www.isbn.ro/04263

ISBN 978-606-36-0426-3 / 9786063604263

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE.

EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ ȘI APLICAȚII PRACTICE.
- Clasa A 5-A.

Editura Ars Libri.

Autori:
Daniel Păunescu.
Claudia-Daniela Negrițoiu.
Adina Grigore.
Augustina Anghel.

●●

Acest manual este proprietatea Ministerului Educației Naționale.
Acest manual şcolar este aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei
Naţionale nr. 4865/ 06.09.2017 şi este realizat în conformitate cu
Programa şcolară aprobată prin OM Nr. 3393/ 28.02.2017.
116 111 - numărul de telefon de asistență pentru copii

EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ ȘI APLICAȚII PRACTICE.
- Clasa A V-A.
Daniel Păunescu
• Claudia-Daniela Negrițoiu
• Adina Grigore
• Augustina Anghel
Inspectoratul Şcolar al Judeţului/ Municipiului .............................................................................
Şcoala/ Colegiul/ Liceul ..................................................................................................................
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
Certificat seria Q nr. 107
ISO 9001: 2015
Anul Numele elevului Clasa Anul școlar
Aspectul manualului* format � părit format digital la primire la predare la primire la predare
1
2
3
4
* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
▪ Cadrele didactice vor verifica dacă informaţiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
▪ Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
▪ Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format � părit, cât și digital, și este transmisibil � mp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2017-2018.
Orice preluare, parţială sau integrală a textului, a graficii sau a formatului digital al acestui manual se face doar cu acordul expres în scris al Editurii Ars Libri.
Acest manual, în format ti părit şi electronic, este protejat de legile române şi internaţionale privind drepturile de autor, drepturile conexe şi celelalte drepturi de proprietate intelectuală.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a
României
Educație tehnologică și aplicații practice
: - Clasa a V-a / Daniel Păunescu, Claudia-Daniela
Negrițoiu, Adina Grigore, Augustina
Anghel. - Buzoești : Ars Libri, 2017
ISBN 978-606-36-0426-3
I. Păunescu, Daniel
II. Negrițoiu, Claudia-Daniela
III. Grigore, Adina
IV. Anghel, Augustina
62
Copyright © Editura Ars Libri, 2017
Toate drepturile rezervate
ISBN: 978-606-36-0426-3
Editura Ars Libri
Str. Victoriei, bl. Z1, sc. D, ap. 1 oraş Costeşti , judeţul Argeş
Tel: 0248 546 357; 031 82 82 293; Fax: 0248 546 469 e-mail: arslibri@yahoo.com www.edituraarslibri.ro
Editor: Iulian Grigore
Coordonator colecţia „Manuale şcolare”: Prof. Adina Grigore
Redactor-şef: Prof. Cristina Ipate-Toma
Tehnoredactare, grafi că şi design: Sorin Opriș
Coperta: Sorin Opriș
Machetare şi prepress: Ştefan Tănase
Tipărit la Polichrom Industry 2006 SRL, Costeşti, Argeş
Educație tehnologică și aplicații practice. - Clasa a V-a.
Daniel Păunescu, Claudia-Daniela Negrițoiu, Adina Grigore, Augustina Anghel
Referenți ştiinţifici: Conf. univ. dr. Loredana-Sofi a Tudor, Universitatea din Piteşti
Prof. grad didactic I Amalia Rubinescu, Școala Profesională ”Mihail Kogălniceanu”
Prof. grad didactic I Gabriel Manoloiu, Școala Gimnazială ”Alexandru Davila” Pitești

●●

CUPRINS.
Instrucţiuni de utilizare a manualului / pag. 4
Competenţe generale și competenţe specifice / 6
UNITATEA 1 – TEHNOLOGIIi / 7
■ Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
1. Lucrările de pregătire a terenului / 8
2. Semănatul și plantatul / 11
3. Lucrările de îngrijire / 15
4. Recoltarea / 19
■ Elemente de tehnologia creșterii animalelor domestice
5. Hrănirea și îngrijirea / 21
■ Elemente de tehnologia creșterii animalelor de companie
6. Hrănirea și îngrijirea / 26
■ Tehnologiii de preparare a hranei (gastronomie)

7. Bucătăria: vase, ustensile, dispozitive, aparate, factori de confort / 30
8. Prepararea hranei și servirea mesei. Conservarea alimentelor / 35
9. Tehnologiii tradiţionale și moderne de preparare a alimentelor / 39
Recapitulare / 41
Evaluare / 42
UNITATEA 2 – DESIGN / 43
■ Elemente de desen geometric (trasarea / construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
1. Elemente de desen geometric / 44
2. Elemente de peisagistică / 46
3. Aranjamente florale / 49
4. Aranjarea și decorarea mesei / 51
5. Realizarea ambalajelor produselor alimentare / 55
Recapitulare / 59
Evaluare / 60
UNITATEA 3 – CALITATE, ECONOMIE ȘI ANTREPRENORIAT / 61
■ Calitatea produselor alimentare
1. Proprietăţi organoleptice / 62
2. Valoarea nutritivă, energetică și estetică / 66
3. Calitatea serviciilor din alimentaţie / 72
4. Protecţia consumatorului / 74
5. Norme de igienă în creșterea animalelor și prepararea hranei / 76
6. Promovarea și valorificarea producţiei vegetale, animaliere, produselor alimentare / 78
Recapitulare / 79
Evaluare / 80
UNITATEA 4 – DEZVOLTARE DURABILĂ / 81
1. Factori de mediu care influenţează cultivarea plantelor, creșterea animalelor, prelucrarea, transportul și depozitarea produselor alimentare / 82
■ Alimentația omului, satisfacerea nevoii de hrană, alimentația echilibrată
2. Alimente de origine minerală, vegetală, animală / 85
3. Alcătuirea meniurilor. Criterii de întocmire.
Obiceiurile alimentare ale elevilor / 91
4. Producţia și etichetarea produselor ecologice și rolul acestora în asigurarea sănătăţii / 94
5. Norme specifice de securitate și sănătate în muncă / 97
Recapitulare / 99
Evaluare / 100
UNITATEA 5 – ACTIVITĂȚI / OCUPAȚII / MESERII / 101
1. Activităţi, ocupaţii și meserii / 102
2. Domeniul - cultivarea plantelor / 104
3. Domeniul - creșterea animalelor / 106
4. Domeniul - prepararea și servirea alimentelor / 108
Recapitulare finală / 110
Evaluare finală / 111
Dicţionar / 112

●●

INSTRUCȚIUNI DE UTILIZARE A MANUALULUI.

Conținutul manualului digital cuprinde integral conținutul manualului în variantă tipărită, având în plus (sau în locul ilustrațiilor de pe hârtie) elemente specifice precum: exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme și simulări.

Navigarea este consistentă, permite parcurgerea manualului și revenirea la activitatea de învățare precedentă.

Manualul digital conține activități multimedia interactive de învățare (AMII), după cum urmează: statice, animate și interactive.
Manualul în format electronic poate fi accesat și utilizat pe orice Pi Si / tabletă / smartfon cu procesor minim de 800 Mega Hetz, 512 Mega Bait RAM, 1 Giga Bait spațiu disponibil de stocare.

Sistem de operare. #. - Windows Vista+, Android 4.03+, Linux (Ubuntu 14.04, Linux Mint 16, Debian GNU / Linux 7.0, OpenSUSE 13.1), OS X 10.9+, iOS 7.1.X+.

Browser - Google Chrome 31+ (Windows Vista+, Android 4.03+, Linux, OS X 10.9+, iOS 7.1.X+) Mozilla Firefox 25+ (Windows Vista+, Android 4.03+, Linux, OS X 10.9+), Internet Explorer 10+, (Windows 7+), Safari 7+ (OS X 10.9+, iOS 7.1.X+). #.

Rezoluție minimum 1024 pe 768 pixeli.

Rularea aplicației:
1. Pe calculator: a. Online - prin accesarea adresei de web indicată, scrisă în bara de adresă a brauser-ului.
b. Offline - se introduce Si Di-ul în unitatea optică. Programul poate porni automat sau se dă dublu clic pe fișierul index.html de pe Si Di.
2. Pe tabletă / smartfon - prin accesarea adresei de web indicată, scrisă în bara de adresă a brauser-ului.

Butonul AJUTOR. conține un ghid de utilizare a butoanelor de navigare prezente în manual, și anume.

Butonul Cuprins. conține titlurile unităților și ale subunităților manualului și pagina la care se află fiecare. Dând clic pe cuprins, se poate merge la fiecare dintre acestea printr-un clic pe tema respectivă.

Saltul direct la o anumită pagină se poate face prin introducerea numărului de pagină dorit în caseta din bara de butoane de sus, după care se apasă tasta ENTER.

Pentru a parcurge manualul pagină cu pagină, se dă clic pe butonul. pentru a merge înainte, iar pentru a vedea paginile din urmă, se dă clic pe butonul.

Butonul de Ajutor contextual.
oferă indicații despre modul în care trebuie parcurse activitățile multimedia interactive de învățare și se află poziționat la fiecare dintre acestea.

Butonul. este pentru validarea corectitudinii rezolvării unui item.

În cazul în care se dă clic pe acest buton și apare Felicitări! Ai răspuns corect!, se confirmă rezolvarea corectă a itemului.

Pagina 5.

În cazul în care se dă clic pe acest buton și apare Ai greșit! Mai încearcă!, itemul este rezolvat greșit.

Pentru reluarea unui exercițiu interactiv, se dă clic pe butonul.

Pornire pentru secvențele AMII animat video.

Pauză pentru secvențele AMII animat video.

Stop pentru secvențele AMII animat video.

Vizualizarea imaginii mărite.

Pornire videoclip animat.

Exercițiu interactiv.

Închiderea ferestrei curente.

SIMBOLURI.

Lucru în echipă.
Observă.
Vizionează.
Aplicații practice.
Atenție!
Portofoliu.
Rezolvă cerințele.

●●

COMPETENȚE GENERALE ȘI COMPETENȚE SPECIFICE
1. Realizarea practică de produse utile și/sau de lucrări creative pentru activități curente și valorificarea acestora
1.1 Executarea unor produse/lucrări creative simple pe baza unei fișe tehnologice date, selectând materiile prime, materialele, uneltele/ustensilele/dispozitivele/aparatele adecvate
1.2 Identificarea unor date, mărimi, relaţii, procese și fenomene specifice matematicii și știinţelor în realizarea unui produs
1.3 Analizarea produselor pe baza unor criterii stabilite de comun acord
2. Promovarea unui mediu tehnologic favorabil dezvoltării durabile
2.1 Argumentarea utilizării normelor de igienă, a măsurilor de sănătate și securitate în muncă, de prevenire și stingere a incendiilor, specifice condițiilor reale de muncă
2.2 Selectarea produselor și a tehnologiilor din perspectiva păstrării calității mediului și a sănătății
3. Explorarea intereselor și aptitudinilor pentru ocupații/profesii, domenii profesionale și antreprenoriat în vederea alegerii parcursului școlar și profesional
3.1 Identificarea unor modele de profesioniști în domeniile explorate
3.2 Manifestarea abilităţii de a lucra individual și în echipe pentru rezolvarea unor probleme
7
Conținuturi
TEHNOLOGIIi
Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
1. LUCRĂRILE DE PREGĂTIRE A TERENULUI
2. SEMĂNATUL ȘI PLANTATUL
3. LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRE
4. RECOLTAREA
Elemente de tehnologia creșterii animalelor domestice
5. HRĂNIREA ȘI ÎNGRIJIREA
Elemente de tehnologia creșterii animalelor de companie
6. HRĂNIREA ȘI ÎNGRIJIREA
Tehnologiii de preparare a hranei (gastronomie)
7. BUCĂTĂRIA: VASE, USTENSILE, DISPOZITIVE, APARATE, FACTORI DE CONFORT
8. PREPARAREA HRANEI ȘI SERVIREA MESEI. CONSERVAREA ALIMENTELOR
9. TEHNOLOGIIi TRADIȚIONALE ȘI MODERNE DE PREPARARE A ALIMENTELOR
8
Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
Cultivarea plantelor este o activitate care s-a practicat din cele mai vechi timpuri, fiind una dintre ocupaţiile de bază din cadrul agriculturii.
Pentru cultivarea plantelor pe suprafeţe întinse, pământul trebuie pregătit prin diverse lucrări agricole: arat, grăpat, discuit și tăvălugit.
1. Observă imaginile și descrie cum este aspectul pământului, după fiecare lucrare agricolă efectuată de utilaje.
2. Cum se numește fiecare utilaj care pregătește pământul pentru cultivarea plantelor? plug
grapă tăvălug disc
1. LUCRĂRILE DE PREGĂTIRE A TERENULUI
9
Pentru cultivarea plantelor pe suprafeţe mai mici (în grădină), lucrările de pregătire a terenului se execută manual cu ajutorul uneltelor de grădinărit: cazmale pentru săpat, greble și sape pentru mărunţit și tăvăluguri pentru nivelat.
1. Observă imaginile și enumeră lucrările prezentate în ordinea executării acestora.
2. Denumește uneltele de grădinărit folosite pentru lucrările de pregătire a terenului.
Aratul este lucrarea de bază a solului, prin care acesta se mărunţește, se amestecă și se afânează.
Grăpatul constă în mărunţirea bulgărilor de pământ.
Discuitul are rolul de a mărunţi pământul pe o adâncime mai mare.
Tăvălugitul constă în tasarea și nivelarea solului.
Lucrările de pregătire a terenului au rolul de a crea condiţii bune de creștere a plantelor. cazma
(hârleț) sapă tăvălug
greblă
10
1. Enumeră lucrările de pregătire a pământului pe suprafețe întinse și utilajele folosite.
2. Cu ce scop se realizează lucrările de pregătire a pământului?
Pornind de la imaginile de mai jos, caută informații din diverse surse (reviste, pliante, internet etc.) despre utilaje și lucrări de pregătire a terenului și realizează colaje.
Realizează o paralelă între modul de pregătire a pământului în zilele noastre și modul de pregătire a terenului în trecut.
Folosind unelte de grădinărit, realizați lucrări specifice de pregătire a pământului în grădina școlii, în vederea cultivării unor plante.
Mânuiți cu grijă uneltele!
11
Observă imaginile și descrie care este diferenţa dintre semănatul mecanizat
(cu ajutorul utilajelor) și semănatul manual.
Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
Semănatul și plantatul sunt lucrări care se realizează după ce terenul a fost pregătit (arat, grăpat, discuit și tăvălugit).
Semănatul este lucrarea prin care seminţele se introduc în sol pentru a încolţi.
Acesta se poate face:
• manual - pe suprafeţe mici;
• mecanizat - pe suprafeţe mari.
Utilajul folosit pentru semănatul mecanizat se numește semănătoare.
Semănatul se poate realiza:
• prin împrăștiere (grâu, ovăz, lucernă etc.);
• în rânduri (porumb, fl oarea-soarelui, ceapă etc.);
• în cuiburi (dovlecei, fasole, cartofi , mazăre etc.).
Seminţele folosite trebuie să fie de calitate (sănătoase, curate, de soi bun).
Perioadele de semănat sunt diferite în funcţie de cerinţele plantelor faţă de anumiţi factori (apă, aer, temperatură, lumină), dar și de spaţiile unde se realizează cultura acestora. semănat mecanizat de porumb de grâu semănat manual în cuiburi prin împrăștiere în rânduri
2. SEMĂNATUL ȘI PLANTATUL
12
Observă imaginile și descrie evoluţia seminţei de roșie, de la însămânţare până la obţinerea răsadului.
Plantatul este lucrarea prin care se introduc în sol rădăcina plantei (răsad) sau părţi ale plantei (lăstar, butaș etc.).
Răsadul se obţine în răsadniţe și poate fi plantat manual (cu plantatorul) sau mecanizat (cu utilajul), după ce se îndepărtează o parte din frunze și rădăcini
(fasonare). plantat mecanizat plantat manual
1 2 3 4
13
1. Ce este semănatul? Dar plantatul?
2. Realizează pe caiet tabelul și completează-l, după model.
3. Determină necesarul de răsaduri de roșii pentru două rânduri cu lungimea de 9,60 m fiecare, știind că distanța între plante trebuie să fie de
40 cm.
Semințe Semănat fasole în cuiburi castraveţi salată usturoi
gazon
Plantați puieți de pomi fructiferi sau arbuști ornamentali pentru a îmbunătăți spațiul verde din mediul înconjurător apropiat (grădina școlii, spațiul din exteriorul curții școlii).
Seamănă în ghivece seminţe de fl ori (pansele, lavandă, gălbenele etc.).
Plantează bulbi (zambile, narcise, ghiocei, viorele etc.) și lăstari de mușcate.
Colecţionează seminţe de legume, pune-le în punguţe de hârtie pe care sunt scrise denumirile acestora și păstrează-le în condiţii optime (în locuri ferite de umiditate și îngheţ), în vederea însămânţării acestora în primăvară.
Mânuiți cu grijă uneltele utilizate!
COLȚUL VERDE
AL CLASEI
14
GHIVECIUL CU CONDIMENTE
(proiect)
Căutaţi informaţii din diverse surse (internet, reviste, cărţi de specialitate etc.) despre plante aromatice care se folosesc la preparatele culinare (busuioc, pătrunjel, cimbru, coriandru, oregano, mentă, mărar, rozmarin, tarhon etc.).
Împărţiţi în echipe, stabiliţi ce plantă doriţi să aveţi în ghiveci.
Fiecare echipă își procură un ghiveci cu pământ (din pădure sau din grădina școlii) și seminţele plantei respective.
Lipiţi pe ghiveci o etichetă pe care este scrisă denumirea plantei și a echipei.
Înainte de a semăna, asiguraţi-vă că ghivecele sunt perforate în partea de jos, pentru scurgerea surplusului de apă.
Umpleţi ghiveciul cu pământ și stropiţi-l cu apă până se umezește.
Presăraţi seminţele pe pământul din ghiveci și acoperiţi-le cu un strat de pământ, având grosimea de aproximativ 1 cm. Adăugaţi puţină apă.
Așezaţi ghivecele pe pervazul ferestrei pentru ca viitoarele plante să beneficieze de lumină și căldură.
Se vor completa fișele de observare, timp de 6 săptămâni.
Săptămâna Înălțimea Observații
1
FIȘĂ DE OBSERVARE
Denumirea plantei: .................................................................................
Data însămânțării: ...................................................................................
Amintiți-vă să udați plantele!
• Fiecare echipă va prezenta planta și fișa de observare.
• Se analizează fiecare plantă, precum și conținutul fișei de observare.
• Se fac dezbateri cu privire la evoluția plantelor prin întrebări legate de factorii care au influențat dezvoltarea acestora.
• Se stabilesc variantele de soluționare pentru plantele dezvoltate necorespunzător.
• Se compară variantele de soluționare și se alege cea mai bună dintre ele în vederea remedierii neregulilor.
• Se vor face aprecieri asupra modului în care a fost prezentat proiectul, asupra modului cum au fost prezentate soluțiile și asupra argumentelor aduse de fiecare echipă în parte, prin autoevaluare, interevaluare și evaluarea profesorului.
15
Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
Lucrările de îngrijire a culturilor se fac cu scopul de a crea cele mai bune condiţii de creștere și dezvoltare a plantelor.
Observă imaginile și descrie ce rol crezi că are fiecare lucrare de îngrijire a plantelor.
Prășit
Plivit
Rărit Irigat
Erbicidat Administrare îngrășământ
3. LUCRĂRILE DE ÎNGRIJIRE
16
Lucrările de bază aplicate tuturor culturilor sunt: prășitul, plivitul, răritul, irigarea, combaterea bolilor și dăunătorilor, administrarea îngrășământului.
Prășitul constă în menţinerea solului afânat și distrugerea buruienilor existente.
Această lucrare se execută mecanizat pe suprafeţe mari, folosind prășitoarea mecanică, și manual pe suprafeţe mai mici (grădină), cu sapa sau săpăliga.
Plivitul constă în smulgerea buruienilor, manual pe suprafeţe mai mici și mecanizat pe suprafeţe întinse.
Răritul constă în eliminarea firelor, pentru asigurarea distanţei optime între plante.
Irigarea constă în asigurarea necesarului de apă în sol, în funcţie de cerinţele plantelor. Pentru această lucrare se folosesc instalaţii și sisteme de irigaţii.
Combaterea bolilor și dăunătorilor constă în stropirea plantelor și a solului pentru a preveni îmbolnăvirea acestora și pentru îndepărtarea și distrugerea dăunătorilor.
Administrarea îngrășământului se realizează odată cu semănatul sau în timpul creșterii plantei. Este de preferat să se folosească îngrășământul natural (gunoi de grajd și gunoi de păsări). Acesta se administrează în funcţie de tipul solului și de cultură.
Descrie lucrările specifice aplicate plantelor din imagini. Ce unelte se folosesc la aceste lucrări?
Copilitul constă în îndepărtarea lăstarilor secundari (nepurtători de rod) de la subsuoara frunzelor (roșii, vinete etc.).
Cârnitul constă în ruperea vârfurilor plantelor (roșii, castraveţi, fl ori etc.).
Copilit
Cârnit
Mușuroit
Tăiere
La anumite plante se aplică, pe lângă lucrările comune, și lucrări specifice: copilitul, cârnitul, mușuroitul, tăierea, completarea găurilor etc.
17
Mușuroitul constă în ridicarea pământului de jur-împrejurul tulpinii plantei cu scopul de a favoriza creșterea unei rădăcini viguroase și a unei plante sănătoase.
Tăierea constă în scurtarea crengilor pomilor fructiferi pentru: a se forma coroana, a permite pătrunderea luminii și a favoriza rodirea. Ca și la pomii fructiferi, tăierea lăstarilor viţei-de-vie favorizează rodirea.
1. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
• Cârnitul plantelor constă în: a) ridicarea pământului de jur-împrejurul tulpinii; b) ruperea vârfurilor; c) scurtarea crengilor.
• Copilitul plantelor constă în: a) asigurarea necesarului de apă în sol; b) menţinerea solului afânat; c) îndepărtarea lăstarilor neroditori.
2. Completează „Ciorchinele”, după model.
Prășitul
Realizează o povestire ilustrată privind combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor unor plante, culegând informații despre procese, mașini și utilaje specifice acestor tehnologiii, din diferite surse (reviste, pliante, internet, bibliotecă etc.).
Lucrări de îngrijire a plantelor menţine solul afânat și distruge buruienile
18
DENUMIREA PRODUSULUI Mini-sistem de udare prin picurare
CARACTERIZAREA PRODUSULUI Produs folosit pentru irigarea plantelor din colţul verde al clasei.
MATERIALE ȘI USTENSILE FOLOSITE
Pahar de unică folosinţă, sârmă de aluminiu/ cupru cu înveliș din plastic (conductor electric) cu lungimea de 80 cm, ac subţire.
FOTOGRAFIA PRODUSULUI
OPERAȚII TEHNOLOGICE
1. se îndoaie sârma la jumătate și se formează o buclă pentru a se introduce paharul;
2. se răsucesc cele două capete de sârmă rămase după formarea buclei (aproximativ 10 cm);
3. capetele rămase nerăsucite se prind de jur-împrejurul marginii ghiveciului;
4. se face un orificiu prin înţepare cu acul în baza paharului;
5. se așază paharul în suport (bucla formată din sârmă) și se umple cu apă.
CONTROL TEHNIC DE CALITATE Se va verifica modul de realizare a produsului și funcţionalitatea acestuia.
Realizează un mini-sistem de udare prin picurare pentru irigarea plantelor existente la colțul verde al clasei, respectând etapele din fișa tehnologică.
Produsul se poate realiza individual sau pe grupe.
Sârma și acul se vor manevra cu atenție pentru a se evita rănirea!
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ
19
Procese tehnologice simple de cultivarea plantelor
Recolta este rodul pe care îl dau plantele, ca urmare a îngrijirii acestora de către om.
Care dintre recolte s-au strâns manual? Dar mecanizat?
Recoltarea este procesul tehnologic de strângere a produselor agricole principale
(fructe, legume, seminţe etc.) și secundare (paie, coceni etc.). Aceasta se poate realiza mecanizat, semimecanizat sau manual.
Pentru fiecare cultură trebuie respectată perioada de recoltare proprie a acesteia (cartofi - sfârșitul lunii august până în momentul când temperaturile scad sub 0 grade în timpul nopţii; grâu - jumătatea lunii iunie până la sfârșitul lunii iulie; caise - iunie/ iulie etc.).
Imediat după recoltare, în vederea depozitării, producţia trebuie uscată, curăţată, sortată și tratată, pentru păstrare și comercializare.
Depozitarea recoltei se face în locuri special amenajate care să îndeplinească condiţiile necesare (temperatură, lumină, umiditate) păstrării acesteia.
Unele produse se pot păstra pentru o perioadă mai scurtă - cele perisabile (legume, fructe), iar altele pentru o periodă mai lungă (cereale, rădăcinoase, cartofi , ceapă etc.).
Pentru a fi consumate pe tot parcursul anului, unele produse se pot conserva prin: uscare, congelare, murare, marinare etc.
4. RECOLTAREA recoltat manual recoltat mecanizat
20
3. Citește etapele procesului de recoltare în ordinea firească a desfășurării acestora.
2. Citește, transcrie și încercuiește afi rmațiile adevărate. depozitarea recoltei recoltarea manuală, mecanizată sau semimecanizată alegerea momentului optim pentru recoltare
1. Răspunde la întrebări.
• Ce este recoltarea și cum se poate realiza?
• Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile destinate depozitării recoltei?
• Cum se numesc produsele care se pot altera ușor (rezistă în stare proaspătă o scurtă perioadă de timp)? Dă exemple de astfel de produse.
• Prin ce metode se pot conserva produsele pentru a putea fi consumate pe tot parcursul anului?
Caută informații din diverse surse (reviste, cărți de bucate, internet etc.) despre legumele și fructele care pot fi conservate. Realizează un catalog cu imagini ale acestora.
• Castraveţii se pot conserva prin: • Merele se pot conserva prin: a) uscare; b) congelare; c) murare. a) marinare; b) uscare; c) murare.
21
Elemente de tehnologia creșterii animalelor domestice
5. HRĂNIREA ȘI ÎNGRIJIREA
Specia: vacă
Rasa: Holstein
Specia: oaie
Rasa: Țurcană
Specia: găină
Rasa: Gât golaș de
Transilvania
Exemple de specii și rase
1. Ce fel de animale sunt prezentate în imagini? Denumește-le.
2. Ce foloase ne aduc aceste animale? Denumește și alte animale care ne aduc foloase.
Pentru a beneficia de foloasele aduse de animale, acestea au nevoie de hrănire și îngrijire.
Animalele sunt hrănite și îngrijite diferit, în funcţie de specie și rasă.
Creșterea animalelor are rolul de a asigura necesarul produselor de origine animală pentru hrană.
22
Hrana de bază a animalelor este alcătuită din plante furajere (porumb, ovăz, floarea-soarelui, orz, soia, grâu, trifoi, paie, lucernă, coceni, sfeclă, cartofi , dovleci etc.).
Hrana animalelor se pregătește (din punct de vedere calitativ și cantitativ) în funcţie de specie, rasă, greutate și anotimp.
Păsările se hrănesc cu: grăunţe (seminţe de plante, de cereale), uruială
(amestec din boabe de cereale măcinate), verdeaţă, amestec de tărâţe (resturi rămase în urma măcinării grăunţelor), șroturi de soia sau de floarea-soarelui etc.
(resturi de seminţe rezultate după extragerea uleiului), calciu etc.
Îngrijirea acestora constă în: adăparea permanentă (asigurarea necesarului de apă), curăţarea și dezinfectarea spaţiului în care se adăpostesc, construirea de cuibare.
22
Tuns
Pășunat Hrănire la iesle
23
Porcinele se hrănesc cu furaje preparate în stare umedă sau uscată.
Furajarea umedă constă în amestec de furaje fierte și concentrate.
Furajarea uscată constă în amestec de boabe sau uruială de porumb, grâu, orz, mazăre și făină de pește, făină de lucernă, șroturi.
Hrănirea porcinelor de carne în ferme durează 6-8 luni, iar în gospodăriile proprii maximum 12 luni, până ajung la o greutate în jur de 110 kg.
Îngrijirea porcinelor constă în: asigurarea curăţeniei adăposturilor și a așternutului, adăpare, castrare și plimbare zilnică.
Creșterea porcilor se face în boxe colective. Boxa trebuie să asigure trei zone bine delimitate și anume: zona de odihnă, zona de hrănire și adăpare, zona de evacuare a dejecţiilor.
Este foarte important ca porcinele să nu fie expuse la radiaţiile solare pe termen lung.
Ovinele (oile), în anotimpurile: primăvara, vara și toamna, se scot la păscut, iar în anotimpul iarna se hrănesc cu fân, nutreţ, grăunţe etc. Oile care pășunează în zonele alpine, pot pășuna circa 3 luni (de la începutul lunii iunie până la sfârșitul lunii septembrie). Pășunatul este bine să se facă raţional, pe parcele.
Pentru asigurarea necesarului de minerale și stimularea producţiei de lapte, ovinele au nevoie de sare sub formă de bulgăre pentru lins.
Adăparea este foarte importantă pentru digerarea corespunzătoare a hranei, iar apa trebuie să fie proaspătă și curată.
Îngrijirea ovinelor constă în: asigurarea curăţeniei în adăposturi și a așternutului, asigurarea de spaţii destinate mulsului (se are în vedere igiena mulsului), verificarea stării de sănătate, realizarea tunsului în lunile mai-iunie (manual - cu foarfeci, mecanic - cu mașini electrice).
24
Hrănirea vacilor se realizează prin pășunat, din primăvară până în toamnă, sau la iesle cu nutreţ verde. Iarna, hrănirea se face în grajd cu furaje însilozate (depozitate în silozuri), grăunţe, coceni, paie, amestecuri de cereale măcinate etc.
Pentru adăpare, se asigură apă proaspătă și curată, de trei ori pe zi.
Îngrijirea vacilor constă în: asigurarea curăţeniei și aerisirii adăpostului, asigurarea așternutului curat și uscat, ţesălatul (periatul), scoaterea zilnică din adăpost, protejarea de caniculă și ploi. Mulsul se poate face manual sau mecanizat, după igienizarea riguroasă a ugerului, a vaselor în care se colectează laptele și a echipamentelor.
Adăposturile pentru creșterea bovinelor trebuie să asigure un microclimat corespunzător, construcţia trebuie făcută din cărămidă, bolţari, lemn, cu căi de acces pentru administrarea furajelor și evacuarea dejecţiilor, canale de scurgere a dejecţiilor și așternutul moale de odihnă.
Primăvara, vara și toamna, caii se hrănesc cu iarbă verde, fân, furaje, paie etc., iar iarna cu fân, paie și concentrate.
Adăparea cailor nu se face imediat după ce aceștia au depus efort, când sunt obosiţi și transpiraţi și nici după ce au consumat concentrate.
Necesarul zilnic de apă este de 30-40 l, adăpatul făcându-se de preferat înainte de hrănire, pentru a se evita umflarea.
Îngrijirea cailor constă în: asigurarea curăţeniei adăpostului, ţesălatul zilnic, potcovitul, scoaterea în aer liber pentru mișcare și dușurile (vara) pentru eliminarea transpiraţiei și a părului, ori de câte ori este necesar.
țesală
25
MODELAREA
1. Rezolvând cerințele pe orizontală vei descoperi pe verticala A → B denumirea unor animale, după model.
2. Folosind „Metoda Modelării”, realizați un aritmogrif referitor la hrănirea și îngrijirea unui animal domestic, după modelul celui de mai sus.
A - B → Creșterea și îngrijirea animalelor ...
1. Adăpostul cailor.
2. Denumirea speciei din care face parte rasa ţurcană.
3. Porcinele se hrănesc cu furaje în stare uscată sau ...
4. Mulsul se poate face manual sau ...
5. Periatul cailor.
6. Resturile rămase în urma măcinării grăunţelor.
7. Loc în care se depozitează cerealele.
8. Uruiala este un amestec din boabe de cereale ...
9. Grăunţe sau seminţe de ...
A
1. G R A J D
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
B
Vizitați o fermă sau o crescătorie de animale, cereți informații cu privire la rația de hrană pentru speciile de animale existente și notați informațiile obținute într-o fișă.
ORIZONTALĂ:
VERTICALĂ:
26
Elemente de tehnologia creșterii animalelor de companie
Animalele de companie, ca și animalele de gospodărie, sunt animale domestice.
Acestea sunt crescute și îngrijite de om din plăcere, fără ca acesta să beneficieze de foloase de pe urma lor.
1. Recunoaște și denumește animalele din imagini.
2. Ai un asemenea animal? Ce implică hrănirea și îngrijirea acestuia?
3. Ce animal de companie ţi-ai dori, dacă nu ai? De ce? Știi ce responsabilităţi presupune creșterea unui astfel de animal?
Câinele, numit și cel mai bun prieten al omului, este unul dintre animalele de companie preferate.
Hrănirea acestuia constă în preparate din carne (pasăre, pește, curcan, vită etc.), orez, ardei, morcovi, lactate, fructe etc. Este de preferat să consume mâncare procurată din magazin
(boabe, conserve, plicuri), deoarece este preparată în mediu steril și are în compoziţie substanţe nutritive.
6. HRĂNIREA ȘI ÎNGRIJIREA
27
În funcţie de rasă și vârstă, cantitatea de hrană diferă. Până la 6 luni primesc
3-4 mese zilnic, iar după această vârstă 2-3 mese.
Îngrijirea câinilor de companie constă în: asigurarea igienei corporale (perierea zilnică a blănii, tăierea unghiilor, toaleta urechilor, îmbăierea); asigurarea unui culcuș, a jucăriilor și a obiectelor speciale pentru ros; plimbările zilnice; vizita regulată la veterinar pentru verificarea stării de sănătate și a vaccinării; asigurarea necesarului de apă (se schimbă cel puţin de două ori pe zi).
Deși pisicile sunt animale carnivore și consumă carne (pasăre, vită, ficat, pește, miel, iepure) în stare crudă sau fiartă, acestea se hrănesc și cu lactate.
Pentru evitarea infestării cu paraziţi și a intoxicaţiilor este de preferat consumul de carne fiartă. Pentru o alimentaţie echilibrată și sănătoasă și pentru a avea o blană deasă și lucioasă se recomandă hrana umedă și uscată (conserve, plicuri, boabe) procurată din magazin, fiind o hrană completă din punct de vedere nutritiv.
Cantitatea de hrană zilnică diferă, în funcţie de vârstă, talie și nivelul de activitate a acesteia.
Pentru hrana pisicii este de preferat ca bolurile să fie de ceramică sau inox, deoarece bolurile de plastic reţin mirosurile de mâncare. Acestea trebuie să fie puse cât mai departe de litieră
(vas cu nisip pentru necesităţi).
Îngrijirea pisicilor constă în: asigurarea necesarului de apă proaspătă; asigurarea igienei corporale (perierea zilnică a blănii, tăierea unghiilor, curăţarea urechilor, îmbăierea - doar dacă este absolut necesar, deoarece ele își fac singure și foarte des toaleta); asigurarea unui obiect pentru ascuţirea
ghearelor; asigurarea unei litiere cu nisip, mereu curată; asigurarea unui culcuș și a jucăriilor.
28
Perușii se hrănesc cu: mâncare specială achiziţionată din magazin (amestec de seminţe), legume, frunze de pătrunjel și salată verde, fructe,
gălbenuș de ou fiert tare.
Îngrijirea perușilor constă în: asigurarea unei colivii încăpătoare; recipiente pentru apă și mâncare; asigurarea cu apă proaspătă în care se adaugă, periodic, vitamine speciale; os de sepie pentru ascuţirea ciocului și ghearelor; oglindă și jucării; nisip pentru facilitarea digestiei; lăsarea păsării liberă pentru a zbura; asigurarea unui vas cu apă pentru a se spăla săptămânal.
Colivia trebuie ferită de curenţii de aer, de frig, de razele directe ale soarelui și de umezeală.
Recipientele pentru apă și mâncare se spală zilnic, iar tăviţa din colivie trebuie curăţată și spălată.
Pentru odihnă și somn, peste noapte, colivia trebuie acoperită cu un material ușor.
Achiziţionarea unui animal de companie este o decizie importantă, deoarece implică anumite griji suplimentare, costuri și sarcini. Pentru a alege un astfel de animal, este nevoie de informaţii referitoare la modul cum trebuie îngrijit, hrănit și iubit.
Creșterea animalelor de companie este o mare responsabilitate, dar în același timp are efecte benefice: pot fi o sursă de distracţie, îmbunătăţesc starea de spirit, dezvoltă un sistem imunitar mai puternic, satisfac unele nevoi de bază
(loialitate, afecţiune etc.), leagă prietenii.
Cele mai cunoscute și preferate animale de companie sunt câinii și pisicile, urmate de păsări (papagali, canari), rozătoare (hamsteri, porcușori de Guineea, iepuri), pești, reptile (broaște ţestoase, șopârle). sconcs arici
29
1. Transcrie și completează enunțurile, folosind cuvintele corespunzătoare.
Animalele de companie sunt animale .................................................... . Cel mai cunoscut animal de companie, numit și cel mai bun ...........................................
......... al omului este .................................................... . La câini, cantitatea de hrană diferă în funcţie de .................................................... și .................................................... .
Pentru o alimentaţie echilibrată și ...................................................., hrana pisicilor trebuie să fie atât umedă cât și .................................................... .
Perușii se hrănesc cu amestec de ...................................................., .................
..................................., ...................................................., .................................................... .
2. Observând modelul, completează diagrama cu asemănările și deosebirile dintre modul de îngrijire a câinilor și modul de îngrijire a pisicilor.
DIAGRAMA VENN
Ai un animal de companie? Completează o fișă cu date despre modul de hrănire și îngrijire a acestuia.
Citește colegilor informațiile din fișă și totodată prezintă și descrie companionul tău.
Dacă nu ai un animal de companie, caută informații (internet, reviste, bibliotecă etc.) referitoare la modul de hrănire și îngrijire, despre animalul pe care ți l-ai dori, completează fișa, realizează un desen cu acesta și prezintă-le colegilor.
Dacă aveți nelămuriri sau doriți informații suplimentare, mergeți în vizită la un medic veterinar. câini pisici
Animalul meu de companie
• asigurarea obiectelor pentru ros;
• asigurarea obiectelor pentru ascuțit unghii;
• asigurarea igienei;
30
Tehnologiii de preparare a hranei (gastronomie)
7. BUCĂTĂRIA: VASE, USTENSILE, DISPOZITIVE,
APARATE, FACTORI DE CONFORT
1. Cum se numește spaţiul în care se folosesc obiectele din imagine?
2. Recunoaște și denumește aceste obiecte.
Bucătăria este spaţiul special amenajat cu toate cele necesare pentru asigurarea preparării alimentelor în bune condiţii de igienă, pentru păstrarea parţială a acestora și locul unde poate fi servită masa.
Pentru desfășurarea acestor activităţi, un astfel de spaţiu trebuie să aibă în dotare: vase, ustensile, dispozitive, aparate etc. Totodată, în bucătărie trebuie să existe un minim de factori de confort. Acesta este determinat de forma și mărimea spaţiului, de existenţa mobilierului, de existenţa reţelelor de utilităţi (apă potabilă, gaze, căldură, iluminat etc.).
31
Vasele sunt recipiente din diferite materiale (inox, metal emailat, ceramică, sticlă termorezistentă, metal teflonat), care se folosesc la pregătirea și prepararea alimentelor.
Acestea sunt de forme și dimensiuni diferite (oale, cratiţe, tigăi, ibrice, tăvi etc.).
Vesela este totalitatea vaselor folosite la servirea mesei (platouri, castroane, boluri, fructiere, farfurii întinse, farfurii adânci, farfurioare, supiere, sosiere etc.).
Acestea pot fi din porţelan, ceramică, sticlă, cristal sau inox.
Paharele, ceștile și cănile sunt vase de diferite forme și mărimi, folosite pentru servirea lichidelor (apă, lapte, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice etc.).
Acestea pot fi din sticlă, cristal, plastic, porţelan, metal etc.
31
32
Ustensilele sunt obiecte folosite la efectuarea operaţiilor de preparare și finisare a mâncărurilor (spumieră, paletă, răzătoare, tel, tocător, planșetă, strecurătoare etc.). Acestea sunt confecţionate din metal, lemn, plastic etc.
Dispozitivele sunt obiecte care facilitează executarea unor operaţii (de curăţat cartofi , pentru tăiat ceapă, deschizător de conserve, spărgător de nuci, separator de sâmburi).
32
Tacâmurile sunt un ansamblu de obiecte (linguri, furculiţe, cuţite, linguriţe) folosite la servirea preparatelor alimentare (ciorbe, supe, fripturi, tocăniţe, salate, deserturi etc.).
Acestea pot fi din argint, inox, plastic, lemn etc.
33
Aparatele sunt obiecte folosite la: prelucrarea alimentelor (mixer, râșniţă, mașină de tocat carne etc.); pregătirea termică (aragaz, cuptor cu microunde, grătar etc.), păstrarea și conservarea alimentelor (frigider, congelator).
Pentru desfășurarea în bune condiţii a activităţilor în bucătărie, acest spaţiu trebuie amenajat ţinând cont de următoarele:
• pereţii să fie placaţi cu faianţă, vopsiţi sau văruiţi în culori deschise;
• pardoseala să fie acoperită cu gresie sau alte materiale care să faciliteze igienizarea;
• mobilierul să permită depozitarea efi cientă a necesarului de obiecte utile și să nu aglomereze încăperea;
• ustensilele, dispozitivele, aparatele se vor amplasa în funcţie de frecvenţa utilizării lor;
• să existe reţea de apă, energie electrică, lumină, căldură, ventilaţie etc.; utilarea cu aragaz, chiuvetă, frigider etc.
De preferinţă, chiuveta se va amplasa lângă masa de lucru, iar aragazul în apropierea geamului, sub hotă.
Folosirea în mod necorespunzător a aparatelor electrocasnice, dispozitivelor, ustensilelor etc. duce la vătămare corporală.
34
1. Transcrie pe caiet doar enunțurile adevărate.
• Bucătăria este spaţiul destinat doar pentru servirea mesei.
• Vasele sunt recipiente care se folosesc la pregătirea și prepararea alimentelor.
• Paharele se folosesc la servirea băuturilor răcoritoare.
• Separatorul de sâmburi este o ustensilă.
• Spumiera, răzătoarea și telul sunt dispozitive.
• Frigiderul este aparatul folosit pentru păstrarea alimentelor.
2. Din ce categorie face parte fiecare obiect din imagine?
3. Descrie bucătăria din imaginea de mai jos.

Împărţiţi în patru grupe: „Grupa vaselor”, „Grupa ustensilelor”, „Grupa dispozitivelor” și „Grupa aparatelor”, realizaţi un afiș cu informaţii și desene prin care să evidenţiaţi utilitatea obiectelor din grupa pe care o reprezentaţi.
Prezentaţi afișul prin care faceţi reclamă, concluzionând cât de importante sunt aceste obiecte în bucătărie.
Utilitatea mea ...

35
Tehnologiii de preparare a hranei (gastronomie)
8. PREPARAREA HRANEI ȘI SERVIREA MESEI.
CONSERVAREA ALIMENTELOR
Prepararea hranei constă în combinarea alimentelor care sunt supuse unor transformări menite să îmbunătăţească valoarea nutritivă a hranei.
Arta de a găti și de a aprecia valoarea (însușirea de a le aprecia calitatea și
gustul) alimentelor se numește gastronomie.
Pentru prepararea hranei se folosesc diverse metode:
• mecanice care constau în tăiere, sfărâmare, tocare, feliere, zdrobire, curăţare etc.);
• termice care constau în fierbere, frigere, înăbușire, coacere, prăjire etc.);
• biochimice care constau în fermentare pentru a obţine pâinea, brânzeturile, oţetul, berea etc.
1. Ce alimente au fost supuse preparării?
2. Prin ce metode se pregătesc carnea și legumele pentru prepararea unor mâncăruri?
3. Ce se întâmplă cu aluatul lăsat la cald, după frământare?
Ce operaţii au fost folosite pentru obţinerea preparatelor din imaginile de mai sus?
36
Prepararea alimentelor se realizează la cald, când sunt pregătite cu ajutorul căldurii (supe, ciorbe, tocăniţe, fripturi, aluaturi, deserturi etc.) și la rece, când sunt pregătite fără ajutorul căldurii (salate de legume sau fructe; sucuri de legume sau fructe, aperitive reci: sendvișuri, brânzeturi, mezeluri, ouă umplute etc.).
Preparatele alimentare se servesc în funcţie de momentul zilei.
La micul dejun, de obicei, se consumă preparate la rece: sendvișuri, brânzeturi, mezeluri, ouă, legume, fructe etc.
La prânz, de obicei, se consumă preparate la cald: supe, ciorbe, fripturi cu
garnituri din legume pregătite termic sau sub formă de salate, deserturi etc.
La cină, de obicei, se consumă alimente preparate prin fierbere sau înăbușire, lactate, salate etc.
Consumul alimentelor preparate la cald reduce riscul infestării cu paraziţi și al unor boli digestive de natură infecţioasă și ajută la o digestie mai ușoară.
Alimentele se pot păstra o perioadă de timp mai îndelungată prin diverse metode: sterilizare, murare, marinare, uscare, congelare, afumare, pasteurizare etc.
Toate aceste metode prin care alimentele sunt tratate pentru a nu permite alterarea se numesc metode de conservare.
Înainte de a consuma fructe și legume proaspete, spală-le cu multă apă. afumare congelare uscare sterilizare
37
1. Ce este gastronomia?
2. Citește, transcrie și încercuiește afirmația adevărată.
Pentru prepararea hranei se folosesc diverse metode: a) mecanice, termice, biodinamice; b) mecanice, termostatice, biochimice; c) mecanice, termice, biochimice.
3. Adevărat sau fals?
• Metodele mecanice de preparare a alimentelor constau în: tăiere, tocare, sfărâmare, feliere, zdrobire etc.
• Prepararea supelor, fripturilor și cozonacilor se realizează la rece.
• Prepararea alimentelor la cald se realizează cu ajutorul căldurii.
4. Ce metode de conservare s-au folosit pentru tratarea alimentelor din imagini?
5. Realizează câte o rețetă, precizând ingredientele folosite și modul de preparare, după următoarele exemple:
Salată de legume
Ingrediente: 2 roșii, 2 castraveți, un ardei gras, o legătură de ceapă verde, 2 legături de ridichi, o salată verde, sare, zeama de la o jumătate de lămâie,
3 linguri ulei de măsline.
Mod de preparare:
• se spală legumele foarte bine; salata se spală frunză cu frunză;
• se taie roșiile, castraveții, ceapa și ridichile rondele, ardeiul
gras în fâșii subțiri, iar salata se rupe în bucăți mici;
• se amestecă legumele într-un bol și se adaugă sare, după gust;
• uleiul se amestecă cu zeama de lămâie și se pune peste legume.
Ingrediente: 4-6 cartofi , 150 ml lapte sau apă, 20 g unt sau 20 ml ulei, sare.
Mod de preparare:
• se curăță cartofi i de coajă;
• se taie cuburi sau felii și se pun la fiert 20-30 de minute într-o oală cu apă și un praf de sare
(apa să fie cu un deget deasupra cartofi lor);
• după ce s-au fiert (când furculița intră ușor în ei), se scurge apa;
• se zdrobesc cartofi i cu zdrobitorul, se adaugă untul și se toarnă treptat laptele cald;
• se pune sare după gust.
Piure de cartofi
Preparat la rece Preparat la cald
38
DENUMIREA PRODUSULUI Salată de fructe
CARACTERIZAREA PRODUSULUI • desert făcut din fructe crude, tăiate cubuleţe, cu un conţinut bogat în vitamine;
MATERII PRIME
• 2 mere, o pară, un strugure,
4 piersici, o portocală, 2 mandarine,
100 g miez de nucă, 3 linguri miere;
VASE, USTENSILE ȘI DISPOZITIVE
• boluri pentru spălat și preparat, planșetă, cuţit, palete, dispozitiv pentru scos cotoare;
IMAGINEA/ DESENUL
PRODUSULUI
OPERAȚII TEHNOLOGICE
• se pun fructele în bol și se spală cu multă apă;
• se curăţă mandarinele și portocalele de coajă;
• se scot cotoarele merelor și perei;
• se desprind boabele de strugure din ciorchine;
• se taie fructele în cubuleţe;
• se pun în bol toate fructele tăiate, se adaugă mierea și miezul de nucă și se amestecă.
CONTROL TEHNIC DE CALITATE
(1 punct din oficiu)
TOTAL: 10 puncte
Se va verifica modul de realizare și calitatea produsului finit.
Prepară una dintre salate, urmărind etapele din fișa tehnologică.
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ
Salata se consumă proaspătă, imediat după preparare.
AUTOEVALUARE/ INTEREVALUARE/ EVALUARE
Realizează o fișă tehnologică cu tema Salată de legume, urmărind fișa-model.
După rezolvarea acestei sarcini, urmărind punctajul din fișă, se va face autoevaluarea, interevaluarea (între colegii de bancă) și evaluarea (de către profesor).
Autoevaluare
Interevaluare
Evaluare
(1 x 1 p = 1 p)
(1 x 1 p = 1 p)
(1 x 1,5 p = 1,5 p)
(1 x 1,5 p = 1,5 p)
(6 x 0,5 p = 3 p)
(1 x 1 p = 1 p)
39
Tehnologiii de preparare a hranei (gastronomie)
9. TEHNOLOGIIi TRADIȚIONALE ȘI MODERNE DE
PREPARARE A ALIMENTELOR
În trecut, tehnologiile de preparare a alimentelor constau în fierberea și frigerea cărnii pe jar sau pe pietre încinse, legume și plante fierte în oale de pământ puse pe jar, pirostrii sau plită, coacerea pâinii pe vatră, în ţest sau pe plită.
În zilele noastre, tehnologiile de preparare a hranei au evoluat, ducând la apariţia vaselor, ustensilelor, dispozitivelor și aparatelor, pentru ușurarea și scurtarea timpului de preparare a alimentelor, dar și pentru îmbunătăţirea și păstrarea calităţii acestora.
Astfel, carnea și legumele pot fi pregătite mai sănătos, fără grăsime și fără să se afume sau să se lipească în vase de teflon, de ceramică sau cu aburi; pâinea se coace în cuptoare (pe gaz sau electrice) sau în aparate speciale pentru preparat pâine.
Alte aparate moderne care ușurează munca în bucătărie sunt: robotul de bucătărie
(toacă și pasează), storcătorul de fructe și legume, mașina de tocat electrică, mixerul (bate, frământă, amestecă etc.), cuptorul cu microunde (încălzește, decongelează, coace etc.), prăjitorul de pâine, aparatul de sendvișuri, grătarul electric etc.
Vasele, ustensilele și dispozitivele se vor manevra cu atenție pentru a se evita rănirea!
40
PREPARATE ALIMENTARE TRADIȚIONALE
(proiect)
Preparatele tradiţionale românești, deși au la bază aceeași materie primă, diferă din punctul de vedere al tehnologiei de realizare, al compoziţiei, al combinării materiei prime și al produselor finite, de la o zonă la alta a ţării.
Realizaţi un proiect despre preparate alimentare tradiţionale specifice zonelor românești.
Împărţiţi în echipe, alegeţi zona din care vreţi să faceţi parte pentru a prezenta un preparat specific acesteia.
În vederea realizării proiectului, vă puteţi documenta cu ajutorul computerului
(soft educaţional, vizionare de filme, internet), la bibliotecă, din reviste etc., despre preparatul stabilit.
Fiecare echipă va completa o fișă tehnologică cu denumirea preparatului; caracterizarea preparatului; ingredientele folosite; denumirea vaselor, instrumentelor, dispozitivelor și aparatelor necesare; desenul sau imaginea preparatului; operaţiile tehnologice (modul de preparare).
După finalizarea proiectelor, echipele vor motiva alegerea făcută în ceea ce privește preparatul tradiţional și zona de unde provine, vor prezenta informaţiile din fișa tehnologică și în același timp vor evidenţia importanţa păstrării și transmiterii artei culinare românești.
Păstrând echipele formate în cadrul proiectului, confecţionaţi din materiale reciclabile costume specifice zonei de provenienţă a preparatului alimentar tradiţional prezentat și purtaţi dialoguri prin care să vă promovaţi produsul.
JOC DE ROL
41
RECAPITULARE
1. Realizează pe caiet o schemă asemănătoare și completeaz-o, după model.
2. Transcrie și completează enunțurile, respectând adevărul științific.
3. Transcrie doar enunțurile adevărate.
4. Răspunde la întrebări.
Lucrările de pregătire a terenului pe suprafeţe întinse sunt: ,
, și .
Semănatul este lucrarea prin care se introduc în sol pentru a , iar plantatul este lucrarea prin care se introduc în sol plantei sau ale plantei.
Plivitul constă în smulgerea buruienilor.
Răritul constă în eliminarea buruienilor.
Irigarea constă în asigurarea necesarului de minerale.
Prășitul constă în menţinerea solului afânat și distrugerea buruienilor.
Combaterea bolilor și dăunătorilor constă în distrugerea buruienilor.
• Ce rol are creșterea animalelor domestice?
• Care sunt factorii de confort care ar trebui să existe într-o bucătărie?
• Ce este gastronomia?
• De ce este nevoie pentru pregătirea unui preparat la cald?
Lucrări de pregătire a terenului
Procese tehnologice de cultivare a plantelor
42
EVALUARE
2. Realizează corespondența între cuvintele care denumesc obiectele și denumirea
grupei din care fac parte, după următorul model:
1. Citește, transcrie și încercuiește afi rmațiile adevărate.
3. vase ustensile dispozitive tacâmuri a) Tăvălugitul constă în:
• mărunţirea și sfărâmarea pământului;
• tasarea și nivelarea pământului. b) Recoltarea se poate realiza:
• mecanizat, manual sau electronic;
• mecanizat, semimecanizat sau manual. c) Hrana de bază a animalelor este alcătuită din:
• plante furajere;
• plante medicinale.
ESEUL DE CINCI MINUTE
Scrie în timp de cinci minute „Povestea plantei aromatice”, de la sămânţă la plantă, din cadrul proiectului „Ghiveciul cu condimente”.
Indicație: Descrie evoluția semințelor, de la însămânțare până la obținerea plantei mature, menționând etapele dezvoltării plantei și caracteristicile acesteia. paletă răzătoare furculiţă curăţător oală tocător tigaie tel tavă lingură
(3 x 1 p = 3 puncte)
(9 x 0,3 p = 2,7 puncte)
(3 x 0,1 p + 3 x 1 p = 3,3 puncte)
TOTAL: 10 puncte (1 punct din oficiu)
Model: vase → oală → 9
Model:
Plivitul constă în:
• smulgerea buruienilor;
• scurtarea crengilor.
43
UNITATEA 2
Conținuturi
DESIGN
Elemente de desen geometric - trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul
1. ELEMENTE DE DESEN GEOMETRIC
2. ELEMENTE DE PEISAGISTICĂ
3. ARANJAMENTE FLORALE
4. ARANJAREA ȘI DECORAREA MESEI
5. REALIZAREA AMBALAJELOR PRODUSELOR ALIMENTARE
44
Elemente de desen geometric (trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
1. ELEMENTE DE DESEN GEOMETRIC
Dorinţa de informare și de comunicare rapidă a dus la apariţia unor scrieri simplificate ce folosesc diverse simboluri, semne grafice, pictograme sau imagini, pentru reprezentarea obiectelor, fiinţelor, acţiunilor și conceptelor.
Desenul tehnic este o reprezentare grafi că plană, clară, completă și exactă a obiectelor din spaţiu, care se realizează pe baza unor convenţii și norme tehnice stabilite în acest scop.
Schița este desenul realizat cu mâna liberă, în creion, cu dimensiunile mărite sau micșorate (la scară) folosită pentru reprezentarea plană a obiectelor din natură.
Construirea schiţelor se realizează prin construcţia figurilor geometrice cu ajutorul instrumentelor.
Instrumentele folosite în desenul tehnic sunt:
• teul - folosit pentru trasarea liniilor paralele sau ca suport pentru echere;
• rigla gradată - folosită la trasarea liniilor drepte și măsurarea dimensiunilor pe desen;
• echerul - folosit pentru construcţia anumitor unghiuri și ca suport pentru riglă;
• raportorul - folosit la construirea unghiurilor;
• trusa de compasuri - folosită la trasarea cercurilor și la măsurarea distanţelor;
• fl orarul - folosit la trasarea liniilor curbe.
Două drepte distincte care nu au niciun punct comun, se numesc drepte paralele.
Două drepte concurente care formează un unghi drept, se numesc drepte perpendiculare.
Unghiul este figura geometrică formată din două semidrepte ce au aceeași origine. Cele două semidrepte se numesc laturile unghiului, iar originea comună se numește vârful unghiului.
45
1. Recunoaște și denumește elementele de geometrie.
2. Desenează:
• două drepte paralele;
• două drepte perpendiculare;
• două cercuri cu diametre diferite, având aceeași origine;
• un unghi ascuţit;
• un unghi obtuz;
• un poligon cu 5 laturi.
3. Realizează o schiță pentru următoarea imagine:
Poligonul este fi gura geometrică formată din segmente de dreaptă, care formează între ele unghiuri. Cele mai cunoscute poligoane sunt: triunghiul, pătratul, dreptunghiul, rombul și hexagonul.
Figura geometrică formată din toate punctele din plan egal depărtate de un punct fix, numit centru, se numește cerc. Raza cercului este segmentul care unește centrul cercului cu un punct de pe cerc. Diametrul cercului este segmentul care are capetele pe cerc și care trece prin centrul cercului.
a e f g b c d
46
Elemente de desen geometric (trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
2. ELEMENTE DE PEISAGISTICĂ
Dacă îţi place să fii aproape de natură și să simţi pulsul ei, dacă iubești arborii și fl orile, dacă vrei ca grădina ta să fie unică, dacă simţi nevoia să te relaxezi, atunci trebuie să transformi spaţiul verde într-o amenajare peisagistică.
1. Identifi că elementele naturale și construite din imaginile de mai sus.
2. Ce figuri geometrice identifici în amenajarea spaţiului verde din imagini?
Care dintre cele două imagini îţi place? Ce diferenţe identifici între cele două imagini?
Arhitectura peisagistică constă în proiectarea și amenajarea spaţiilor verzi, după anumite principii, prin asocierea elementelor naturale (vegetaţie, apă, sol, roci etc.) cu elementele artificiale (clădiri, alei, instalaţii sau alte construcţii), cu scopul de a crea un spaţiu care să fie util, frumos, funcţional și să fie în armonie cu mediul înconjurător.
Arhitectura peisagistică se aplică în dezvoltarea spaţiului din jurul casei/blocului, design urban, amenajarea de parcuri și spaţii de recreere, pentru conservarea istorică.
La amenajarea spaţiului verde se construiesc alei și se montează pavaje de diferite forme și culori pentru asigurarea circulaţiei, trasee sau cursuri de apă.
47
Tipul solului folosit trebuie să fie în concordanţă cu cerinţele vegetaţiei.
Solul poate fi îmbunătăţit prin folosirea de compost, turbă, nisip, gunoi de grajd.
Mobilierul pentru grădină trebuie să fie adecvat stilului arhitectural. Acesta poate fi confecţionat din diverse materiale precum lemn, piatră, fier, paie, stuf etc.
Împărţirea spaţiului dintre limitele amenajării, în diferite forme geometrice, se va face în așa fel încât să asigure o continuitate și o unitate a peisajului. Lumina artifi cială poate fi factor de creștere a aspectului estetic, prin utilizarea unor corpuri de iluminat care să nu iasă în evidenţă.
Pentru proiectarea și amenajarea spaţiilor verzi trebuie să se ţină cont de următoarele principii:
• funcţionalitatea (proporţionalitatea volumelor suprafeţelor și forma spaţiului);
• compatibilitatea (integrarea în mediul înconjurător);
• unitatea (obţinerea unităţii în diversitate);
• echilibrul (senzaţia de ordine și de plăcut);
• repetarea (alternarea regulată a acelorași elemente);
• armonia (realizarea tuturor elementelor într-un întreg);
• proporţia (existenţa unor relaţii dimensionale ale elementelor).
1. În care dintre imaginile de mai sus este prezentată o grădină botanică?
2. Descrie elementele naturale din imaginea care reprezintă parcul.
Spaţiile verzi pot fi situate fie în intravilan, fie în extravilan. Acestea pot fi grupate astfel:
• spații verzi cu rol recreativ: scuaruri, grădini și parcuri publice, păduri-parc, păduri de agrement, parcuri sportive, spaţii verzi pentru copii și tineret;
• spații verzi cu profil specializat: grădini botanice, parcuri expoziţionale, parcuri și grădini zoologice, parcuri dendrologice, spaţiile verzi din cimitire;
• spații verzi de înfrumusețare, cu rol decorativ: scuarurile decorative, amenajările peisagistice de pe lângă instituţii administrative, culturale sau de învăţământ, spaţiile verzi cu caracter privat aferente locuinţelor;
• spații verzi utilitare și de protecție: aliniamentele din lungul căilor de circulaţie rutieră sau feroviară, plantaţiile de protecţie a cursurilor de apă și a acumulărilor deschise de apă, plantaţii cu efect de parazăpezi, perdelele de protecţie.
48
Amenajările peisagistice vor fi constituite cu specii lemnoase (arbori și arbuști) într-o proporţie de până la 70%, specii floricole într-o proporţie de cca 5 – 10% din suprafaţa unităţii de spaţiu verde, iar restul va fi destinat elementelor construite
(alei, bănci, mobilier, cursuri de apă etc.).
În amenajarea spaţiilor verzi, stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief, apă, vegetaţie) cu cele artificiale (alei, bazine, fântâni), în vederea realizării unei ţinute artistice distincte, tot aici fiind cantonate și clădirile sau edificiile importante.
Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar și axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compoziţiei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersecţiile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compoziţiei în stil peisajer.
Trasarea căilor de circulaţie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate
(mai puţine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisajer sunt mai înguste, mai variate ca traseu și conduc vizitatorul spre locuri mai liniștite.
Amenajarea peisagistică a spaţiilor verzi infl uenţează calitatea vieţii oamenilor, punând în practică viziunea creativă și o abordare îndrăzneaţă în funcţie de dorinţele beneficiarilor.
Realizează schița unui spațiu verde din localitatea ta, folosind elemente de desen geometric.
MICUL PEISAGIST
Împărţiţi-vă pe grupe și realizaţi schiţa pentru amenajarea spaţiului verde din curtea școlii, ţinând cont de principiile care stau la baza amenajărilor peisagistice. Expuneţi aceste planșe la avizierul școlii și cereţi colegilor să stabilească schiţa cea mai reușită.
1. Răspunde la următoarele întrebări:
• Care este rolul amenajărilor peisagistice?
• Ce elemente naturale pot face parte din amenajarea spaţiilor verzi?
2. Transcrie și completează următoarele enunțuri:
• Amenajările peisagistice vor fi constituite cu specii …………., specii floricole, iar restul este destinat ………….. construite.
• Amenajarea spaţiilor verzi infl uenţează ………… vieţii oamenilor.
49
Elemente de desen geometric (trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
3. ARANJAMENTE FLORALE
Aranjarea florilor este o activitate confortabilă și plăcută, este un mijloc de comunicare și o bucurie permanentă.
Care sunt elementele naturale și artificiale folosite pentru realizarea aranjamentelor fl orale din imaginile de mai sus?
Aranjamentul fl oral este o combinaţie de diferite elemente: fl ori, crenguţe de diferite culori și forme, care alăturate potrivit pot produce un ansamblu cu un efect vizual atrăgător. Echilibrul unui aranjament fl oral trebuie să fie observabil atât fizic cât și vizual
(simetric sau asimetric), dat de folosirea corectă a culorilor.
Atunci când dorim să realizăm un aranjament fl oral, buchet sau coroniţă, trebuie să avem următoarele elemente: fl ori, accesorii, vaze sau coșuri, materiale și instrumente.
Florile cele mai închise la culoare și mai mari sunt amplasate la baza aranjamentului, urmate de cele mai mici și mai deschise. Mărimea și cantitatea de materiale vegetale folosite trebuie să ţină cont de contrast și armonie, de vasul folosit și de locul unde este amplasat.
Vazele susţin florile și celelalte materiale vegetale ajutându-le să trăiască o perioadă mai lungă de timp. Acestea sunt diferite ca formă, dimensiune și material (porţelan, ceramică, plastic, lemn, piatră etc.), iar alegerea lor trebuie făcută fără să influenţeze volumul. Se recomandă ca vasul să aibă o treime din înălţimea aranjamentului.
Coșurile sunt confecţionate din răchită, trestie, paie sau mase plastice și sunt folosite pentru aranjamente florale mari de tip orizontal.
Accesoriile au rolul de a lega florile și materialul vegetal (frunze, ramuri) și de a forma un întreg.
Instrumentele sunt folosite pentru realizarea operaţiilor de lipire, legare, tăiere, curăţare, fără de care aranjamentul floral s-ar realiza foarte greu.
50
Realizează un ARANJAMENT FLORAL, urmărind etapele de lucru.
Materiale necesare:
- vază;
- foarfece;
- burete pentru fl ori;
- fl ori.
Așezarea buretelui în vas
Fixarea primului rând de fl ori
Produsul final
Alegerea florilor de culoare cât mai închisă și tăierea cozilor
Fixarea următorului rând de fl ori
AUTOEVALUARE/ INTEREVALUARE/ EVALUARE
După finalizarea produsului se va face autoevaluarea, interevaluarea (între colegi) și evaluarea (de către profesor).
Autoevaluare Interevaluare Evaluare
(6 etape x 1,5 p = 9 puncte)
1 punct din oficiu
TOTAL: 10 puncte
1
2 3
4 5
6
51
Elemente de desen geometric (trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
4. ARANJAREA ȘI DECORAREA MESEI
Pregătirea unei mese e de-a dreptul o artă și de ea depinde, de multe ori, atmosfera pe care o creăm atunci când organizăm o masă festivă, o sărbătoare sau pur și simplu o cină mai specială în familie. O masă care demonstrează efortul care s-a depus în aranjarea ei poate să surprindă plăcut invitaţii și să dea tonul unui eveniment reușit.
Indiferent dacă masa este pentru o cină în familie sau cu prietenii, acasă sau la restaurant, pe lângă un meniu delicios, aranjarea și decorarea mesei trebuie să inspire eleganţă și bucuria de a o servi.
Să presupunem că aveţi posibilitatea de a vă așeza la una dintre cele două mese. Pe care aţi alege-o? Care sunt argumentele?
Sărbătorile sau evenimentele speciale în familie sau cu prietenii impun pregătirea unor mese festive. Modurile de aranjare a acestora și servirea au, potrivit celor care s-au preocupat de stabilirea etichetei, reguli bine stabilite. Decorarea mesei poate fi o experienţă plăcută și distractivă care pune la încercare imaginaţia celui ce o pregătește.
Tematica mesei poate fi stabilită în funcţie de eveniment, de anotimp, de locaţie, de personalitatea persoanelor invitate.
Aranjarea și decorarea unei mese festive presupune alegerea mesei potrivite
(formă și dimensiuni), achiziţionarea textilelor (faţa de masă, șerveţele), a vaselor, a veselei, a tacâmurilor, a paharelor și a accesoriilor potrivite.
Masa trebuie să aibă un aspect elegant, să nu fie așezată în curent, iar lumina să nu deranjeze invitaţii.
Distanţa dintre persoanele așezate la o masă trebuie să fie potrivită, astfel încât acestea să poată comunica.
52
Tacâmurile au și ele regulile lor de așezare. În partea dreaptă se așază cuţitele și lingura, iar în stânga furculiţele, pe un șervet împăturit.
Atunci când se servește pește, la masă se pun trei furculiţe și trei cuţite.
Ordinea așezării este dinspre interior spre exterior, astfel: cuţitul de friptură, cel de pește și apoi cel pentru aperitiv. Toate trebuie să aibă partea ascuţită spre farfurie. Același mod de aranjare se aplică și pentru furculiţele care sunt așezate cu dinţii în sus. În faţa farfuriei se așază tacâmurile pentru desert. Cuţitul cu tăișul spre farfurie și mânerul în partea dreaptă, furculiţa cu dinţii în sus, cu mânerul spre partea stângă, iar paralel, la mică distanţă de cuţit, se pune linguriţa.
Dacă de la desert lipsesc fructele, se renunţă la cuţit și furculiţă.
În faţa tacâmurilor pentru desert se așază de la stânga la dreapta paharele, în ordinea mărimii: paharul de apă, cel de vin roșu, cel de vin alb și apoi cel pentru aperitive sau alte băuturi.
Suportul pentru șerveţele, coșuleţul pentru pâine, setul cu recipiente pentru ulei, oţet, sare, piper și fructierele trebuie să fie în concordanţă cu tema mesei.
Fața de masă potrivită transformă o masă banală într-o operă de artă, asigurând baza pentru a aranja întregul decor. În afară de culoare și formă, calitatea materialului este importantă. De aceea, se recomandă folosirea feţelor de masă din bumbac. Pentru ca efectul să fie unul de masă festivă se poate adăuga o faţă de masă mai îngustă de altă culoare dar de aceeași formă. Ea trebuie să fie bine spălată, fără nicio pată, apretată și călcată. Sunt de preferat cele de culoare albă. Feţele de masă colorate sau brodate sunt pretenţioase, deoarece trebuie asortate la culoarea veselei și a covorului din încăpere.
Materialul, forma și culoarea veselei contribuie la reușita mesei. Se poate alcătui un degrade de tonuri, farfuria cea mare fiind în culoarea cea mai închisă, pentru a contrasta cu faţa de masă imaculată, iar cea mai mică având culoarea cea mai deschisă.
Farfuriile, tacâmurile și paharele trebuie să fie bine șterse, să nu aibă scame sau pete de la clătire. Farfuriile se așază la distanţe egale una de cealaltă, mai întâi farfuriile întinse mari și apoi farfuriile mici pentru gustări sau aperitive. Farfuriile adânci pentru supă nu se pun la începutul mesei, ci după ce se ridică farfurioarele pentru gustări. furculiţele care sunt așezate cu dinţii în sus. În faţa farfuriei se așază tacâmurile pentru
53
1. furculiţă salată
2. furculiţă peşte
3. furculiţă fel principal
4. şerveţel
5. cuţit pâine şi unt
6. farfurie pâine şi unt
7. lingură desert
8. furculiţă desert
9. cartelă de loc
10. farfurie salată
11. farfurie supă
12. platou central
13. cuţit salată
14. cuţit carne
15. cuţit peşte
16. lingură supă
17. linguriţă cafea
18. furculiţă cocktail
19. pahar apă
20. pahar şampanie
21. pahar vin roşu
22. pahar vin alb
23. pahar cherry
24. sare
25. piper
Elementele de decor care completează aspectul plăcut al mesei sunt lumânările, sfeșnicele (din porţelan, cristal, argint etc.) și aranjamentele florale.
Aranjamentele florale dau o notă de eleganţă și prospeţime mesei. Florile care formează aceste aranjamente trebuie să fie naturale și se aleg în concordanţă cu celelalte elemente.
Aranjamentele florale se așază în dreptul fi ecărei persoane sau în centrul mesei, pentru a nu stânjeni comunicarea vizuală.
54
I. Răspunde la întrebări.
1. Care este modul corect de a aranja masa pentru micul dejun?
2. Care este scopul aranjamentului fl oral?
3. Care sunt regulile de bază pentru așezarea tacâmurilor?
II. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
1. Furculițele se așază întotdeauna: a) în faţa farfuriei și către dreapta; b) oriunde permite spaţiul; c) în partea dreaptă.
2. Distanța dintre persoanele care iau loc la masă trebuie să fie: a. mare pentru a nu putea comunica; b. mică pentru ca acestea să stea înghesuite; c. potrivită pentru a crea o stare de confort.
3. La alegerea feței de masă se va avea în vedere: a. ca materialul să fie din plastic (mușama); b. să fie spălată, apretată și călcată; c. să fie foarte mare pentru a acoperi picioarele mesei.
Având model imaginea de mai jos, realizează o fotografi e cu tema
„Amenajarea și decorarea mesei dedicate zilei de naștere”, la care să ai în vedere următoarele:
• forma mesei și poziționarea scaunelor;
• confecționarea de ornamente (florale, șervețelele etc.) pentru masă;
• poziționarea veselei, tacâmurilor și paharelor;
• accesorii.
54
55
Elemente de desen geometric (trasarea/ construirea de drepte paralele, perpendiculare, unghiuri, poligoane, cercul)
5. REALIZAREA AMBALAJELOR PRODUSELOR
ALIMENTARE
Majoritatea produselor se vând ambalate datorită faptului că acesta are și rol de promotor al vânzării și de purtător al informaţiei către consumator. Ambalajul reprezintă o interfaţă cu care consumatorul vine în contact direct, de aceea mai poartă și denumirea de „vânzător mut” al produsului.
1. De ce crezi că produsele alimentare trebuie ambalate?
2. Identifi că tipurile de ambalaje din imaginile de mai sus.
Ambalajul reprezintă un „material” (sau ansamblu de materiale) destinat să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic și biologic în scopul menţinerii calităţii și integrităţii acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.
Indiferent de produsul alimentar ambalat, materialul din care este realizat, ambalajul trebuie să îndeplinească anumite funcţii și cerinţe. Astfel, acesta nu trebuie să fie toxic nici pentru produs și nici pentru mediul exterior. Se pune accent pe ambalajul ecologic realizat din materiale ce nu poluează mediul înconjurător (ambalaj biodegradabil).
REZY reciclabil
SIMBOLURI: ambalaj reutilizabil ambalaj recuperabil ambalaj fabricat din materiale reciclate: x% = procentul de materiale reciclate utilizat la fabricarea ambalajului
56
Ambalajul trebuie să fie compatibil cu produsul și să nu prezinte miros și gust propriu. Deoarece cantitatea de ambalaje ce se utilizează este foarte mare, există și cerinţe în acest sens, prin faptul că ambalajul trebuie să aibă masă și volum propriu reduse.
FUNCȚIILE AMBALAJELOR
Principalele funcţii ale ambalajelor sunt:
• protecţia (prevenirea deteriorării fizice și stoparea sau inhibarea schimbărilor chimice și biologice în timpul transportului, manipulării și depozitării);
• consumul și reţinerea (facilitarea distribuţiei și depozitării unei anumite cantităţi de produs);
• prezentarea / intensificarea vânzării (pentru adăugarea de valoare, atragerea vânzărilor, promovare și imagine);
• identificare și informare (furnizarea de informaţii despre produs și companie, instrucţiuni de utilizare, manipulare și depozitare etc.);
• securitate (evitarea desigilării și a contrafacerii produsului);
• comoditate (modul de deschidere și reînchidere, distribuţie).
Materialele folosite pentru realizarea ambalajelor destinate produselor alimentare sunt:
• hârtie și carton (biscuiţi, ciocolată, fructe etc.);
• sticlă (sucuri naturale, iaurt, compoturi etc.)
57
• metal (pate, conserve de carne, legume etc.);
• materiale plastice (chipsuri, îngheţată, pâine etc.);
• lemn, înlocuitori din lemn și împletituri (lăzi pentru mere, butoaie, lădiţe pentru cireșe etc.);
• materiale complexe, acestea sunt obţinute prin asocierea dintre două sau mai multe straturi de material din același grup sau din grupuri diferite (dozele de suc, ciocolata, fursecurile etc.);
Forma ambalajului este infl uenţată atât de particularităţile constructive și tehnologice, cât și de posibilitatea de utilizare a materialului. Obţinerea unei forme estetice se poate realiza numai pe baza studierii destinaţiei practice a funcţiei ambalajului dat, acordând atenţia cuvenită materialelor și regulilor tehnice pe baza cărora se execută ambalajul.
Tehnologia de obţinere a ambalajului include mai multe etape de realizare, însă două sunt determinante: prima este legată de obținerea formei acestuia, iar a doua de decorare. Aceasta se face în scopul de a oferi informaţii legate de promovarea produsului și de a introduce elemente de design pentru a atrage cumpărătorii.
Un produs alimentar de calitate este un produs ambalat corespunzător.
1. Definește termenul de ambalaj.
2. Prezintă trei tipuri de ambalaje alimentare.
3. Enumeră materiale folosite pentru confecționarea ambalajelor alimentare.
4. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
• Pentru a asigura funcţia de protecţie, ambalajul alimentar trebuie: a. să fie etanș; b. să fie toxic; c. să prezinte miros.
• Ambalajul trebuie: a. să distragă atenţia consumatorilor; b. să menţină integritatea produselor; c. să nu ofere informaţii despre producător.
5. Analizează ambalajul produsului corn sau biscuiți, oferit prin programul național „Lapte și corn”, ținând cont de următoarele cerințe: denumirea produsului, domeniul de utilizare, materialul folosit, alcătuirea constructivă, schița produsului, modul de prezentare, defectele posibile apărute în utilizare.
Vizionați filme documentare despre confecționarea ambalajelor din industria alimentară. Întocmiți fișa tehnologică a ambalajului și concepeți o reclamă pentru acesta.
58
DENUMIREA PRODUSULUI Cutie
CARACTERIZAREA PRODUSULUI • produs folosit pentru ambalarea fructelor
MATERII ȘI USTENSILE FOLOSITE • carton, lipici, creion, foarfecă, riglă, echer, decoraţiuni
SCHIȚA/ DESENUL PRODUSULUI
OPERAȚII TEHNOLOGICE
• se stabilesc dimensiunile cutiei în funcţie de mărimea cartonului, astfel încât 2a + 2b + 2 cm să fie mai mic decât lungimea cartonului;
• cu ajutorul instrumentelor se realizează schiţa produsului;
• se decupează urmărind linia continuă;
• se pliază pe linia punctată;
• se lipește partea hașurată;
• se decorează.
CONTROL TEHNIC DE CALITATE Se verifică modul de realizare și calitatea produsului finit.
Realizează un ambalaj-cutie, respectând etapele din fișa tehnologică.
FIȘĂ TEHNOLOGICĂ
a
b
c a b a
b b c
1
2
59
RECAPITULARE
1. Transcrie pe caiet enunțurile adevărate.
2. Transcrie pe caiet și realizează corespondența, după model. a) Două drepte care formează un unghi drept se numesc drepte paralele. b) Poligonul este figura geometrică formată din segmente de dreaptă. c) Arhitectura peisagistică constă în proiectarea și amenajarea spaţiilor verzi, după anumite principii. d) Aranjarea și decorarea unei mese presupune alegerea unui meniu modern. e) Materialele folosite pentru realizarea ambalajelor trebuie să nu fie toxice. obţinerea unităţii în diversitate realizarea tuturor elementelor într-un întreg existenţa unor relaţii dimensionale ale elementelor senzaţia de ordine și de plăcut funcţionalitatea unitatea repetarea compatibilitatea echilibrul armonia proporţia
UNDE ESTE LOCUL MEU? proporţionalitatea volumelor suprafeţelor și forma spaţiului integrarea în mediul înconjurător alternarea regulată a acelorași elemente
Stabilește așezarea corectă a fiecărui obiect pe masă.
3.
1 2 3 4 5
6
7
11
9 10
8
60
EVALUARE
1. Citește și transcrie enunțurile cu atenție. Încercuiește A în dreptul celor adevărate și F în dreptul celor false.
4. Realizează o schiță care să reprezinte aranjarea și decorarea unei mese pentru prânz.
A F a) Arhitectura peisagistică constă în proiectarea și amenajarea spaţiilor verzi, prin asocierea elementelor naturale cu elementele artificiale.
A F b) Aranjamentul fl oral este o combinaţie de diferite elemente: fl ori, crenguţe de diferite culori și forme.
A F c) Elementele de decor în aranjarea și decorarea mesei pot fi : lumânările, sfeșnicele, aranjamentele florale.
A F d) Ambalajul are rolul de a crește valoarea produsului.
(3 x 1 p = 3 puncte)
12 x 0,2 p = 2,4 puncte
(5 x 0,4 p = 2 puncte)
(4 x 0,4 p = 1,6 puncte)
(1 punct din oficiu) TOTAL: 10 puncte
Indicație: În realizarea schiței se au în vedere regulile de așezare a farfuriilor, tacâmurilor, paharelor și a elementelor de decor.
2. Transcrie și completează următoarele enunțuri, respectând adevărul științific, după model.
3. Completează „Ciorchinele” după model.
• Schiţa este desenul realizat cu ……….. liberă, în creion, cu dimensiunile mărite sau micșorate (la scară) folosită pentru reprezentarea plană a ……………. din natură.
• La amenajarea spaţiului verde se vor construi ………… și se vor monta pavaje de diferite forme și culori pentru asigurarea circulaţiei, trasee sau ……….. de apă.
• Un produs alimentar de …………….. este un produs ambalat corespunzător.
Principii ale amenajării peisagistice echilibrul senzaţia de ordine și de plăcut
61
UNITATEA 3
Conținuturi
CALITATE, ECONOMIE ȘI ANTREPRENORIAT
Calitatea produselor alimentare
1. PROPRIETĂȚILE ORGANOLEPTICE
2. VALOAREA NUTRITIVĂ, ENERGETICĂ ȘI ESTETICĂ
3. CALITATEA SERVICIILOR DIN ALIMENTAȚIE
4. PROTECȚIA CONSUMATORULUI
5. NORME DE IGIENĂ ÎN CREȘTEREA ANIMALELOR ȘI PREPARAREA HRANEI
6. PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA PRODUCȚIEI VEGETALE, ANIMALIERE, A
PRODUSELOR ALIMENTARE
62
Calitatea produselor alimentare
1. PROPRIETĂȚILE ORGANOLEPTICE
Calitatea produselor alimentare se referă la proprietăţile organoleptice, valoarea nutritivă, energetică și estetică a acestora.
Proprietățile organoleptice se pot determina la produsele neambalate și sunt caracteristici stabilite cu ajutorul văzului, mirosului, gustului, pipăitului și auzului.
1. Descrie produsele din imagini, din punct de vedere vizual.
2. De ce organ de simţ te-ai folosi pentru a descrie aceste produse?
Care dintre alimentele din imagini crezi că au mirosul specific unui produs proaspăt?
Senzațiile vizuale (văzul) au un rol important în recunoașterea, aprecierea și acceptarea alimentului prin caracteristicile acestuia: formă, culoare, mărime și aspect.
Se vor alege acele produse care au un aspect plăcut, fără pete, și culoarea specifică alimentului.
Senzațiile olfactive (mirosul) au rolul de a determina mirosul specific alimentelor.
Produsele care au un miros „înţepător”, care dau o senzaţie de „respingere”, nu se vor consuma.
Cum ai caracteriza alimentele din imagine, dacă le guști?
63
Cum caracterizezi produsele din imagini, dacă le pipăi?
La destuparea cărui recipient din imagini se produce zgomot? În ce situaţie s-ar produce zgomot la destuparea celorlalte recipiente?
Senzațiile gustative (gustul) sunt determinate de cele patru gusturi principale: dulce, acru, sărat și amar. Preparatele culinare pot avea și combinaţii de gusturi
(dulce-acrișor).
Senzațiile tactile (pipăitul) apar în urma contactului pielii cu alimentul, având rolul de a determina textura acestuia.
Cu ajutorul acestor senzaţii se pot evidenţia o serie de caracteristici ale produselor alimentare: tare, moale, aspru, lucios, neted, uleios etc.
Senzațiile auditive sunt mai puţin evidente în ceea ce privește determinarea caracteristicilor produselor alimentare.
Cu ajutorul auzului se percepe intensitatea zgomotului la destuparea băuturilor carbogazoase și se identifi că formele de fermentare a unor produse (compoturi, conserve de legume, sucuri etc.)
Calitatea produselor alimentare, din punct de vedere organoleptic, se poate deduce cunoscând caracteristicile specifice alimentelor. Pe baza acestor caracteristici se poate stabili dacă produsele sunt sau nu de calitate.
64
1. Realizează pe caiet un organizator asemănător celui de mai jos și completează-l.
CARACTERISTICI ORGANOLEPTICE văz miros gust pipăit
• culoare uniformă atât la suprafaţă cât și la interior;
• roșie.
• plăcut, specific;
• fără miros străin.
• se apreciază după pregătirea cărnii;
• plăcut.
• elastică la apăsare;
• tare;
• nelipicioasă;
• netedă.
CARACTERISTICI ORGANOLEPTICE văz miros gust
65
2. Pentru care dintre alimentele prezentate în imaginile de mai jos se pot stabili proprietățile organoleptice? Care sunt caracteristicile acestui produs?
3. Stabilește proprietățile organoleptice ale produselor prezentate în imaginile de mai jos.
Vizitați un târg de produse alimentare cu degustare și analizați produsele în funcție de proprietățile organoleptice.
66
Calitatea produselor alimentare
2. VALOAREA NUTRITIVĂ, ENERGETICĂ ȘI ESTETICĂ
Pentru asigurarea stării de sănătate și de bună funcţionare a organismului, produsele alimentare consumate trebuie să conţină cantităţi optime de substanţe nutritive.
Astfel, alimentele trebuie asociate în proporţii echilibrate, deoarece nu există niciun aliment care să asigure singur necesarul de substanţe nutritive.
Substanțele nutritive din alimente sunt: proteinele, lipidele, glucidele, vitaminele și mineralele.
Proteinele au un rol important în regenerarea ţesuturilor organismului (mușchii, sângele, părul, organele interne etc.), în formarea anticorpilor și în înlocuirea celulelor uzate.
Alimentele bogate în proteine sunt: carnea, laptele, ouăle, mazărea, fasolea, cerealele etc.
Lipidele (grăsimile) au rolul de protejare și susţinere a organelor interne (inimă, rinichi, ficat etc.) și de a furniza energia necesară organismului.
Alimentele bogate în lipide sunt: slănina, untul, uleiul, smântâna, salamul etc.
67
Glucidele (zaharurile) sunt principala sursă de energie necesară organismului
(peste 50%). Ele ajută la arderea lipidelor, pot participa la formarea proteinelor, la reglarea temperaturii corpului și sunt singura sursă de energie pentru sistemul nervos.
Alimentele bogate în glucide sunt: fructele, unele legume, sfecla de zahăr, cerealele, produsele de cofetărie, ciocolata etc.
Vitaminele sunt substanţe necesare organismului, pentru ca acesta să se menţină sănătos. Ele, neputând fi produse de organism, trebuie obţinute din alimente.
Vitaminele se clasifi că în două categorii:
• cele care se dizolvă în grăsimi și care nu sunt eliminate din organism: A, D, E și K.
Vitamina A se găsește în morcov, ficat, broccoli etc. și este benefică pentru sănătatea ochilor, ajută în creștere și la producerea de mucus.
Vitamina D se găsește în ton, somon, ciuperci etc. și ajută la fixarea calciului în oase.
Vitamina E se găsește în uleiuri, legume verzi, ficat, gălbenuș de ou, nucifere, avocado etc. și are o importantă acţiune antioxidantă.
Vitamina K se găsește în spanac, varză, pătrunjel etc. și are rolul de a coagula sângele.
68
Vitamina C se găsește în citrice, kiwi, struguri etc., are rol antioxidant, favorizează creșterea imunităţii organismului și ajută la cicatrizarea rănilor.
Vitamina B se găsește în legume cu frunze verzi, carne, seminţe, ouă, nucifere, cereale, fructe etc. și are un rol important în funcţionarea sistemului nervos, în imunitate, în procesele de contracţie musculară, în producerea de colesterol și grăsimi etc.
Calciul și fosforul se găsesc în lapte și produse lactate, ficat, carne, contribuind la formarea oaselor.
Iodul se găsește în pește, alge, ouă, ceapă, usturoi etc. și contribuie la dezvoltarea fizică și mentală.
Fierul se găsește în ficat, soia, spanac, cereale integrale etc. și are rolul de a regenera sângele.
• cele care se dizolvă în apă și nu rămân pentru mult timp în organism, fiind eliminate prin urină: B și C.
Consumi frecvent aceste alimente? Ce beneficii crezi că aduc acestea organismului?
Mineralele sunt elemente nutritive necesare organismului pentru a funcţiona corespunzător. Mai importante pentru organism sunt: calciul, fosforul, fierul, iodul și magneziul.
69
Magneziul se găsește în legume cu frunze verzi, nuci, seminţe, pește gras, banane, ciocolată neagră, fructe uscate etc. și este necesar pentru menţinerea funcţionalităţii musculare și nervoase a organismului, întărirea sistemului imunitar, reglarea ritmului cardiac și consolidarea oaselor.
Valoarea energetică (calorică) a alimentelor este determinată de proteine, lipide și glucide, provenite din alimentele consumate.
Organismul nostru are nevoie de o anumită cantitate de energie, care variază în funcţie de mai mulţi factori (vârstă, efortul depus etc.). Surplusul de energie este depozitat de către organism, formându-se ţesutul adipos (strat de grăsime).
Valoarea estetică a alimentelor este dată de aspect, formă și culoare.
Produsele alimentare cu un aspect atrăgător nu întrunesc întotdeauna calităţile unui produs bun, din punct de vedere nutritiv.
O alimentaţie echilibrată trebuie să conţină toate categoriile de substanţe nutritive, necesitând ca raportul dintre acestea să fie unul optim.
Excesul sau deficitul de substanţe nutritive duce la dereglări ale organismului și la îmbolnăviri.
Descrie produsele alimentare după aspectul lor. Care ţi se par mai atrăgătoare?
70
Piramida alimentelor este un ghid de orientare cu privire la echilibrul, varietatea și moderaţia cu care este necesar ca alimentele să fie consumate.
La baza piramidei se afl ă cele care pot fi consumate în cantităţi mai mari, iar pe măsură ce se urcă spre vârful piramidei, se ajunge la produse ce trebuie consumate în cantităţi din ce în ce mai mici.
COLA
1. Selectează produsele care au un conținut nutritiv ridicat, ținând cont de faptul că alimentele consumate la micul dejun asigură necesarul de energie pentru întreaga zi.
71
2. Doi copii au servit la cină câte o porție de pește (100 g) cu garnitură de fasole verde (200 g) și o felie de pâine (10 g). Calculează cantitatea de proteine, lipide și glucide pentru fiecare aliment consumat, după modelul:
3. Răspunde la întrebări.
• Care sunt cele mai importante minerale necesare organismului nostru? Denumește câte două alimente care conţin aceste minerale.
• De cine este determinată valoarea energetică a alimentelor?
• Ce alimente pot fi consumate în cantităţi mai mari? Dar în cantităţi mai mici? De ce? (Observă piramida alimentelor.)
4. Grupează denumirea alimentelor de mai jos în funcție de vitaminele pe care le conțin.
Aliment/ 100g Proteine Lipide Glucide pâine 8,3 0,8 52,2 pește 19,0 0,4 - fasole verde 2,0 0,2 5,7
Realizează piramida alimentației sănătoase, folosind un carton pe care să lipești imagini cu alimente decupate din reviste, pliante, ziare etc. Așază aceste imagini ținând cont de calitatea nutritivă a alimentelor.
Folosește-o ca ghid pentru a te alimenta sănătos.
Pâine → 8,3 x 10 : 100 = 0,83 (proteine)
72
3. CALITATEA SERVICIILOR DIN ALIMENTAȚIE
Calitatea serviciilor din alimentație reprezintă gradul în care totalitatea caracteristicilor serviciului respectiv satisface nevoile exprimate (proprietăţi organoleptice, servire, preţ) și implicite (igiena alimentelor, factori nutriţionali) ale consumatorului.
Puncte critice în a asigura calitatea preparatelor culinare:
- vesela este necorespunzătoare (pahare ciobite, farfurii pătate, tacâmuri murdare, neșterse etc.);
- ţinuta personalului nu este conform normelor de igienă;
- nerespectarea normelor și instrucţiunilor de lucru în bucătărie;
- nerespectarea stării de curăţenie a echipamentelor, a spălării alimentelor etc.
Abaterile întâlnite cel mai des la servirea unui meniu sunt legate de:
• operaţii neconforme normelor de calitate: gramaj necorespunzător, preparate care sunt insuficient gătite sau prea gătite, fără aspect estetic;
• parametrii calitativi: gramaj, proprietăţi organoleptice, fizico-chimice și bacteriologice;
• servirea se face cu întârziere, nu toate persoanele sunt servite în același timp;
• folosirea unor echipamente de servire neigienizate sau defecte.
Serviciile oferite de lucrătorii comerciali din imaginile de mai sus sunt de calitate? Argumentează-ţi răspunsul.
73
Este infl uenţată calitatea produselor din imagine de modul în care acestea sunt expuse vânzării?
În timpul depozitării, transportului și vânzării se pot produce modifi cări nedorite ce afectează calitatea mărfurilor alimentare. Spaţiile de depozitare, fixe sau mobile, pe termen scurt sau lung, trebuie să prevină alterarea, degradarea, contaminarea chimică sau microbiologică.
Modifi cările fi zice, frecvente la produsele alimentare, sunt determinate de folosirea unor ambalaje necorespunzătoare și de manipularea defectuoasă a acestora.
Aceste modifi cări sunt cauzate de factorul uman, însă cele mai importante modifi cări sunt datorate parametrilor atmosferici: temperatura și umiditatea.
O temperatură diferită de cea de păstrare duce la apariţia unor procese ca îngheţarea, topirea, evaporarea etc., care antrenează numeroase efecte și în fi nal duce la stricarea alimentelor.
Creșterea umidităţii relative a aerului determină la mărfurile alimentare higroscopice aglomerări sub formă de bulgări, iar scăderea umidităţii relative sub limita prevăzută de standarde determină evaporarea apei din alimente, având consecinţe negative asupra calităţii acestora.
1. Care sunt cel mai des întâlnite abateri la servirea unui meniu? verifică dacă produsele alimentare depozitate de voi acasă sunt păstrate la temperatura optimă.
2. Care este factorul ce infl uențează major calitatea unei înghețate?
3. Realizează un grafic asemănător celui de mai jos și completează-l cu denumirea factorilor ce infl uențează calitatea serviciilor din alimentație.
CALITATEA SERVICIILOR DIN ALIMENTAȚIE
Temperatura
74
4. PROTECȚIA CONSUMATORULUI
Produsele care sunt comercializate sunt supuse procesului de omologare (trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe), dar pe piaţă ajung să fie vândute și produse care sunt deteriorate, contrafăcute, cu termen de valabilitate expirat etc.
Care credeţi că este rolul instituţiilor reprezentate de logourile din imaginile de mai sus?
La nivel naţional, autoritatea care se ocupă cu protecţia consumatorilor este
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (A.N.P.C.), care are în subordine
Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor (C.R.P.C.) și Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (C.J.P.C.). Pe lângă această autoritate în domeniul alimentaţiei mai funcţionează și alte organisme, cum ar fi : Autoritatea Naţională
Sanitară Veterinară și pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), Direcţia de Sănătate
Publică (D.S.P.), Garda Naţională de Mediu (G.N.M.) etc.
Pentru a veni în sprijinul consumatorilor, statul a elaborat o lege în acest sens, numită „Legea privind protecția consumatorului”. Aceasta are un caracter general, nu se referă doar la produsele alimentare, și prevede:
1. Protecţia vieţii, sănătăţii și securităţii consumatorilor;
2. Protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
3. Informarea și educarea consumatorilor.
În domeniul alimentaţiei sunt prevăzute o serie de drepturi ale consumatorilor, cum ar fi :
- drepturi la satisfacerea cerinţelor esenţiale de viaţă;
- dreptul la siguranţă;
- dreptul de a fi informat;
- dreptul de a fi protejat împotriva informaţiei, publicităţii, etichetării sau a altor practici frauduloase, înșelătoare sau false.
- dreptul de a alege;
- dreptul de a fi ascultat;
- dreptul la despăgubire.
Produsele care sunt comercializate sunt supuse procesului de omologare, dar pe piaţă ajung să fie vândute și produse care sunt deteriorate, contrafăcute, cu termen de valabilitate expirat etc.
75
Fii informat! Ia atitudine!
Cunoaște-ți drepturile și exercită-le,
←apelând→
1. Redactează o scrisoare către C.J.P.C. pentru sesizarea unor aspecte referitoare la calitatea unui produs, urmărind modelul de întocmire a unei sesizări.
RECLAMAȚIE
1. Numele și prenumele: ____________________________________________
Adresa: __________________________________________________________
Nr. telefon: _______________________________________________________
2. Denumirea și adresa agentului economic care a comercializat produsul sau a prestat serviciul: _____________________________________________
3. Produsul sau serviciul reclamat (elemente de identificare și caracterizare):
______________________________________________________________
4. Data achiziţionării produsului/ serviciului:_________________________
5. Detalii cu privire la deficienţele reclamate:__________________________
6. Pretenţiile reclamantului:_________________________________________
7. Documente probatorii anexate:____________________________________ și, dacă este cazul - de exemplu, atunci când duceţi la sediul comisariatului produse alimentare stricate
8. Produse predate pentru efectuarea cercetării și starea calitativă a acestora:
__________________________________________________________________
Data și semnătura
Orice persoană fizică ce consideră că i-au fost încălcate drepturile, se poate adresa OPC-ului prin sezisări sau reclamaţii. Înainte de a face acest lucru, consumatorul trebuie să discute cu operatorul economic de la care a cumpărat produsul sau a achiziţionat un serviciu în vederea soluţionării problemei.
Conţinutul acesteia trebuie să fie cât mai concis, să reiasă exact problema care s-a ivit, să facă referire la datele de identificare ale produsului sau serviciului cumpărat și la modul prin care reclamantul dorește să fie despăgubit.
Pe lângă reclamaţie, e important să atașăm și copii ale tuturor documentelor referitoare la problema în cauză, dar în niciun caz originalele. Reclamaţia trebuie făcută în nume personal și de aceea, aceasta trebuie să includă datele de identifi care ale reclamantului, respectiv numele și prenumele, adresa și numărul de telefon.
76
5. NORME DE IGIENĂ ÎN CREȘTEREA ANIMALELOR ȘI
PREPARAREA HRANEI
Igiena este o ramură a medicinei preventive care se ocupă cu studierea factorilor de mediu asupra sănătăţii oamenilor, cu rolul de a preveni îmbolnăvirea și deci de a crește durata de viaţă a populaţiei.
1. De ce trebuie spălate legumele înainte de a fi consumate?
2. Cum apreciaţi bucătăria din imagine din punctul de vedere al igienei?
Toate măsurile care se întreprind și care au ca scop igiena produselor alimentare și cea individuală a lucrătorilor, precum și starea de curăţenie a echipamentelor de lucru și a locului de muncă formează norme igienice. Acestea trebuie însușite și respectate, fiind obligatorii la locurile de muncă.
Normele de igienă au ca obiective principale:
• expunerea spre consum a alimentelor să fie făcută astfel încât să fie evitat orice risc de contaminare și depreciere a acestora;
• transportul, păstrarea și servirea alimentelor să se realizeze numai în recipiente igienizate corespunzător sau în recipiente de unică folosinţă;
• alimentele să fie ambalate sau preambalate în cazul în care acestea nu sunt destinate consumului la faţa locului (pentru activitate de catering sau hrană rece pentru perioada organizării de drumeţii);
• separarea materiilor prime pentru prepararea alimentelor de mâncărurile deja preparate, în special carnea crudă de vită, porc, pasăre, pește și ouăle;
• alimentele să nu fie păstrate pentru mai mult de 2 ore la temperaturi mai mari de
32 grade Celsius, riscul de alterare fiind ridicat.
Personalul din industria alimentară trebuie să fie calificat, instruit periodic și verificat în mod frecvent asupra igienei personale. Acesta nu are voie să intre în bucătărie purtând bijuterii, cu unghii lăcuite sau cu gene false și fără echipamentul de lucru. Personalul va purta echipament sanitar de protecţie (mănuși, botoși, șorturi, măști, acoperitori de cizme și bonete de unică folosinţă). Lucrătorul trebuie să spele mâinile ori de câte ori este nevoie.
77
În ceea ce privește creșterea animalelor se vor avea în vedere aspecte legate de mulsul acestora, îmbrăcămintea angajaţilor, curăţenia adăpostului și a animalelor. Mulsul se va realiza în spaţii special amenajate, folosind echipamente de lucru (mulgătoare, găleţi, recipiente) ce trebuie sterilizate înainte de mulgerea animalului și mâinile curate. După operaţia de mulgere, vasele vor fi închise etanș, iar transportul către zonele de prelucrare se va face în cisterne frigorifice.
Nerespectarea normelor de igienă poate duce la comercializarea unor produse care să conţină:
• fire de păr, unghii, obiecte personale, nasturi provenind de la personalul angajat;
• așchii de lemn, cioburi de sticlă sau porţelan, ce pot proveni de la ustensile;
• zugrăveală, praf, cioburi de sticlă, ce pot proveni de la spaţiul de producţie;
• pământ, nisip, pietriș, aţe, provenind de la materiile prime;
• bacterii, viruși, paraziţi, din cauza neefectuării controlului veterinar, înainte și după sacrificarea animalului, sau a depozitării necorespunzătoare.
Fiecare tip de materie primă trebuie să fie depozitată în câte un spaţiu separat.
Recipientele trebuie să aibă etichete pe care să fie înscrise numele materiei prime, locul și data expirării. Depozitarea vaselor de bucătărie se va face, de asemenea, separat de vesela folosită pentru clienţi.
Bucătăria unui restaurant trebuie să aibă un sistem de ventilaţie funcţional, iar iluminarea trebuie făcută corespunzător în toate spaţiile de lucru. Este obligatoriu ca aceasta să fie dotată cu reţea de apă potabilă, rece și caldă. Deșeurile se vor depozita în containere cu capac, prevăzute cu saci de unică folosinţă și vor fi evacuate cât mai repede.
Toate vasele, vesela, ustensilele, aparatele de bucătărie cu care alimentele intră în contact atât la prepararea acestora cât și la servire trebuie să fie spălate, să nu prezinte praf sau alte corpuri străine.
1. Ce rol au normele de igienă în prepararea alimentelor?
2. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
• Un bucătar trebuie să: a. nu poarte echipamentul de lucru; b. poarte asupra sa bijuterii; c. se spele pe mâini.
• Normele de igienă se referă la: a. dotarea bucătăriei; b. hrănirea animalelor; c. starea de curăţenie a locului de muncă.
3. Transcrie și completează pe caiet următoarele enunțuri, respectând adevărul științific. a. Expunerea spre consum a alimentelor trebuie să fie făcută astfel încât să fie evitat orice risc de ................... și depreciere a acestora. b. Recipientele trebuie să aibă etichete pe care să fie înscrise numele materiei prime, locul și data ................... .
78
6. PROMOVAREA ȘI VALORIFICAREA PRODUCȚIEI VEGETALE,
ANIMALIERE, PRODUSELOR ALIMENTARE
Valorificarea produselor alimentare se face pentru consumul propriu sau prin vânzare, prin intermediul comerţului. Comercializarea se face prin magazine cu autoservire
(market, supermarket, hypermarket, pieţe agroalimentare), magazine alimentare sau stradal (standuri, tarabe, târguri). Comercializarea alimentelor se poate realiza și prin comenzi telefonice (catering) sau folosind internetul (magazine virtuale).
Comercializarea produselor alimentare presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. pregătirea pentru vânzare (sortarea, etichetarea, cântărirea, porţionarea, preambalarea);
2. promovarea (pliante, afișe, broșuri, mass-media, prospecte, cataloage etc.);
3. vânzarea produselor (autoservire, cu plata la vânzător, pe bază de comandă).
Prin promovarea unui produs se înţelege totalitatea acţiunilor întreprinse cu scopul informării și atragerii cât mai multor potenţiali cumpărători către produsele oferite pentru a putea fi vândute.
Redactarea materialelor promoţionale trebuie să se facă corect, în corelaţie cu realitatea iar distribuirea acestora se face adecvat, în locuri vizibile. Promovarea produselor și a serviciilor se face prin tehnici promoţionale: publicitate, promovarea vânzărilor, vânzarea personală, expoziţii. Materialele promoţionale cel mai des întâlnite sunt: broșuri, pliante, afișe, panouri publicitare, cataloage etc.
Oferta restaurantelor va ţine cont de noile produse apărute pe piaţă și de sortimentele de preparate solicitate de clienţi. Oferta cuprinde meniul pentru masa de dimineaţă, de prânz și seară, pentru mese festive, specialitatea zilei, specialitatea bucătarului. Se vor promova toate categoriile de preparate culinare disponibile.
Producţia principală obţinută prin cultivarea plantelor sau creșterea animalelor ajunge pe piaţă, pentru a fi valorifi cată, sub formă de materie primă sau preparate culinare, folosite de oameni pentru a-și satisface nevoia de hrană. Multitudinea alimentelor din fiecare
gamă de produse este atât de mare încât orice detaliu contează în vânzarea acestora.
1. Ce se înțelege prin valorificare? Dar prin promovare?
2. Enumeră trei tehnici promoționale.
3. La ce sunt expuși consumatorii dacă produsele de origine animală nu ar fi supuse controlului sanitar-veterinar?
Realizează o reclamă pentru laptele de consum.
79
RECAPITULARE
1. Alcătuiește enunțuri cu următoarele cuvinte:
2. Completează piramida alimentației sănătoase cu denumiri de alimente.
4. Realizează un eseu de maximum o pagină cu tema „Norme de igienă în bucătărie”, având în vedere următoarele:
3. Răspunde la următoarele întrebări:
- calitate; - igienă;
- organoleptice ; - valorificare;
- nutritivă; - promovare;
- energetică; - drepturi;
- estetică; - protecţie.
• igiena alimentelor;
• igiena personală;
• curăţenia obiectelor folosite la prepararea și servirea hranei;
• curăţenia spaţiului de lucru.
■ Ce organe folosește omul pentru a stabili proprietăţile organoleptice ale alimentelor?
■ Care sunt substanţele nutritive de care organismul are nevoie?
■ Cum se numește autoritatea naţională a statului care se ocupă cu protecţia consumatorului?
80
EVALUARE
1. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
2. Transcrie și completează următoarele enunțuri.
3. Răspunde la următoarele întrebări:
• Valoarea energetică a alimentelor este determinată de: a. glucide, minerale, igienă; b. lipide, vitamine, minerale; c. proteine, lipide, glucide.
• Vitamina C se găsește în: a. citrice, struguri; b. pește, ciuperci; c. spanac, varză.
• Promovarea produselor alimentare se poate face cu ajutorul: a. conţinutului de substanţe nutritive; b. panourilor publicitare; c. valorifi cării alimentelor.
• O alimentaţie sănătoasă trebuie să conţină toate ………………de substanţe nutritive.
• Orice persoană fizică care consideră că i-au fost încălcate drepturile, se poate adresa ……………… prin sesizări și reclamaţii.
• Transportul, păstrarea și servirea alimentelor să se realizeze numai în …………. igienizate corespunzător sau în recipiente de unică folosinţă.
• Ce alimente nu trebuie consumate în exces?
• Ce rol au normele de igienă în prepararea hranei?
• Ce se înţelege prin promovare? Dar prin valorificare?
(3 puncte)
(3 puncte)
(1,5 puncte)
(1,5 puncte)
TOTAL: 10 puncte (1 punct din oficiu)
Senzaţii Caracteristici olfactive miros plăcut specific preparatelor de panificaţie proaspete vizuale
gustative tactile
4. Se dă produsul „corn școlar”. Determină proprietățile organoleptice ale acestuia, completând tabelul următor, după model.
81
UNITATEA 4
Conținuturi
DEZVOLTARE DURABILĂ
(stil de viață sănătos, mediu curat, influența asupra individului/ societății)
1. FACTORI DE MEDIU CARE INFLUENȚEAZĂ CULTIVAREA PLANTELOR, CREȘTEREA
ANIMALELOR, PRELUCRAREA, TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA PRODUSELOR
ALIMENTARE
Alimentația omului, satisfacerea nevoii de hrană, alimentația echilibrată
2. ALIMENTE DE ORIGINE MINERALĂ, VEGETALĂ, ANIMALĂ
3. ALCĂTUIREA MENIURILOR. CRITERII DE ÎNTOCMIRE. OBICEIURILE ALIMENTARE
ALE ELEVILOR
4. PRODUCȚIA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ECOLOGICE ȘI ROLUL ACESTORA ÎN
ASIGURAREA SĂNĂTĂȚII
5. NORME SPECIFICE DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
82
1. FACTORI DE MEDIU CARE INFLUENȚEAZĂ CULTIVAREA
PLANTELOR, CREȘTEREA ANIMALELOR, PRELUCRAREA,
TRANSPORTUL ȘI DEPOZITAREA PRODUSELOR ALIMENTARE
Creșterea și dezvoltarea plantelor este infl uenţată de factorii de mediu, care constituie cadrul de viaţă al plantelor.
Apa este unul dintre factorii importanţi pentru viaţa plantei. Ea dizolvă și transportă substanţele hrănitoare de la rădăcină până la frunze, unde acestea sunt transformate în alte substanţe cu care planta se hrănește. Când cantitatea de apă din sol este insufi cientă, omul asigură necesarul de apă prin irigaţii.
Aerul are un rol important atât la suprafaţa solului cât și în interiorul acestuia.
Oxigenul din compoziţia aerului este folosit de plantă pentru transpiraţie, iar dioxidul de carbon pentru fotosinteză. Mărirea cantităţii de aer în sol este asigurată de om prin lucrări agricole (arat, grăpat, rărit și administrarea de îngrășământ natural).
Lumina naturală (provenită de la soare) are o importanţă deosebită în creșterea și dezvoltarea plantei, cu ajutorul ei realizându-se fotosinteza (producerea de substanţe hrănitoare). Necesarul de lumină pentru plante este asigurat și de om prin lucrări agricole (rărit, plivit, erbicidat).
Temperatura este unul dintre cei mai importanţi factori, cu acţiune directă asupra părţilor aeriene ale plantelor și indirectă asupra părţilor din sol ale acestora.
Germinarea seminţelor și stadiile de dezvoltare ale plantelor necesită o anumită temperatură a aerului și a solului. În cazul temperaturilor scăzute, omul intervine pentru protejarea plantelor cu: folie, frunze, paie, gunoi de grajd, substanţe fumigene etc.
Factori de mediu care infl uențează cultivarea plantelor relieful, vântul, solul etc. lumina temperatura aerul apa hrana
83
Hrana are un rol important în etapele dezvoltării plantei. Aceasta este preluată din sol de către plantă, sub formă de substanţe hrănitoare. Pentru îmbunătăţirea aportului de elemente nutritive, omul intervine prin lucrările solului, distrugerea buruienilor, alternarea culturilor, administrarea de îngrășăminte etc.
Alţi factori care infl uenţează cultivarea plantelor sunt: relieful, vântul, solul etc. Pentru cultivarea plantelor în zonele de infl uenţă ale acestor factori se ţine cont de soiurile potrivite.
Factorii de mediu pot influenţa în mod negativ cultivarea plantelor prin inundaţii, poluarea aerului, secetă, grindină etc.
Creșterea animalelor este infl uenţată de factori de mediu naturali și factori de mediu artificiali.
Aerul are un rol important pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a animalelor.
Acesta trebuie să fie curat, să fie lipsit de gaze nocive, iar umiditatea să fie optimă pentru evitarea îmbolnăvirii animalelor.
Temperatura trebuie să fie potrivită, nici prea ridicată (duce la stări de somnolenţă până la decesul animalelor), nici prea scăzută (deoarece aceasta duce la îmbolnăvire).
Precipitațiile (ploile, ninsorile, grindina etc.) dăunează sănătăţii animalelor.
Dacă acestea sunt expuse precipitaţiilor, pofta de mâncare a animalelor scade și acestea se pot îmbolnăvi.
Radiațiile solare sunt favorabile animalelor dimineaţa, când nivelul acestora nu este prea ridicat, deoarece ajută la fixarea calciului în oase.
Aerul are un rol important pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a animalelor. temperatura precipitaţiile radiaţiile solare naturali
Factori de mediu care infl uențează creșterea animalelor artificiali adăposturi așternutul din adăposturi
84
Factorii de mediu artificiali pentru creșterea animalelor sunt asiguraţi de om prin adăposturi (umbrare, coteţe, grajduri etc.), dotate cu guri de aerisire și așternuturi.
Prelucrarea, transportul și depozitarea produselor alimentare sunt influenţate atât de factorii interni cât și de cei externi, care le pot modifica proprietăţile fundamentale, prin procese de degradare, alterare, contaminare chimică sau microbacteriologică, impurificare cu substanţe străine etc.
Cei mai importanţi factori externi care produc modifi cări calitative produselor alimentare în timpul acestor operaţii sunt: prezenţa aerului și compoziţia acestuia, parametrii atmosferici ai mediului înconjurător (umiditatea relativă a aerului, temperatura), radiaţiile luminoase, microorganismele din mediul extern, natura ambalajului de contact cu marfa, microclimatul și igiena depozitelor, natura produselor învecinate.
Efectele nedorite ale acestor factori de mediu pot fi înlăturate prin folosirea de ambalaje, iar spaţiile de prelucrare și depozitare să fie în conformitate cu cerinţele alimentului (temperatură, umiditate, mediu etc.).
Condiţiile și mijloacele de transport sunt stabilite în concordanţă cu modul de ambalare, cu caracteristicile produselor, cu destinaţia și durata transportului, astfel încât să fie evitate trepidaţiile, contactul direct cu factorii atmosferici, să se asigure o poziţie cât mai corectă a produselor în mijloacele de transport etc.
Spaţiile de depozitare asigură condiţiile de menţinere a integrităţii produselor și uneori de îmbunătăţire a însușirilor lor calitative (vinul, brânza etc.);
În care dintre cele două situaţii prezentate în imagini, transportul produselor alimentare se face în condiţii optime?
Realizează un experiment privind perisabilitatea unui aliment (unt, carne crudă, lapte, pește, cașcaval etc.) prin depozitarea acestuia în condiții variate de mediu (temperatură, umiditate) și determină riscurile pentru sănătate în cazul consumării produselor depozitate necorespunzător.
85
Alimentația omului, satisfacerea nevoii de hrană, alimentația echilibrată
2. ALIMENTE DE ORIGINE MINERALĂ, VEGETALĂ, ANIMALĂ
1. Ce produse alimentare sunt prezentate în imagini?
2. Sub ce formă pot fi consumate acestea?
3. Daţi exemple de produse alimentare care se pot consuma în stare naturală și exemple de produse alimentare care se pot consuma doar preparate.
Alimentele sunt produse care servesc ca hrană oamenilor, unele putând fi consumate în stare naturală, iar altele necesitând prelucrarea. Ele pot fi de origine minerală, vegetală sau animală.
Alimentele de origine minerală (care provin din scoarţa terestră) sunt apa și sarea.
Apa este elementul vital pentru oameni, plante, animale și poate fi consumată în stare naturală (izvoare, fântâni) sau tratată (în instalaţii speciale). Este absolut necesar ca apa să fie potabilă, fie că e pentru băut, fie că o folosim pentru prepararea alimentelor.
86
Apa constituie, în medie 60% din masa corporală a omului și are multe roluri: dizolvă și transportă substanţele nutritive, reglează temperatura și transpiraţia corpului, elimină toxinele din organism și ajută la digestie.
Zilnic, organismul uman are nevoie de o cantitate sufi cientă de apă (circa 2 l) pentru a menţine în echilibru toate procesele vitale. Astfel, în afară de apa potabilă pe care o bea, omul își completează necesarul de apă și prin consumul de legume, fructe și lapte.
Sarea este considerată unul dintre cele mai vechi și cunoscute condimente. Ea este extrasă din salină și constituie condimentul de bază în alimentaţie.
Sarea este o substanţă indispensabilă pentru organism, atunci când este consumată în cantităţi normale (circa 3g/ zi), contribuind la funcţionarea în bune condiţii a sistemului nervos, stimulând contracţiile musculare, îmbunătăţind activitatea inimii, ajutând la menţinerea hidratării corpului și având rol în procesul de creștere etc.
Consumul de sare în exces duce la tulburări ale funcţiilor organismului. Pentru a reduce cantităţile zilnice de sare, se recomandă consumul de fructe și legume, deoarece acestea echilibrează efectele negative asupra organismului.
Alimentele de origine vegetală sunt: fructele, legumele și cerealele.
Alimente de origine vegetală
Fructele sunt alimente cu un conţinut ridicat de apă, minerale, vitamine și zaharuri, care nu trebuie să lipsească din alimentaţia omului.
După structură, fructele se clasifi că în:
• fructe seminţoase (mere, pere, gutui etc.); fructe legume cereale fructe
87
• fructe sâmburoase (prune, piersici, cireșe, caise etc.);
• fructe nucifere (nucile, alunele, arahidele etc.);
• fructe bace (căpșune, fragi, zmeură, mure, struguri etc.).
Legumele sunt alimente care nu trebuie să lipsească din alimentaţia zilnică a omului, deoarece ele sunt bogate în substanţe nutritive.
Legumele se clasifi că în:
• legume fructoase (roșii, ardei, vinete etc.);
• legume rădăcinoase (ridiche, morcov, ţelină etc.);
• legume frunzoase (salată verde, spanac, pătrunjel etc.);
• legume tuberculifere (cartofi );
• legume bulbifere (ceapă, usturoi etc.);
• legume vărzoase (varză, conopidă);
• legume păstăioase (fasole, mazăre).
Fructele și legumele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrate. Din fructe se pot obţine gemuri, dulceţuri, compoturi, sucuri, siropuri etc., iar legumele pot fi consumate: fierte, coapte, murate, conservate etc. legume cereale
87
88
Cerealele sunt o sursă importantă de hrană pentru oameni, deoarece au un bogat conţinut de substanţe hrănitoare.
Grâul este cea mai cultivată cereală, prin importanţa pe care o are în obţinerea făinii, fiind prezentă pe mese zilnic, sub formă de produse de panifi caţie (pâine, paste făinoase, biscuiţi etc.).
Porumbul este utilizat în hrana oamenilor, după măcinare obţinându-se mălaiul folosit la prepararea mămăligii și a altor produse (fulgi, pufuleţi, turte etc.).
Orezul este un aliment gustos, sănătos, dietetic, fiind folosit în prepararea diverselor mâncăruri: pilaf, garnituri, supe, deserturi etc.
Secara are un conţinut ridicat de substanţe minerale și este folosită sub formă de făină în prepararea pâinii, aceasta având o culoare mai închisă decât grâul.
În alimentaţia omului sunt și alte alimente obţinute prin prelucrarea unor materii prime de origine vegetală. Astfel, zahărul se obţine din trestia de zahăr și sfecla de zahăr, iar uleiul se obţine din floarea-soarelui, soia, porumb, măsline etc.
Zahărul este o sursă importantă de energie, dar consumat în exces duce la creșterea în greutate și la apariţia unor boli (diabet, apariţia cariilor dentare etc.).
Uleiul, ca și zahărul, este o sursă importantă de energie, atunci când este consumat în cantităţi moderate. Când este consumat în cantităţi mari, acesta duce la creșterea colesterolului în sânge și la obezitate, iar când este consumat în cantităţi mici acesta duce la subalimentaţie. carne
Alimente de origine animală carne lapte ouă
Alimentele de origine animală sunt: carnea, laptele și ouăle.
Carnea este un aliment important pentru hrana oamenilor, deoarece aceasta conţine: proteine, grăsimi, minerale și vitamine.
89
Consumul în exces de sare, zahăr și grăsimi duce la apariția unor boli.
Animalele de la care se consumă cel mai frecvent carnea sunt animalele domestice: porc, vacă, oaie, găină, raţă, curcan, gâscă etc.
Unele dintre acestea (carnea de pui, vită, curcan etc.) se digeră mai ușor datorită conţinutului scăzut de grăsimi, iar altele (carnea de porc, gâscă, raţă, oaie etc.) se digeră mai greu datorită conţinutului ridicat de grăsimi.
Spre deosebire de carnea mamiferelor și a păsărilor, carnea de pește este ușor de digerat, fiind sursă de acizi grași, proteine, vitamine și minerale, având numeroase beneficii pentru organismul uman, dar trebuie consumată cu moderaţie.
Pentru o alimentaţie sănătoasă se recomandă ca prepararea cărnii să se facă folosind metode termice (fierbere, frigere, coacere, în vid).
Laptele este unul dintre cele mai hrănitoare alimente prin conţinutul de substanţe nutritive care se găsesc în proporţii optime.
Acesta este asimilat de organism mai bine decât orice aliment, putând fi consumat atât în stare proaspătă cât și sub formă de produse lactate: smântână, iaurt, brânză, unt, cașcaval etc.
Ouăle sunt o importantă sursă de vitamine, proteine și minerale. Acestea nu trebuie să lipsească din alimentaţie, dar e recomandat să se consume moderat.
Ouăle se prepară în diverse feluri, dar cel mai bine tolerate sunt cele fierte. lapte ouă
90
1. Răspunde la întrebări.
• Ce sunt alimentele?
• Care sunt alimentele ce consumate în exces, pot dăuna grav sănătăţii?
• Care sunt alimentele de origine animală?
2. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
• Dintre următoarele alimente, nu este cereală: a) conopida; b) gutuia; c) secara; d) cartoful.
• Care dintre alimente sunt de origine vegetală? a) ardeiul; b) gutuia; c) laptele; d) pătrunjelul.
• Care dintre alimente se consumă doar prelucrate? a) carnea; b) ouăle; c) fructele; d) porumbul.
3.
Realizează pe caiet un organizator asemănător cu cel de mai jos și completează-l cu informații despre apă, zahăr și legume.
ŞTIU−VREAU SĂ ŞTIU−AM ÎNVĂŢAT
ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM ÎNVĂȚAT
Ce este sarea.
Ce alimente de origine vegetală au un conţinut ridicat de sare?
Sarea este o substanţă de origine minerală și se extrage din salină.
Realizează un pliant de promovare a unui produs alimentar, la alegere, care să conțină informații despre: beneficiile și modul de consum al alimentului; caracteristicile organoleptice; conținutul de substanțe hrănitoare.
Distribuie pliantul colegilor din clasă.
91
Alimentația omului, satisfacerea nevoii de hrană, alimentația echilibrată
3. ALCĂTUIREA MENIURILOR. CRITERII DE ÎNTOCMIRE.
OBICEIURILE ALIMENTARE ALE ELEVILOR
Meniul reprezintă totalitatea produselor și preparatelor alimentare care se servesc într-o anumită ordine, la o masă sau pe parcursul unei zile.
Pe parcursul unei zile se servesc trei mese principale și două gustări.
La întocmirea unui meniu se ţine cont de: tipul mesei, vârsta și starea de sănătate, intensitatea activităţii (fizică sau psihică), necesităţile fiziologice ale organismului, cantităţile de factori nutritivi prin asocierea alimentelor de origine vegetală și animală, raţia calorică a fiecărei mese, compoziţia alimentelor, anotimp etc.
Pentru a se asigura o alimentaţie sănătoasă, trebuie să se realizeze un echilibru permanent între necesităţile fiziologice ale organismului și cantităţile de factori nutritivi.
O mare importanţă în alimentaţia raţională o are repartizarea meselor pe zi, raportate la cantitatea calorică a alimentelor, astfel:
• la micul dejun aproximativ 30%;
• la gustări aproximativ 10%;
• la prânz (dejun) aproximativ 40%;
• la cină aproximativ 20%.
Micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei, având rolul de a asigura energie pentru întreaga zi. Un mic dejun sănătos ar trebui să conţină alimente bogate în calciu (lapte, unt, iaurt, brânzeturi etc.), cereale integrale, proteine (ouă și preparate din carne), legume și fructe.
Denumește produsele și preparatele alimentare din imagini și spune în ce moment al zilei le consumi.
92
Dejunul (prânzul) este masa principală a zilei și este alcătuit din două feluri de mâncare și desert. Primul fel de mâncare are rolul de a stimula apetitul, de a pregăti stomacul în vederea digerării hranei și poate fi format din supe sau ciorbe (de carne, de legume).
Felul doi constituie partea esenţială a prânzului, conţinând cele mai mari cantităţi de substanţe nutritive, numit și felul principal, care poate fi alcătuit din diferite preparate cu legume și carne (fripturi, soteuri, mâncăruri etc.), iar desertul din fructe, tarte, plăcinte etc.
Cina, fiind ultima masă a zilei, se recomandă a fi luată cu 2-3 ore înainte de somn și trebuie să conţină preparate ușor de digerat (pește, orez, legume etc.).
Necesarul zilnic de calorii se calculează în funcţie de: vârstă, sex, activitatea depusă, greutate și înălţime.
1. În care dintre cele trei situaţii, copilul mănâncă alimente sănătoase?
2. Tu ce alimente consumi la gustare când ești la școală?
Obiceiurile alimentare ale copiilor se formează în copilărie, urmând modelul alimentaţiei familiei. Atunci când aceste obiceiuri sunt nesănătoase este important să se intervină, deoarece acestea ar putea dura toată viaţa.
La școală sau în colectivitate, elevii descoperă modul de alimentaţie al celorlalţi elevi, se deprind cu un program ordonat de alimentaţie, sunt puși deseori în faţa unor feluri de mâncare pe care nu le-au întâlnit până atunci sau nu le-au preferat și astfel ajung să-și diversifice preferinţele și modul de alimentaţie.
Deși, alimentaţia copilului tinde să se apropie progresiv de cea a adultului prin prezenţa proteinelor, mineralelor și vitaminelor, din meniul copilului nu trebuie să lipsească laptele care trebuie consumat în cantitate mai mare decât de către adult.
Necesarul zilnic de calorii este cuprins între 2 000 - 2 500 kcal și este alcătuit din 12-15 % proteine, 35-40% lipide și 40-50% glucide.
Necesarul de proteine se poate lua din: carne, lapte, ouă, fasole, nucifere etc.; lipidele din: unt, smântână, brânză, uleiuri vegetale, cașcaval, carne etc., iar glucidele din: pâine, făinoase, fructe, cartofi , legume uscate sau proaspete etc.
93
1. Răspunde la întrebări.
• Ce este meniul?
• Cum se numesc mesele principale ale zilei?
• Care dintre cele trei mese este considerată cea mai importantă?
2. Enumeră alimentele pe care le consumi de obicei. Pe care dintre acestea le consideri sănătoase și pe care nu? Argumentează-ți răspunsul.
3. Întocmește un meniu pentru o zi, respectând principiile unei alimentații sănătoase și echilibrate, după modelul prezentat în imaginea de mai jos.
În graficul de mai jos este prezentat numărul de mese la care s-a consumat fiecare produs, timp de o săptămână, pentru o familie.
Realizează și tu un astfel de grafic în care să reprezinți consumul de alimente în familia ta, tot pe o perioadă de o săptămână.
Stabilește o întâlnire cu medicul școlii, prezentați fișele și discutați despre eventualele deficite sau excese în ceea ce privește consumul alimentelor. legume fructe carne lactate ouă cereale alimente numărul de mese
5
10
15
20
94
4. PRODUCȚIA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ECOLOGICE
ȘI ROLUL ACESTORA ÎN ASIGURAREA SĂNĂTĂȚII
Producția ecologică constă în obţinerea de produse de origine vegetală sau animală care au fost obţinute fără să se utilizeze substanţe chimice sintetice sau componente modificate genetic și nu au fost expuse iradierii.
În urma obţinerii produselor ecologice, numite și organice sau biologice, mediul înconjurător nu a avut de suferit.
Astfel, carnea, ouăle și lactatele ecologice provin de la animale cărora nu li s-au administrat hormoni de creștere și nici antibiotice.
Alimentele ecologice de origine vegetală sunt obţinute din culturi care nu au fost tratate cu substanţe chimice (pesticide, fertilizanţi, amelioratori etc.)
Ai văzut sau ai consumat produse care aveau pe etichetă această siglă? Știi ce reprezintă?
Pe sigla de certificare a produselor ecologice românești este scris „Agricultura
Ecologică”, cu prescurtarea „ae”.
„Agricultura Ecologică” este termenul atribuit României de către Uniunea
Europeană (UE) și este similar cu termenii „Agricultura biologică” sau „Agricultura organică”, utilizaţi în alte ţări membre.
Produsele pe a căror etichetă se afl ă sigla pentru agricultura ecologică, informează consumatorii că sunt produse ecologice și garantează că acestea au fost obţinute respectând cu stricteţe regulile de producţie, procesare și certificare.
Pentru folosirea siglei „ae” pe etichetele produselor ecologice, producătorii trebuie să respecte reguli stricte de producţie, procesare și certificare.
95
1. Răspunde la întrebări.
• În ce constă producţia ecologică?
• Ce alte denumiri mai au produsele ecologice?
• Care dintre siglele de mai jos este a produselor ecologice românești?
Eticheta produselor ecologice conţine următoarele elemente: numele și adresa producătorului sau prelucrătorului, denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată, numele și marca organismului de inspecţie și certificare, condiţiile de păstrare, termenul de valabilitate, interzicerea depozitării în același spaţiu a produselor ecologice alături de alte produse. fructe uscate
NUMAI PRODUSE NAȚIONALE - FĂRĂ IMPORTURI
ROMÂNIA
Certificat de NoName SRL
Sigla UE pentru produse ecologice numită și sigla comunitară poate fi folosită alături de sigla „ae” pentru etichetele produselor importate.
Această siglă oferă consumatorilor garanţia că: cel puţin 95% din ingredientele produsului au fost produse după metoda de producţie ecologică; produsul respectă regulile de obţinere prin procedee tehnologice; produsul provine direct de la producător sau procesator, într-un ambalaj sigilat; produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului și numele sau codul organismului de inspecţie și certificare.
Produsele ecologice au rolul de a asigura starea sănătăţii consumatorului.
Aceste produse alimentare au un gust mult mai bun decât cele convenţionale, iar consumul acestora reduce riscul de îmbolnăviri.
Produsele ecologice faţă de cele convenţionale sunt mai bogate în vitamine și minerale (de peste 50%) și alte substanţe benefice organismului (de până la 40%). a b c d
96
2. Identifi că produsele ecologice prezentate în imaginile de mai jos.
• Elevii sunt împărţiţi în grupe.
• Fiecare grupă realizează postere cu îndemnuri privind promovarea consumului de produse ecologice.
• Posterele se expun într-o galerie.
• Reprezentantul fiecărei grupe prezintă cât mai clar, concis și convingător produsul.
• Fiecare grupă va analiza, pe rând, fiecare exponat exprimând idei și soluţii.
• După turul galeriei, grupele își reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte.
• Cadrul didactic face referiri la modul de lucru al fiecărei echipe.
TURUL GALERIEI
Vizionează un fi lm documentar/ didactic cu privire la rolul agriculturii ecologice și al procesării ecologice a alimentelor în asigurarea sănătăţii.
Realizează propria siglă eco și o etichetă pentru un aliment preferat.
Fructe uscate
NUMAI PRODUSE NAȚIONALE - FĂRĂ IMPORTURI
ROMÂNIA
Certificat de NoName SRL
„Promovarea produselor eco”
3.
97
5. NORME SPECIFICE DE SECURITATE
ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Normele specifice de securitate și sănătate în muncă sunt reguli care trebuie aplicate și respectate și cuprind măsuri obligatorii pentru desfășurarea principalelor activităţi în condiţii de securitate a muncii.
Pentru desfășurarea activităţilor în condiţii de siguranţă se au în vedere toate măsurile de securitate a muncii la nivelul tuturor componentelor: executant (persoana implicată în executarea unei sarcini de muncă), sarcina de muncă (totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate), mijloace de producție (totalitatea mijloacelor de muncă și a obiectelor muncii), mediul de muncă (totalitatea condiţiilor în care își desfășoară activitatea) și interacţiunea dintre acestea.
Identifi că și denumește cele patru elemente implicate în desfășurarea activităţii prezentate în imagine.
Pentru lucrările de cultivare a plantelor trebuie să se respecte o serie de norme de protecţie a muncii:
• să verifice starea uneltelor agricole înainte de utilizare;
• să mânuiască cu atenţie uneltele agricole pentru a evita rănirea;
• să verifice starea mașinilor și utilajelor agricole înainte de folosire;
• să folosească mașinile și utilajele în scopul pentru care acestea au fost fabricate;
• urcarea și coborârea executantului pe mașinile agricole se va face doar când acestea sunt staţionate;
• defecţiunile mașinilor și utilajelor se vor remedia doar de specialiști, în timpul staţionării acestora;
• în timpul executării lucrărilor agricole accesul altor persoane este interzis;
• înainte de executarea lucrărilor se verifică prinderea utilajelor de mașinile agricole.
98
• prepararea soluţiilor pentru combaterea bolilor și dăunătorilor se va face în locuri special amenajate și în recipiente destinate numai în acest scop;
• persoanele care folosesc substanţe împotriva bolilor și dăunătorilor trebuie să poarte echipament de protecţie, iar după executarea lucrărilor să se facă o igienă corporală riguroasă.
Descrie cele patru componente din cadrul activităţilor desfășurate în imagini.
Pentru executarea lucrărilor de creștere a animalelor se vor respecta următoarele norme de securitate și sănătate în muncă:
• să poarte echipamente individuale de protecţie corespunzătoare lucrărilor pe care le execută cu instalaţiile și utilajele din dotare (dezinfecţie, deratizare etc.);
• să se afișeze instrucţiuni de folosire a utilajelor și indicatoare de securitate;
• să se verifice starea de funcţionare a utilajelor înainte de utilizare, iar eventualele defecţiuni să se remedieze de persoane calificate;
• să se folosească cu atenţie uneltele în timpul hrănirii și îngrijirii animalelor;
• să existe instalaţii de protecţie contra trăsnetului la adăposturi;
• dotarea cu stingătoare și sisteme de alarmare la incendiu;
• dotarea cu mijloace și ieșiri de evacuare;
• instruirea personalului și efectuarea de exerciţii periodice în vederea evacuării în caz de incendiu.
Realizați, în școală, o minicampanie de informare cu privire la respectarea regulilor specifice de igienă, a măsurilor de sănătate și securitate a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, prin realizarea și afișarea unor materiale în locuri vizibile.
MICUL POMPIER
Stabiliţi o întâlnire cu responsabilul
PSI (Prevenirea și Stingerea Incendiilor) din școala voastră, cereţi informaţii și împreună simulaţi o situaţie de prevenire și stingere a incendiilor.
99
RECAPITULARE
1. Răspunde la întrebări.
2. Transcrie enunțurile, completând spațiile libere astfel încât informațiile să fie adevărate.
4. Redactează un eseu în care să faci o paralelă între produsele convenționale și produsele ecologice.
• Care sunt factorii de mediu care infl uenţează cultivarea plantelor? Dar creșterea animalelor?
• De unde provin alimentele de origine minerală?
• Ce rol au produsele ecologice în alimentaţia consumatorului?
• Ce sunt normele specifice de securitate și sănătate în muncă?
• Oxigenul din compoziţia aerului este folosit de plantă pentru ...., iar dioxidul de carbon pentru .... .
• Factorii de mediu naturali care infl uenţează creșterea animalelor sunt: ...., ....,
.... și .... .
• Legumele sunt alimente care nu trebuie să lipsească din alimentaţia zilnică a omului, deoarece sunt bogate în .... .
• Prânzul este masa .... a zilei și este alcătuit din .... feluri de mâncare și desert.
3. Identifi că în care dintre situațiile prezentate în imaginile de mai jos nu s-au respectat normele de securitate și sănătate în muncă.
100
2. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
4. Redactează un eseu în care să evidențiezi importanța alimentelor de origine minerală în alimentația omului.
■ Alimentele de origine vegetală sunt: a. fructe, legume, sare; b. fructe, cereale, legume; c. fructe, cereale, grăsimi.
■ Fructele sunt alimente cu un conţinut ridicat de: a. apă, minerale, vitamine, sare; b. apă, minerale, vegetale, zaharuri; c. apă, minerale, vitamine, zaharuri.
■ Alimentele de origine animală sunt: a. carnea, laptele, ouăle; b. carnea, lipidele, ouăle; c. carnea, laptele, grâul.
EVALUARE
1. Realizează un tabel asemănător cu cel de mai jos și completează-l, după model.
Factori de mediu naturali care infl uențează creșterea animalelor
Denumirea Rolul
Radiaţiile solare Ajută la fixarea calciului în oase.
(3 x 0,5 p = 1,5 puncte)
(3 x 0,5p = 1,5 puncte)
(5 x 0,6p = 3 puncte)
(3 x 1 p = 3 puncte)
TOTAL: 10 puncte (1 punct din oficiu)
Indicație: Pentru realizarea acestui eseu, se evidențiază rolul fi ecărui aliment de origine minerală.
Formulează întrebări referitoare la nerespectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, de către persoanele din imagine.
3.
Unde?
De ce? Când?
Cum?
4. Redactează un eseu în care să evidențiezi importanța alimentelor de origine
(5 x 0,6p = 3 puncte)
EXPLOZIA STELARĂ
Nerespectarea normelor de securitate și sănătate în muncă
Cine?
101
UNITATEA 5
Conținuturi
ACTIVITĂȚI/ OCUPAȚII/ MESERII
1. Activități, ocupații și meserii
2. Domeniul - cultivarea plantelor
3. Domeniul - creșterea animalelor
4. Domeniul - prepararea și servirea alimentelor
102
1. ACTIVITĂȚI, OCUPAȚII ȘI MESERII
Ocupația este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfășoară o persoană, care este recunoscută de stat și care constituie pentru aceasta sursa de existenţă (bucătar, profesor, vânzător etc.).
Funcția este o formă de ocupaţie, fiind activitatea desfășurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie (director, primar, bucătar șef, administrator restaurant etc.).
Meseria este complexul de cunoștinţe obţinute prin școlarizare și prin practică, necesare pentru executarea anumitor operaţii sau pentru prestarea anumitor servicii
(mecanic de întreţinere, operator prelucrare carne, jurist financiar etc.).
Profesia este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii (profesor, bucătar, jurist etc.). Uneori profesia poate fi și ocupaţie, alteori nu.
Fișa postului cuprinde ansamblul de sarcini, activităţi, condiţii, stiluri și valori ale muncii, realizate de persoane angajate de către o organizaţie conform unui profil specific al acestora, necesare îndeplinirii scopului înfi inţării sale.
Domeniul profesional reprezintă o sferă, un câmp de activitate sau un sector dintr-un domeniu știinţific sau artistic (mecanică, agricultură, electric, chimie industrială, construcţii etc.).
Munca pământului (agricultura) este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale oamenilor.
Oamenii au evoluat, trecând de la vânătoare, pescuit și culegerea produselor vegetale la cultivarea plantelor și creșterea animalelor.
1. Ce activităţi desfășoară persoanele din imagini?
2. Enumeră și alte activităţi practicate de oameni în agricultură.
103
Agricultura este o ramură a economiei ce include cultivarea plantelor și creșterea animalelor, având ca scop producerea de hrană și de materii prime pentru alte domenii de activitate.
În funcţie de tehnologiile utilizate, de specializare, de relaţia cu mediul înconjurător, există trei metode de a practica agricultura:
1. Agricultura convențională se bazează pe concentrarea și specializarea producţiei ce poate afecta mediului înconjurător pe termen lung, mai ales dacă nu se ţine seama de specificul local, de climă, sol, relief etc.;
2. Agricultura durabilă presupune obţinerea de produse competitive utilizând resursele naturale în mod responsabil, prin respectarea mediului înconjurător;
3. Agricultura ecologică încurajează valorificarea resurselor locale, rotaţia culturilor și creșterea animalelor în condiţii cât mai bune, alegerea unor specii de plante și animale adaptate regiunii respective etc.
1. Răspunde la întrebări.
• Ce este ocupaţia? Dar meseria?
• Care este diferenţa dintre profesie și ocupaţie?
• Ce cuprinde fișa postului?
2. Recunoaște și denumește ocupațiile oamenilor din imagini.
Ce meserie ai dori să practici? Argumentează-ți răspunsul.
Caută informații despre această meserie și realizează „Fișa postului”.
104
2. DOMENIUL - CULTIVAREA PLANTELOR
Horticultura (cultivarea legumelor și fructelor, a plantelor și arbuștilor) și silvicultura (studierea, creșterea, exploatarea și protejarea pădurilor) sunt ramuri ale agriculturii.
Agricultorii și lucrătorii calificaţi în culturi de câmp și legumicultură planifi că, organizează și efectuează lucrări agricole necesare pentru creșterea și recoltarea diferitelor tipuri de culturi de câmp cum ar fi grâu și alte cereale, orez, sfeclă, trestie de zahăr, floarea-soarelui, tutun sau alte culturi de câmp, cartofi , varză sau alte legume pentru consum sau vânzare. Aici întâlnim ocupaţii precum:
• agricultor;
• grădinar;
• legumicultor;
• lucrător calificat în culturi de câmp și legumicultură;
• agricultor pentru culturi de câmp ecologice.
Arboricultorii și pomicultorii planifi că, organizează și efectuează lucrări agricole pentru creșterea arborilor, arbuștilor și recoltarea fructelor, cum ar fi pomii fructiferi, arborii de ceai, viţa de vie, arbuștii de afi ne, coacăze, zmeură, pentru vânzare sau consum.
• arboricultor;
• ciupercar;
• fl orar - decorator;
• floricultor;
• peisagist – floricultor;
• lucrător calificat în fl oricultură și arboricultură;
• pomicultor;
• viticultor.
Descrie activităţile desfășurate de oamenii din imaginile de mai sus.
În domeniul cultivării plantelor se întâlnesc diverse ocupaţii și meserii: agricultor, legumicultor, pomicultor, viticultor, grădinar, ciupercar etc.
105
Pentru practicarea meseriilor specifice cultivării plantelor, oamenii planifică, organizează și efectuează lucrări agricole în concordanţă cu fișa postului.
Competențele fundamentale cuprinse în fișa postului se referă la munca în echipă, la comunicare și la respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă (NSSM), a normelor de protecţie a mediului (PM) și a normelor de prevenire a incendiilor (PSI).
FIȘA POSTULUI - AGRICULTOR
Ocupaţia se aplică lucrătorilor din agricultura plantelor de câmp care se ocupă cu activităţile de cultivare a pământului în scopul obţinerii de cereale (grâu, orz, ovăz, orzoaică, porumb); plante tehnice (fl oarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia, rapiţă ș.a.) și culturi furajere (leguminoase și graminee pentru masă verde și fân, plante pentru siloz).
Ocupaţia presupune competenţele necesare pentru: pregătirea terenului, semănatul culturilor, întreţinerea culturilor, recoltarea și valorificarea producţiilor principale și secundare.
Activitatea specifică ocupaţiei presupune o pregătire în special practică. Rezistenţa fizică, capacitatea de lucru în condiţii de stres, abilitatea de a executa ordinele primite reprezintă câteva aptitudini specifice, necesare unui lucrător agricol.
Competenţe specifice, fundamentale și generale ale ocupaţiei:
1. stabilirea amplasamentului și a structurii plantelor de câmp și de grădină;
2. pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturii mari;
3. înfiinţarea culturilor de câmp;
4. executarea lucrărilor de întreţinere a plantelor de câmp și de grădină;
5. recoltarea, depozitarea și valorificarea culturilor de câmp și de grădină;
6. aprovizionarea cu materii prime și materiale;
7. munca în echipă;
8. comunicarea la locul de muncă;
9. respectarea normelor N.S.S.M., P.S.I. și P.M.
1. Enumeră competențele fundamentale cuprinse în fișa postului de agricultor.
2. Realizează un organizator grafic în care să specifici ocupațiile oamenilor din domeniul cultivării plantelor.
Vizitați o fermă de cultivare a plantelor, o seră sau culturile unui producător de legume. Realizează un colaj cu imagini reprezentative ale activităților desfășurate de lucrătorii din aceste locuri.
Ocupaţia se aplică lucrătorilor din
Ocupaţia presupune competenţele necesare pentru: pregăti-
Activitatea specifică ocupaţiei presupune o pregătire în special practică.
Competenţe specifice, fundamentale și generale ale ocupa-
1. stabilirea amplasamentului și a structurii plantelor de
2. pregătirea terenului pentru înfiinţarea culturii mari;
106
3. DOMENIUL - CREȘTEREA ANIMALELOR
În domeniul creșterii animalelor există diverse ocupaţii și meserii: crescător de bovine, crescător de păsări, oier, apicultor, piscicultor etc.
Zootehnia (creșterea animalelor), piscicultura (creșterea peștilor) și apicultura (creșterea albinelor) sunt ramuri ale agriculturii.
Crescătorii de animale pentru producţia de lapte și carne planifi că, organizează și efectuează activităţi pentru creșterea și îngrijirea animalelor domestice cum ar fi vaci, oi, porci, capre, cai, pentru producţia de carne, lapte și alte produse lactate, piei și lână sau pentru utilizarea ca animale de tracţiune și în activităţi sportive sau recreative, pentru vânzare ori în scop propriu.
• cioban (oier);
• crescător - îngrijitor de animale domestice pentru producţia de lapte și carne;
• tocător de furaje;
• crescător bovine, porcine, caprine;
• mamoș porcine;
• baci montan;
• oier montan.
Crescătorii de păsări planifi că, organizează și efectuează activităţi agricole pentru îngrijirea
găinilor, curcanilor, gâștelor, raţelor și a altor pasări de curte, pentru a produce carne, ouă și material de reproducere a efectivelor de păsări, pentru vânzare ori consum propriu.
• crescător de păsări;
• crescător de păsări pentru reproducţie;
• crescător de păsări pentru ouă de consum;
• crescător de pui pentru carne;
• crescător de păsări de rasă și pentru decor.
Apicultorii și sericicultorii planifi că, organizează și efectuează activităţi pentru înmulţirea, creșterea și îngrijirea insectelor, cum ar fi albine, viermi de mătase și alte specii pentru a produce miere, ceară de albine, mătase și alte produse.
• apicultor;
• sericicultor.
Descrie activităţile desfășurate de lucrătorii din imaginile de mai sus.
107
O grupă aparte îi include pe aceia care lucrează în reproducerea, creșterea și îngrijirea mamiferelor nedomestice, vânatului și altor păsări, melcilor, șerpilor și altor reptile, precum și diferitor insecte și animale.
Îngrijitorii de animale de companie hrănesc, dresează și îngrijesc animalele și asistă medicii veterinari, tehnicienii în sănătatea animală și tehnicienii din cadrul unităţilor veterinare, adăposturilor de animale, adăposturilor ce se ocupă cu înmulţirea animalelor, grădinilor zoologice, laboratoarelor, școlilor de echitaţie, școlilor de dresare a câinilor.
Crescătorii de animale planifi că, organizează și efectuează activităţi pentru creșterea și îngrijirea animalelor domestice, păsărilor, albinelor, viermilor de mătase și altor animale nedomestice pentru producţia de carne, produse lactate, miere, piei, materiale textile și alte produse sau pentru utilizarea ca animale de tracţiune și în activităţi sportive sau recreative.
FIȘA POSTULUI - CIOBAN
Ciobanul este un crescător de animale tradiţional, care pentru practicarea acestei ocupaţii ancestrale îmbină în mod armonios tradiţia, pasiunea și profesionalismul. Acesta adoptă noul în tehnologie, însă îl trece prin filtrul său tradiţionalist pe care îl apără cu îndârjire. Ciobanul asigură îngrijirea ovinelor, efectuând furajarea, pășunatul, pregătirea animalelor pentru montă, supravegherea și asistarea fătărilor, îngrijirea animalelor tinere și de îngrășat și exploatarea pentru carne, lapte și lână a ovinelor, cât și gestionarea efectivelor și respectarea cerinţelor de igienă.
Activitatea ciobanului se desfășoară în majoritatea timpului sub cerul liber și uneori în locuri izolate, în condiţii vitrege de climă. Pe lângă aceste activităţi de bază, ciobanul trebuie să cunoască și să aplice normele de tehnica securităţii muncii specifice locului de muncă, normele de prevenire și stingere a incendiilor și de protecţie a mediului și condiţiile de calitate a lucrărilor executate.
1. Formulează câte un enunț cu următoarele cuvinte: apicultor, cioban, piscicultor, antrenor de cai, crescător de păsări.
2. Transcrie pe caiet enunțurile corecte.
Care dintre meseriile specifice creșterii animalelor ți-ar plăcea s-o practici? Argumentează-ți răspunsul.
Realizează o fișă a postului cu atribuțiile care crezi că trebuie îndeplinite pentru a practica o astfel de meserie.
• Ciobanul este un crescător tradiţional de animale.
• Îngrijitorii de animale de companie hrănesc, dresează și îngrijesc animalele sălbatice.
• Apicultorii planifi că, organizează și efectuează activităţi pentru înmulţirea, creșterea și îngrijirea albinelor pentru miere, ceară de albine și alte produse.
108
4. DOMENIUL - PREPARAREA ȘI SERVIREA
ALIMENTELOR
În zilele noastre din ce în ce mai puţin ne facem timp pentru a găti acasă.
Preferăm să cumpărăm ceva de pe drum sau să apelăm la produse semipreparate care nu necesită foarte mult timp pentru a fi pregătite. Pentru a realiza aceasta, trebuie ca cineva să pregătească și să ne servească aceste preparate.
1. Denumește ocupaţiile persoanelor din imagini.
2. Descrie activităţile desfășurate de aceste persoane.
Lucrătorii în domeniul serviciilor furnizează servicii personale și de protecţie legate de furnizarea de alimente, prezintă și vând bunuri cu ridicata sau cu amănuntul în magazine sau unităţi similare, precum și la tarabe și în pieţe.
Bucătarii planifi că, organizează, prepară și gătesc mâncarea în hoteluri, restaurante și alte locuri unde se poate mânca, la bordul navelor, în trenurile de călători și în gospodăriile private. Din această categorie fac parte: bucătarul, pizzarul, bucătarul specialist/ vegetarian/ dietetician, maestru în arta culinară.
Chelnerii (ospătarii) servesc produse alimentare și băuturi în locuri de luat masa și băut, cluburi, instituţii și cantine, la bordul navelor și în trenurile de călători.
Pe lângă ocupaţia de chelner se mai adaugă și cea de ajutor de ospătar.
Barmanii prepară, amestecă și servesc băuturi alcoolice și nonalcoolice, direct clienţilor, la bar sau la tejghea ori prin intermediul chelnerilor.
Vânzătorii stradali și ambulanţi pregătesc și vând alimente calde sau reci și băuturi pentru consumul imediat pe străzi și în locuri publice.
Munca unui cofetar - patiser este de a face dulciuri, produse de patiserie, prăjituri și alte produse de cofetărie. Aceștia își desfășoară activitatea în laboratoare de cofetărie sau în gospodăriile proprii. În activitatea pe care o desfășoară, cofetarii folosesc cel mai frecvent teluri, recipiente, mașini de tot felul pentru producerea dulciurilor, cuptoare, dispozitive auxiliare și unelte manuale.
O brutărie este un spaţiu amenajat unde are loc procesul de realizare a pâinii sau a produselor de panificaţie în general cum ar fi : covrigi, franzele, baghete, gogoși etc. Aceste produse sunt realizate de brutari, adică de niște oameni special pregătiţi și specializaţi cu această îndeletnicire de preparare a produselor de panificaţie obţinute în general din amestecul de făină albă de grâu, ulei, drojdie etc.
109
FIȘA POSTULUI - BUCĂTAR ȘEF
Bucătarul șef coordonează activitatea în bucătărie sau în unităţi specializate pentru realizarea preparatelor culinare în vederea comercializării. După ce bucătarul șef recepţionează
(calitativ și cantitativ) materiile prime și auxiliare, se ocupă de depozitarea lor, respectând reglementările sanitare și sanitar - veterinare legale în vigoare și le conservă până la introducerea în fabricaţie.
Bucătarul șef, în conformitate cu fluxul tehnologic, coordonează operaţiile de pregătire preliminară specifice, de dozare a materiilor prime conform reţetelor de fabricaţie și a programului tehnologic al zilei (sortiment, cantitate sau număr de porţii).
De asemenea coordonează realizarea semipreparatelor culinare care stau la baza obţinerii preparatelor culinare. După această etapă, efectuează tratamentele termice corespunzătoare.
Ultima parte a muncii bucătarului șef constă în finisarea estetică a produselor în vederea servirii și în efectuarea controlului calităţii produselor finite.
Bucătarul șef este capabil să converseze fluent într-o limbă străină, de circulaţie internaţională, se preocupă de pregătirea proprie și perfecţionarea profesională continuă. Asigură respectarea normelor de siguranţă și sănătate în muncă și pe cele igienico - sanitare, de către personalul din subordine.
în vederea comercializării. După ce bucătarul șef recepţioocupă de depozitarea lor, respectând reglementările sanitare și sanitar - veterinare legale în vigoare și le conservă până la introducerea în fabricaţie.

Bucătarul șef, în conformitate cu fluxul tehnologic, coordocare stau la baza obţinerii preparatelor culinare. După această etapă, efectuează tratamentele termice corespunzătoare.
Ultima parte a muncii bucătarului șef constă în finisarea estetică a produselor în vederea servirii și în efectuarea contro-
Bucătarul șef este capabil să converseze fl uent într-o limbă străină, de circulaţie internaţională, se preocupă de pregătirea igienico - sanitare, de către personalul din subordine.
I. Stabilește valoarea de adevăr a următoarelor enunțuri: a. Bucătarul este persoana care prepară și gătește alimentele. b. Cofetarul prepară covrigi, baghete, franzele.
II. Citește, transcrie și încercuiește afi rmațiile adevărate.
1. Fișa postului de bucătar cuprinde: a. finisarea meniului; b. preluarea comenzilor; c. prepararea alimentelor.
2. Ocupația din domeniul preparării și servirii alimentelor este: a. oier; b. patiser; c. vânzător.
Invită-ți prietenii la un restaurant, cofetărie etc. și comandați un meniu.
Întocmește o listă de observații legate de calitatea felurilor de mâncare comandate și de modul de servire a acestora.
Realizează o prezentare a unui meserii din domeniul preparării și servirii alimentelor.
110
RECAPITULARE FINALĂ
1. Citește, transcrie și încercuiește afirmațiile adevărate.
3. Răspunde la cerințe.
4. Transcrie pe caiet și completează organizatorul grafic, după modelul următor:
• Arhitectura peisagistică constă în: a. proiectarea și amenajarea spaţiilor verzi; b. promovarea și valorificarea materialului vegetal; c. amenajarea spaţiului construit.
• Ambalajul biodegradabil este confecționat din materiale ce nu: a. oferă informaţii despre produs; b. poluează mediul înconjurător; c. prezintă miros și gust.
• Calitatea produsului alimentar este infl uențată de modul în care: a. se realizează depozitarea și transportul; b. este promovat în vederea vânzării; c. se respectă drepturile consumatorului.
• Cum se numesc mesele principale ale unei zile obișnuite de lucru?
• Enumeră cinci produse alimentare tradiţionale.
• Propune cinci moduri de amenajare a spaţiului verde din curtea școlii. norme de igienă aerisirea încăperii cantină tipuri factori de confort dotare
ALIMENTE
De origine vegetală De origine animală De origine
Fructe Legume Cereale Lapte Carne Ouă minerală iaurt
Bucătărie
2. Se dau următoarele alimente: icre, ficat, banană, ulei, pătrunjel, brânză, sare, margarină, pulpă de pui, zahăr, crenvurști, cireșe, unt, roșii, apă. Completează tabelul de mai jos, grupând alimentele enumerate anterior, în grupa din care fac parte. vase mobilier
111
PROIECT
(Evaluare finală)
AGRICULTURĂ
ECOLOGIE MESERII
PEISAGISTICĂ ANTEPRENORIAT
Împărțiți-vă în 5 echipe, alegeți un titlu și stabiliți un logo reprezentativ, corespunzător fiecărei unități de învățare.
Fiecare membru al echipei va primi câte o responsabilitate.
Toate lucrările realizate pe parcursul anului școlar, din cadrul portofoliului, se selectează în funcție de tema fiecărei echipe.
Pentru îmbunătățirea resurselor materiale se vor căuta informații suplimentare și imagini de pe internet, reviste, cărți de specialitate etc.
Se pot cere informații suplimentare de la profesorul de educație tehnologică și aplicații practice, atunci când este nevoie.
După colectarea materialelor se va realiza un colaj cu acestea.
Un reprezentat al fiecărei grupe va prezenta proiectul evidențiind informațiile esențiale ale temei.
Criterii de evaluare a proiectului:
R titlul proiectului 1,5 puncte
R logo-ul 1,5 puncte
R conținutul științific 1,5 puncte
R imagini sugestive 1,5 puncte
R prezentarea proiectului 1,5 puncte
R concluzii 1,5 puncte
1 punct din oficiu
TOTAL: 10 puncte
112
Dicționar ancestral – care provine din timpuri străvechi; strămoșesc anticorp – substanţă care se formează în organism, având rolul de a-l proteja împotriva microbilor antioxidant – substanţă care apără organismul de efectele dăunătoare ale unor molecule ce se acumulează în organism, numite „radicali liberi” bacteriologic – referitor la bacterii, organisme de foarte mici dimensiuni care pot produce infecţii
biodegradabil – (despre produse, substanţe) care are calitatea de a se descompune natural, cu ajutorul unor microorganisme, rezultând substanţe inofensive calorie – cantitatea de energie pe care o dezvoltă în corp alimentele în procesul de asimilare a hranei catering – serviciu de livrare și servire de preparate culinare și băuturi sau de organizare de evenimente sociale (nunţi, aniversări etc.) și de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) în alte locuri (sedii de firme, instituţii) decât restaurantele, de către unităţi specializate, la comanda unui client a se coagula – (despre lichide, despre sânge) a se închega colesterol – substanţă organică regăsită în celule și ţesuturi, care este transportată în sânge concurente – (despre drepte) care se întâlnesc într-un punct comun contaminare – infectare, molipsire convențional – (despre produse) care este produs nenatural, prin utilizarea unei cantităţi mai mici sau mai mari de substanţe chimice nocive convenție – acceptare subînţeleasă a unor procedee, forme sau idei (practicată în desen, arhitectură, literatură etc.) dendrologic – (referitor la parc) în care sunt plantaţi arbori și arbuști de diferite specii, destinată studiului condiţiilor de dezvoltare a acestora depreciere – devalorizare; (despre alimente) alterare extravilan – care este situat în afara spaţiului clădit al unei localităţi fotosinteză – proces prin care plantele și alte organisme transformă energia solară în nutrienţi pe care îi vor utiliza apoi în susţinerea vieţii fumigen – (despre substanţe) care protejează plantele de îngheţ, împiedicând răcirea lor și a solului
germinare – (despre plante) încolţire, începerea unui nou ciclu de vegetaţie
glucidă – substanţă organică care aduce energie organismului și are un rol important în refacerea și creșterea ţesuturilor higroscopic – care are calitatea de a absorbi umiditatea din aer a importa – a aduce în ţara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. a impurifica – a schimba compoziţia normală a unui produs prin adăugarea de substanţe vătămătoare; a face impur, a strica intravilan – care se afl ă în localitate, aparţine de casă sau se afl ă în zona casei lipidă – substanţă grasă care intră în componenţa unor produse alimentare și care contribuie la o bună desfășurare a activităţii organismului uman, furnizându-i energie și căldură microbacteriologic – (despre contaminarea alimentelor) referitor la organisme de tipul bacteriilor ce nu se pot vedea cu ochiul liber microbiologic – referitor la organisme de foarte mici dimensiuni, invizibile cu ochiul liber, care pot fi nocive pentru organismul în care se dezvoltă
(inclusiv pentru organismul uman) nucifer – (despre plante) care produce nuci omologare – (referitor la un produs alimentar) certificare ce atestă faptul că un produs poate fi consumat în condiţii de siguranţă proteină – substanţă organică complexă constituind unul din principalii componenţi ai tuturor organismelor vii scuar – mică grădină publică afl ată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei pieţe senzație – impresie pe care lucruri exterioare ne-o produc datorită simţurilor (văz, auz, miros,
gust, simţ tactil) sinuos – (despre căi de circulaţie) care are o linie șerpuitoare, plină de cotituri

EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ
ȘI APLICAȚII PRACTICE
CLASA A V-A
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE