mai mare decât Asia b. mai mică decât Europa
c. mai mică decât Asia d. mai mare decât America
Subiectul II (15 puncte)
Stabilește dacă afirmațiile de mai jos sunt
adevărate (A) sau false (F).
1. Cea mai mare altitudine din Africa se înregistrează
în Munții Kilimanjaro.
2. Fluviul Nil formează la gura de vărsare un estuar.
3. Savana este specifică climatului subtropical.
4. Tuaregii sunt locuitori africani nativi ai Deșertului
Sahara.
5. Capitala Kinshasa este traversată de fluviul Congo.
Subiectul III (15 puncte)
Pe harta fizico-geografică a Africii sunt marcate
cu litere de la A la E unități de relief, iar cu cifre de la
1 la 5, fluvii și lacuri. Identifică pe hartă:
Recapitulare Evaluare
UNITATEA 2 | EXPLORĂM AFRICA
Poziția geografică – simetrie latitudinală
x desfășurare simetrică față de Ecuator; Tropicul de
Nord și de Sud, Meridianul de 0° (toate emisferele);
Oceane: Indian, Atlantic.
Relieful
x podiș vechi, mai înalt în jumătatea sudică;
x Munții Atlas, Capului, Scorpiei;
x Marele Rift African – vulcani (Kenya, Kilimanjaro).
Hidrografia, clima și biogeografia
x fluvii: Nil, Niger, Congo, Zambezi ș.a.;
x lacuri: Ciad, Tanganyika, Malawi etc.;
x „continentul cald”, desfășurat „în oglindă” față
de Ecuator: zone de climă ecuatorială (pădure
ecua torială), subecuatorială (savane), tropicală
(deșerturi), subtropicală (vegetație subtropicală).
Specificul demografic
x nucleul Lumii Vechi, populație tânără în creștere
rapidă, diversitate etnică, lingvistică, religioasă: Africa
de Nord (Sahariană), Africa Sub-Sahariană; tendințe:
urbanizare.
Harta politică și marile orașe
x 54 de state; cel mai recent Sudanul de Sud (2011);
x orașe mari: Cairo (Egipt), Kinshasa (R.D. Congo),
Lagos (Nigeria), Johannesburg (Africa de Sud) etc.
A
B
D
E
C
1
2
5
4
Recapitulează ceea ce ai învățat până acum despre
Africa, realizând o schemă după modelul de mai jos.
3
55
1. numele câmpiei marcate cu litera B;
2. litera cu care sunt marcați munții de încrețire
situați pe teritoriul statelor Maghreb-ului;
3. numele munților marcați cu litera E;
4. cifra cu care este marcat fluviul care a împrumutat
numele său la două state africane;
5. numele fluviului marcat cu cifra 5;
Subiectul IV (15 puncte)
Identifică, pe baza imaginilor și a indiciilor, numele
statului african la care se face referire.
5. Indicii: deșert litoral; fostă colonie germană;
ieșire la Oceanul Atlantic
3. Indicii: stat insular; capitala Antananarivo; Oceanul Indian
1. Indicii: stat mediteraneean; Maghreb; Capul Blanc 4. Indicii: apariția omului; creștinism; Addis Abeba
2. Indicii: două state-enclavă pe teritoriul său;
fostă colonie olandeză și britanică; singurul stat african pe
teritoriul căruia trăiesc pinguini
Subiectul V (30 de puncte)
Analizează datele din următorul tabel și răspunde la următoarele cerințe.
Statul Suprafața
(km2
)
Populația
(locuitori) Indicii
X 924 000 203 000 000
petrol, mozaic etnic și
religios, deltă, Africa
Sub-Sahariană, fostă
colonie britanică, cel
mai populat stat african
Y 2 400 000 42 000 000
deșert, Maghreb, fostă
colonie franceză, cel
mai întins stat african
1. Compară datele privind populația și suprafața
statelor X și Y și precizează care dintre cele două
înregistrează o valoare medie mai mică a densității
populației.
2. Identifică o cauză a acestei valori scăzute a densității populației.
3. Precizează, cu aproximație, de câte ori este mai
mare densitatea populației în cazul statului cu
care s-a făcut comparația.
4. Numește o problemă cu care se confruntă statul
cu valoarea mai mare a densității populației.
5. Precizează numele statului X.
6. Precizează numele statului Y.
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 15 puncte
1. a; 2. c; 3. d; 4. b; 5. c (5 x 3p)
Subiectul II: 15 puncte
1. A; 2. F; 3. F; 4. A; 5. A (5 x 3p)
Subiectul III: 15 puncte
1. Câmpia Senegalului; 2. A;
3. Munții Camerun; 4. 4;
5. Zambezi (5 x 3p)
Subiectul IV: 15 puncte
1. Tunisia; 2. Africa de Sud;
3. Madagascar; 4. Etiopia;
5. Namibia (5 x 3p)
Subiectul V: 30 de puncte
1.statulY; 2. Sugestii:suprafață
ocupată în cea mai mare parte
de Deșertul Sahara, deficit de
apă, lipsa solurilor fertile etc.;
3. de zece ori; 4. Sugestii:
conflictualitate, sărăcie etc.;
5. Nigeria 6. Algeria (6 x 5p)
TOTAL : 90 de PUNCTE
Se acordă din oficiu: 10 PUNCTE
Poziţia geografică
Relieful – caracteristici generale
Sistemul muntos cordiliero-andin
Hidrografia – caracteristici generale
Fluvii şi lacuri
Diferenţieri climatice şi biogeografice
Elemente de diversitate umană
(etnică, lingvistică, confesională, culturală)
Harta politică şi contraste teritoriale
între state
Forme de aglomerare urbană
Diferenţieri economice regionale
Studiu de caz
Chile. Particularităţi geografice
Recapitulare
Evaluare
Discuție. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin în
minte când te gândești la America? Discută despre
ele cu colegii. Argumentează alegerea făcută!
56
UNITATEA 3
Explorăm
America de Nord
și America de Sud
57 Piramidă maya din Mexic
58
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
Care sunt principalele paralele care traversează
continentul american? Ce meridian trece prin partea
centrală a Americii de Nord? Dar a Americii de Sud?
Cu ce formă geometrică se aseamănă cele două mase
de uscat: America de Nord și America de Sud? Care sunt
principalele bazine oceanice care delimitează continentul american?
Spre deosebire de celelalte continente, America
este dezvoltată pe latitudine, ca o punte uriașă de
uscat între zonele reci ale planetei: Arctica (nord) și
Antarctica (sud).
Poziția pe Glob. Continentul american este situat în emisfera vestică, fiind delimitat de trei mari
bazine oceanice: x nord: Oceanul Arctic sau Îngheţat
(îl separă de Europa și Asia); x est: Oceanul Atlantic
(îl separă de Europa și Africa); x vest: Oceanul Pacific
(îl separă de Asia și Australia); x în sud, Strâmtoarea
Drake (după numele exploratorului englez Francis
Drake, din timpul reginei Elisabeta I a Angliei), de
cca 1 000 km lăţime, care face legătura între Oceanele
Atlantic și Pacific, desparte America de spaţiul antarctic.
Paralele și meridiane importante. America de
Nord este traversată de Tropicul de Nord (Racului) și
de Cercul Polar de Nord, desfășurându-se la vest și
la est de meridianul de 90° longitudine vestică, care
marchează jumătatea emisferei vestice a planetei. Prin
dreptul acestui meridian curge cel mai mare fluviu
din America de Nord, și anume Mississippi (vezi harta
fizico-geografică a Americii de Nord de la pag. 62).
America de Sud este traversată de Ecuator (în
apropierea căruia curge Amazonul, cel mai mare
fluviu din America de Sud și, totodată, de pe Glob –
vezi harta fizico-geografică a Americii de Sud de la
pag. 63) și de Tropicul de Sud (Capricornului). Partea
centrală a Americii de Sud este traversată de meridianul de 60° longitudine vestică.
Limite (Puncte extreme): Zenith Point, Peninsula
Boothia, Canada (72° latitudine nordică); Capul
Froward, Chile, care străjuiește Strâmtoarea Magellan,
ce separă America de Sud de Arhipelagul Ţării de
Foc (53° latitudine sudică); Capul Prince of Wales,
Peninsula Alaska, SUA (168° longitudine vestică);
Capul Branco, Brazilia (34° longitudine vestică).
Poziția geografică
Însă, prin insulele sale, continentul american
depășește 83° latitudine nordică (Groenlanda) și
59° latitudine sudică (Arhipelagul South Sandwich),
iar prin Arhipelagul Aleutinelor (Insula Attu) ajunge și
în emisfera estică a planetei.
Suprafață. America este al doilea continent ca
întindere, după Asia, cu 42,5 milioane km2
(de patru
ori suprafaţa Europei), ceea ce reprezintă peste 28%
din totalul uscatului planetar.
Cele două mase de uscat (America de Nord și
America de Sud) sunt legate prin istmul central-american (o fâșie îngustă de pământ, de circa 80 km lăţime).
1. Selectează litera corespunzătoare răspunsului corect
(model A-c):
A. Sunt situate între America de Nord și America de
Sud insulele:
a. Aleutine b. Antilele Mari
c. Falkland d. Ţării de Foc
B. Continentul american nu este delimitat de Oceanul:
a. Atlantic b. Pacific c. Indian d. Arctic
C. Între America de Sud și spaţiul antarctic se află
strâmtoarea:
a. Drake b. Magellan c. Bering d. Davis
D. Cercul Polar de Nord traversează:
a. Peninsula Labrador b. Arhipelagul Ţării de Foc
c. Golful Sf. Laurenţiu d. Peninsula Alaska
2. Joc geografic. Realizează, împreună cu colegii, o
excursie virtuală în jurul Americii (urmărește și hărţile fizico-geografice de la pag. 62-63). Câștigă cine
descoperă primul următoarele elemente geografice:
a. numele strâmtorii care separă America de Asia;
b. un golf situat pe Tropicul de Nord;
c. două peninsule din sudul Americii de Nord;
d. cinci insule/grupuri de insule (arhipelaguri).
3. Calculează diferenţa în grade latitudine dintre extremităţile nordică (Zenith Point) și sudică (Capul
Froward) ale Americii.
4. Explică importanţa faptului că America este tra versată de Ecuator, Tropice și Cercul Polar de Nord.
5. Urmărește hărţile alăturate și identifică criteriul după
care a fost împărţit continentul american în cele două
situaţii (fig. 1).
58
59
Fig. 1. Poziție geografică – America
America de Nord
America Centrală
America de Sud
America Anglo-Saxonă
America Latină
Scara 1:62 500 000
60
Relieful – caracteristici generale.
Sistemul muntos cordiliero-andin
Care sunt principalele unităţi de relief din America
de Nord? Dar din America de Sud? Cum sunt dispuși
munţii pe continentul american? Unde sunt localizaţi și
cum se numesc vulcanii?
Caracteristici generale. Relieful continentului
american (vezi hărţile fizico-geografice de la pag. 62-63)
este: x variat (cuprinde majoritatea tipurilor și a
formelor de relief ); x relativ proporţional; x dezvoltat în
latitudine, de-a lungul meridianelor; x dispus în trepte
ce se succed paralel de la vest la est: munţi tineri (pe
coasta pacifică), câmpii (partea centrală), munţi tociţi
și podișuri foarte vechi (pe coasta atlantică).
Sistemul muntos cordiliero-andin. Este „axul”
ce unește cele două mase continentale – America de
Nord și America de Sud – sub forma unui lanţ aproape
neîntrerupt de munţi tineri, înalţi (peste 6 000 m), formaţi prin încreţire (cutare), care însoţesc coasta pacifică
din Peninsula Alaska și până în Ţara de Foc.
În sistemul cordiliero-andin se află o serie de
vulcani activi (partea estică a Cercului de Foc al
Pacificului): Novarupta – Alaska și St. Helens (SUA),
Popocatepetl, Citlatepetl, de peste 5 000 m (Mexic),
Cotopaxi, Chimborazo (Ecuador), Ojos del Salado
(Chile/Argentina), ultimii doi depășind 6 000 m.
Principalele unități de relief
America de Nord. Cordiliera Nord-Americană este
alcătuită din două șiruri paralele de munţi: Munţii
Alaskăi (altitudinea maximă din America de Nord în
Vârful McKinley, 6 194 m), Coastei, Cascadelor, Sierra
Nevada, Sierra Madre de Vest (spre ţărmul pacific)
și Munţii Stâncoși și Sierra Madre de Est (în interior).
Între acestea se află o serie de podișuri înalte: Yukon,
Columbia, Colorado (brăzdat de văi adânci – canioane,
cum ar fi Marele Canion), Podișul Marelui Bazin (secetos,
cu lacuri sărate – Marele Lac Sărat), Podișul Mexicului.
În partea centrală a Americii de Nord se află
Câmpia Mississippi, drenată de râul cu același nume
și afluenţii săi, fiind mărginită de podișurile înalte
cu care se continuă spre interior Munţii Stâncoși
la vest (Podișul Preriilor) și Munţii Appalachi la est.
Alte câmpii sunt în jurul Golfului Hudson (în nord,
mai înaltă, cu relief glaciar: morene – roci cărate de
gheţari, lacuri glaciare) și al Golfului Mexic (în sud,
joasă și mlăștinoasă, formată din aluviunile cărate de
marele fluviu Mississippi).
În est se desfășoară Munţii Appalachi (SUA), erodaţi, tociţi, cu altitudini ce rar depășesc 2 000 m.
America de Sud. Munţii Anzi (Cordillera de los
Andes) în vest, cu creste înalte și versanţi abrupţi,
închid între cele două șiruri paralele podișuri înalte
(Altiplano), de peste 3 000 m.
În Munţii Anzi se află Masivul Aconcagua (6 960 m),
un vulcan stins, care are cea mai mare altitudine:
x din America de Sud;
x de pe întreg continentul american;
x din emisfera vestică a planetei;
x din emisfera sudică a planetei.
Spre Atlantic, predomină podișuri foarte vechi
(scuturi): Podișul Guyanelor (nord), Podișul Braziliei
(partea centrală, 3 000 m) și Podișul Patagoniei (sud).
Între munţii din vest și podișurile vechi din est
se desfășoară o serie de câmpii: Câmpia Orinoco
(nord), Câmpia Amazonului (drenată de fluviul cu
același nume, fiind și cea mai întinsă de pe Glob)
și Câmpia La Plata.
1. Pe harta alăturată sunt marcate principalele
uni tăţi de relief din America, astfel: A-C (munţi),
a-d (podișuri), 1-4 (câmpii).
A. Identifică pe hartă:
a. Litera cu care este marcată unitatea de relief în
care se află podișul înalt (Altiplano);
b. Cifra cu care este marcată Câmpia Orinoco;
c. Litera cu care este marcată unitatea de relief din
care fac parte Munţii Stâncoși.
B. Asociază imaginile de pe pagina alăturată cu litera
sau cifra unităţii de relief marcate pe hartă (model
imaginea I – unitatea A/a/1):
C. Identifică denumirile unităţilor marcate pe hartă cu
literele a, b, d și cu cifrele 3 și 4.
2. Explică prezenţa vulcanilor activi din vestul continentului american.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
61
II. Indicii: munți vechi, 2 000 m
I. Indicii: câmpie, cel mai mare fluviu din America de Nord
IV. Indicii: podiș foarte vechi, Brazilia
III. Indicii: cel mai înalt vârf, America de Sud
62
Fig. 1. Harta fizico-geografică a Americii de Nord
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
Vârf
Râu
Nordul
geografic
Legendă
Vulcan
Scara 1:50 000 000
63
Fig. 2. Harta fizico-geografică a Americii de Sud
Vârf
Râu
Nordul
geografic
Legendă
Vulcan
Scara 1:50 000 000
64
Hidrografia – caracteristici generale.
Fluvii și lacuri
Urmărește traseul fluviului Mississippi: în ce direcţie curge? Unde se varsă? Urmărește traseul fluviului
Amazon: unde sunt izvoarele (unitatea de relief ) și gura
de vărsare (În ce ocean se varsă)? De ce crezi că sunt
atât de multe lacuri în nordul Americii de Nord? Care
sunt lacurile care formează „Marile Lacuri”?
Caracteristici generale. Reţeaua hidrografică
americană este: x foarte dezvoltată; x cu un regim
de scurgere influenţat de varietatea climatică (flu viile
cu cele mai mari debite sunt în zona ecuatorială);
x cu o orientare impusă de dispunerea treptelor de
relief; x asimetrică (râurile de pe versanţii vestici ai
sistemului cordiliero-andin sunt scurte, repezi, cu
debit bogat și se varsă în Oceanul Pacific, iar cele de pe
versanţii estici sunt lungi și se îndreaptă spre Atlantic).
Continentul american constituie, de asemenea, o
lume a recordurilor hidrografice planetare.
Fluvii și lacuri (fig. 1). Cel mai mare fluviu din
America de Nord este Mississippi, care, împreună cu
afluentul său Missouri, depășește 6 000 km lungime,
curgând de la nord la sud și vărsându-se, printr-o
deltă, în Golful Mexic. Tot aici se varsă și Rio Grande,
frontieră naturală între SUA și Mexic. În Oceanul
Atlantic se varsă și fluviile Sf. Laurenţiu și Hudson, în
timp ce Yukon, Columbia, Colorado se îndreaptă către
Oceanul Pacific, iar Mackenzie către Oceanul Arctic.
Pe graniţa dintre Canada și SUA se află Marile
Lacuri (de origine tectonică și glaciară) – Superior,
Michigan, Huron, Erie și Ontario –, cel mai mare sistem lacustru cu apă dulce de pe Glob (244 700 km2
).
Între ultimele două, din cauza diferenţei de nivel, se
formează una dintre cele mai renumite și vizitate cascade ale lumii, Niagara. În nord, predomină lacurile
glaciare, foarte întinse fiind lacurile: Urșilor, Sclavilor,
Renilor, Athabasca sau Winnipeg. În Podișul Marelui
Bazin se află Marele Lac Sărat.
În America de Sud, trei fluvii mari se succed de
la nord la sud, toate vărsându-se în Oceanul Atlantic.
Orinoco adună apele din Podișul Guyanelor și
drenează câmpia cu același nume. În bazinul său, pe
un mic afluent al râului Carrao, se află cascada Angel
(Venezuela), cea mai înaltă din lume, cu o cădere de
apă de 979 m.
Amazonul, cel mai mare fluviu din America de Sud,
este, deopotrivă, un fluviu al recordurilor planetare:
x cel mai lung fluviu (7 025 km, cu afluentul său
Apurimac; după alte măsurători, în funcţie de izvorul
care i se atribuie, este al doilea după Nil);
x cel mai mare debit (valoarea medie depășește
200 000 m3
/s);
x cel mai mare bazin hidrografic (suprafaţa de pe
care fluviul își adună apele este de peste 7 000 000 km2
,
comparabilă cu întreaga Australie).
Pe gura de vărsare a Amazonului pătrunde un val
mareic (pororoca), din Oceanul Atlantic, care înaintează circa 1 000 km în interiorul continentului.
Parana (cu afluentul său Paraguay), împreună
cu Uruguay, se varsă într-un estuar comun, La Plata
( peste 200 km lăţime). Pe un alt afluent al fluviului
Parana, Iguaçu, se află un șir de căderi de apă spectaculoase, iar, în amonte de confluenţă, lacul de acumulare Itaipu, pe care s-a construit una dintre cele
mai mari hidrocentrale din lume.
De asemenea, pe graniţa dintre Bolivia și Peru, în
podișul dintre culmile Anzilor, se află Lacul Titicaca, pe
ţărmurile căruia a înflorit vechea civilizaţie a incașilor.
Este lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine
din lume (3 812 m).
O importanţă economică deosebită pentru transportul maritim are Canalul Panama (80 km lungime),
care taie istmul continental în partea sa cea mai îngustă
și face legătura între Oceanele Atlantic și Pacific.
1. Citește cu atenţie afirmaţiile de mai jos și stabilește
dacă sunt adevărate (A) sau false (F).
a. Amazonul este cel mai mare fluviu din America de Sud.
b. Lacul Urșilor este un lac glaciar.
c. Lacul Itaipu se află în America de Nord.
d. Rio de la Plata este un estuar.
e. Colorado și Mississippi se varsă în golfuri.
2. Portofoliu. Folosind diverse surse de informaţie
(manual, atlas, internet, alte surse), alcătuiește un portofoliu despre recordurile hidrografice ale con tinentului
american (la alegere).
3. Identifică, pe baza imaginilor alătu rate (A, B, C, D) și
a indiciilor cores punzătoare, denumirea elementului
hidrografic reprezentat.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
65
C. Indicii: fluviu, deltă, Golful Mexic
A. Indicii: lac, Anzi, incași
B. Indicii: cascadă, Podișul Guyanelor, Venezuela
D. Indicii: cascadă, Erie – Ontario, Canada – SUA Fig. 1. Fluvii și lacuri din America de Nord și America de Sud
Scara 1:62 500 000
Scara 1:62 500 000
66
Diferențieri climatice și biogeografice
Caracteristici generale. Dezvoltarea în latitudine a continentului american determină existenţa
tuturor zonelor de climă, de la cea ecuatorială la cea
polară, ceea ce determină o diversitate extraordinară
de peisaje (fig. 1).
Varietatea climatică deosebită, cu diferenţe mari
de la nord la sud, este completată de sistemul montan cordiliero-andin, care:
x prin înălţimile sale mari nu permite pătrunderea maselor de aer umede dinspre Oceanul Pacific
în interiorul continentului, funcţionând ca o barieră;
Drept urmare, la latitudini temperate (unde bat
vânturile de vest), cantitatea de precipitaţii scade
spre interior.
x prin dispunerea sa pe meridian, permite pătrunderea maselor de aer polar spre latitudini mai scăzute.
Un alt factor cu rol important în modificarea locală a climei îl constituie curenţii oceanici (calzi sau
reci): la aceeași latitudine, peisajele sunt diferite, pe
cele două coaste oceanice, pacifică și atlantică.
Diferențieri climatice și biogeografice
Pădurea ecuatorială (numită selva în bazinul
Amazonului – fig. 2; climat ecuatorial): o pădure luxuriantă, stratificată, mereu verde (sempervirescentă),
cu o varietate foarte mare de specii de palmieri, liane, arbori cu valoare economică (arborele-de-cauciuc, arborele-de-cacao etc.); mamifere (jaguar, tapir,
maimuţe, capibara – cel mai mare rozător de pe planetă), reptile (șerpi uriași – anaconda), insecte, păsări
(papagali, tucani) ș.a.
Savane (llanos în Podișul Guyanelor – fig. 3,
campos în Podișul Braziliei; climat subecuatorial): ierburi înalte cu pâlcuri de pădure și arbuști.
Deșerturi tropicale (Sonora, care se prelungește
din Mexic în SUA, Mojave cu Valea Morţii în SUA,
Atacama în Chile) și semideșerturi (chaco în Bolivia,
Paraguay, Argentina; caatinga în nord-estul Podișului
Braziliei – fig. 4; climat tropical uscat) cu diverse specii
de cactus, tufișuri adaptate la uscăciune, mici reptile,
insecte.
Vegetație subtropicală (chapparal în California,
SUA, pe ţărmul Golfului Mexic, în sud-estul Braziliei,
nordul Argentinei; climat subtropical): tufișuri adaptate la uscăciune, reptile, insecte.
Stepe (prerie în Podișul Preriilor, SUA, pampa în
Argentina – fig. 5; stepă rece – puna în Patagonia; climat temperat continental): ierburi pitice și rezistente la uscăciune, animale precum: bizonul (în Podișul
Preriilor), guanaco (Argentina), lama și alpaca (platourile andine), rozătoare.
Păduri de foioase (SUA, Canada; climat temperat oceanic): păduri de fag, cu urs brun, lup, vulpe,
cerb etc.
Păduri de conifere (Peninsula Alaska, Canada;
climat temperat rece) cu brad Douglas, brad negru,
molid alb, pin, zadă, iar dintre animale: urs grizzly,
urs negru, elan, castor. În Munţii Sierra Nevada
apar pădurile de sequoia (conifere gigant, 50-80 m
înălţime) – fig. 6.
Tundra (ţărmul nordic al Americii de Nord, Ţara
de Foc în America de Sud; climat subpolar): ierburi
cu flori viu colorate, mușchi, licheni; în America de
Nord trăiesc boul moscat, ursul-polar (fig. 7) ș.a., iar în
America de Sud, pinguinii.
Calota glaciară (Groenlanda, Arhipelagul
Nord-Canadian; climat polar): gheţari de calotă;
apele oceanice bogate în faună marină.
Cum se succed peisajele pe continentul american?
Care sunt factorii care determină această succesiune?
Care sunt peisajele specifice zonei calde? Dar celei temperate? Ce fel de gheţari sunt prezenţi pe continentul
american? Ce deșerturi din America cunoști?
1. Cu ce alt continent se aseamănă, din punct
de vedere climatic și biogeografic, America de Nord?
Dar America de Sud? Argumentează!
2. Portofoliu. Folosind diverse surse de informare
(manual, atlas, internet, alte surse), alcătuiește un
portofoliu despre o zonă biogeografică americană (la
alegere), precizând aspecte legate de climă, vegetaţie,
faună. Adaugă fotografii.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
67
Fig. 4. Caatinga (Brazilia)
Fig. 5. Pampa cu guanaco (Argentina)
CERCUL POLAR
DE NORD
ECUATOR
TROPICUL
DE NORD
TROPICUL
DE SUD
Fig. 1. Harta zonelor biogeografice ale Americii
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
Etaj alpin
Ghețari
Tundră
Stepă
Pădure de conifere
Pădure de foioase
Pădure ecuatorială
Vegetație subtropicală
Savană
Pădure tropicală umedă
Deșert
Semideșert
LEGENDĂ
Fig. 2. Selva amazoniană (Brazilia)
Fig. 3. Llanos (Venezuela)
Fig. 6. Pădure de sequoia (California, SUA)
Fig. 7. Tundra (Canada)
68
Elemente de diversitate umană
(etnică, lingvistică, confesională, culturală)
De ce America se mai numește „Lumea Nouă”?
Ce știi despre „Marile Descoperiri Geografice”? Cum a
fost descoperită America? Ce înţelegi prin „civilizaţii
precolumbiene”? Numește câteva dintre realizările lor.
Pe care ţărm au debarcat primii europeni? Ce populaţii
au găsit aici? Cum i-au denumit?
Caracteristici generale. America este al treilea continent al planetei, ca populaţie, după Asia și
Africa, depășind, în prezent, un miliard de locuitori
(1/3 SUA și Canada; 2/3 Mexic, America Centrală și de
Sud). Însă, având în vedere suprafaţa sa, densitatea
medie a populaţiei este de doar 24 locuitori/km2
. Din
punct de vedere rasial, metisajul (amestecul) este deosebit de accentuat.
Diversitatea etnică. Diversitatea umană extraordinară a rezultat din evoluţia populării continentului,
în mai multe etape, suprapunându-se și amestecându-se mai multe straturi culturale: x nativii americani
(„indieni”, „amerindieni” sau „pieile roșii”): eschimoși/inuiţi
(în nordul îngheţat), algonquini, athabasci, irochezi,
apași, sioux, cheyenne, comanși (Canada și SUA), maya,
azteci (Mexic), incași (platourile andine), amazonieni
(bazinul Amazonului), ona (Ţara de Foc) etc.; x primii
colonizatori europeni (portughezi, spanioli, olandezi,
francezi, englezi, irlandezi etc.), în secolele XV-XVIII;
x africani (fenomenul de africanizare a Americii, până
la abolirea sclaviei, din care au rezultat afro-americanii din sudul SUA și până în Brazilia); x valuri succesive
de emigranţi de pe toată planeta (europeni, asiatici –
în special pe coasta pacifică –, africani) în secolele
XIX-XXI.
Astfel, din acest punct de vedere, America reprezintă un amestec etnic deosebit de complicat, cu
rădăcini diferite (native, europene, africane, asiatice).
Diversitatea lingvistică. Se disting, în principal,
două regiuni majore (fig. 1 și fig. 3):
x America Anglo-Saxonă sau America de Nord
Anglo-Saxonă (Canada, SUA), în care predomină
vorbitorii de engleză (ca limbă oficială);
x America Latină: Mexic, America Centrală și America
de Sud (predomină spaniola, iar în Brazilia, portugheza).
Există și ţări multilingvistice, cum ar fi Canada (pe
lângă engleză, se vorbește și franceza), Columbia
(spaniola, engleza), Bolivia, Peru, Paraguay (pe lângă
spaniolă, se vorbesc o serie de limbi amerindiene).
Diversitatea confesională. Continentul american este inclus în totalitate în aria creștinismului –
fig. 2, diferenţiindu-se:
x America predominant protestantă (America
Anglo-Saxonă) și
x America predominant romano-catolică (America
Latină).
Diversitatea culturală. Ca o consecinţă a diversităţii etnice, lingvistice și confesionale, s-au individualizat două spaţii culturale principale – fig. 3:
x America Anglo-Saxonă: Canada, SUA;
x America Latină: Mexic, America Centrală și
America de Sud.
Nativi americani (amerindieni) la o piață tradițională (Peru)
1. Asociază fiecare ţară din grupa A cu o regiune din
grupa B (model 1-a):
A –1. Brazilia; 2. Canada; 3. Argentina; 4. Mexic; 5. Chile.
B – a. America Anglo-Saxonă; b. America Latină
2. Citește cu atenţie următorul text: „Este o ţară care
se învecinează cu toate cele trei oceane: Atlantic, Arctic,
Pacific. În trecut, pe plantaţiile de bumbac din sud au fost
aduși negri africani să lucreze ca sclavi”. Identifică:
a. numele ţării prezentate în text;
b. spaţiul cultural din care face parte.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
69
Fig. 1. Structura
lingvistică a populației
în America
Fig. 2. Structura
confesională
a populației în
America
Fig. 3. Spații
culturale în America
Femei amerindiene în rezervația pentru indieni Warm
Springs, Wasco County, Oregon, 1902
Amazonieni, Brazilia, între 1890 și 1923
Familie inuită din Noatak, Alaska, 1929
70
Harta politică și contraste teritoriale între state
Care sunt statele care au ieșire la Oceanul Arctic?
Care sunt statele care au ieșire și la Oceanul Atlantic,
și la Oceanul Pacific? Ce state sunt pe coasta pacifică
a Americii de Sud? Dar pe cea atlantică?
Harta politică a Americii. Pe continentul american sunt situate 35 de state independente (fig. 2):
x America de Nord (24,2 milioane km2
, peste
490 milioane locuitori): Canada, SUA, Mexic;
x America Centrală, cu două subregiuni: istmul continental (500 000 km2
, 46 milioane locuitori) cu 7 state
(Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador, Nicaragua,
Costa Rica, Panama) și domeniul insular-maritim ( peste
2 milioane km2
, 44 milioane locuitori) cu 13 state
insulare (Antigua și Barbuda, Bahamas, Barbados,
Cuba, Dominica, Republica Dominicană, Grenada,
Haiti, Jamaica, Saint Kitts și Nevis, Saint Lucia, Saint
Vincent și Grenadinele, Trinidad și Tobago);
x America de Sud (17,8 milioane km2
, peste
420 milioane locuitori): 12 state (Venezuela, Columbia,
Ecuador, Guyana, Surinam, Brazilia, Peru, Bolivia,
Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile).
Contraste teritoriale între state. Statele americane au rezultat în urma procesului de decolonizare,
care s-a extins din America de Nord spre cea de Sud
(secolele XVIII-XIX). La acesta s-au adăugat conflicte
teritoriale (de exemplu, SUA – Mexic), cumpărare
de teritorii (de către SUA), astfel că forma teritoriilor
statale diferă foarte mult: de la state-continent (SUA,
Canada, Brazilia) la mici insule-stat (cum sunt cele din
Antilele Mari și Mici din Marea Caraibilor). Astfel:
x după suprafaţă, cele mai mari state sunt: Canada
(9,9 milioane km2
), SUA (9,5 milioane km2
) – totodată,
locurile 2 și 4 pe Glob –, Brazilia (8,5 milioane km2
),
Argentina, iar cele mai mici sunt: Saint Vincent și
Grenadinele, Grenada, Saint Kitts și Nevis (261 km2
,
doar cu puţin mai mare decât orașul București);
x după numărul de locuitori, cele mai mari state
sunt: SUA (peste 300 milioane locuitori, locul 3 mondial după China și India), Brazilia (peste 200 milioane
locuitori), Mexic (peste 100 milioane locuitori), iar
cele mai mici sunt: Antigua și Barbuda, Dominica,
Saint Kitts și Nevis (peste 50 000 locuitori);
x după modul de guvernare: majoritatea sunt
republici (prezidenţiale – SUA, Mexic, Brazilia, Columbia,
Surinam, Chile, Argentina ș.a., parlamentare – Guyana),
în timp ce Canada este monarhie constituţională;
x după modul de administrare politică a teritoriului: având în vedere suprafeţele mari, multe dintre
statele americane sunt federaţii (Canada, SUA, Mexic,
Brazilia, Argentina);
x după forma teritoriului: state compacte (Ecuador,
Bolivia, Uruguay), state alungite (pe direcţia nord-sud:
Mexic, Chile, Peru, Argentina; est-vest: SUA);
x din punct de vedere geografic: state insulare (Cuba, Jamaica etc.), state continentale (Bolivia,
Paraguay – fără ieșire la mare), iar cele continentale,
în funcţie de ieșirea la ocean pot fi state pacifice (care,
totodată, sunt și state andine – Columbia, Ecuador,
Peru, Chile) sau state atlantice (Brazilia, Uruguay,
Argentina ș.a.).
1. Pe harta alăturată (fig. 1) sunt marcate state cu litere de la A la J și capitale cu cifre de la 1 la 5. Precizează:
a. numele statelor marcate cu literele A-J;
b. numele capitalelor marcate cu cifrele 1-5.
2. Identifică denumirea statului a cărui capitală este
marcată pe hartă cu cifră și îi este asociată următoarea
caracteristică:
1 – stat latino-american, cu limba oficială engleza;
2 – stat cu limba oficială neerlandeza (olandeza);
3 – stat sud-american non-andin, fără ieșire la ocean;
4 – pe teritoriul său se află Podișul Patagoniei, iar
capitala este situată pe ţărmul estuarului La Plata;
5 – stat atlantic, cu formă compactă.
3. Răspunde cu adevărat (A) sau fals (F) la următoarele enunţuri.:
a. Statul marcat pe hartă cu litera B are în componenţa sa Peninsula Alaska.
b. Statul marcat pe hartă cu litera A este cel mai
întins de pe Glob.
c. Statul marcat pe hartă cu litera C este o federaţie.
d. Statul marcat pe hartă cu litera D are ieșire și la
Oceanul Atlantic, și la Oceanul Pacific.
e. Cel mai populat și cel mai întins stat din America
de Sud este marcat pe hartă cu litera F.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
71
Ottawa
Washington D.C.
Ciudad de Mexico
Bogotá
La Paz
Asunción
Brasilia
Santiago de Chile
Montevideo
Buenos Aires
Sucre
Quito
Lima
Georgetown Paramaribo
Caracas
Fig. 2 – Harta politică a Americii
Fig. 1
Scara 1:62 500 000
72
Forme de aglomerare urbană
Cum arată orașele americane comparativ cu cele pe
care le cunoști? Ce fel de construcţii predomină? Cum se
numesc clădirile cele mai înalte? Ce orașe din America
de Nord cunoști? Dar din America de Sud?
Aspecte generale. America este unul dintre continentele cele mai urbanizate ale planetei. Populaţia
care trăiește în orașe depășește, în medie, 80% (peste
800 de milioane de locuitori), comparativ cu media
mondială de 55%.
Printre ţările cu valorile cele mai mari ale gradului de urbanizare se numără Argentina și Uruguay
(peste 90%), Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Chile,
Venezuela, Columbia (peste 80%), Peru (peste 70%),
Bolivia, Ecuador, Paraguay, Surinam (peste 60%).
Valorile cele mai mici sunt în insulele Antilelor Mici,
unde predomină populaţia rurală.
Deși New York (fig. 1) a fost primul oraș multimilionar din lume, ca număr de locuitori, la jumătatea
secolului XX, în prezent sunt circa 35, iar cel mai rapid
ritm de creștere îl au cele asiatice și latino-americane.
Forme de aglomerare urbană. Continentul
american a fost primul continent care a depășit
bariera orașelor „tradiţionale”, ajungând la cele mai
evoluate forme de aglomerare urbană, plecând de la
orașul propriu-zis, cum ar fi:
z metropola este, de regulă, orice oraș care depășește un milion de locuitori, iar dacă depășește 10 milioane se folosește sintagma oraș zece-milionar;
Cele mai mari aglomeraţii urbane americane
în prezent sunt: 1. São Paulo, 2. Ciudad de Mexico
(fiecare cu peste 21 milioane locuitori), 3. New York
(19 milioane locuitori), 4. Buenos Aires (15 milioane),
5. Rio de Janeiro (13 milioane).
z aria/zona metropolitană este teritoriul asupra
căruia o metropolă își manifestă influenţa (atrage noi
locuitori, fluxuri de mărfuri), iar orașele mai mici se
dezvoltă integrat, împreună cu metropola;
z megalopolisul este cea mai mare formă de
aglomerare urbană, cu suprafeţe de sute de mii
de kilometri pătraţi și zeci de milioane de locuitori,
cu mai multe metropole care funcţionează ca poli de
creștere (de atracţie).
Megalopolisuri americane. Pe teritoriul Americii
de Nord s-au dezvoltat mai multe megalopolisuri,
precum:
z Boswash (alte denumiri: Coridorul Nord-Estic
sau Boston-Washington, Litoralul Atlantic ori Estic)
– cel mai întins de pe Glob (40 000 km2
), cu peste
50 milioane locuitori), situat în nord-estul SUA: Boston,
Washington, New York, Baltimore, Philadelphia etc.;
z Chipitts (alte denumiri: Megalopolisul Marilor
Lacuri) – cel mai populat megalopolis american
(peste 55 milioane locuitori), situat în sudul Marilor
Lacuri și extinzându-se până în Canada: Chicago,
Pittsburg, Detroit, Cleveland (SUA), Toronto (Canada) ș.a.;
z Sansan (alte denumiri: Megalopolisul californian) – peste 38 milioane locuitori, situat în sud-vestul SUA: San Francisco, Los Angeles, San Diego ș.a.;
În America de Sud se remarcă megalopolisul
brazilian, cel mai dinamic de pe continentul american (peste 45 milioane locuitori): Rio de Janeiro, São
Paulo, Belo Horizonte. Altele sunt în formare.
1. Asociază fiecare oraș din coloana A cu ţara în care
se află din coloana B (model 1-a):
A B
1. São Paulo
2. Buenos Aires
3. Bogotá
4. Lima
5. New York
a. SUA
b. Columbia
c. Brazilia
d. Argentina
e. Peru
2. Analizează hărţile (fig. 2) și explică unde sunt localizate marile orașe în America de Nord și în cea de Sud.
Argumentează!
3. Joc geografic. Realizează, împreună cu colegii,
un concurs. Câștigă cine identifică primul orașele care
corespund criteriilor de mai jos:
a. 3 orașe din SUA situate pe ţărmul Oceanului Atlantic;
b. 3 orașe din SUA situate pe ţărmul Oceanului Pacific;
c. un oraș din SUA situat pe ţărmul Marilor Lacuri;
d. un oraș din megalopolisul brazilian;
e. 2 orașe de pe ţărmul estuarului La Plata.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
73
Fig. 1. New York Fig. 2. Orașe din America de Nord și America de Sud
Oraș-capitală
Oraș
Megalopolis
Râu
Legendă de Chile
D.C.
Scara 1:62 500 000
Scara 1:62 500 000
74
Diferențieri economice regionale
Care sunt factorii care au contribuit la dezvoltarea economiei americane? În ce domenii economice
sunt recunoscute Statele Unite ale Americii? Ce produs
rezultat dintr-o concepţie nord-americană folosești în
mod obișnuit? Ce ramuri economice sunt specifice statelor sud-americane? Exemplifică prin câteva produse.
Aspecte generale. America este un continent
deosebit de bogat în resurse naturale:
x petrol și gaze naturale: concentrează 1/3 din
rezervele mondiale de petrol (în Golful Mexic, Peninsula
Alaska și Canada, Venezuela);
x cărbuni: un sfert din rezervele mondiale, concentrate în America de Nord (SUA – locul 2 mondial
ca producţie, după China – și Canada);
x minereuri de fier, în regiunea Marilor Lacuri și
sud-estul Braziliei (al doilea producător mondial, după
Australia) și metale neferoase în regiunea andină;
x trei dintre primele cinci hidrocentrale ale lumii
sunt americane (Itaipu pe Parana, Brazilia/ Paraguay –
a doua de pe Glob; Guri pe Caroni, Venezuela; Tucurui
pe Tocantins, Brazilia); de asemenea, peste 90%
din curentul electric obţinut de Canada provine
din hidrocentrale;
x cea mai întinsă pădure ecuatorială de pe planetă, cu esenţe valoroase economic (de exemplu, arborele-de-cauciuc) și a doua cea mai întinsă
pădure de conifere (după taigaua siberiană) – Canada
și SUA, producători mondiali de hârtie;
x largi suprafeţe ocupate de terenuri arabile (pe
care se cultivă plante) și pășuni (pentru creșterea animalelor), care susţin agricultura.
Pe continentul american se află cei mai mari producători mondiali de: x petrol și gaze naturale – SUA
(locul 1, depășind atât Rusia, cât și Arabia Saudită);
x argint – Mexic și Peru (locurile 1 și 2) concentrează
40% din producţia mondială; x cupru – Chile și Peru
(locurile 1 și 2), tot 40% din totalul mondial.
Diferențieri economice regionale
Puterea Nordului (America Anglo-Saxonă). SUA
reprezintă „motorul” economic al continentului, fiind cea
mai mare putere economică de pe Glob (supremaţie
ameninţată, în ultimii ani, de ascensiunea Chinei).
Chiar dacă este renumită pentru industriile sale
de vârf (IT, aerospaţială – fig. 1) – de pildă, SUA și
Canada sunt două dintre cele mai industrializate
ţări ale lumii – America Anglo-Saxonă dezvoltă și o
agricultură extrem de eficientă. Astfel, în SUA, spaţiul
agricol este organizat în „belt”-uri (centuri) – regiuni
în care o anumită plantă dă productivitate maximă:
centura bumbacului (cotton belt), a grâului (wheat
belt), a porumbului (corn belt), a animalelor pentru
lapte (dairy belt). Drept consecinţă, SUA reprezintă un
„furnizor” global (locul 1) de: porumb, soia, lapte de
vacă, carne de curcan, migdale ș.a.
Afirmarea Sudului (America Latină). Economiile
latino-americane sunt în dezvoltare, cu un specific
orientat spre agricultura de tip „plantaţie” sau „ferme”
(ranch-uri) pentru creșterea animalelor (renumiţii fermieri – gauchos, în Argentina) și industria grea (energetică, extractivă, siderurgică și metalurgică).
Și aici există „furnizori” globali: Brazilia (trestie-de-zahăr, portocale, carne de vită); Mexic (avocado, lămâi); Costa Rica (ananas), Argentina (pere) etc.
Rețeaua de transport este deosebit de sofisticată: magistrale feroviare transcontinentale unesc
Atlanticul cu Pacificul (în Canada, SUA), iar magistrala
rutieră Panamericana pleacă din Alaska și ajunge în
Ţara de Foc (peste 15 000 km). În Brazilia, Transamazonianul (peste 4 000 km) însoţește uriașul fluviu.
Cel mai mare aeroport al lumii, după numărul anual
de pasageri, este Hartsfield–Jackson Atlanta (SUA), în
timp ce marile porturi (New York, Los Angeles) au fost
depășite în ultimii ani de cele asiatice.
Identifică numele ţării care corespunde cel mai bine
fiecăreia dintre imaginile de pe pagina alăturată (A-F) și
indiciilor asociate (model: A – Canada).
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
75
Fig. 1. Industrie aerospațială (SUA)
A. Indicii: gauchos, pampa B. Indicii: Golful Mexic, locul 1 mondial
la producția de petrol
C. Indicii: limba portugheză, plantații de
trestie-de-zahăr
D. Indicii: țară andină, cel mai mare
producător de cupru din lume
E. Indicii: pădure de conifere,
hidroenergie
F. Indicii: maya, avocado și lămâi
76
Chile
Particularități
geografice
SINGUR ÎN ATACAMA
ste o ĚupĉͲamianjĉ normalĉ
pentru maũoritatea chilienilor. 2n
Antofagasta͕ localnicii sunt Ěeũa
pe plaũĉ. u am pĉrĉsit oraƕul Ěe
cąteǀa minute. hrmeanjĉ sĉ Šncep
una Ěintre cele mai grele proǀocĉri
posiďile ʹ traǀersarea pe ũos a
Ěeƕertului Atacama͕ Šn porƜiunea
lui cea mai latĉ. Autoďunjul Šƕi ǀeĚe
Ěe Ěrum͕ Ěupĉ ce mĉ lasĉ Šn >a
PortaĚa͕ un loc cu totul Ěeoseďit͕
pentru cĉ aici Ɯĉrmul se transformĉ
ŠntrͲo impunĉtoare falenjĉ. hn perete
Ěe ϯϬ m ŠnĉlƜime se ŠnƟnĚe pe cąƜiǀa
Ŭilometri. :os͕ pe stąnci͕ pĉsĉ rile
acǀaƟce ƕi leiiͲĚeͲmare stau nesƟnͲ
gheriƜi͕ ŠncĉlnjinĚuͲse la soare.
eƜin Ěoar un GPS͕ instrument
care Šmi aratĉ Šn Įecare moment
unĚe mĉ aŇu ƕi Šmi inĚicĉ ĚirecƜia
Ěe urmat ƕi ĚistanƜa rĉmasĉ pąnĉ
la locul ales ca ĚesƟnaƜie. Dĉ
aƕteaptĉ peste ϯϬϬ Ŭm Ěe Ěeƕert͕
Šn cel mai uscat loc Ěe pe Gloď.
2nceputul nu pare unul Ěeoseďit͕
Ěeƕi Ěeplasarea Šmi este Šngreunatĉ
Ěe terenul plat͕ pe alocuri nisipos͕ Šn
care paƕii mi se afunĚĉ cu uƕurinƜĉ.
Krinjontul miͲe ďarat Ěe orĚillera
Ěe la osta ʹ un lanƜ muntos͕
paralel cu Ɯĉrmul͕ pe care ǀa treďui
sĉ Šl Ěepĉƕesc. hnĚeǀa͕ Šn faƜĉ͕
njĉresc o Ěespicĉturĉ Šntre culmi.
Eoroc cĉ nu sunt insecte care sĉͲmi
Ěea tąrcoale͕ atrase Ěe umenjealĉ.
SpaƜiul se Šngusteanjĉ rapiĚ͕ pan tele
laterale Ěeǀin aďrupe͕ apropiinĚuͲse
la aproximaƟǀ ϮͲϯ m͕ asƞel Šncąt
formeanjĉ un mic canion. ;͙Ϳ
A Ěoua nji Šncep urcuƕul. e
ũurͲŠmpreũur͕ totul este golaƕ͕
niciun arďore͕ niciun Įr Ěe iarďĉ͕
Ěoar pietriƕ ƕi ďoloǀani. ĉresc
niƕte mĉnunchiuri Ěe cactuƕi͕ Ěar
maũoritatea sunt uscaƜi. Eimic nu
pare sĉ poatĉ supraǀieƜui ariĚitĉƜii
Ěe aici͊ upĉ ǀreo Ěouĉ ore
aũung pe ǀąrful situat la ϭ Ϭϭϭ m
alƟtuĚine ;GPSͲul funcƜioneanjĉ ƕi
ca alƟmetruͿ. e aici am o largĉ
perspecƟǀĉ ce Šmi permite sĉ ǀĉĚ
traseul parcurs ƕi chiar sĉ ĚisƟng͕
Šn njare͕ alďastrul oceanului. 2n cele
Ěin urmĉ ies ŠntrͲun spaƜiu larg͕
neteĚ͕ semn cĉ am trecut Ěincolo
Ěe orĚillera Ěe la osta.

Textul alăturat prezintă sec venţe
din jurnalul unei expediţii: traversarea
Deșertului Atacama (o adevărată
secţiune transversală prin Chile).
Citește textul și rezolvă următoarele cerinţe.
a. Extrage din text caracteristicile
fizico-geografice și umane (sociale,
economice) referitoare la Chile și
grupează-le, astfel, pe cele două
categorii.
b. Identifică o problemă legată de
modul de adaptare la condiţiile aspre
din deșertul chilian.
c. Stabilește relaţia de cauzalitate
dintre factorii geografici și problema
identificată.
d. Propune și alte soluţii decât cele
menţionate în text, pentru rezolvarea
problemei identificate.
Chile (cu o suprafaţă de peste
756 000 km2
și circa 18 milioane
locuitori) reprezintă unul dintre cele
două state care ocupă jumătatea
vestică a Conului Sudic (regiunea
din America de Sud, situată la sud
de tropic), cu câteva caracteristici
inedite:
x cel mai lung stat din lume
(peste 4 300 km de la nord la sud);
x pe teritoriul său se află cel
mai arid deșert tropical de pe
Glob: Atacama (plouă o dată la
10-20 de ani), deși se află pe ţărmul
Oceanului Pacific;
x este, deopotrivă, atât un stat
pacific, cât și un stat andin (altitudine
medie 1 800 m, altitudine maximă –
vulcanul Ojos del Salado, 6 880 m).
Studiu de caz
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA
DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
Jurnal de expediție
77
u Įecare pas͕ mĉ ŠnĚepĉrtenj
Ěe ciǀilinjaƜie. Dicile tornaĚe Ěe praf
ƕi nisip care mĉ urmĉresc mĉ
ͣaũutĉ͟ sĉ gust͕ la propriu͕ eƕertul
Atacama. 2naintea mea͕ cąt
cuprinĚ cu ochii͕ se Ěeruleanjĉ ceǀa
ĚeͲa Ěreptul inimaginaďil ʹ njeci
Ěe ǀaluri Ěe pĉmąnt sau Ěe stąncĉ
se Šnghesuie ďenjmeƟce͕ unele
ŠntrͲaltele. Eu se simte nicio aĚiere
Šn aer. 2naintenj Šn plin soare͕ fĉrĉ
pic Ěe umďrĉ. Aǀansenj Ěestul Ěe
greu͕ Ěin caunja unor ƕanƜuri Ěese
;ǀechi alďii aĚąnci Ěe ǀreun metruͿ
Ěe care treďuie sĉ trec.
;͙Ϳ hnĚeǀa Šn stąnga traseului
njĉresc o exploatare minierĉ Ěe
suprafaƜĉ ʹ cąteǀa ďuncĉre͕ halĚe
Ěe minereuri͕ construcƜii aĚmi nisͲ
traƟǀe ƕi niƕte camioane.
;͙Ϳ 2mi fac intrarea͕ Ěestul Ěe
ďrusc͕ ŠntrͲo Ěepresiune largĉ͕
acoperitĉ cu plĉci Ěe sare ʹ Salar
Ěe Atacama. ąt ǀĉĚ cu ochii͕
peisaũul este acelaƕi. ste un lac a
cĉrui apĉ sͲa eǀaporat͕ rĉmąnąnĚ
Šn urmĉ Ěoar un strat gros Ěe
sĉruri. atoritĉ ĚiferenƜelor mari
Ěe temperaturĉ Ěintre nji ƕi noapte͕
sͲau proĚus tensiuni interne͕ care
au fĉrąmiƜat stratul compact ƕi au
riĚicat͕ Šn fel ƕi chip͕ plĉcile formate.
alc pe acest teren ƕi suď el
sunĉ a gol͕ iar Šn ũurul meu se auĚ
numai pocnituri͕ semn cĉ natura
Šncĉ lucreanjĉ.
;͙Ϳ 2n hile se gĉsesc cele mai
mari renjerǀe Ěe liƟu Ěin Šntreaga
lume͊ Am aǀut neǀoie Ěe Ěouĉ
njile ca sĉͲl traǀersenj Šn lĉƜime͕
cale Ěe ϰϱ Ŭm. 2n urmĉtoarele trei
njile͕ Ěecorul se schimďĉ. Am aũuns
printre munƜi ŠnalƜi͕ Šn orĚſn Ěe
Puntas Eegras͕ locul unĚe Šmi ǀoi
Įnalinja expeĚiƜia. Am trecut ƕi
printrͲun mic sat͕ Socaire͕ Ěe unĚe
miͲam cumpĉrat ϭϱ litri Ěe apĉ͕
Ěeoarece nici Šntre munƜi nu existĉ
ǀreo sursĉ naturalĉ cu acest lichiĚ
inĚispensaďil.
;͙Ϳ Pe la miũlocul Ěrumului͕
aũung pe un ǀąrf intermeĚiar͕ pe
marginea unui crater. au ƕi peste
primele peƟce Ěe njĉpaĚĉ͖ njĉresc
chiar ƕi niƕte exemplare Ěe ǀicuŹa
;lamĉ sĉlďaƟcĉͿ. Aũung pe erro
>eũia͕ la peste ϱ ϱϬϬ m alƟtuĚine.
2n ũurul meu peisaũul e Ěe ǀis. ;͙Ϳ
Am Įnalinjat ƕi aceastĉ expeĚiƜie͗
traǀersarea Ěe unul singur͕ pe ũos͕
a celui mai uscat loc Ěe pe Gloď.
eƕertul Atacama a rĉmas Šn urmĉ͖
Šl ǀĉĚ͕ la Įnal͕ Ěe pe ŠnĉlƜimea lui
erro >eũia.
78
Recapitulare Evaluare
Recapitulează ceea ce ai învăţat până acum despre
America de Nord și America de Sud, realizând o
schemă după modelul de mai jos.
Diferențieri climatice și biogeografice
x Toate zonele de climă: caldă, temperată, rece
x Toate zonele biogeografice: păduri și pajiști intertropicale, deșerturi, păduri și pajiști temperate, tundră și
gheţuri polare
Diferențieri economice și regionale
x America de Nord Anglo-Saxonă: economii dezvoltate
x America Latină: economii în dezvoltare
Forme de aglomerare urbană
x 80% populaţie urbană x megalopolisurile americane
Hidrografia
x două dintre cele mai mari sisteme fluviale de
pe Glob: Mississippi-Missouri (America de Nord) și
Amazon (America de Sud) x Marile Lacuri
Harta politică (statele)
x 35 de state: Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina ș.a.
Elemente de diversitate umană
x America de Nord Anglo-Saxonă x America Latină
Poziția geografică
x Emisfera vestică x Paralele importante: Ecuator,
Tropicul de Nord și de Sud, Cercul Polar de Nord
x Oceane: Atlantic, Arctic, Pacific
Pe harta fizico-geografică sunt marcate cu litere mici
de la a la g articulaţii ale ţărmurilor, unităţi de relief
și, cu cifre de la 1 la 7, elemente de hidrografie, iar
pe cea politică, cu litere mari de la A la K state. Analizează hărţile și rezolvă următoarele cerinţe:
Subiectul I (15 puncte)
Urmează să faci o prezentare a continentului american într-un grup de lucru. Elaborează un text în
care să prezinţi poziţia sa geografică, folosind sintagmele rezultate din următoarele indicii: 1. numele
oceanului care scaldă ţărmul nordic al statului marcat
cu A; 2. numele strâmtorii cu care se învecinează la
sud ţările marcate cu literele I și K; 3. meridianul care
însoţește fluviul marcat cu cifra 3; 4. paralela care traversează câmpia drenată de fluviul marcat cu cifra 6;
5. numele oceanului din estul continentului american.
Subiectul II (25 de puncte)
Stabilește dacă următoarele afirmații sunt adevă rate (A) sau false (F):
1. Cea mai mare altitudine din America de Nord se
află în peninsula marcată cu litera e.
2. Cercul Polar de Nord nu traversează lacul marcat
cu cifra 1.
UNITATEA 3 | EXPLORĂM AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
1
2
4 3
5
6
7
e
a
d
c
b f
g
79
3. Marele Canion se află situat pe fluviul marcat cu
cifra 4.
4. Munţii Stâncoși fac parte din unitatea de relief
marcată cu litera a.
5. Se învecinează cu Golful Hudson, la vest, peninsula
marcată cu litera d.
Subiectul III (25 de puncte)
Identifică, pe baza imaginilor și a indiciilor asociate,
litera cu care este marcată pe harta politică țara
corespunzătoare.
Subiectul IV (15 puncte)
Selectează litera care corespunde răspunsului
corect (model 1-a).
1. Nu se numără printre lacurile marcate cu cifra 2 lacul:
a. Michigan b. Superior c. Huron d. Winnipeg
2. Unitatea de relief marcată cu litera c este alcătuită din:
a. munţi b. dealuri c. podișuri d. câmpii
3. Fluviul marcat cu cifra 5 are două denumiri diferite, respectiv Rio Grande (în SUA) și Rio Bravo în:
a. Venezuela b. Canada c. Mexic d. Argentina
4. În unitatea de relief marcată cu litera f este prezent
un peisaj semideșertic numit:
a. prerie b. caatinga c. llanos d. selva
5. Ţara marcată cu litera F este renumită pentru
culturile de:
a. grâu b. trestie-de-zahăr c. porumb d. sfeclă de zahăr
Subiectul V (10 puncte)
1. Indicii: Numește elementele marcate cu: 7, g, D, H, J.
Popocatepetl,
America de Nord
3. Indicii:
tundră,
frunza de arțar
4. Indicii:
Machu Picchu,
Lima
5. Indicii:
petrol,
Boswash
2. Indicii:
Angel, ieșire la
Marea Caraibilor
A
B
C
D E
G F
H
J I
K
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 15 puncte
Se folosesc în alcătuirea textului,
următoarele cinci sintagme:
1. Oceanul Arctic; 2. Strâmtoarea
Drake; 3. meridianul de 90°
longitudine vestică; 4. Ecuator;
5. Oceanul Atlantic (5 x 3p)
Subiectul II: 25 de puncte
1. A; 2. F; 3. A; 4. A; 5. A (5 x 5p)
Subiectul III: 25 de puncte
1. C; 2. E; 3. A; 4. G; 5. B (5 x 5p)
Subiectul IV: 15 puncte
1. d; 2. a; 3. c; 4. b; 5. b (5 x 3p)
Subiectul V: 10 puncte
7 – Rio de la Plata; g – Podișul
Patagoniei; D – Columbia; H –
Bolivia; J – Paraguay (5 x 2p)
Total: 90 de puncte
Se acordă din oficiu: 10 puncte
UNITATEA 4
Explorăm
Australia,
Oceania
și Antarctica
Australia – caracterizare
geografică generală
Oceania – particularităţi geografice
Antarctica – elemente
de identitate geografică
Studiu de caz
Unicitatea biogeografică australiană
Recapitulare
Evaluare
Discuție. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin
în minte când te gândești la Australia și Oceania?
Dar la Antarctica? Discută despre ele cu colegii.
Argumentează alegerea făcută!
80
Statuie moai din Insula Paștelui (Oceania) 81
82
UNITATEA 4 | EXPLORĂM AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ANTARCTICA
Australia – caracterizare
geografică generală
Ce paralelă importantă traversează Australia? Care
sunt consecinţele poziţiei sale? Care este cel mai apropiat continent? Care sunt principalele bazine oceanice
care delimitează continentul australian? Ce crezi că
înseamnă „austral”?
Comparativ cu celelalte continente, Australia
(fig. 1) este unică, prin caracteristicile sale aparte:
x cel mai mic (7,7 milioane km2
), cel mai scund
(200-300 m altitudine medie), cel mai puţin populat
continent al planetei (25 milioane locuitori, cu excepţia Antarctidei, care este nepopulată);
x cel mai izolat continent (abia în primăvara anului
2018, a avut loc primul zbor fără escală între Perth și
Londra, 14 500 km, în 17 ore);
x reprezintă în întregime o ţară (ţară-continent),
chiar una dintre cele mai mari (locul 6 pe Glob);
x singurul continent care a ajuns la o unitate statală
(continent-stat): o federaţie alcătuită din 6 state (Australia
de Vest, Australia de Sud, Queensland, Noua Galie de
Sud/New South Wales, Victoria, Tasmania) și 10 teritorii
federale (cel mai mare fiind Teritoriul de Nord) – fig. 2.
Poziția pe Glob. Australia se desfășoară în
emisfera sudică a planetei, fiind traversată, prin partea centrală, de Tropicul de Sud.
Cadrul natural. Relieful se succede de la vest la est:
x Podișul Australiei de Vest – un podiș foarte
vechi, tocit, 300-400 m, ocupă mai mult de jumătate
din suprafaţa continentului, fiind mărginit de deșerturi (Marele Deșert de Nisip, Tanami, Victoria, Gibson);
x Câmpia Murray-Darling este drenată de singurul fluviu propriu-zis, care însufleţește aridul continent, Murray, cu afluentul său Darling; la nord-vest
de Câmpia Murray-Darling se află Lacul Eyre, cel mai
mare din Australia, care uneori seacă complet;
x Cordiliera australiană (3 500 km), pe coasta pacifică, din care fac parte Munţii Marii Cumpene de Ape
și, mai în sud, Alpii Australiei (cu altitudinea maximă
de pe continent în Vârful Kosciuszko, 2 228 m).
În cea mai mare parte a continentului (în centru și
vest), predomină climatul tropical-uscat (bate alizeul),
moderat, pe ţărmuri, de influenţa oceanului (nuanţă
umedă în nord și nord-est, cu temperaturi ridicate
tot timpul anului și precipitaţii bogate). Pe ţărmul
sudic apar climatul subtropical și chiar temperat (în
Insula Tasmania).
Predomină vegetaţia deșertică și semideșertică,
cu tufișuri adaptate la uscăciune (scrub). În Peninsula
Capului York s-a dezvoltat pădurea tropical-umedă
(palmieri, liane, bananieri, ferigi arborescente), iar în
sud-est pădurea de eucalipt. Fauna este predominant
ende mică: cangurul, ornitorincul, diavolul tasmanian,
koala, emu (struţul australian) etc.
Cadrul uman și economic. Australia este continentul cu cea mai mică densitate de populaţie, formată din urmași ai aborigenilor (indigeni de culoare
neagră) și ai coloniștilor europeni (în special englezi).
Orașe mari sunt doar pe ţărmuri: 1. Sydney (peste
5 milioane locuitori, port la Oceanul Pacific, „motorul
economic” al Australiei, centru financiar, de servicii, al
înaltei tehnologii), 2. Melbourne (5 milioane locuitori,
centru comercial, financiar), 3. Brisbane (2,5 milioane
locuitori, centru industrial, financiar, al educaţiei
și cercetării), 4. Perth (2 milioane locuitori, singura
metropolă din vestul Australiei și una dintre cele
mai izolate din lume, cu industrie navală, servicii),
5. Adelaide (1,3 milioane locuitori, construcţii de
mașini, cercetare și tehnologii în domeniul apărării).
Capitala Canberra („locul de întâlnire”) a fost un oraș
creat de la zero pentru a îndeplini această funcţie.
Continentul este bogat în resurse de subsol:
minereuri de fier (cel mai mare producător mondial)
și neferoase (bauxită, plumb – locul 1 pe Glob, aur –
locul 2, argint, cupru, zinc, staniu), toriu și uraniu
(combustibil nuclear, locul 1), diamante (locul 3),
cărbuni.
Astfel, Australia are o economie dezvoltată și un
nivel ridicat al calităţii vieţii umane.
1. Argumentează de ce Australia, deși izolată și la
mare distanţă de orice alt continent, cu condiţii aspre
(deșerturi calde), atrage emigranţi și în prezent.
2. Dezbatere pe echipe. Organizează-ţi colegii în
două echipe: „pro” și „contra” și argumentaţi afirmaţia
următoare: „Aborigenii, amerindienii și alte populaţii
native au jucat un rol important în evoluţia civilizaţiei
umane așa cum este ea în prezent”.
83
AUSTRALIA DE VEST
TERITORIUL DE
NORD
AUSTRALIA
DE SUD
QUEENSLAND
NOUA GALIE
DE SUD
Fig. 1. Harta fizico-geografică a Australiei
Harta fizico-geografică a Australiei Harta fizico-geografică a Australiei
Tropicul
de Nord
DE
QUEENSLAND
NOUA GALIE
DE SUD
AUSTRALIA DE VEST
Fig. 2. Harta politică a Australiei
Vârf
Cap/Extremitate
Râu
Nordul
geografic
Legendă
Scara 1:40 000 000
Scara 1:35 000 000
84
UNITATEA 4 | EXPLORĂM AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ANTARCTICA
Cum crezi că supravieţuiesc oamenii înconjuraţi
de apele oceanului? La ce crezi că se referă denumirea
„Oceania”? În limba greacă, cuvântul „nisos” („nezia”)
î nseamnă „insulă/insule”: ce ar putea însemna
„ Polinezia”, dar „Micronezia” sau „Melanezia”? Cu denumirea cărei ţări sau spaţiu geografic studiat se mai
aseamănă aceste sintagme?
Particularități geografice. Oceania nu este
un continent în sens geografic, ci un spaţiu delimitat
convenţional în care sunt grupate insulele și insuliţele
(peste 10 000) din imensitatea Oceanului Pacific,
cuprinse, în principal, între cele două tropice, și
grupate în:
x Polinezia („insule multe”, printre care Hawaii,
Tuvalu, Tokelau, Cook, Insula Paștelui, Noua Zeelandă
ș.a.) în partea centrală și estică;
x Melanezia („insule populate de locuitori cu pielea
închisă la culoare”: Noua Guinee, Noua Caledonie,
Vanuatu, Solomon, Fiji etc.) în vest, în apropierea
coastei Australiei;
x Micronezia („insule mici”: Caroline, Mariane,
Marshall, Kiribati ș.a.) în nord-vest.
Astfel, Oceania se întinde pe circa 5 000 km între
Insulele Hawaii (nord) și Noua Zeelandă (sud) și
12 000 km între ţărmul pacific al Australiei (vest) și
Insula Paștelui (est). Cu toate acestea, tot uscatul
înseamnă doar 1,3 milioane km2
, răspândit pe
80 milioane km2
de ocean.
Cele mai mari insule din Oceania sunt Noua
Guinee (785 000 km2
) și cele două insule principale
(Insula de Nord și Insula de Sud) ale Noii Zeelande
(268 000 km2
), care concentrează 80% din suprafaţa
totală de uscat a Oceaniei.
Insulele sunt diferite: unele sunt continentale
(Noua Zeelandă, Noua Guinee), altele vulcanice
(Hawaii), însă cele mai multe sunt coraligene (atoli
formaţi pe vârful unor munţi subacvatici, cum sunt
Marshall, Tahiti ș.a.).
Altitudinile maxime depășesc 5 000 m în Insula
Noua Guinee; vulcanii din Hawaii (Mauna Loa – activ,
Mauna Kea – stins) depășesc și ei 4 000 m, însă măsuraţi
de pe fundul oceanului, de la baza conului vulcanic, ar
depăși 9 000 m (și, implicit, Munţii Himalaya).
Fiind situate în zona intertropicală, dar înconjurate
din toate părţile de ocean, clima predominantă
Oceania – particularități geografice
a insulelor este cea a „verii veșnice” (caldă și umedă).
Doar acolo unde sunt munţi înalţi, clima este etajată,
iar în Noua Zeelandă, (traversată de paralela de
45° latitudine sudică) este o climă temperată, cu
păduri de foioase și conifere, gheţari pe vârful munţilor
și fiorduri pe ţărmuri.
Astfel, insulele Oceaniei sunt acoperite în cea mai
mare parte de păduri tropicale (palmieri, mangrove)
cu faună endemică, la care se adaugă diversitatea
extraordinară a vieţuitoarelor marine.
Populaţia (17 milioane locuitori) este alcătuită din
micronezieni, melanezieni, polinezieni, maori, papuași
(indigeni), la care se adaugă populaţie de origine
asiatică și europeană. Cele mai populate state sunt
Papua Noua Guinee (8,5 milioane locuitori) și Noua
Zeelandă (5 milioane locuitori), împreună deţinând, ca
și în cazul suprafeţei, 80% din populaţia Oceaniei.
Economia Oceaniei este de subzistenţă: agricultură
și turism exotic. Creșterea nivelului Oceanului Planetar
este una dintre cele mai mari probleme cu care se
confruntă insulele Oceaniei în prezent. Problema este
generată, printre altele, de încălzirea globală, care
duce la topirea gheţarilor (banchiza arctică, calota
glaciară antarctică, gheţarii montani).
Harta politică a Oceaniei. Oceania este alcătuită
din 13 state independente și mai multe teritorii
administrate de alte state:
x Polinezia: Noua Zeelandă (capitala Wellington),
Samoa (Apia), Tonga (Nuku’Alofa), Tuvalu (Funafuti);
x Melanezia: Fiji (Suva), Papua Noua Guinee
(Port Moresby), Insulele Solomon (Honiara), Vanuatu
(Port Vila);
x Micronezia: Statele Federate ale Microneziei
(Palikir), Kiribati (South Tarawa), Insulele Marshall
(Majuro), Nauru (Yaren), Palau (Ngerulmud).
1. Asociază insula/arhipelagul/statul din grupa A
cu regiunea corespunzătoare a Oceaniei din grupa B
(model 1-a):
A – 1. Noua Guinee 2. Tuvalu 3. Palau 4. Fiji 5. Kiribati
B – a. Polinezia b. Melanezia c. Micronezia
2. Argumentează afirmaţia de mai jos și explică care
sunt cauzele: „Una dintre cele mai mari probleme cu
care se confruntă insulele Oceaniei în prezent este creșterea nivelului Oceanului Planetar”.
85
M POLINEZIA ICRONEZIA
MELANEZIA
AUSTRALIA
Fig. 1. Oceania
Fig. 2. Insulă continentală (Noua Zeelandă) Fig. 3. Insulă coraligenă (Tokelau, Polinezia) Fig. 4. Insulă vulcanică (Hawaii)
Insula de Nord
Insula de Sud
Insula Stewart
NOUA
ZEELANDĂ
PAPUA NOUA GUINEE
Tropicul de Sud
Tropicul de Nord
Noua Guinee
Noumea
INSULELE
SOLOMON
NOUA CALEDONIE
(FRANȚA)
I-LE MĂRII DE CORALI
(AUSTRALIA)
Insulele
Mariane de Nord
(SUA)
Guam
(SUA)
STATELE FEDERATE ALE MICRONEZIEI
INSULELE HAWAII
(SUA)
INSULELE
MARSHALL
Oceania
Scara 1:40 000 000
140° E
140° E
160° E
160° E
180° E
180° E
160° V
160° V
20° N 20° N
20° S 20° S
40° S 40° S
Ecuator
86
UNITATEA 4 | EXPLORĂM AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ANTARCTICA
Antarctica – elemente
de identitate geografică
Unde se află Antarctica? Ce coordonate geografice
relevante îi definesc poziţia pe Glob? Care sunt consecinţele? Care este cel mai apropiat continent de spaţiul
antarctic? De ce crezi că este dificil pentru oameni să
locuiască acolo? Dacă ai fi un cercetător știinţific, ce
anume ai studia în spaţiul antarctic? De ce? De ce crezi
că ţările lumii ar fi interesate de Antarctica?
Antarctica și Antarctida
Antarctica („ante-Arctica”, opus Arcticii, care se
află în jurul Polului Nord) reprezintă spaţiul convenţional dintre Cercul Polar de Sud și Polul Sud (peste
50 milioane km2
). Antarctida este continentul (masa
de uscat propriu-zisă) de la Polul Sud (14 milioane km2
).
Elemente de identitate geografică
Continentul de la Polul Sud. Antarctida (fig. 1) este
„închisă” în interiorul Cercului Polar de Sud, fiind
înconjurată de prelungirile sudice ale celor trei bazine
oceane: Pacific, Atlantic și Indian; este dezvoltată
asimetric faţă de Polul Sud.
Antarctida este cel mai „înalt” continent, având
o altitudine medie de peste 2 000 m (incluzând și
grosimea calotei). Seamănă cu un arhipelag imens,
mai degrabă decât cu un uscat unitar, fiind acoperit
de o platoșă de gheaţă de circa 2 500 m grosime
medie, numită calota glaciară antarctică.
Aliniamentul Marea Weddell – Marea Ross
împarte continentul în două părţi: Antarctida de Vest
(Peninsula Antarctică spre America de Sud, cu munţi
tineri, precum Munţii Ellsworth, care ating altitudinea
maximă de pe continent, 4 892 m, în Vârful Vinson)
și Antarctida de Est (Munţii Transantarctici, în rest
predomină un podiș înalt), mai dezvoltată, unde se
află și Polul Sud.
Din punct de vedere climatic, Antarctida reprezintă
cel mai mare deșert rece al planetei (precipitaţii
sub 200 mm/an). Aici se află polul frigului pe Glob:
temperatura minimă absolută înregistrată a fost de
–89,2° C (staţiunea Vostok, 21 iulie 1983). Tot aici este
și polul vânturilor, vânturile polare depășind viteza de
250 km/oră.
Sub calota antarctică se află lacuri, între care Lacul
Vostok, cel mai mare lac subglacial de pe planetă.
Calota antarctică (fig. 3) se prelungește deasupra
oceanului sub forma unei banchize (cum este cea de
la Polul Nord, de deasupra Oceanului Arctic), din care
se desprind aisberguri.

Pe porţiunile neacoperite de gheaţă sau care se
dezgheaţă în anotimpul de vară, se dezvoltă mușchi și
licheni. Fauna este bogată în apele antarctice (mamifere marine: balene, foci), iar la marginea gheţurilor
trăiesc mari colonii de pinguini (fig. 4).
Antarctida este singurul continent fără populaţie
permanentă, doar 1 000-5 000 de cercetători știinţifici,
prezenţi temporar, care efectuează anual observaţii.
La cunoașterea acestui continent au participat și
români, printre care naturalistul Emil Racoviţă (fig. 2),
în cadrul expediţiei știinţifice „Belgica” (1897–1899),
primul caz în care exploratorii au iernat în spaţiul
antarctic. În decembrie 1911, norvegianul Roald
Amundsen a atins Polul Sud, urmat după o lună, de
britanicul Robert Scott (acesta pierzându-și viaţa pe
drumul de întoarcere).
Interesul pentru spațiul antarctic. Acesta este
împărţit în mai multe sectoare asupra cărora mai multe
state își clamează „suveranitatea”, respectiv: Franţa,
Marea Britanie, Norvegia, Australia, Noua Zeelandă,
Chile, Argentina, fiind cunoscut faptul că Antarctida,
având în vedere structura sa geologică, este un continent bogat în resurse de subsol, neexploatate încă,
din cauza condiţiilor aspre de mediu.
Folosind diverse surse (manual, atlase, cărţi, articole
știinţifice, internet și altele), realizează, la alegere, un
proiect cu următorul titlu:
1. „Români în Antarctica”;
2. „Cucerirea Polului Sud”.
87
Fig. 3. Antarctida acoperită de gheață (sus) și fără gheață (jos) Fig. 4. Colonie de pinguini în Antarctida
Fig. 1. Antarctida
Fig. 2. Fotografie unicat din timpul expediției „Belgica”:
Emil Racoviță în timp ce era tuns de Roald Amundsen
Staţiune
de cercetări
Vârf
Legendă
3 A t tid ită d h ță ( ) i fă ă h ță (j )
Cercul Polar de Sud
Scara 1:40 000 000
88
Unicitatea
biogeografică
australiană
EXPLORATOR PRIN AUSTRALIA
Citește textul și rezolvă următoarele
cerinţe.
a. Extrage din text caracteristicile legate de vegetaţia și fauna Australiei.
b. Stabilește relaţia de cauzalitate
dintre factorii geografici și unicitatea
biogeografică australiană.
c. Alege o specie endemică menţionată în text și caută mai multe
informaţii despre ea.
Din punct de vedere bio geografic, Australia poate fi comparată
cu un adevărat muzeu de istorie
naturală în aer liber, în mod
deosebit graţiei florei și faunei sale
unice, cu specii endemice* (peste
80% din total).
De ce? Iată câţiva factori:
x Izolarea: Australia a fost izolată de
celelalte continente prin oceane
întinse, timp de zeci de milioane
de ani; x Poziţia geografică pe
Tropicul de Sud: situată în mijlocul
apelor oceanice, în calea alizeelor,
Australia este ca un cuptor încins
în interior (deșert, cu nisip de
culoare roșiatică), respirabilă și
verde doar pe margini (unde se
simte influenţa oceanului); x Gradul
scăzut de umanizare a continentului:
cu o populaţie scăzută, mediul a fost
mai puţin artificializat decât pe alte
continente; x Prezenţa europeană:
primii coloniști europeni au adus
cu ei specii de animale care nu
existau în Australia, tulburând,
uneori cu efecte catastrofale (dispariţii de specii), echilibrul ecologic al continentului austral.
W

ů
>
Š
<
Studiu de caz
Jurnal de expediție
UNITATEA 4 | EXPLORĂM AUSTRALIA,
OCEANIA ȘI ANTARCTICA
* care nu se mai găsesc pe niciun alt
continent.
89

90

Recapitulare Evaluare
UNITATEA 4 | EXPLORĂM AUSTRALIA, OCEANIA ȘI ANTARCTICA
Subiectul I (5 puncte)
Urmează să faci o călătorie în Australia. Pentru aceasta,
te documentezi, notându-ţi câteva informaţii.
Elabo rează un text în care să prezinţi pe scurt
aceste informaţii, folosind următorii termeni: Tro picul
de Sud, deșert, aborigeni, Sydney, economie dezvoltată.
Recapitulează ceea ce ai învăţat până acum despre
Australia, Oceania și Antarctica, realizând o schemă
după modelul de mai jos.
AUSTRALIA
Elemente specifice
x cel mai mic, scund, izolat și cel mai puţin populat
continent, ţară-continent, continent-stat;
x Poziţia pe Glob: Tropicul de Sud;
x Cadrul natural: Podișul Australiei de Vest, Câmpia
Murray-Darling, Cordiliera Australiană (est); climat
tropical uscat ń deșert în interior, pădure pe
ţărmuri;
x Cadrul uman și economic: orașe mari pe ţărmuri,
bogat în resurse de subsol, economie dezvoltată.
Unicitatea biogeografică australiană
x Izolare ń specii endemice
OCEANIA
Particularități geografice
x spaţiu convenţional
x insule din Oceanul Pacific
ANTARCTICA
Elemente de identitate geografică
x continentul de la Polul Sud
x calota glaciară antarctică
x nepopulat
Pe harta fizico-geografică sunt marcate cu litere
mici de la a la g articulaţii ale ţărmurilor și unităţi de
relief, cu cifre de la 1 la 3; elemente de hidrografie,
iar pe cea politică, cu litere mari de la A la E state din
federaţia australiană. Analizează hărţile și răspunde la
următoarele cerinţe.
3
a
b
d f
g
e
c 1
2
A
B
C
D
E
91
Subiectul II (10 puncte)
Numește elementele marcate, după caz, cu
cifrele/literele: 1,2, a, c, d, e, g, A, B, C.
Subiectul III (25 de puncte)
Stabilește dacă următoarele afirmații sunt adevărate (A) sau false (F).
1. Lacul Eyre este marcat pe hartă cu cifra 3.
2. Munţii Marii Cumpene de Ape și Alpii Australiei
fac parte din unitatea de relief marcată pe hartă
cu litera b.
3. În estul golfului marcat pe hartă cu litera f se află
Peninsula Arnhem.
4. Cel mai mare oraș din Australia face parte din
statul marcat pe hartă cu litera D.
5. Statul marcat pe hartă cu litera E se numește Victoria.
Subiectul IV (25 de puncte)
Identifică, pe baza imaginilor și a indiciilor
asociate, continentul sau regiunea din Oceania
(Polinezia, Melanezia, Micronezia) la care se face
referire.
Subiectul V (25 de puncte)
Analizează imaginea de mai jos și rezolvă cerințele:
a. numește procesul observabil în imagine;
b. numește spaţiul geografic (dintre cele studiate)
afectat, în mod deosebit, de acest proces;
c. identifică un alt spaţiu geografic care ar putea
avea legătură cu acest proces;
d. explică procesul identificat, prezentând o cauză;
e. identifică o soluţie pentru a preveni manifestarea acestui proces. Argumentează!
C. Indicii:
pinguini,
Polul Sud
A. Indicii:
specii unice,
Canberra
B. Indicii:
ghețari și fiorduri,
Insula de Nord
și Insula de Sud
D. Indicii:
papuași, cea mai
mare insulă din
Oceania
E. Indicii:
Kiribati,
inundații
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 5 puncte
Se folosește, în alcătuirea textului, fiecare dintre cele cinci
sintagme (5 x 1p).
Subiectul II: 10 puncte
1. Murray; 2. Darling; a. Podișul
Australiei de Vest; c. Câmpia
Murray-Darling; d. Peninsula
Capului York; e. Insula Tasmania;
g. Golful Carpentaria; A. Australia
de Vest; B. Australia de Sud;
C. Queensland (10 x 1p)
Subiectul III: 25 de puncte
1. A; 2. A; 3. F; 4. A; 5. A (5 x 5p)
Subiectul IV: 25 de puncte
A. Australia; B. Polinezia (Noua
Zeelandă); C. Antarctida; D. Melanezia; E. Micronezia (5 x 5p)
Subiectul V: 25 de puncte
a. inundarea insulelor (crește rea
nivelului Oceanului Plane tar);
b. Oceania; c. Arctica/Antarctica/gheţarii montani de pe
continente etc.; d. încălzirea
glo bală; e. Sugestii: reducerea
po luării atmosferice cu gaze care
generează efectul de seră (5 x 5p)
TOTAL : 90 de PUNCTE
Se acordă din oficiu: 10 PUNCTE
92
UNITATEA 5
Elemente
de geografia
mediului
înconjurător
Componentele mediului înconjurător
şi relaţiile dintre acestea
Degradarea mediului înconjurător,
o problemă a lumii contemporane
Schimbări globale ale mediului
Recapitulare
Evaluare
DISCUȚIE. Care sunt primele 5 cuvinte care îți vin
în minte când te gândești la mediul înconju rător?
Discută despre ele cu colegii. Argumentează
alegerea făcută!
92
Mediu curat Mediu degradat 93
94
UNITATEA 5 | ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Componentele mediului înconjurător și relațiile dintre acestea
La ce crezi că se referă sintagma „mediu înconjurător”? În ce context ai mai întâlnit această sintagmă? Ce este poluarea? Ce forme de poluare cunoști?
De ce este necesar să conservăm și să protejăm mediul
înconjurător?
Mediul înconjurător (fig. 1) reprezintă mediul
natural transformat de om, adică umanizat (populat)
și artificializat (construcţia așezărilor umane, la care
se adaugă activităţile economice și implicaţiile acestora asupra mediului).
Componentele mediului înconjurător. Mediul
înconjurător presupune trei categorii de componente:
1. primare sau abiotice (fără viaţă): scoarţa terestră – roca – relieful, aerul, apa;
2. derivate (dezvoltate pe suportul și din interacţiunea celor dintâi) sau biotice (cu viaţă): vegetaţia (pe
suportul reliefului, cu participarea aerului și a apei) și
fauna (pe suportul vegetaţiei);
Ca sinteză a interacţiunii dintre componentele
abiotice (rocă, aer, apă), pe de o parte, și cele biotice
(vegetaţie, faună), pe de altă parte, au rezultat solurile, tot o componentă derivată.
3. antropice – omul și modificările sale asupra
celorlalte componente.
Modificările proprietăţilor (fizice și chimice ale)
componentelor naturale de către om poartă numele
generic de poluare a mediului înconjurător.
Relații între componentele mediului înconjurător. Toate componentele mediului înconjurător se
află într-un echilibru extrem de bine reglat de evoluţia de miliarde de ani a planetei, dar totuși sensibil.
Afectarea unei singure componente se transmite
ca o reacţie în lanţ în tot „organismul”. Relaţiile sunt,
așadar, de tipul cauză – efect.
Tipuri de relaţii între componentele mediului înconjurător:
a) în funcţie de caracterul dinamic al acestora se
pot deosebi relaţii:
x statice (de exemplu, între o pădure și solul pe
care se dezvoltă: roca oferă suportul, solul elementele necesare supravieţuirii, iar pădurea fixează mai
bine solul împotriva eroziunii, devenind mediu de
viaţă pentru o serie de vieţuitoare);
x dinamice (pătrunderea apelor oceanice în timpul fluxului pe gura de vărsare a unui râu, lărgind-o
și retragerea apelor la reflux, încărcate de sedimente;
astfel, se formează un estuar, în care se pot dezvolta
activităţi portuare).
b) după evoluţia în spaţiu și timp, relaţiile pot fi:
x spațiale (cenușa rezultată din erupţia unui
vulcan poate acoperi o mare parte din planetă, cu
efecte catastrofale; creșterea temperaturii medii la nivel global produce efecte în lanţ la nivelul întregului
mediu înconjurător);
x temporale (un cutremur produce efecte rapide,
în timp ce o deltă sau un gheţar se poate forma în
sute sau mii de ani);
c) de asemenea, între componentele mediului se
stabilesc relaţii funcţionale, astfel:
x între componentele fără viaţă (aer – rocă, apă –
rocă, aer – apă etc.);
x între componentele cu viaţă (vegetaţie – faună);
x între cele două categorii: abiotice și biotice;
x între om și natură (activităţile economice și
impactul acestora asupra naturii).
1. Analizează imaginea A de la pagina alăturată
și răspunde următoarelor cerințe:
a. identifică principalele componente ale mediului
înconjurător pe care le observi în imagine;
b. stabilește relațiile de cauzalitate dintre ele;
c. explică efectul generat, observabil în imagine;
d. identifică soluții pentru a preveni manifestarea
acestui proces. Argumentează!
2. Analizează imaginea B de la pagina alăturată
și rezolvă sarcinile de lucru de mai jos:
a. ce componente sunt predominante, comparativ cu
cele din imaginea A?
b. stabilește relațiile de cauzalitate dintre ele;
c. explică cauzele procesului observabil în imagine;
d. propune soluții pentru prevenirea unui astfel de
proces. Argumentează!
95
Fig. 1. Componentele mediului înconjurător
A. Despădurire, urmată de eroziunea solului B. Dimineață cu smog în Beijing
așezări umane relief
apă
om
vegetație
și faună
scoarța
terestră (rocă)
activități economice
sol
96
UNITATEA 5 | ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Degradarea mediului înconjurător,
o problemă a lumii contemporane.
Schimbări globale ale mediului
Ce știi despre poluare? Cum crezi că afectează viața
și activitatea omului? Ce soluții există pentru limitarea
efectelor acesteia sau pentru eliminarea cauzelor? Ce știi
despre încălzirea globală și cum crezi că te poate afecta?
Degradarea mediului înconjurător, o pro blemă
a lumii contemporane. Omul are o dublă calitate:
este și un rezultat al evoluţiei naturii, dar, în aceeași
măsură, este și factorul care exercită o presiune
deosebită asupra mediului înconjurător, prin cel
puţin două componente:
1. evoluția sa numerică (populaţia Terrei a depășit
7,5 miliarde locuitori, din care ultimele 6 miliarde au
apărut în ultimul secol și jumătate) și artificializarea
mediului (extinderea spaţiului urban, economic etc.);
2. presiunea economică. Terra ca planetă (natura)
s-a clădit în 4,5 miliarde de ani, însă omul poate provoca distrugeri (degradări ale mediului) mult mai rapid,
depășind capacitatea naturii de a se regenera. De pildă:
x Marea Barieră de Corali s-a format în aproximativ
6 000-8 000 de ani, însă a pierdut 1/3 din lungimea sa
doar în ultimii ani, o secţiune de circa 800 de km din
nordul recifului murind din cauza încălzirii globale;
x banchiza arctică actuală are peste 10 000 de ani,
însă din 1979, de când se fac observaţii din satelit,
și până azi, a pierdut circa 1/3 din volumul de gheaţă;
x numai în ultimul secol și jumătate au dispărut
peste 2 miliarde de hectare de pădure, iar populaţiile
de pești sunt supraexploatate, depășindu-le capacitatea naturală de regenerare. Nu numai uscatul se
deșertifică, ci și Oceanul Planetar poate deveni pustiu.
Modificările la nivelul fiecărei componente a
mediului înconjurător generează un tip specific de
degradare, respectiv: x la nivelul scoarţei terestre (alunecări de teren, prăbușiri etc.); x climatice și hidrologice
(secete, inundaţii, fenomene meteorologice extreme,
creșterea nivelului Oceanului Planetar – fig. 3 ș.a.); x la
nivelul componentelor derivate (degradarea solului,
despă duriri, deșertificări, reducerea biodiver sităţii
etc.); x de natură antropică (toate formele de poluare).
Problema: dacă în istoria umanităţii au mai existat
societăţi care și-au degradat propriul mediu de viaţă
și au dispărut, ameninţările actuale la adresa mediului
înconjurător au devenit globale, punând în primejdie
însăși existenţa speciei umane.
Schimbări globale ale mediului. Cea mai evidentă degradare a mediului înconjurător, în prezent, o
constituie încălzirea globală. Clima Terrei este extrem
de sensibil reglată, în sute și mii de ani, și o modificare
oricât de mică a temperaturii medii anuale înseamnă
perturbări grave la nivelul „organismului terestru” și
declanșarea unor procese care nu mai pot fi oprite. De
exemplu, temperatura corpului uman este constantă
(circa 37° C). 1-2° C în plus înseamnă febră și un organism
bolnav. Situaţia este similară în cazul planetei.
Pot fi formulate cel puţin trei principii fundamentale
ale unui mediu înconjurător funcţional:
1. Toate sunt legate de toate – dereglarea unui
singur component produce o reacţie în lanţ, în cadrul
tuturor componentelor mediului înconjurător;
2. Totul duce undeva – nicio degradare a mediului
în conjurător generată de om nu a rămas fără efect,
care, mai devreme sau mai târziu, se întoarce
împotriva lui;
3. Natura se pricepe cel mai bine – are mecanismele
proprii de autoreglare, eficientizate în miliarde de ani
de evoluţie.
Deși cauzele încălzirii globale sunt multiple, nimeni
nu a reușit să conteste rolul jucat de activitatea
umană în ultimul secol și jumătate, care grăbește
considerabil acest proces. Industrializarea și consumul
de combustibili fosili (arderea de cărbune, petrol și
gaze naturale), spre exemplu, eliberează în atmosfera
terestră gaze responsabile pentru „efectul de seră”.
Situație-problemă. Pe raftul unui supermarket
din România este scos la vânzare fructul de ananas,
adus din Costa Rica (America Latină), la un preț de
aproximativ 4-6 lei (circa 1-1,5 euro) bucata. Analizează
traseul (Costa Rica – România), ciclul de producție
(producător – distribuitor – transportator – importator –
consumator) și identifică costurile „ascunse” (gândește-te
la rentabilitatea culturii și la modul de obținere a ei).
97
Fig. 1. Schema încălzirii globale
Sundarban, nord-estul Indiei
Fig. 3. Creșterea nivelului Oceanului Planetar
Piața San Marco – Veneția (2015)
Fig. 2. Topirea ghețarilor
Coasta de est a Noii Zeelande
Radiație
solară
directă
Efect
de seră
Gaze
cu efect
de seră
Radiație
solară
reflectată
Atmosferă
98
Recapitulare Evaluare
UNITATEA 5 | ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Subiectul I (10 puncte)
La o întrunire de lucru a autorităţilor locale, urmează
să prezinţi poziţia școlii cu privire la problemele de
mediu din localitate. Concepe, așadar, un discurs
plecând de la următorii termeni: mediul înconjurător,
componente, relații, degradarea mediului înconju rător,
schimbări globale ale mediului.
Subiectul II (30 de puncte)
Analizează și interpretează textul de mai jos,
rezolvând cerințele.
„Pământul este mama noastră. Nu Pământul îi
apar ține omului, ci omul îi aparține Pământului.
Toate lucrurile se leagă, la fel ca sângele care
unește aceeași familie. Toate lucrurile se înlănțuie. Tot ceea ce se întâmplă Pământului ajunge
să li se întâmple și fiilor Pământului. Nu omul
este cel care a țesut trama vieții: el este doar un
fir. Și tot ceea ce el îi face acestei trame își face
lui însuși. Pământul nu este o moștenire de la
părinții noștri, ci un împrumut de la copiii noștri!”
Fragment dintr-un mesaj către
președintele SUA, Franklin Pierce (1853–1857),
atribuit șefului de trib amerindian Seattle
a. Identifică în text cele trei principii ale mediului
înconjurător (x Toate sunt legate de toate; x Totul
duce undeva; x Natura se pricepe cel mai bine).
b. Interpretează ultima propoziţie (subliniată),
oferind trei argumente.
Subiectul III (50 de puncte)
Analizează imaginile A și B de la pagina alăturată
și răspunde la următoarele cerințe:
a. numește procesele de degradare a mediului,
surprinse în imaginile A și B;
b. identifică o cauză comună, cu efecte globale;
c. identifică componentele mediului cele mai
afectate în imaginile A și B;
d. explică cum se propagă efectul în celelalte
componente ale mediului, stabilind relaţiile
de cauzalitate;
e. identifică efectul asupra omului și a activităţilor
sale. Argumentează!
Recapitulează ceea ce ai învăţat până acum despre mediul înconjurător, realizând o schemă după
modelul de mai jos.
Componentele mediului înconjurător
x primare/abiotice
x derivate/biotice
x antropice
Relații între componente
x de tip cauză – efect
x statice/dinamice
x spațiale/temporale
x funcționale: abiotic – abiotic, abiotic – biotic,
biotic – biotic, om – natură
Degradarea mediului înconjurător
x cauze
x tipuri de degradări ale mediului
Schimbări globale
x încălzirea globală ș.a.
sol
relief așezări umane
apă
om
vegetație
și faună
scoarța
terestră
(rocă)
activități
economice
99
1980 1990 2017
A. Ghețarul montan Grossglockner (Alpii Austriei)
B. Insula Borneo, Indonezia, Asia (2015)
Subiectul III: 50 de puncte
a. A – topirea gheţarilor montani; B – deșertificarea (2 x 5p);
b. încălzirea globală (5p);
c. Sugestii: A – componentele hidrosferei; B – componentele
biosferei (2 x 5p);
d. Sugestii: A – topirea gheţarilor ń modificarea curenţilor
oceanici (prin desalinizare, modificarea temperaturii apei etc.)
ń influenţarea climei (atmosferă) ń influenţarea eroziunii
asupra rocii, acum expuse, eliberate de gheaţă (scoarţa terestră)
ń râurile transportă noile sedimente, colmatând lacurile de
acumulare etc. (activităţile umane) ș.a.m.d.; B – deșertificarea ń
dispariţia vegetaţiei, a faunei (biosferă) ș.a.m.d. (2 x 5p);
e. Sugestii: A – topirea gheţarilor ń creșterea nivelului Oceanului
Planetar, inundarea celor mai populate regiuni ale lumii –
regiunile de coastă etc.; B – deșertificarea ń afectarea solului,
a agriculturii, a resurselor de hrană ș.a.m.d. (2 x 7,5p).
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 10 puncte
Se folosește, în alcătuirea textului, fiecare dintre cele cinci
sintagme (5 x 2p).
Subiectul II: 30 de puncte
a. Toate sunt legate de toate – „Toate lucrurile se leagă, la fel ca
sângele care unește aceeași familie. Toate lucrurile se înlănțuie.
Tot ceea ce se întâmplă Pământului ajunge să li se întâmple și fiilor
Pământului”; x Totul duce undeva – „Nu omul este cel care a țesut
trama vieții: el este doar un fir. Și tot ceea ce el îi face acestei trame își
face lui însuși”; x Natura se pricepe cel mai bine – „Pământul este
mama noastră. Nu Pământul îi aparține omului, ci omul îi aparține
Pământului” (3 x 5p).
b. Sugestii: natura trebuie păstrată curată, nu distrusă; distrugerea
naturii înseamnă micșorarea șanselor de supravieţuire a
generaţiilor viitoare și chiar actuale; omul este un rezultat al
evoluţiei naturii, și nu un stăpân al ei; și omul face parte din
natură (3 x 5p). TOTAL : 90 de PUNCTE
Se acordă din oficiu: 10 PUNCTE
100
Recapitulare
finală sau...
De ce acolo?
ASIA AFRICA
Acum ai parcurs întregul
manual de Geografie, ai dobândit
competenţe-cheie care îţi permit
să gândești geografic și să răspunzi
la întrebarea „De ce acolo?”.
Să recompunem întregul din
bucăţile de „puzzle” analizate separat, recapitulând și răspunzând la
următoarele întrebări:
De ce în Asia se află cea mai
mare parte din populaţia lumii
(60%, cea mai mare valoare a
densităţii medii a populaţiei: peste
100 locuitori/km2
)?
De ce în Africa comunităţile se
confruntă cu probleme precum:
creștere accelerată a populaţiei,
urbanizare necontrolată, sărăcie,
alfa betizare scăzută, deșertificare,
conflicte?
De ce în America de Nord
statele sunt foarte
dezvoltate, iar în
nu găsesc calea spre dezvoltare?
De ce în Australia a fost implementat ușor „modelul nordic” de
dezvoltare umană și economică,
comparativ cu celelalte continente,
care, geografic, se desfășoară în
aceeași emisferă sudică a planetei?
De ce în Antarctica se fac cercetări și de ce este ea importantă
pentru oameni?
De ce în Oceania care nu contribuie în mod deosebit la procesul
de încălzire globală, oamenii sunt,
în schimb, cei mai afectaţi?
Cum sunt conectate toate
aceste spaţii și probleme între ele,
într-o societate globală și cum
„răspunde” mediul înconjurător?
Poziția geografică x emisfera
nordică: Ecuator, Tropicul de Nord
și Cercul Polar de Nord; x Oceane:
Indian, Arctic, Pacific.
Relieful x jumătatea nordică:
Câmpia Siberiei de Vest, Podișul Siberiei Centrale, Munții Verhoiansk ș.a.;
x jumătatea sudică: munți –
Himalaya, Hindukuș, Tian Shan,
Kunlun ș.a., podișuri – Anatoliei,
Iranului, Pamir, Tibet, Gobi ș.a.,
câmpii – Mesopotamiei, IndoGangetică, Chinei de Est; Cercul de
Foc al Pacificului – vulcani (Fuji,
Pinatubo, Krakatoa etc.).
Hidrografia x fluvii mari: Huang He,
Chang Jiang (Oceanul Pacific), Lena,
Enisei, Obi (Oceanul Arctic), Tigru,
Eufrat, Indus, Gange, Brahmaputra
(Oceanul Indian) ș.a.; x lacuri: de
tip „mări interioare” – Marea Caspică,
Baikal (cel mai adânc de pe Glob) etc.
Diferențieri climatice și contraste
biogeografice x toate zonele de
climă și biogeografice din emisfera
nordică: pădurea ecuatorială, pădurea
musonică, deșerturile tropicale, stepa,
pădurile de foioase, taigaua siberiană,
tundra, ghețuri polare.
Elemente de diversitate umană
x omogenitate etnică (chineză, coreeană, japoneză, arabă, turcă ș.a.);
x mai multe familii lingvistice (sinotibetană, indo-europeană etc.); x religii (islam, hinduism, confucianism,
taoism, shin toism ș.a.).
Harta politică și marile aglomerări umane x 47 de state; peste
100 locuitori/km2
(cea mai mare
valoare medie de pe Glob);
Resursele și activitățile economice. Contraste regionale x petrol
și gaze naturale (Orientul Mijlociu),
cărbuni (China), minereuri de fier
(India) etc.; x „Tigrii” asiatici.
Poziția geografică – simetrie
latitudinală
x desfășurare simetrică faţă de
Ecuator; Tropicul de Nord și de Sud,
Meridianul de 0° (toate emisferele);
Oceane: Indian, Atlantic.
Relieful
x podiș vechi, mai înalt în jumătatea sudică;
x Munţii Atlas, Capului, Scorpiei;
x Marele Rift African – vulcani
(Kenya, Kilimanjaro).
Hidrografia, clima și bio geografia
x fluvii: Nil, Niger, Congo, Zambezi ș.a.;
x lacuri: Ciad, Tanganyika, Malawi etc.;
x „continentul cald”, desfășurat „în
oglindă” faţă de Ecuator: zone de
climă ecuatorială (pădure ecuatorială), subecuatorială (savane),
tro picală (deșerturi), subtropicală
(vegetație subtropicală).
Specificul demografic
x nucleul Lumii Vechi, populaţie
tânără în creștere rapidă, diversitate
etnică, lingvistică, religioasă: Africa
de Nord (Sahariană), Africa SubSahariană; tendinţe: urbanizare.
Harta politică și marile orașe
x 54 de state; cel mai recent
Sudanul de Sud (2011);
x orașe mari: Cairo (Egipt), Kinshasa
(R.D. Congo), Lagos (Nigeria),
Johannesburg (Africa de Sud) etc.
101
AMERICA AUSTRALIA. OCEANIA.
ANTARCTICA
Poziția geografică
x Emisfera vestică x Paralele importante: Ecuator, Tropicul de
Nord și de Sud, Cercul Polar de Nord
x Oceane: Atlantic, Arctic, Pacific
Hidrografia
x două dintre cele mai mari
sisteme fluviale de pe Glob:
Mississippi-Missouri (America de
Nord)și Amazon (America de Sud)
x Marile Lacuri
Diferențieri climatice și biogeografice
x Toate zonele de climă: caldă,
tem perată, rece
x Toate zonele biogeografice: păduri și pajiști intertropicale, deșerturi,
păduri și pajiști temperate, tundră și
ghețuri polare
Elemente de diversitate umană
x America de Nord Anglo-Saxonă
x America Latină
Harta politică (statele)
x 35 de state: Canada, SUA, Mexic,
Brazilia, Argentina ș.a.
Forme de aglomerare urbană
x 80% populaţie urbană x megalopolisurile americane
Diferențieri economice și
regionale
x America de Nord Anglo-Saxonă:
economii dezvoltate x America
Latină: economii în dezvoltare
AUSTRALIA
Elemente specifice
x cel mai mic, scund, izolat și cel
mai puţin populat continent,
ţară-continent, continent-stat;
x Poziţia pe Glob: Tropicul de Sud;
x Cadrul natural: Podișul Australiei
de Vest, Marele Bazin Artezian +
Câmpia Murray-Darling (centru),
Cordiliera Australiană (est);
climat tropical uscat --> deșert în
interior, pădure pe ţărmuri;
x Cadrul uman și economic: orașe
mari pe ţărmuri, bogat în resurse
de subsol, economie dezvoltată.
Unicitatea biogeografică
australiană
x Izolare ń specii endemice
OCEANIA
Particularități geografice
x spaţiu convenţional
x insule din Oceanul Pacific
ANTARCTICA
Elemente de identitate geografică
x continentul de la Polul Sud
x calota glaciară antarctică
x nepopulat
Componentele mediului
înconjurător
x primare/abiotice
x derivate/biotice
x antropice
Relații între componente
x de tip cauză – efect
x statice/dinamice
x spațiale/temporale
x funcționale: abiotic – abiotic,
abiotic – biotic, biotic – biotic,
om – natură
Degradarea mediului
înconjurător
x cauze
x tipuri de degradări ale mediului
Schimbări globale
x încălzirea globală ș.a.
ELEMENTE DE GEOGRAFIA
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
102
Evaluare finală
1.1. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului
termenilor geografici identificați în contexte
diferite
Subiectul I (7 puncte)
Te pregătești pentru o excursie la care ai visat
tot anul și începi să cauți oferte pe Internet. Pe
pagina unei agenții de turism dai peste următoarea descriere a unei destinații:
„Marea Moartă este binecuvântată, cu o concentrație
de sare extrem de ridicată, 31,5 la mie permițând
turiștilor experiența uimitoare de a pluti fără efort în
apele mării aflate la cea mai mică altitudine din lume.”
2.1. Localizarea elementelor geografice pe
repre zentări cartografice
Subiectul III (10 puncte)
Analizează harta de mai jos și rezolvă
următoarele cerințe:
1. numele paralelei care traversează golful marcat
cu litera A;
2. litera cu care este marcată unitatea de relief în
care se află situat Altiplano;
3. numele continentului din care face parte insula
marcată cu litera C;
4. tipul de vegetaţie specific unităţii de relief marcate cu litera D;
5. un animal care trăiește în regiunea marcată cu
litera E;
6. numele faliei care traversează regiunea marcată
cu litera F;
7. religia practicată în statul situat în arhipelagul
marcat cu litera G;
8. numele orașului-capitală din statul marcat cu
litera H;
9. numele celui mai mare oraș din statul marcat cu I;
10. regiunea Oceaniei din care face parte statul
marcat cu J.
2.2. Interpretarea fenomenelor și proceselor
geo grafice pe baza reprezentărilor grafice și
cartografice
Subiectul IV (4 puncte)
Diagramele de la pagina următoare arată câţi
bărbaţi (cu albastru) și câte femei (cu roșu) sunt într-o
anumită grupă de vârstă (0-4, 5-9, 10-14 ani ...), într-un
anumit stat.
Analizează diagramele și rezolvă cerințele:
1. indică statul cu o populaţie foarte tânără;
2. indică statul cu o populaţie îmbătrânită;
3. ce tendinţă va înregistra evoluţia populaţiei în Uganda?
4. ce tendinţă va înregistra evoluţia populaţiei în Japonia?
Rezolvă următoarele cerințe:
1. identifică în text doi termeni specifici geografiei;
2. identifică în text o caracteristică fizico-geografică;
3. numește ţara în care trebuie să ajungi, dacă vrei să
plutești pe apele mării menţionate;
4. explică valoarea ridicată a salinităţii, identificând
o cauză;
5. justifică numele mării, prezintând un argument.
1.2. Elaborarea unui text pe o temă geografică
dată, utilizând termeni dați
Subiectul II (5 puncte)
Urmează să susții un discurs în fața autorităților
locale, prezentând punctul de vedere al elevilor
cu privire la felul în care încălzirea globală vă
afectează viața.
Pregătește un text scurt plecând de la
următorii termeni: om, activități economice, poluare,
efect de seră, degradarea mediului.
Rezolvarea acestui test îți va permite să verifici
dobândirea competențelor specifice pe care ți
le-ai format pe parcursul acestui an.
A
D
E
F
H G
I
J
C
B
103
2.3. Corelarea elementelor și fenomenelor geografice date prin raportare la suporturi grafice și
cartografice
Subiectul V (6 puncte)
Identifică o cauză prin care să explici diferenţa
dintre cele două state de la subiectul anterior.
3.1. Ierarhizarea elementelor cu caracter geografic cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS și al
elementelor din matematică și științe
Subiectul VI (5 puncte)
La ora de geografie ţi se solicită să ordonezi
descrescător o serie de state în funcţie de densitatea
medie a populaţiei. Acest indicator îţi oferă indicii,
printre altele, despre presiunea umană asupra
terenurilor.
Va trebui să cauţi date despre suprafaţa statelor
și populaţia acestora, apoi să împarţi populaţia la
suprafaţă. Te ajutăm oferindu-ţi aceste date (aproximative). Acum poţi să faci ierarhizarea după criteriul
solicitat.
Statul Suprafața
(km2
)
Populația
(locuitori)
Canada 10 000 000 36 000 000
Bahrein 800 2 000 000
Australia 8 000 000 25 000 000
Egipt 1 000 000 99 000 000
Singapore 700 6 000 000
3.2. Realizarea proiectelor/studiilor de caz utilizând instrumente TIC/GIS
Subiectul VII (6 puncte)
Pe baza tabelului anterior, trebuie să realizezi un
proiect având ca studiu de caz țara cu valoarea cea
mai mare a densității populației de la subiectul VI,
după modelul celor din manual, în care să evidenţiezi
consecinţele acestei valori. Ilustrează proiectul cu
tabele, grafice, fotografii. Explică, de pildă, pe baza
fotografiei, câteva dintre aceste consecinţe.
3.3. Explicarea diversității naturale, umane și
culturale a realității geografice, realizând corelații
interdisciplinare
Subiectul VIII (6 puncte)
Prezintă proiectul realizat la ora de geografie,
urmă rind aspectele de mai jos:
1. paralela în apropierea căreia este așezată ţara
respectivă;
2. numele peninsulei pe care se află;
3. numele strâmtorii din vestul acesteia;
4. rolul strâmtorii în dezvoltarea regiunii;
5. factorii istorici și sociali care au contribuit, pe lângă
cei geografici, la dezvoltarea regiunii.
3.4. Prezentarea patrimoniului mondial utilizând diverse surse
Subiectul IX (11 puncte)
Nu încheia prezentarea înainte de a concluziona,
subliniind contribuţia ţării respective la construcţia
civilizaţiei umane din prezent.
bărbaţi
Populaţia (milioane) Populaţia (milioane)
Uganda – 2018 femei
vârsta
bărbaţi
Populaţia (milioane) Populaţia (milioane)
Japonia – 2018 femei
vârsta
104
Situație-problemă. Presiunea umană și ritmul
de dez voltare economică are și efecte nedorite.
În imaginile de mai jos sunt prezentate câteva.
Interpretează-le, rezolvând subiectele următoare:
4.1. Utilizarea unor metode de investigare (analiză, interpretare)
Subiectul X (5 puncte)
Identifică principalele componente ale mediului
care ies în evidenţă, în fiecare dintre cele două imagini
din ţara care a făcut subiectul studiului de caz.
BAREM DE EVALUARE
Subiectul I: 7 puncte
1. mare/Marea Moartă, altitudine; 2. concentraţie de sare
(31,5 la mie); 3. Israel sau Iordania; 4. Sugestii: temperaturile ridicate/
lipsa precipitaţiilor/nuanţa aridă a climatului tropical ध evaporare
intensă; 5. Sugestii: salinitatea ridicată ध lipsa vieţii ध Marea Moartă.
Subiectul II: 5 puncte
Sugestii: formulări scurte de tip cauză-efect, pentru fiecare termen
solicitat.
Subiectul III: 10 puncte
1. Tropicul de Nord; 2. B; 3. America/America de Nord; 4. pădurea
ecuatorială; 5. ex: cămilă (dromader); 6. Marele Rift African; 7. creștinism; 8. New Delhi; 9. Sydney; 10. Polinezia.
Subiectul IV: 4 puncte
1. Uganda; 2. Japonia; 3. populaţia va crește; 4. populaţia va scădea.
Subiectul V: 6 puncte
Sugestii: Uganda este un stat african, sărac, bazat pe o agricultură de
subzistenţă, cu o mentalitate specifică unei comunităţi tradiţionale,
comparativ cu Japonia, care este o ţară dezvoltată, în care femeile
sunt implicate activ în viaţa economică și socială a comunităţii.
Subiectul VI: 5 puncte
Ordinea descrescătoare: 1. Singapore; 2. Bahrain; 3. Egipt; 4. Canada;
5. Australia.
Subiectul VII: 6 puncte
Sugestii: observă modul în care s-a dezvoltat orașul-stat, pe verticală,
cu zgârie-nori, cu cartiere de afaceri, ceea ce înseamnă investiţii, un
cost ridicat al preţului terenului etc.
Subiectul VIII: 6 puncte
1. Ecuatorul; 2. Peninsula Malacca; 3. Strâmtoarea Malacca;
4. Sugestii: transportul pe apă; strâmtoarea este ruta cea mai scurtă
prin care resursele de petrol din Orientul Mijlociu, de exemplu,
pot ajunge la marii consumatori asiatici etc.; 5. Sugestii: Singapore
se află situat între trei regiuni populate din cele mai vechi timpuri
(India, China, și ulterior, Indonezia), care oferă o piaţă de desfacere
a mărfurilor colosală, întărind rolul de tranzit al micului oraș-stat;
mentalitatea de tip asiatic etc. (5 x 3p).
Subiectul IX: 11 puncte
Sugestii: Singapore oferă un model de dezvoltare (economică și nu
numai) în absenţa resurselor de subsol, utilizând inteligenţa resursei
umane, favorabilitatea poziţiei geografice etc.
Subiectul X: 5 puncte
Exemple: aer, apă, om, activităţile economice ș.a.
Subiectul XI: 5 puncte
Exemple: aer – atmosferă – modificarea temperaturii prin numărul
mare de aparate de aer condiţionat ș.a.; apa – hidrosferă – poluarea
cu plastic; om – antroposferă – afectarea calităţii vieţii umane.
Subiectul XII: 10 puncte
Sugestii: efectul de seră contribuie la accentuarea procesului
de încălzire globală și topirea gheţarilor;

poluarea cu plastic a apelor
marine și afectarea vieţuitoarelor care trăiesc în ocean (de exemplu
peștii și mamiferele marine pot înghiţi plasticul), iar gastronomia
bazată pe pește și fructe de mare este specifică în Singapore etc.
Subiectul XIII: 10 puncte
Sugestii: modificări legislative care să preîntâmpine degradarea
mediului, schimbarea mentalităţii oamenilor prin educaţie etc.
Total: 90 de puncte
Se acordă din oficiu: 10 puncte
4.2. Ierarhizarea elementelor, fenomenelor și
pro ceselor după caracteristicile geografice
Subiectul XI (5 puncte)
Ordonează procesele de degradarea a mediului,
în funcţie de geosfera afectată.
4.3. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente,
fenomene și procese ale mediului geografic
Subiectul XII (10 puncte)
Explică cum se propagă efectul în celelalte componente ale mediului, stabilind relaţiile de cauzalitate.
4.4. Identificarea soluțiilor de protecție a mediului
geografic
Subiectul XIII (10 puncte)
Propune soluţii la procesele de degradare a
mediului aflate în discuţie.
Programa școlară poate fi accesată la adresa: http://programe.ise.ro
www.cdpress.ro
ISBN: 978-606-528-461-6